Mul\u0163i sunt cei care \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 cuv#ntul \u201e\u0163\u0103ran\u201c cu sens figurat, f\u0103c#nd referire la o persoan\u0103 needucat\u0103, lipsit\u0103 de maniere, incult\u0103, primitiv\u0103 chiar. Ca \u015fi cum ar fi uitat sensul de baz\u0103 al cuv#ntului, ca \u015fi cum ar fi uitat c\u0103 \u0163\u0103ran este, \u00eenainte de toate, omul care tr\u0103ie\u015fte la \u0163ar\u0103. Le vine mai u\u015for s\u0103 rosteasc\u0103 un cuv#nt care \u00eenglobeaz\u0103 o list\u0103 interminabil\u0103 de tr\u0103s\u0103turi negative dec#t s\u0103 \u00eel caute pe cel de care au nevoie \u00eentr-o anumit\u0103 situa\u0163ie. Imediat ce v\u0103d pe cineva c\u0103 arunc\u0103 un ambalaj sau orice altceva pe strad\u0103, categorisesc persoana drept \u201e\u0163\u0103ran\u201c sau \u201e\u0163\u0103ranc\u0103\u201c. Dac\u0103 aud pe cineva vorbind ur#t, evident este un \u0163\u0103ran care nu \u015ftie cum s\u0103 se exprime \u00een societate. Face cineva un dezacord, imediat devine un \u0163\u0103ran. Nu \u015ftie cineva cum se utilizeaz\u0103 un anumit obiect, e clar: e \u0163\u0103ran.
\nMul\u0163i au impresia c\u0103 oamenii de la \u0163ar\u0103 au r\u0103mas bloca\u0163i \u00een trecut, \u00een timpuri imemoriale, nu prea \u00eendep\u0103rtate de vremea lui Adam \u015fi a Evei. Pentru ei, \u0163\u0103ranii nu pot fi altceva dec#t un buchet de nesim\u0163ire, incultur\u0103, prostie de prim\u0103 m#n\u0103, totul ambalat \u00een haine demodate, cu o evident\u0103 lips\u0103 a sim\u0163ului estetic.
\nCu o asemenea defini\u0163ie, a\u015f zice c\u0103 a fost un \u0163\u0103ran cel ce \u015fi-a l\u0103sat guma de mestecat pe m#nerul scaunului din tren, ulterior lipit\u0103 de m#neca mea. \u00cemi r\u0103m#n, astfel, dou\u0103 op\u0163iuni: dac\u0103 vreau s\u0103 cobor la destina\u0163ie, sunt nevoit\u0103 s\u0103-mi las m#neca \u00een tren, lipit\u0103 de scaun, dac\u0103 nu, cobor din tren \u00eempreun\u0103 cu scaunul.
\n\u00centr-o discu\u0163ie mai aprins\u0103 dintre dou\u0103 persoane, una dintre ele cu origini mai umile, venind de la \u0163ar\u0103, dar cu studii superioare, cu limbaj irepro\u015fabil, lipsit de gre\u015feli \u015fi cu un comportament departe de al primatelor, iar cealalt\u0103 venit\u0103 de pe alte meleaguri, dar, spre u\u015furarea ei, nu de la \u0163ar\u0103, nu ar fi de mirare dac\u0103 cea din urm\u0103 ar numi-o pe prima \u201e\u0163\u0103ran\u201c sau \u201e\u0163\u0103ranc\u0103\u201c, crez#nd c\u0103 un singur cuv#nt \u00eei va face interlocutorul knockout. \u00cen momentul \u00een care \u015fi-a categorisit partenerul de dialog, ochii \u00eencep s\u0103-i sclipeasc\u0103 de admira\u0163ie pentru propria-i persoan\u0103. A g\u0103sit cuv#ntul cu puteri magice care \u00eei va dobor\u00ee adversarul. Dintre toate expresiile cu poten\u0163ial insult\u0103tor existente \u00een limba matern\u0103, l-a g\u0103sit pe cel mai bun. Gura i se umple cu sunetele cuv#ntului \u015fi, la un moment dat, c#nd bucuria \u00ee\u015fi pierde gustul delicios, \u00eel roste\u015fte: \u201e\u0162\u0103ranule!\u201c sau \u201e\u0162\u0103ranco!\u201c. Eliberat\u0103 de povara cuv#ntului, gura i se arcuie\u015fte rapid \u00eentr-un z#mbet batjocoritor, crez#nd c\u0103 astfel a pus punct discu\u0163iei, a dat ultima \u015fi cea mai ingenioas\u0103 replic\u0103 din istoria replicilor.
