IRINA OD\u00c3GESCU-\u0162U\u0162UIANU \u00een dialog cu ION BOGDAN \u015eTEF\u00c3NESCU<\/p>\n
<\/p>\n
Irina Od\u0103gescu-\u0162u\u0163uianu este o persoan\u0103 care eman\u0103 bl\u00e2nde\u0163e, bun\u0103tate, bucurie, iubire fa\u0163\u0103 de semeni \u015fi care crede \u00een \u201epronia divin\u0103\u201c. Toate aceste tr\u0103s\u0103turi se reflect\u0103 puternic \u00een opera sa, stabilind un liant, un flux continuu \u00eentre l\u0103untrul domniei sale, lumea exterioar\u0103 \u015fi \u00cenaltul Ceresc.<\/p>\n
Ion Bogdan \u015etef\u0103nescu: Cum a\u0163i ales compozi\u0163ia ca modalitate de a v\u0103 exprima \u015fi de a tr\u0103i?
\nIrina Od\u0103gescu-\u0162u\u0163uianu: Cred c\u0103 m-a ales ea pe mine. Pornirea s-a declan\u015fat pe la treisprezece ani. Trebuie s\u0103 spun c\u0103 de la nou\u0103 ani f\u0103ceam poezie, gest pe care l-am reluat de-a lungul timpului. Nu era o voca\u0163ie cultivat\u0103, ci una mai mult sim\u0163it\u0103 \u015fi, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd aveam nevoie s\u0103 exprim ceva, mai scriam o poezie. Pornirea se manifesta rar \u015fi numai \u00een momente cheie. Nu se \u00eent\u00e2mpla la fel \u015fi cu muzica despre care pot s\u0103 spun c\u0103 reprezenta un fond sufletesc constant.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Existau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care s\u0103 v\u0103 determine pornirile?
\nI.O.\u0162.: Nu-mi trebuia neap\u0103rat stimulente exterioare pentru a exprima c\u00e2te ceva. \u00cen marea lor majoritate, erau de ordin interior \u015fi \u0163ineam cont de ele. Altfel, trecea momentul. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 inspira\u0163ia nu revenea, f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 chiar s\u0103 ating starea de gra\u0163ie. Este punctul pe care nu oricine \u00eel poate atinge. Nu numai educa\u0163ia poate determina complexitatea omului.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum se manifesta starea de gra\u0163ie la un copil de treisprezece ani?
\nI.O.\u0162.: Teribil! Spre exemplu, m-am dus cu mama mea la un mic restaurant din cartier (Dude\u015fti), unde, de obicei, se f\u0103ceau ni\u015fte \u201efriptane\u201c grozave. Spre ghinionul nostru, taman \u00een acea sear\u0103, nu aveau nimic de pus pe gr\u0103tar, iar oferta de m\u00e2nc\u0103ruri g\u0103tite nu m-a interesat. \u00cen schimb, c\u00e2nta unul la contrabas care mi-a atras aten\u0163ia, m-a captivat. Nu p\u0103rea o persoan\u0103 cultivat\u0103, dar era implicat total. Pe fondul muzical, destul de vehement, \u00een care personajul tr\u0103gea c\u00e2t putea de contrabas, mi-a \u00eencol\u0163it \u00een minte prima mea lucrare.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Pentru ce instrument?
\nI.O.\u0162.: Numai pentru pian puteam s\u0103 g\u00e2ndesc ceva. Aveam treisprezece ani \u015fi habar nu aveam s\u0103 scriu pentru alt instrument.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Dar ce v-a declan\u015fat emo\u0163ia? Ritmul, atitudinea interpretului, vreo melodie aparte?
\nI.O.\u0162.: Mai mult atmosfera mi-a stimulat imagina\u0163ia de copil. Am ridicat momentul la ni\u015fte cote care nu cred c\u0103 erau reale. A\u015fa g\u00e2ndesc acum. Altfel, ce rost avea ca la impulsul acela \u2013 un jazz de proast\u0103 calitate \u2013, eu s\u0103 imaginez o melodie romantic\u0103?<\/p>\n
I.B.\u015e.: O contraofensiv\u0103.
\nI.O.\u0162.: S-a mi\u015fcat \u00een mine ceva. \u0162in minte acel moment.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Atrac\u0163ia fa\u0163\u0103 de muzic\u0103 e o mo\u015ftenire de familie?
\nI.O.\u0162.: Mama mea, Clementina Demetra, a avut o voce extraordinar\u0103. Sopran\u0103 de coloratur\u0103 autentic\u0103. Pe vremea ei, \u00eens\u0103, mentalitatea era sup\u0103r\u0103toare: fetele care se ocupau cu a\u015fa ceva erau considerate neserioase. Bunicul meu, Stan Ghi\u0163escu, era un om cultivat, cu dou\u0103 facult\u0103\u0163i – Dreptul \u015fi Limbi Clasice \u2013, ministru \u00een guvernul Octavian Goga. A sf\u0103tuit-o ferm pe mama s\u0103 dea mai bine la Drept, o facultate potrivit\u0103 cu aspira\u0163iile acelor timpuri, ceea ce s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. Nu i-a fost greu, fiindc\u0103 avea, la r\u00e2ndul ei, o educa\u0163ie serioas\u0103, dar \u015fi-a p\u0103strat pl\u0103cerea de a c\u00e2nta. De aceea, atunci c\u00e2nd a observat \u00eenclina\u0163iile mele muzicale, m-a sprijinit foarte tare \u00een acest sens.<\/p>\n
I.B.\u015e.: \u015ei-a \u00eemplinit visul prin dumneavoastr\u0103.
\nI.O.\u0162.: Da, \u015fi a tr\u0103it numai pentru mine. Spun asta pentru c\u0103 au existat provoc\u0103ri \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri terifiante \u00een via\u0163a noastr\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Adic\u0103?
\nI.O.\u0162.: Chiar vrei s\u0103 \u015ftii? Tat\u0103l meu, Emil Od\u0103gescu, avocat eminent, a fost \u00eenchis politic pe c\u00e2nd eu aveam doar nou\u0103 ani. A stat la pu\u015fc\u0103rie timp de cincisprezece ani. Fusese magistrat la Tribunalul Ilfov, prim procuror la Curtea de Apel Bucure\u015fti, apoi secretar general la Ministerul Muncii, prefect de Ilfov, asistent al celebrului avocat Istrate Micescu \u015fi asistent universitar la Facultatea de Drept p\u00e2n\u0103 \u00een 1949, anul dramatic. Era un om de o frumuse\u0163e masculin\u0103 r\u0103pitoare, brunet, cu frunte lat\u0103, cu o personalitate puternic\u0103, de o bun\u0103tate excesiv\u0103. \u00cen special cu cei din afara familiei era o minune de om. Lucrurile, \u00eens\u0103, au luat o \u00eentors\u0103tur\u0103 cutremur\u0103toare.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Adic\u0103 nu l-a\u0163i mai v\u0103zut timp de cincisprezece ani?
