Intru \u00eentr-un supermarket. Trec printre rafturi s\u0103 caut ce-mi trebuie. \u201eNu pune m\u00e2na, Ionele\u201c, aud \u00een spatele meu. \u00centorc capul. Ionel, de vreo cinci ani, numai ochi alba\u015ftri, numai bucle blonde. \u00cenainteaz\u0103, \u00eenso\u0163it de o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103. Maic\u0103-sa, presupun. C\u00e2nd ajunge \u00een dreptul meu, \u00eel m\u00e2ng\u00e2i pe cap. \u201eFrumos copil!, \u00eei spun maic\u0103-sii. M-am \u00eentors, fiindc\u0103 v-am auzit vorbind rom\u00e2ne\u015fte\u201c.
\nFemeia \u00ee\u015fi ia copilul de m\u00e2n\u0103 \u015fi-l trage din dreptul meu. Face figur\u0103 de ghea\u0163\u0103. M\u0103 uit la ea cu curiozitate. Oare ce i-am f\u0103cut spun\u00e2ndu-i c\u0103 are copil frumos? Nu m\u0103 prive\u015fte \u00een fa\u0163\u0103. Se face c\u0103 \u00ee\u015fi caut\u0103 ceva \u00een po\u015fet\u0103. Pot s-o analizez. Pare o feti\u015foar\u0103 de prin nordul Moldovei. Una dintre multele neveste de moldoveni care lucreaz\u0103 \u00een Atena \u00een construc\u0163ii. Nu prea \u015fcolit\u0103. \u00cembr\u0103cat\u0103 \u201emodern\u201c, adic\u0103 b\u0103l\u0163at, a\u015fa cum le place lor, celor cu \u015fcoal\u0103 pu\u0163in\u0103 \u015fi cu bani c\u00e2\u015ftiga\u0163i din greu. M\u0103 uit la ei cu simpatie. Copilul are ochii c\u00e2t cerul. Maic\u0103-sa, nici ur\u00e2t\u0103, nici frumoas\u0103, dar \u00eembufnat\u0103 foc.
\n\u201eDe c\u00e2nd sunte\u0163i \u00een Atena?\u201c, \u00eencerc s\u0103 sparg ghea\u0163a. \u015ftiind c\u0103 de la aceast\u0103 \u00eentrebare pot \u00eenainta \u00een discu\u0163ie, despre anii grei, despre criz\u0103, despre lucru, despre plata la zi \u015fi a\u015fa mai departe. Femeia nu-mi r\u0103spunde. Copilul ar vrea s\u0103 spun\u0103 ceva. \u201eVino-\u00eencoace, Ionele, \u00eei spune maic\u0103-sa, nu vorbi cu rom\u00e2nii\u201c.
\nR\u0103m\u00e2n cu gura c\u0103scat\u0103. Adic\u0103 de unde filozofia asta pe capul ei? Adic\u0103 prin ce anume i-a\u015f fi stricat eu, vezi Doamne, imaginea, numai pentru c\u0103 sunt rom\u00e2nc\u0103? Remigrarea rom\u00e2nilor este aici un proces la ordinea zilei. De unde doar acum c\u00e2\u0163iva ani erau mul\u0163i, acum se \u00eentorc pe capete. \u00cent\u00e2lnirea cu ei nu mai este un fapt cotidian. S\u0103 intri \u00een vorb\u0103 cu cei din neamul t\u0103u atunci c\u00e2nd e\u015fti \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103 este un lucru c\u00e2t se poate de obi\u015fnuit. Sau, poate, obi\u015fnuit la alte popoare. \u0162in minte c\u0103 \u00een urm\u0103 cu vreo treizeci de ani, pe sc\u0103rile de la Po\u015fta din Rom\u00e2nia, so\u0163ul meu a auzit pe cineva vorbind grece\u015fte. Unii din Br\u0103ila, care \u00eencercaser\u0103 s\u0103 revin\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, dar le lipsea o h\u00e2rtie de pe nu \u015ftiu ce insul\u0103 ca s\u0103-\u015fi completeze dosarul de emigrare. So\u0163ul meu, la \u00eentoarcerea \u00een Atena, a plecat pe insul\u0103. Le-a f\u0103cut rost de h\u00eertie. Oamenii s-au \u00eentors dup\u0103 dou\u0103 genera\u0163ii \u00een \u0163ara lor. Dup\u0103 vorbirea aceea de pe sc\u0103rile Po\u015ftei din Bucure\u015fti, ei zic acum c\u0103 suntem neamuri. Nu suntem. Doar c\u0103 vreau, nu vreau, sunt tratat\u0103 de toat\u0103 familia lor din Salonic drept rud\u0103 apropiat\u0103.