\nDar via\u0163a la \u0163ar\u0103 poate fi o simpatic\u0103 poveste cu oameni, natur\u0103 \u015fi animale, legi nescrise ale locului, f\u0103r\u0103 nesim\u0163ire, prostie sau altele asemenea. Evident, are \u015fi episoade triste \u015fi amuzante, c\u0103ci ce poveste reu\u015fit\u0103 nu le are? La \u0163ar\u0103, zilele \u015fi anotimpurile au propriile parfumuri, propria muzic\u0103, propriile culori.
\nVara, aerul se \u00eencarc\u0103 de mireasma fructelor \u015fi a legumelor coapte, de fo\u015fnetul frunzelor u\u015for suflate de v#nt, de b\u0103t\u0103ile aripilor p\u0103s\u0103rilor, de c#ntece venite dintre crengile copacilor, de la c#nt\u0103re\u0163e care nu \u00ee\u015fi dezv\u0103luie niciodat\u0103 identitatea. \u00cen iarba verde, deas\u0103 \u015fi gras\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de rou\u0103, stau ascunse insecte care te invit\u0103 \u00een fiecare zi s\u0103 le ascul\u0163i concertul, al\u0103tur#ndu-se glasului oamenilor care se strig\u0103, se ceart\u0103, se \u00eempac\u0103 sau pur \u015fi simplu discut\u0103.
\n\u201eR\u0103di\u0163oooooo! R\u0103di\u0163\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103! R\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103diiiiii\u0163!\u201c, auzi de undeva \u015fi \u015ftii c\u0103 urmeaz\u0103 ca un grup de b\u0103tr#ne s\u0103 se str#ng\u0103 la poarta cuiva. Iese tanti R\u0103di\u0163a, strigat\u0103 de tanti Sofi\u0163a \u015fi rapid ga\u015fca se \u00eenmul\u0163e\u015fte, lor ad\u0103ug#ndu-se \u015fi tanti Victori\u0163a \u015fi tanti Leana \u015fi altele. \u015ei \u00eencep discu\u0163iile despre oameni, despre vecini, despre serialele sau emisiunile pe care le urm\u0103resc la televizor, pentru c\u0103 modernitatea, cu tentaculele ei, s-a infiltrat \u015fi \u00een casele celor de la \u0163ar\u0103 unde g\u0103se\u015fti l#ng\u0103 r\u0103zboiul de \u0163esut \u015fi un televizor cu plasm\u0103. \u00cendat\u0103 ce apare cineva \u00een raza lor vizual\u0103, las\u0103 balt\u0103 discu\u0163ia, las\u0103 frazele \u015fi ideile neterminate \u015fi \u00eei urm\u0103resc cu privirea pe cei care se apropie. A\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie salutate, c\u0103ci regulile nescrise ale locului spun clar c\u0103 cel care merge pe drum trebuie s\u0103 salute primul. Dup\u0103 ce sunt salutate, ele \u00ee\u015fi reiau discu\u0163ia.
\nLa \u0163ar\u0103, pentru c\u0103 toat\u0103 lumea \u015ftie pe toat\u0103 lumea, oamenii manifest\u0103 un interes destul de mare pentru cons\u0103teni. Nu \u00ee\u0163i faci griji dac\u0103 vezi pe cineva c\u0103 se opre\u015fte \u00eentr-un loc s\u0103 se uite peste gard \u00een curtea vecinului pentru a vedea ce face el acolo, cu cine vorbe\u015fte, despre ce vorbe\u015fte. O astfel de scen\u0103 este perfect normal\u0103. Ciudat ar fi s\u0103-l vezi trec#nd indiferent, f\u0103r\u0103 s\u0103 arunce m\u0103car o privire. \u0162ine de regula nescris\u0103 a locului s\u0103 te intereseze ce se \u00eent#mpl\u0103 cu vecinii t\u0103i.
\nLa \u0163ar\u0103, \u00eenve\u0163i s\u0103 te bucuri de lucruri simple. Te bucuri ca un copil, de exemplu, c#nd \u0163ii \u00een palm\u0103 bobocii de ra\u0163\u0103 tocmai ie\u015fi\u0163i din ou, bulg\u0103ra\u015fi pufo\u015fi, colora\u0163i \u015fi g\u0103l\u0103gio\u015fi. R#zi p#n\u0103 c#nd sim\u0163i c\u0103 pe abdomen \u00eencep s\u0103 \u00ee\u0163i apar\u0103 p\u0103tr\u0103\u0163ele, c#nd vezi c#ini sau pisici care, urm\u0103rind fluturi, mu\u015fte sau alte insecte fac tumbe sau se \u00eempiedic\u0103. Sau c#nd vezi cum coco\u015ful din gr\u0103din\u0103 a pus ochii pe ruda ta de la ora\u015f \u015fi a decis s\u0103 o alerge pu\u0163in, ca s\u0103 simt\u0103 \u015fi ea gustul distrac\u0163iei de la \u0163ar\u0103. Coco\u015ful fuge dup\u0103 ea, iar tu dup\u0103 ei, ne\u015ftiind ce s\u0103 faci mai \u00eent#i: s\u0103-\u0163i \u015ftergi lacrimile de la at#ta r#s sau s\u0103 te a\u015fezi \u00eentre ei, ca s\u0103 pui cap\u0103t conflictului.