\nI.O.\u0162.: Timp de nou\u0103 ani nu am primit nicio veste. Habar nu am avut unde se afl\u0103. Apoi, brusc, ne-am trezit cu o carte po\u015ftal\u0103. I se d\u0103duse voie s\u0103 ne scrie c\u0103 se afl\u0103 la pu\u015fc\u0103ria din Oradea \u015fi c\u0103 are dreptul la vorbitor. Am v\u00e2ndut imediat mobila de sufragerie, pe care am luat 2.000 de lei, \u015fi am plecat val-v\u00e2rtej la Oradea. C\u00e2nd ne-am \u00eentors la Bucure\u015fti, nu mai aveam niciun ban. Nici p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi eu nu am mobil\u0103 de sufragerie. Nu \u00eei simt lipsa deloc.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum a fost \u00eent\u00e2lnirea?
\nI.O.\u0162.: Sf\u00e2\u015fietoare, pentru c\u0103 nu ne-au l\u0103sat s\u0103 intr\u0103m pe am\u00e2ndou\u0103 \u015fi mama a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 duc eu. C\u00e2nd l-au ridicat, eram un copil, iar acum devenisem o adolescent\u0103 \u00een prag de facultate. I-am spus c\u0103 nou\u0103 ne merge foarte bine, c\u0103 nu are de ce s\u0103-\u015fi fac\u0103 griji pentru noi \u015fi c\u0103 el trebuie s\u0103 se \u00eent\u0103reasc\u0103 pentru a ie\u015fi cu bine din aceast\u0103 cumplit\u0103 \u00eencercare. Numai el \u015ftie ce-a fost \u00een sufletul lui c\u00e2nd m-a v\u0103zut \u015fi cum a r\u0103mas privindu-m\u0103 ie\u015find.<\/p>\n
I.B.\u015e.: V-a urm\u0103rit acest stigmat, de fiic\u0103 a unui arestat politic?
\nI.O.\u0162.: Totdeauna! Am tr\u0103it o fric\u0103 perpetu\u0103 c\u0103 voi fi expulzat\u0103 din orice comunitate. Au vrut s\u0103 m\u0103 dea afar\u0103 \u00een clasa a \u015faptea, apoi \u00een liceu. La facultate au aflat de originea mea nes\u0103n\u0103toas\u0103 abia c\u00e2nd ajunsesem \u00een anul V. Am tr\u0103it sub spectrul ghilotinei \u00een permanen\u0163\u0103. Dar c\u00e2nd totul p\u0103rea s\u0103 devin\u0103 o catastrof\u0103, pronia cereasc\u0103 m-a ferit. \u00centotdeauna s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa. O m\u00e2n\u0103 divin\u0103 m-a ocrotit.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Dar mama dumneavoastr\u0103 nu a p\u0103\u0163it nimic?
\nI.O.\u0162.: O, cum s\u0103 nu! Era licen\u0163iat\u0103 \u00een Drept \u015fi a ajuns muncitoare \u00een fabric\u0103, timp de doi ani, lucru pentru care a spus mul\u0163umesc. Apoi a lucrat ca infirmier\u0103 cincisprezece ani la un spital de nebuni, numai \u00een tur\u0103 de noapte. \u00centotdeauna intra pe u\u015f\u0103 diminea\u0163a, la ora \u015fapte, cu z\u00e2mbetul pe buze, pentru ca eu s\u0103 nu simt drama pe care o tr\u0103ia.<\/p>\n
I.B.\u015e.: C\u00e2nd a ie\u015fit tat\u0103l dumneavoastr\u0103, \u00een 1964? \u00cel ap\u0103sa povara acestor ani \u00een care cu to\u0163ii a\u0163i suferit nevinova\u0163i?
\nI.O.\u0162.: Nu i-a repro\u015fat nimeni nimic, dar cred c\u0103 a dus o mare greutate toat\u0103 via\u0163a. Pe mine m-a g\u0103sit redactor la Editura Muzical\u0103. \u00cemi \u00eentinsese o m\u00e2n\u0103 dl Nicolae C\u0103linoiu care, de\u015fi activist, s-a purtat omene\u015fte. Dup\u0103 un an, am devenit profesoar\u0103 de pian la \u015ecoala de Muzic\u0103 nr. 5 \u015fi mai apoi am putut intra la Conservator. Dup\u0103 terminarea facult\u0103\u0163ii, am r\u0103mas profesoar\u0103 \u015fi, pentru cincizeci de ani, am predat aceea\u015fi disciplin\u0103: Citire de partituri.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum au fost anii dumneavoastr\u0103 de deprindere a aptitudinilor muzicale? Ce modele \u015fi repere a\u0163i avut?
\nI.O.\u0162.: Primul a fost la nou\u0103 ani, c\u00e2nd am ascultat-o pe Monique de la Bruchollerie, marea pianist\u0103. O persoan\u0103 mic\u0103, slab\u0103, dar viforoas\u0103. C\u00e2nd s-a n\u0103pustit odat\u0103 asupra pianului am r\u0103mas \u00eenm\u0103rmurit\u0103. C\u00e2nta Varia\u0163iunile de C\u00e9sar Franck. Am sim\u0163it c\u0103 se cutremur\u0103 ceva \u00een mine. Abia atunci am \u00een\u0163eles ce \u00eenseamn\u0103 muzica. Eu luasem lec\u0163ii de pian de pe la \u015fapte ani, cu Miron \u015eoarec, dar eram foarte lene\u015f\u0103. M\u0103 punea \u00eentruna s\u0103 fac Hanon \u015fi Czerny.<\/p>\n
I.B.\u015e.: P\u0103i de aceea nu avea\u0163i tragere de inim\u0103.
\nI.O.\u0162.: \u00cen schimb, \u00eemi pl\u0103cea foarte mult Miron \u015eoarec. M\u0103 duceam ner\u0103bd\u0103toare s\u0103-l \u00eent\u00e2mpin \u00een sta\u0163ia de la Po\u015fta Vitan – eu \u00een aceast\u0103 cas\u0103 \u015fi cartier am tr\u0103it de c\u00e2nd m-am n\u0103scut \u2013, \u00eei s\u0103ream de g\u00e2t, apoi \u00eel tr\u0103geam de m\u00e2n\u0103 ca s\u0103 ajungem c\u00e2t mai repede acas\u0103. Dar exerci\u0163iile lui Czerny \u015fi Hanon tot mi se p\u0103reau fioroase \u015fi au reu\u015fit s\u0103-mi modifice \u015fi percep\u0163ia asupra profesorului. Miron \u015eoarec era un om cultivat, bl\u00e2nd, un pianist care c\u00e2nta cu Aldulescu, era cineva, dar, \u00een timpul unei lec\u0163ii obositoare, am chemat-o pe mama pe un ton destul de ferm ca s\u0103-i spun c\u0103 nu vreau s\u0103 mai continuu lec\u0163iile de pian cu profesorul \u015eoarec, fiindc\u0103 m-a ars cu mucul de la \u0163igar\u0103. El s-a \u00eenro\u015fit brusc \u015fi a explicat c\u0103 fusese un banal accident, dar eu am fost de ne\u00eenduplecat. De fapt, nu mai suportam acele interminabile \u015fi insipide exerci\u0163ii c\u0103rora voiam s\u0103 le pun cap\u0103t cu orice pre\u0163.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Acel travaliu enervant v-a determinat, a\u015fadar, s\u0103 renun\u0163a\u0163i \u00een mod violent la Miron \u015eoarec pe care \u00eel adora\u0163i.