\n\u00cen anii de \u00eenceput ai emigra\u0163iei mele \u00een Olanda, \u015ftiu c\u0103 m\u0103 opream \u015fi vorbeam pe strad\u0103 cu oamenii veni\u0163i din fostul bloc socialist. Nu eram din acela\u015fi neam, dar ne unea o experien\u0163\u0103 istoric\u0103 comun\u0103. Ne \u00een\u0163elegeam unii pe al\u0163ii, ne consultam asupra greut\u0103\u0163ilor pe care le \u00eenfruntam, eram oarecum \u201eprintre ai no\u015ftri\u201c. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 v\u0103d \u00een Buenos Aires \u00eent\u00e2lnindu-se oameni din fostele republici sovietice. Nici m\u0103car ru\u015fi. Doar apar\u0163in\u00e2nd Uniunii. Se opreau, vorbeau, se informau unii pe al\u0163ii despre una \u015fi alta, \u00ee\u015fi d\u0103deau numerele de telefon pentru \u00eent\u00e2lniri viitoare. \u015ei \u0163in minte \u015fi sentimentul de apartene\u0163\u0103 pe care l-am avut \u00eentr-o sear\u0103 la Beijing, la un teatru \u00een care erau \u00een jur de cinci mii de oameni, c\u00e2nd plasatoarea a adus \u00een primele r\u00e2nduri, unde aveam locurile, un grup de americani. Printre cei cinci mii de asia\u0163i cu ochii oblici eram singurii cu alt\u0103 conforma\u0163ie. Eram cu to\u0163ii tare departe de \u0163\u0103rile noastre. \u015ei c\u00e2nd e\u015fti \u00een medii at\u00e2t de diferite de cel pentru care ai fost programat, ai sentimentul pierderii de sine. A\u015fa c\u0103 ne-am salutat cu americanii aceia pe care nu-i v\u0103zusem niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi aveam \u015fi convingerea c\u0103 nu-i vom mai vedea niciodat\u0103, ne-am str\u00e2ns m\u00e2inile, doar c\u0103 nu ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, pe simplul motiv c\u0103 eram noi, cei vreo cinci-\u015fase, singurii care nu aveam ochii oblici.
\nN-am s\u0103 \u00een\u0163eleg niciodat\u0103 de unde p\u00e2n\u0103 unde a ap\u0103rut la rom\u00e2ni aceast\u0103 \u201e\u00een\u0163elepciune\u201c c\u0103 nu e bine s\u0103 te amesteci \u00een str\u0103in\u0103tate cu cei din propriul t\u0103u neam. Femeia pe care am \u00eent\u00e2lnit-o \u00een supermarketul din Atena nu avea mai mult de dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani. Era deci n\u0103scut\u0103 \u00een vremea de dup\u0103 dictatur\u0103. Nici \u00een acele timpuri, ca s\u0103 fiu sincer\u0103, nu m\u0103 ispitea t\u00e2mpita suspiciune pe care o cultivau cercurile din exil cum c\u0103 jum\u0103tate, trei-sferturi, dac\u0103 nu chiar 100% dintre rom\u00e2nii afla\u0163i peste grani\u0163e sunt securi\u015fti. Vremurile au dovedit c\u0103 mul\u0163i dintre cei suspecta\u0163i nu erau, iar cei care erau cu adev\u0103rat pot fi reg\u0103si\u0163i acum, oameni ai marelui capital interna\u0163ional. De care s\u0103 te fere\u015fti mai \u00eent\u00e2i? Ba uite c\u0103 nu m-am ferit de nimeni, mi se p\u0103rea c\u0103 le fac o concesie suspect\u00e2ndu-i, d\u0103-i naibii de am\u0103r\u00e2\u0163i, \u00eemi spuneam, dac\u0103 numai \u00een modul \u0103sta nenorocit \u015ftiu ei s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, ce pot face eu altceva dec\u00e2t s\u0103 nu m\u0103 las intimidat\u0103? A\u015fa c\u0103 nici atunci, \u00een vremurile nefericite, mul\u0163i dintre noi nu afi\u015fam politica izol\u0103rii \u015fi a dispre\u0163ului de neam. De unde p\u00e2n\u0103 unde o feti\u015foar\u0103 din Moldova, n\u0103scut\u0103 dup\u0103 anii \u201890, s\u0103 prind\u0103 acum un asemenea parapon \u015fi s\u0103 nu mai vorbeasc\u0103 cu nimeni din \u0163ara ei?