\n\u00cen zilele caniculare, c#nd sub povara c\u0103ldurii parc\u0103 totul se mi\u015fc\u0103 mai \u00eencet, inclusiv acele ceasornicului, mai vezi c#te un om trec#nd pe strad\u0103, pedal#nd \u00eentr-un ritm lent, urmat la c#teva secunde distan\u0163\u0103 de un c#ine care merge \u00een acela\u015fi ritm impus de c\u0103ldur\u0103.
\nToamna, aerul este \u00eenc\u0103rcat de mirosul conservelor preg\u0103tite \u00een curte, \u00eentr-un tuci imens, de gospodine cu m#necile suflecate p#n\u0103 la cot, cu talia cuprins\u0103 de un \u015for\u0163. Tot atunci vine \u015fi vremea culesului, c#nd c#mpurile sunt pline de oameni. Dup\u0103 ce umplu c\u0103ru\u0163ele cu aurul porumbului, a\u015faz\u0103 pe jos o p\u0103tur\u0103 pe care pun farfuriile cu m#ncare. Se cinstesc cu c#te un pahar de \u0163uic\u0103 \u015fi apoi m\u0103n#nc\u0103 cu poft\u0103, pentru c\u0103, spun ei, m#ncarea la c#mp, la sf#r\u015fitul unei zile de munc\u0103, este delicioas\u0103. C#nd vin zilele mohor\u00eete, c#nd \u00een sat ajung ploile de toamn\u0103, g\u0103se\u015fti oamenii \u00een cas\u0103, la c\u0103ldur\u0103, inunda\u0163i de un pl\u0103cut sentiment de siguran\u0163\u0103.
\nApoi vine iarna, c#nd lemnele trosnesc \u00een sobele din cas\u0103, iar afar\u0103 miroase a z\u0103pad\u0103, a alb \u015fi a frig. Aerul este, ca \u00een orice anotimp, plin de glasurile oamenilor, ale animalelor \u015fi ale p\u0103s\u0103rilor. Auzi vocile copiilor, care merg la s\u0103niu\u015f, cu obrajii \u00eembujora\u0163i de frig \u015fi de bucuria copil\u0103riei, dar \u015fi ciripitul vr\u0103biilor r\u0103mase aici. Nu mai auzi at#t de des ca \u00eenainte oamenii strig#ndu-se pe la poart\u0103. Discu\u0163iile lor se mut\u0103 \u00een case, la telefon, pentru c\u0103, la fel ca to\u0163i ceilal\u0163i, \u0163\u0103ranii au devenit ni\u015fte copii ai lumii moderne, cu telefoane \u015fi alte gadget-uri. Potrivit tradi\u0163iei mo\u015ftenite de la o genera\u0163ie la alta, oamenii a\u015fteapt\u0103 colind\u0103torii, pe cei care vin cu steaua, cu capra sau cu sorcova.
\n\u015ei cur#nd vine prim\u0103vara, cu r#ndunelele care \u015ftiu \u00eentotdeauna s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la cuiburile lor din grajduri. Miroase din nou a pomi \u00eenflori\u0163i, a c#ntece de p\u0103s\u0103ri mereu nev\u0103zute, a raze de soare din ce \u00een ce mai calde, a verde, a via\u0163\u0103 nou\u0103, curat\u0103 \u015fi proasp\u0103t\u0103. \u015ei a\u015fa, povestea continu\u0103 la nesf#r\u015fit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mul\u0163i sunt cei care \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 cuv#ntul \u201e\u0163\u0103ran\u201c cu sens figurat, f\u0103c#nd referire la o persoan\u0103 needucat\u0103, lipsit\u0103 de maniere, incult\u0103, primitiv\u0103 chiar. Ca \u015fi cum ar fi uitat sensul de baz\u0103 al cuv#ntului, ca \u015fi cum ar fi uitat c\u0103 \u0163\u0103ran este, \u00eenainte de toate, omul care tr\u0103ie\u015fte la \u0163ar\u0103. Le vine mai u\u015for s\u0103… Cite\u0219te mai mult »A fi sau a nu fi… \u0163\u0103ran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[],"class_list":["post-24239","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica"],"views":2021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24239","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24239"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24239\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24240,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24239\/revisions\/24240"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24239"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24239"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24239"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}