\nI.O.\u0162.: Ne-am re\u00eent\u00e2lnit dup\u0103 treizeci de ani la Ateneul Rom\u00e2n, unde i-am s\u0103rit \u00een bra\u0163e ca pe vremea c\u00e2nd \u00eel a\u015fteptam \u00een sta\u0163ia de tramvai. Interpretase, \u00eempreun\u0103 cu Ladislau Csendes, Sonata mea pentru vioar\u0103 \u015fi pian. Sonata asta chiar a avut carier\u0103. Mi s-a c\u00e2ntat p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een America. \u015ei Clara Cernat o are \u00een repertoriu.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Contrar a\u015ftept\u0103rilor, folclorul, cea mai autentic\u0103 \u015fi pur\u0103 form\u0103 de exprimare, \u00een loc s\u0103 fie conservat \u00een mass-media, a fost mai cur\u00e2nd viciat prin promovarea nesf\u00e2r\u015fit\u0103 a unor c\u00e2ntece neinspirate. Crede\u0163i c\u0103 ast\u0103zi mai poate fi acesta o surs\u0103 interesant\u0103 pentru compozitorii no\u015ftri \u015fi mai poate avea impactul scontat asupra melomanilor?
\nI.O.\u0162.: \u00centr-adev\u0103r, mass-media a contribuit mult la stricarea imaginii, dar acest impact de care pomene\u015fti depinde foarte mult de compozitor. Prin anii \u201870, c\u00e2nd am fost la Cursurile de la Darmstadt, cele mai mari succese al compozitorilor no\u015ftri precum Tiberiu Olah, \u015etefan Niculescu, Aurel Stroe, Doru Popovici sau ale celor mai tineri, precum Sorin Vulcu, Anton Dogaru, Liana Alexandra ori subsemnata se bazau pe aceast\u0103 comoar\u0103 nepre\u0163uit\u0103 care este folclorul rom\u00e2nesc, de multe ori stilizat la maximum, aproape de nerecunoscut. Noi nu excelam \u00een zona muzicii electronice, pentru c\u0103 nu aveam echipament. Veneau japonezii cu echipamentele lor, pentru c\u0103 pe cele vest-germane le considerau slabe. La acea vreme, \u00een Rom\u00e2nia, doar Dinu Petrescu \u015fi C\u0103lin Ioachimescu lucrau cu o aparatur\u0103 de provenien\u0163\u0103 autohton\u0103, dar care nu putea intra \u00een competi\u0163ie. Jos p\u0103l\u0103ria pentru pionieratul lor! A\u015fadar, noi ne-am impus \u00een acele \u00eent\u00e2lniri de la Darmstadt prin lucr\u0103rile cu iz na\u0163ional.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Dac\u0103 tot a\u0163i reu\u015fit s\u0103 pleca\u0163i \u00een acei ani, de ce nu a\u0163i r\u0103mas? Motive avea\u0163i destule.
\nI.O.\u0162.: Oho, dar nu mi-am pus problema niciodat\u0103. R\u0103d\u0103cina mea rom\u00e2neasc\u0103 era foarte ad\u00e2nc\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: \u00censeamn\u0103 c\u0103 arta se face din suferin\u0163\u0103?
\nI.O.\u0162.: Categoric. Suferin\u0163a, dac\u0103 nu te d\u0103r\u00e2m\u0103, te remodeleaz\u0103, te schimb\u0103. Momentele cheie sunt esen\u0163iale \u015fi te influen\u0163eaz\u0103. E foarte important cum le treci.
\nI.B.\u015e.: Ave\u0163i nevoie de un turn de filde\u015f pentru a crea?
\nI.O.\u0162.: Deloc. Pot s\u0103 spun, \u00eens\u0103, c\u0103 m\u0103 simt foarte bine \u00een biroul meu atunci c\u00e2nd creez. Nu sunt o compozitoare prolific\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Pentru c\u0103 sunte\u0163i prea exigent\u0103?
\nI.O.\u0162.: Sunt, dar nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t opera s\u0103-\u015fi piard\u0103 nimbul. Rigoarea este necesar\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Apropo, c\u00e2t\u0103 inspira\u0163ie \u015fi c\u00e2t calcul matematic exist\u0103 \u00een crea\u0163ia dumneavoastr\u0103?
\nI.O.\u0162.: Pot s\u0103-\u0163i r\u0103spund pe ocolite: m-a \u00eentrebat odat\u0103 Jean Victor Pandelescu, dup\u0103 premiera cu lucrarea Improviza\u0163ii dramatice, la Filarmonic\u0103, ce pot s\u0103-i spun despre form\u0103, iar eu i-am r\u0103spuns c\u0103 nu m\u0103 intereseaz\u0103. \u201eDar are o form\u0103 perfect\u0103\u201c, insist\u0103 el. Eu, \u00eens\u0103, nu-mi b\u0103tusem capul cu a\u015fa ceva.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Deci, sim\u0163ul interior dicteaz\u0103 forma \u015fi propor\u0163ia unei crea\u0163ii.
\nI.O.\u0162.: Bine\u00een\u0163eles, te c\u0103l\u0103uze\u015fte. I-am spus c\u0103 nu m-au interesat nici forma, nici stilul. M-am g\u00e2ndit doar la muzic\u0103. Discu\u0163ia noastr\u0103 a r\u0103mas suspendat\u0103. Nu m-a mai c\u0103utat de atunci. Practic, nu aveam cum s\u0103-i explic lui ce am sim\u0163it c\u00e2nd am compus acea muzic\u0103. Parcursul a fost intuitiv. Inspira\u0163ia este pe primul plan, dar cu condi\u0163ia s\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fti tehnicile de compozi\u0163ie.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Dar pe tineri cum \u00eei \u00eendruma\u0163i? De obicei, din ner\u0103bdare sau superficialitate, unii ard etapele educa\u0163iei, ale deprinderii tehnicilor de compozi\u0163ie. Doresc s\u0103 capete imediat statutul de creator.
\nI.O.\u0162.: \u00ce\u015fi doresc s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 clipa. E o alt\u0103 optic\u0103 de via\u0163\u0103. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu pot avea o atmosfer\u0103 excep\u0163ional\u0103 la clas\u0103 \u015fi c\u0103 nu sunt prieten\u0103 cu ei. Reu\u015fesc s\u0103 \u00eei \u00een\u0163eleg. Exist\u0103 o majoritate care chiar vrea s\u0103 fac\u0103 ceva \u00een via\u0163\u0103. Mai exist\u0103 \u015fi loaze pe care, de cele mai multe ori, le aduc pe drumul cel bun. Am avut o student\u0103 care a lipsit un semestru \u00eentreg. La un moment dat a ap\u0103rut \u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103-i cer nicio explica\u0163ie, am \u00eenceput s\u0103 lucrez cu ea ca \u015fi cum nimic nu se \u00eent\u00e2mplase. Dup\u0103 o vreme nu a mai rezistat \u015fi m-a rugat s-o \u00eentreb de ce nu venise p\u00e2n\u0103 atunci. Ei bine, avusese o mare dram\u0103 \u00een dragoste, astfel c\u0103, brusc, am devenit un bun receptor.<\/p>\n
I.B.\u015e.: V-a\u0163i preschimbat \u00een duhovnic.