\nTrebuie s\u0103 recunosc c\u0103 am mai auzit asemenea istorii. Unii mi le spuneau ca pe un compliment. C\u0103, vezi Doamne, cu mine vorbesc, dar cu al\u0163i rom\u00e2ni, niciodat\u0103. Tot de la ei am aflat c\u0103, de fapt, cu asemenea filozofii se pleac\u0103 din \u0163ar\u0103. C\u0103, a\u015fadar, \u00een \u0163ar\u0103 sunt sf\u0103tui\u0163i c\u0103, dac\u0103 vor s\u0103 le mearg\u0103 bine, s\u0103 se lepede de identitatea lor. Acum, de oportunism nu ne poate absolvi nimeni. C\u0103 \u00eentotdeauna am dat-o pe partea celui pe care l-am crezut noi mai puternic o dovede\u015fte \u00eentreaga istorie. Deci aplecarea \u00een fa\u0163a str\u0103inului m\u0103 tem c\u0103 ne st\u0103 \u00een s\u00e2nge. Dar sila \u015fi frica de cel din acela\u015fi neam?
\nNu sunt istoric \u015fi \u00eel invidiez pe profesorul Boia pentru buna lui judecat\u0103 pe seama unor elemente care, dup\u0103 cum d\u00e2nsul \u00eensu\u015fi o spune, nici nu \u015ftim dac\u0103 sunt adev\u0103rat\u0103 istorie sau pur \u015fi simplu interpreatrea ei. M\u0103 lansez totu\u015fi \u00eentr-o supozi\u0163ie: nu cumva suntem oare un popor prea t\u00e2n\u0103r, a c\u0103rui con\u015ftiin\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 nu s-a format \u00eenc\u0103? Nu cumva \u201esorbirea\u201c aceea cu care am secat noi la un moment dat Milcovul a venit dup\u0103 prea multe secole \u00een care rom\u00e2nul din \u0162ara de Sus l-a t\u0103iat pe rom\u00e2nul din \u0162ara de Jos, afilia\u0163i \u00een aceast\u0103 tr\u0103dare de neam, ba unii, ba al\u0163ii, cu to\u0163i str\u0103inii?
\nFata cu costuma\u0163ie b\u0103l\u0163at\u0103 \u015fi copilul b\u0103lai din supermarketul din Atena sunt departe de asemenea fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri. Ei, doar ce au venit de pe plaiurile frumoasei Moldove \u00eenarma\u0163i p\u00e2n\u0103-n din\u0163i cu convingerea c\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate nu trebuie s\u0103 vorbe\u015fti cu rom\u00e2nii. Unii dintre cei de la care am mai auzit aceast\u0103 filozofie aveau chiar un termen \u015fi mai gr\u0103itor pentru iubirea noastr\u0103 de neam: \u201es\u0103 te \u00eenh\u0103itezi\u201c spuneau ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Intru \u00eentr-un supermarket. Trec printre rafturi s\u0103 caut ce-mi trebuie. \u201eNu pune m\u00e2na, Ionele\u201c, aud \u00een spatele meu. \u00centorc capul. Ionel, de vreo cinci ani, numai ochi alba\u015ftri, numai bucle blonde. \u00cenainteaz\u0103, \u00eenso\u0163it de o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103. Maic\u0103-sa, presupun. C\u00e2nd ajunge \u00een dreptul meu, \u00eel m\u00e2ng\u00e2i pe cap. \u201eFrumos copil!, \u00eei spun maic\u0103-sii. M-am \u00eentors,… Cite\u0219te mai mult »Iubirea de neam<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-24245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24245"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24245\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24247,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24245\/revisions\/24247"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}