\nI.O.\u0162.: Exact. Am devenit foarte apropiate \u015fi am reu\u015fit s\u0103 o sf\u0103tuiesc bine. Acum tr\u0103ie\u015fte fericit\u0103 \u00een Italia. Compune \u015fi c\u00e2nt\u0103 cu mare succes muzic\u0103 u\u015foar\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Sim\u0163i\u0163i nevoia s\u0103-i cere\u0163i p\u0103rerea so\u0163ului dumneavoastr\u0103, celebrul profesor de contrapunct, Teodor \u0162u\u0163uianu, \u00een ceea ce prive\u015fte muzica dumneavoastr\u0103?
\nI.O.\u0162.: Este primul meu critic. M\u0103 pot afla la finalul unei lucr\u0103ri sau doar la \u00eenceputul ei \u015fi s\u0103 simt nevoia de a-i afla opinia. E un tip foarte organizat \u015fi e al\u0103turi de mine de patruzeci \u015fi opt de ani. Culmea, \u00een tinere\u0163e nu credeam c\u0103 o s\u0103 m\u0103 m\u0103rit vreodat\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum a\u015fa?
\nI.O.\u0162.: Din cauza originii mele nes\u0103n\u0103toase. Recunosc c\u0103 era \u015fi un tertip: c\u00e2nd vreun pretendent devenea prea insistent, iar eu nu-l prea pl\u0103ceam, amplificam povestea familiei mele \u015fi se evapora brusc.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Aha, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a devenit o arm\u0103 de ap\u0103rare?
\nI.O.\u0162.: M-am p\u0103zit perfect. Practic, devenise un test. Trebuia s\u0103 v\u0103d cine fuge \u015fi cine rezist\u0103, nu?
\nI.B.\u015e.: \u015ei domnul profesor a fost cel curajos.
\nI.O.\u0162.: Cu el a fost diferit. Eram \u00eendr\u0103gostit\u0103 p\u00e2n\u0103 peste cap \u015fi m\u0103 temeam c\u0103, dac\u0103 afl\u0103, va fugi m\u00e2nc\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul. C\u00e2nd m-a cerut \u00een c\u0103s\u0103torie, mama a insistat s\u0103-i spun. Trebuia s\u0103 afle totul despre mine \u015fi la ce se putea expune prin c\u0103s\u0103torie. Iar dup\u0103 toate explica\u0163iile mele, replica lui a fost: \u201edar asta este origine bun\u0103!\u201c<\/p>\n
I.B.\u015e.: Bun\u0103, dar nebun\u0103!
\nI.O.\u0162.: Exact!. Zice \u201edar ce, eu m\u0103 \u00eensor cu un dosar? Ne lu\u0103m de m\u00e2n\u0103 \u015fi la bine \u015fi la r\u0103u \u015fi vedem ce iese\u201c. Dragostea noastr\u0103 a r\u0103mas ne\u015ftirbit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Ce \u00eenseamn\u0103 Timpul p\u0103m\u00e2ntului?
\nI.O.\u0162.: Aaa, faci aluzie la simfonia coral\u0103 scris\u0103 \u00een 2003. Vezi tu, timpul \u015fi spa\u0163iul sunt dimensiuni eterne de care mul\u0163i compozitori ai secolului XX au \u0163inut cont. Fiecare spa\u0163iu geografic \u00ee\u015fi are cultura sa, implicit, fiecare timp \u00ee\u015fi are arta sa. Timpul p\u0103m\u00e2ntului este cel mai obi\u015fnuit timp, cel pe care \u00eel tr\u0103im fiecare \u00een felul nostru, f\u0103r\u0103 s\u0103 realiz\u0103m. Practic, timpul p\u0103m\u00e2ntului este infinit. E grozav s\u0103 faci parte dintr-o lume care exist\u0103 chiar acum. Pentru noi, cei de acum, acesta este timpul p\u0103m\u00e2ntului, cu bune \u015fi cu rele.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Vorbi\u0163i-mi despre spaima de infinit \u015fi despre cutezan\u0163\u0103.
\nI.O.\u0162.: \u00cen momentul \u00een care \u00eenvingi spaima de infinit, de neant, \u00eencepe crea\u0163ia. Po\u0163i imagina \u015fi exprima lucruri noi care sunt numai ale tale, iar dac\u0103 acestea sunt inspirate, valoroase, vor fi ale lumii \u00eentregi. Pe parcursul travaliului t\u0103u se adaug\u0103 c\u0103r\u0103mizile cutezan\u0163ei care \u00eenal\u0163\u0103 adev\u0103rate edificii sonore, precum piatra \u00eenal\u0163\u0103 mun\u0163ii a c\u0103ror m\u0103re\u0163ie ne domin\u0103 toate sim\u0163urile. Odat\u0103 ajuns la aceste \u00een\u0103l\u0163imi, po\u0163i spune c\u0103 ai atins starea de gra\u0163ie care reprezint\u0103 etapa superioar\u0103 inspira\u0163iei. E greu de suportat un asemenea nivel, e dificil s\u0103 te men\u0163ii pe un Everest, \u00eens\u0103 cu c\u00e2t reu\u015fe\u015fti s-o faci mai mult timp, cu at\u00e2t mai bine. Pentru fiecare dintre noi exist\u0103 un asemenea nivel sau ar fi bine s\u0103 existe. Numai novicii nu cred \u00een acest traseu.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Ce \u00eenseamn\u0103 Enescu pentru dumneavoastr\u0103?
\nI.O.\u0162.: O figur\u0103 splendid\u0103. Un om ne\u00een\u0163eles. Un om f\u0103r\u0103 limite. Un c\u00e2\u015ftig\u0103tor-pierz\u0103tor, un lupt\u0103tor. Un om m\u0103re\u0163.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Ce compozitori prefera\u0163i?
\nI.O.\u0162.: \u00cen tinere\u0163e f\u0103cusem pasiune pentru Beethoven \u015fi Chopin. Curios, dou\u0103 lumi total diferite. Pe urm\u0103 m-a subjugat Wagner. Fa\u0163\u0103 de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum \u00een muzica mondial\u0103, pot s\u0103 spun c\u0103 nu am deloc opreli\u015fti stilistice. Sunt o fire permisiv\u0103. Dintre ai no\u015ftri mi-a pl\u0103cut grozav Tiberiu Olah. Era un talent veritabil. Se remarca de la o po\u015ft\u0103. M\u0103 emo\u0163iona peste m\u0103sur\u0103, parc\u0103 mi se zgribulea pielea c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een preajma lui. Eram student\u0103 la Alfred Mendelsohn, dar cel mai mult lucram cu Tibi Olah, asistent la clasa noastr\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum era Alfred Mendelsohn?
\nI.O.\u0162.: Avea o u\u015furin\u0163\u0103 la scris incredibil\u0103. Pe noi ne punea la treab\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, dar eu \u015fi Lucian Me\u0163ianu f\u0103cuser\u0103m un pact, de lene\u015fi ce eram: s\u0103 lucr\u0103m o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 unul, o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 cel\u0103lalt \u015fi s\u0103-i ar\u0103t\u0103m pe r\u00e2nd lucr\u0103rile. A \u0163inut o vreme, dar, la un moment dat, a vrut s\u0103 ne verifice pe am\u00e2ndoi deodat\u0103. Ne-a mu\u015ftruluit r\u0103u de tot \u015fi ne-a f\u0103cut o demonstra\u0163ie extraordinar\u0103: \u00een fa\u0163a noastr\u0103 a scris o passacaglie pentru org\u0103. Incredibil, era perfect\u0103! Piesa este c\u00e2ntat\u0103 \u015fi ast\u0103zi. Era un tip spartan. Lucra de la opt diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 la pr\u00e2nz, apoi venea la Conservator. Compunea imens.<\/p>\n
I.B.\u015e.: V-a\u0163i nimerit am\u00e2ndoi cu origine nes\u0103n\u0103toas\u0103! \u015ei tat\u0103l lui Lucian Me\u0163ianu fusese arestat.
\nI.O.\u0162.: Tremuram am\u00e2ndoi s\u0103 nu ne dea afar\u0103, dar era o diferen\u0163\u0103 de ani de pu\u015fc\u0103rie: al lui f\u0103cuse trei, al meu, cincisprezece. \u00cen anul V, m-a prevenit un coleg de grup\u0103, Sami, c\u0103 voi fi exmatriculat\u0103. El era deja redactor la Editura Muzical\u0103. Era cu zece ani mai mare dec\u00e2t to\u0163i cei din grup\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Prins \u00een sistem, de vreme ce afla asemenea lucruri.
\nI.O.\u0162.: Avea \u015fi tehnic\u0103. \u00cemi zice brusc: \u201eHai la o plimbare! Nu pe culoare, afar\u0103\u201c. Afar\u0103 era un frig de cr\u0103pau pietrele, dar mi-am dat seama c\u0103 e ceva important. \u00cencepusem s\u0103 tremur \u00eenainte de a ie\u015fi din cl\u0103dire, de fric\u0103. \u00cen atmosfera aceea de ger cumplit am aflat c\u0103 mi se preg\u0103te\u015fte o \u015fedin\u0163\u0103 cu D\u0103n\u0103lache, la masa ro\u015fie, \u00een urma c\u0103reia urma s\u0103 fiu exmatriculat\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: D\u0103n\u0103lache?
\nI.O.\u0162.: \u00c3sta era tipul care d\u0103dea afar\u0103 studen\u0163ii. \u00cel d\u0103duse afar\u0103 \u015fi pe Richard Oschanitzky, cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte. Fusesem la acea \u015fedin\u0163\u0103 de co\u015fmar \u00een care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, acuzatul a devenit acuzator. Fusese mult prea arogant ca s\u0103 mai poat\u0103 fi iertat. Mi se f\u0103cuse p\u0103rul m\u0103ciuc\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 putem fi \u015fi eu \u00een aceea\u015fi situa\u0163ie, lucru care se contura tot mai clar. Sami \u00eemi spune c\u0103 deja preg\u0103tise un scenariu \u00eempreun\u0103 cu profesorul nostru, Alfred Mendelsohn, om de partid \u015fi el, ca s\u0103 m\u0103 disculpe. Eu eram complet ame\u0163it\u0103 \u015fi de frig, \u015fi de spaim\u0103. Sami m\u0103 tot lini\u015ftea. Ideea era ca eu s\u0103-mi fac mea culpa, s\u0103-mi pun cenu\u015f\u0103-n cap, nu cum procedase Richard, iar Sami \u015fi mai apoi dl Mendelsohn urmau s\u0103 \u0163in\u0103 discursuri \u00een favoarea mea, ca s\u0103 cap\u0103t clemen\u0163\u0103. Sami era puternic la partid pentru c\u0103 era considerat ilegalist. Tat\u0103l lui fusese \u00eempu\u015fcat la instaurarea comunismului. Avea origine s\u0103n\u0103toas\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Un ilegalist \u0163inea la dumneavoastr\u0103 \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u015fi pun\u0103 pielea \u00een b\u0103\u0163?
\nI.O.\u0162.: Din nou, m\u00e2na divin\u0103! Am fost curioas\u0103 la r\u00e2ndu-mi s\u0103 aflu ce l-a \u00eempins la acest gest de cutezan\u0163\u0103 \u015fi mi-a m\u0103rturisit c\u0103 exact c\u00e2nd era cel mai nefericit, fiindc\u0103 tot \u00eencerca s\u0103 aga\u0163e ni\u015fte toante de la sec\u0163ia pedagogic\u0103 pe care le medita, doar-doar vreuna se milostivea s\u0103 ias\u0103 cu el la film \u015fi se afla la a nu \u015ftiu c\u00e2ta \u00eencercare, am venit eu, vijelioas\u0103 \u015fi i-am cerut s\u0103 mearg\u0103 cu mine la cinema chiar \u00een fa\u0163a acelor fete. \u00cen clipa aceea lui i-au crescut ac\u0163iunile, iar eu i-am devenit cea mai bun\u0103 prieten\u0103. A\u015fa m\u0103 considera. Sami era foarte ur\u00e2t, dar era colegul meu de grup\u0103. M\u0103 obi\u015fnuisem cu ur\u00e2\u0163enia lui, era chiar expresiv\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Cum a decurs \u015fedin\u0163a la \u201emasa
\nro\u015fie\u201c?
\nI.O.\u0162.: Pronia divin\u0103! Nu a mai avut loc. Alfred Mendelsohn m-a pus s\u0103 fac un memoriu. Nu a fost mul\u0163umit de felul cum l-am conceput, a\u015fa c\u0103 mi-a f\u0103cut el unul bine construit, dup\u0103 tipicul pe care \u00eel cuno\u015ftea, iar \u015fedin\u0163a nu s-a mai \u0163inut. Cu alte cuvinte, am fost absolvit\u0103 de trecutul meu at\u00e2t de \u00eenfierat. \u015ei c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 eu tot timpul mi-am dorit s\u0103 studiez cu Mihail Jora. Ei doi erau la cu\u0163ite. Jora era un boier, iar Mendelsohn, un comunist. Dac\u0103 m-a\u015f fi aflat la clasa lui Jora, nu a\u015f fi avut nicio sc\u0103pare. Nu avea cum s\u0103 m\u0103 apere.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Dar, la examene, nu participau to\u0163i profesorii? Jora v\u0103 \u015ftia, nu?
\nI.O.\u0162.: La vremea aceea ar\u0103tam destul de bine \u015fi la unul dintre examene Mar\u0163ian Negrea m-a \u00eentrebat, \u00een zeflemea: \u201eDe ce te-ai apucat, fato, de compozi\u0163ie?\u201c.\u00a0\u00a0 \u00a0Eu am devenit livid\u0103. M-a deranjat grozav \u00eentrebarea \u015fi atitudinea. Atunci mi-am cerut scuze c\u0103 o s\u0103-i r\u0103spund tot printr-o \u00eentrebare: \u201eDar dumneavoastr\u0103, stimate maestre, de ce v-a\u0163i apucat de compozi\u0163ie?\u201c. La care Jora, aplaud\u00e2nd, \u00eei zice: \u201eTe-a-ncuiat, dr\u0103gu\u0163\u0103!\u201c. Nu uit aceast\u0103 reac\u0163ie a sa. \u00cel veneram. Era profesorul la care tot \u00eencercam s\u0103 ajung, \u00eenc\u0103 de foarte t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u00e2nd nu aveam o preg\u0103tire pe m\u0103sura preten\u0163iilor maestrului. Nu \u0163i-am spus \u00eent\u00e2mplarea cu profesoara de pian?<\/p>\n
I.B.\u015e.: Iar\u0103\u015fi ochiul inspirat?
\nI.O.\u0162.: Categoric! Frizeaz\u0103 supranaturalul. S\u0103 \u015ftii c\u0103 nu sunt o persoan\u0103 habotnic\u0103, nu am chemare pentru a merge regulat la biseric\u0103, dar am o credin\u0163\u0103 puternic\u0103, bazat\u0103 pe ni\u015fte lucruri care m-au minunat. Am sim\u0163it mereu un ajutor, fiindc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu mama mea am trecut prin momente foarte grele. De pild\u0103, c\u00e2nd ne tot intrau unii \u00een cas\u0103, noaptea, cu r\u0103ngi \u00een m\u00e2n\u0103, ca s\u0103-l \u00eenha\u0163e pe tata.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Asta p\u00e2n\u0103 s\u0103-l aresteze?
\nI.O.\u0162.: Da. \u00cen diminea\u0163a c\u00e2nd au venit s\u0103-l salte, tata a fugit pe fereastr\u0103. De atunci, indivizii intrau nestingheri\u0163i, \u00een toiul nop\u0163ii, url\u00e2nd la noi \u015fi lovind cu r\u0103ngile pe unde apucau. Nou\u0103 ni se str\u00e2mba gura de fric\u0103. Spaima pe care am tr\u0103it-o \u00een acele zile mi-a umbrit copil\u0103ria.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Profesoara de pian?
\nI.O.\u0162.: Aaa, m\u00e2na divin\u0103! La m\u0103tu\u015fa mea st\u0103tea \u00een gazd\u0103 un student la Conservator. Studia canto. Avea o voce minunat\u0103, dar, din p\u0103cate, era epileptic. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, venea la noi ca s\u0103 studieze la pian. M\u0103 auzea \u015fi pe mine c\u00e2nt\u00e2ndu-mi compozi\u0163iile. La un moment dat, mi-a propus s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la Conservator, la maestrul Mendelsohn. Am burdu\u015fit o serviet\u0103 r\u0103pciugoas\u0103, de piele, cu toate compozi\u0163iile mele \u015fi am plecat. La vremea aceea, Conservatorul se afla pe Lipscani. Profesorul Mendelsohn, om de partid, avea \u015fedin\u0163e peste \u015fedin\u0163e. Ni s-au lungit urechile a\u015ftept\u00e2ndu-l. Dup\u0103 vreo trei ore, b\u0103iatul \u00eemi propune s\u0103 mergem la ora lui de canto, dup\u0103 care s\u0103 revenim. Zis \u015fi f\u0103cut. M\u0103 a\u015fez cuminte \u00eentr-o banc\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 trec neobservat\u0103, dar profesoara m\u0103 vede \u015fi-l ia la rost imediat. El m\u0103 d\u0103 drept veri\u015foara lui, iar eu neg imediat: \u201eNici vorb\u0103, st\u0103 \u00een gazd\u0103 la m\u0103tu\u015fa mea \u015fi mi-a promis c\u0103 m\u0103 duce la profesorul Mendelsohn\u201c.<\/p>\n
I.B.\u015e.: P\u00e2r\u00e2cioas\u0103!
\nI.O.\u0162.: Ca\u0163\u0103, dar profesoarei i-a pl\u0103cut. Era mititic\u0103, ur\u00e2\u0163ic\u0103, sl\u0103bu\u0163\u0103, ca un viezure, cu un temperament aprig. E\u015fti foarte frumoas\u0103, zice ea, dar de ce vrei s\u0103 mergi la profesorul Mendelsohn? El nu se ocup\u0103 de copii. \u015etii teorie, armonie, contrapunct? Tu trebuie s\u0103 studiezi cu mine. \u00cen serviet\u0103 ce ai? Lucr\u0103rile mele, zic. C\u00e2nt\u0103-mi \u015fi mie vreo dou\u0103 piese, te rog. Nu m-a oprit timp de o or\u0103. M-a m\u0103surat din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, apoi a decis: \u201eVei studia cu mine gratis!\u201c. Eu am s\u0103rit imediat, am luat-o \u00een bra\u0163e \u015fi am pupat-o. O aud \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 sufocat\u0103: cum te cheam\u0103? Nina, zic. Ce nume e \u0103sta? De la Irina, zic. Bine, bine, dar numele de familie? \u00cemi era team\u0103 s\u0103-l rostesc, dar i-l spun. Cum?, sare ea \u00een sus. \u00cemi zic: iar\u0103 am \u00eencurcat-o. Nu cumva e\u015fti fata lui Emil Od\u0103gescu? Dumnezeu mi te-a trimis, ca s\u0103 m\u0103 revan\u015fez pentru binele pe care mi l-a f\u0103cut.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Asta chiar c\u0103-i tare!
\nI.O.\u0162.: P\u0103i vezi c\u0103 am dreptate? Ce se \u00eent\u00e2mplase? Era student\u0103 la compozi\u0163ie la Paris, la Schola Cantorum \u015fi prime\u015fte o telegram\u0103 de la mama sa care o chema urgent acas\u0103. \u00cempreun\u0103 cu alte dou\u0103 surori, erau fiicele doctorului Piticaru.
\nI.B.\u015e.: Cum o chema?
\nI.O.\u0162.: Maria Piticaru. Tat\u0103l s\u0103u, doctorul, un afemeiat, cartofor \u015fi mare b\u0103utor.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Un om al vremurilor sale.
\nI.O.\u0162.: Sigur c\u0103 da. Cheltuia zestrea nevestei. Le adusese pe fete la sap\u0103 de lemn. Trebuia oprit printr-un proces. \u015ei Maria, la r\u00e2ndul ei, trebuia s\u0103-l dea \u00een judecat\u0103, pentru c\u0103 nu mai avea bani s\u0103-\u015fi continue studiile. S-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 \u00eentr-o societate Maria a deschis subiectul \u015fi \u00een acea sufragerie, \u00eentr-un col\u0163, se afla \u015fi tat\u0103l meu care a ascultat \u00eentreaga poveste. Una peste alta, i-a propus s-o reprezinte el, f\u0103r\u0103 s\u0103-i ia nici un ban, fiindc\u0103 realizase c\u0103 Maria se afla \u00eentr-o situa\u0163ie dramatic\u0103.
\nI.B.\u015e.: \u00cel interesase cazul.
\nI.O.\u0162.: Bine\u00een\u0163eles. Tata era un avocat pledant de mare clas\u0103. I-a c\u00e2\u015ftigat procesul, dar Maria, \u00een loc se plece la studii \u00eenapoi, s-a m\u0103ritat cu unul care, foarte rapid, i-a p\u0103pat to\u0163i banii.<\/p>\n
I.B.\u015e.: A luat un \u201ePiticaru\u201c. A\u015fchia nu sare departe de trunchi.
\nI.O.\u0162.: S\u0103raca! A r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia. A fost, o vreme, directoare la Filarmonica din Timi\u015foara, apoi profesoar\u0103 la Bucure\u015fti \u015fi, spre norocul meu, ne-am \u00eent\u00e2lnit. Dup\u0103 ce am \u00eenv\u0103\u0163at teorie a vrut s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la Jora care, pe bun\u0103 dreptate, a considerat c\u0103 sunt prea mic\u0103. Aveam doar \u015faptesprezece ani. El a sugerat s\u0103 merg la Pa\u015fcanu ca s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 armonie. Mimi Piticaru m-a dus la Alexandru Pa\u015fcanu cu care am studiat trei ani pe gratis. D\u00e2nsul \u0163inea un curs privat la Tinerimea Rom\u00e2n\u0103, la etajul 7. Exact \u00een camera unde f\u0103ceam cursul st\u0103tea Marin Constantin.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Adic\u0103 venea seara s\u0103 doarm\u0103 acolo sau cum?
\nI.O.\u0162.: Acolo dormea, cu tot cu nevast\u0103. \u00cen camera de al\u0103turi st\u0103tea mama lui. Marin Constantin era dirijorul corului de la Tinerimea Rom\u00e2n\u0103, dar voia s\u0103 se specializeze \u00een armonie, a\u015fa c\u0103 studia \u00een grup\u0103 cu noi. De fapt, eu eram \u00eencep\u0103toare, to\u0163i ceilal\u0163i erau la diferite niveluri superioare de studiu al armoniei. A trebuit s\u0103 trag tare ca s\u0103-i ajung din urm\u0103. Ini\u0163ial, domnul Pa\u015fcanu ne spusese c\u0103 fiecare pl\u0103tim c\u00e2t \u015fi c\u00e2nd putem. Invariabil, \u00eens\u0103, m\u0103 trezeam \u00een clipa \u00een care urcam \u00een tramvai \u2013 am\u00e2ndoi luam tramvaiul 16, dar \u00een direc\u0163ii diferite \u2013, c\u0103 m\u0103 apuca de m\u00e2n\u0103 \u015fi \u00eemi strecura banii \u00een palm\u0103. Aflase care era situa\u0163ia mea de la Mimi Piticaru. Era un om fantastic. Am nutrit sentimente foarte puternice fa\u0163\u0103 de el.
\nI.B.\u015e.: A\u015fadar, datorit\u0103 acestor doi profesori, mai \u00eent\u00e2i Mimi Piticaru, apoi Alexandru Pa\u015fcanu, a\u0163i intrat la Conservator.
\nI.O.\u0162.: Datorit\u0103 insisten\u0163elor lui Pa\u015fcanu. Pentru Conservator \u00eemi trebuiau dou\u0103 piese de pian \u015fi un lied. Scrisesem un preludiu \u015fi o pies\u0103, Mo\u015ful, dar nu aveam lied. Dup\u0103 \u00eenc\u0103 un an de studiu cu maestrul Pa\u015fcanu aveam tot ce-mi trebuie pentru examen, pentru nota zece.<\/p>\n
I.B.\u015e.: De ce Mo\u015ful?
\nI.O.\u0162.: V\u0103zusem \u00een fa\u0163a unei biserici un mo\u015fneag care vindea flori. Avea o must\u0103cioar\u0103 alb\u0103 \u015fi \u00eenv\u00e2rtit\u0103. M-a impresionat foarte tare fizionomia \u015fi atitudinea lui, a\u015fa c\u0103 am compus acea lucrare. Dar, a\u015fa cum spunea maestrul Pa\u015fcanu, eu nu aveam nicio \u015fans\u0103 s\u0103 intru la Conservator dac\u0103 nu luam nota zece.<\/p>\n
I.B.\u015e.: De ce?
\nI.O.\u0162.: Pentru c\u0103, dac\u0103 nu luai zece, \u0163i se cerea biografia. Cu alte cuvinte, s-ar fi aflat despre tat\u0103l meu \u015fi imediat a\u015f fi fost respins\u0103. Cu nota zece, \u00eens\u0103, intrai f\u0103r\u0103 nicio verificare.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Te verificau pe parcurs.
\nI.O.\u0162.: Cum am \u015fi p\u0103\u0163it, \u00een anul V. M-a turnat o doctori\u0163\u0103 de la spitalul unde lucra mama. \u015etii c\u00e2\u0163i bani luau nenoroci\u0163ii \u0103\u015ftia pentru o turn\u0103torie? 30.000 lei!<\/p>\n
I.B.\u015e.: O avere!
\nI.O.\u0162.: P\u0103i cum s\u0103 nu torni? \u015ei profesoara de rus\u0103 m-a turnat, pe vremea c\u00e2nd eram la \u015fcoal\u0103, \u00een clasa a VII-a. \u00cen fine, asta este una dintre laturile dureroase ale vie\u0163ii mele.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Aoleu, mai sunt \u015fi altele?
\nI.O.\u0162.: Accidentele. Iarna, la joac\u0103, pe maidanul din fa\u0163a casei, unde era \u015fi o fabric\u0103, ne jucam cu bulg\u0103ri \u015fi un copil m-a lovit \u00een ochi cu o trestie \u00eembibat\u0103 \u00een var nestins. Am f\u0103cut luxa\u0163ie de cristalin. Mai vedeam doar la maximum trei metri. Doctorii au considerat c\u0103 ochiul e pierdut. Cu timpul, \u00eencepuse s\u0103 se mic\u015foreze \u015fi s\u0103-\u015fi schimbe expresia. Doar doctorul Petre Vancea de la clinica din Ia\u015fi m-a salvat prin \u201egrefa lui Filatov\u201c. Au fost necesare zece interven\u0163ii, din patru \u00een patru luni. La dou\u0103zeci de ani am f\u0103cut dezlipire de retin\u0103. Foarte grav! M-am chinuit mult. Chiar cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte de examenul de admitere. Pa\u015fcanu a fost distrus c\u00e2nd a aflat. M\u0103 vizita \u015fi m\u0103 \u0163inea str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103. Dar m-am dus la examen, am luat zece. Cu mine au mai intrat Octavian Nemescu \u015fi Lucian Me\u0163ianu.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Realiza\u0163i c\u0103 ave\u0163i un nume predestinat? Cunosc \u00eenc\u0103 dou\u0103 cazuri \u00een muzica rom\u00e2neasc\u0103: Doina Rotaru, a c\u0103rei muzic\u0103 este un bocet continuu, de dimensiuni universale, Octav Nemescu, obsedat de spectralism, de rezonan\u0163a natural\u0103 a sunetelor, de intervalele perfecte, cum este octava, \u015fi dumneavoastr\u0103, \u00een al c\u0103rei nume este inclus\u0103 \u201eoda\u201c. Culmea, sunte\u0163i atras\u0103 \u00een mod special de vocea uman\u0103, de genul coral \u015fi vocal simfonic.
\nI.O.\u0162.: E drept, dar aceast\u0103 atrac\u0163ie se datoreaz\u0103 \u015fi implic\u0103rii textului \u00een procesul de crea\u0163ie.<\/p>\n
I.B.\u015e.: A\u0163i scris vreodat\u0103 pe textele dumneavoastr\u0103?
\nI.O.\u0162.: O singur\u0103 dat\u0103. Lucrarea mi-a dirijat-o Valentin Gruescu. Un mare dirijor de cor. P\u0103cat c\u0103 Filarmonica s-a dezis de el dintr-o prostie incomensurabil\u0103: coristele erau sup\u0103rate pe el fiindc\u0103 nu le l\u0103sa s\u0103 cro\u015feteze \u00een timpul repeti\u0163iilor, cu b\u0103ie\u0163ii nu ie\u015fea la pileal\u0103…<\/p>\n
I.B.\u015e.: Nu era b\u0103iat de ga\u015fc\u0103.
\nI.O.\u0162.: Deloc. N-am \u00een\u0163eles de ce nu-l iubea direc\u0163ia. Era pe vremea lui Mandeal. \u00cen orice caz, Filarmonica duce lipsa unui Gruescu. Dar uite c\u0103 a\u015fa \u00eemi aduc aminte c\u0103 prima mea lucrare oficial\u0103, scris\u0103 la \u015faptesprezece ani, a fost Tat\u0103l nostru, dar nu cel care face acum furori \u015fi pentru care am f\u0103cut \u015fi variant\u0103 b\u0103rb\u0103teasc\u0103, ca s\u0103 poat\u0103 fi c\u00e2ntat de unul dintre corurile lui Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. De cur\u00e2nd au luat aurul la un concurs din Germania cu aceast\u0103 lucrare. Dar cel de care \u00eencepusem s\u0103-\u0163i vorbesc a avut prima audi\u0163ie la M\u00e2n\u0103stirea Ca\u015fin, dirijor Drago\u015f Alexandrescu.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Excep\u0163ional profesor. Purta \u00eentotdeauna papion. O ciud\u0103\u0163enie, mai ales pentru anii \u201980.
\nI.O.\u0162.: Un om de ras\u0103, boier. M-a luat de pe holurile Conservatorului \u015fi m-a adus \u00een corul s\u0103u. Pl\u00e2ngeam, fiindc\u0103 m\u0103 d\u0103duse afar\u0103 Gabrielescu din corul de la Biserica Buze\u015fti. Tot r\u0103ul \u00eenspre bine, fiindc\u0103 la Buze\u015fti primeam \u015faptezeci de lei pe lun\u0103, iar Drago\u015f Alexandrescu mi-a oferit nou\u0103zeci.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Pl\u00e2nsul s-a preschimbat \u00een z\u00e2mbet. Dar ce f\u0103cuser\u0103\u0163i?
\nI.O.\u0162.: A considerat c\u0103 \u00eei stric corul. Era adev\u0103rat. Eram \u00eencadrat\u0103 de dou\u0103 colege care m\u0103 enervau cumplit \u00een timpul c\u00e2ntatului \u015fi o luam razna. C\u00e2nd m\u0103 punea s\u0103 solfegiez singur\u0103, era perfect, \u00eens\u0103, c\u00e2nd c\u00e2ntam al\u0103turi de matracucile alea, era dezastru. Gabrielescu a crezut c\u0103 fac b\u0103\u015fc\u0103lie. A\u015fa c\u0103 am ajuns la Ca\u015fin, unde Drago\u015f Alexandrescu \u015fi-a manifestat dorin\u0163a expres\u0103 de a avea o lucrare coral\u0103 scris\u0103 de mine.<\/p>\n
I.B..: Deci a\u0163i compus la comand\u0103?
\nI.O.\u0162.: Da. Mai am lucrarea \u015fi acum. Este liturgic\u0103, se poate c\u00e2nta \u00een timpul slujbei. Partitura a fost pierdut\u0103 pentru dou\u0103zeci de ani, fiindc\u0103 toat\u0103 arhiva bisericii a fost mutat\u0103 la Visarion, c\u00e2nd au fost aresta\u0163i preo\u0163ii de la Ca\u015fin. Mi-a adus-o Radu Zamfirescu, unul dintre colegii de grup\u0103 din facultate, care c\u00e2nta \u00een corul de la Visarion.<\/p>\n
I.B.\u015e.: M\u00e2na divin\u0103.
\nI.O.\u0162.: Tot timpul. M\u0103car s\u0103 fiu eu la \u00een\u0103l\u0163imea lucrurilor care mi s-au dat \u015fi pe care le-am \u00een\u0163eles. Dar, oric\u00e2t te-ai str\u0103dui, nu faci tot ce trebuie pentru lucrurile pe care le-ai \u00een\u0163eles.<\/p>\n
I.B.\u015e.: A\u015fa e via\u0163a f\u0103cut\u0103, te mai \u015fi risipe\u015fti.
\nI.O.\u0162.: Doar nu po\u0163i s\u0103 fii ma\u015fin\u0103.<\/p>\n
I.B.\u015e.: E complicat s\u0103 conduci sec\u0163ia de muzic\u0103 coral\u0103 din cadrul Uniunii Compozitorilor?
\nI.O.\u0162.: Am condus-o dou\u0103zeci de ani. P\u00e2n\u0103 \u00een 2010. Ar fi putut fi greu din cauza complexelor colegilor, dar am r\u0103zbit.<\/p>\n
I.B.\u015e.: De ce aveau complexe?
\nI.O.\u0162.: Fiindc\u0103 ei credeau c\u0103 venise timpul unei revolu\u0163ii culturale. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au \u00een\u0163eles \u015fi acceptat c\u0103 nu exist\u0103 corali\u015fti mai mari dec\u00e2t cei c\u00e2\u0163iva care se aflau \u00een comisia pe care o alc\u0103tuisem, adic\u0103 Radu Paladi, un geniu \u00een via\u0163\u0103, Doru Popovici, un tip complicat, cu o fire foarte dificil\u0103, dar valoros etc.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Ave\u0163i vreo dorin\u0163\u0103 apropiat\u0103?
\nI.O.\u0162.: Am trecut cu bine \u015fi peste opera\u0163ia recent\u0103, a\u015fa c\u0103 \u00eemi doresc s\u0103 renasc, s\u0103 prind puteri ca s\u0103 pot scrie un Oratoriu.<\/p>\n
I.B.\u015e.: Iar\u0103\u015fi voci!
\nI.O.\u0162.: Iubesc vocea, iubesc textele. Am scris Timpul p\u0103m\u00e2ntului pe versurile lui Goga, na\u015ful mamei mele, abia \u00een 2003, dar atunci mi-a venit. Acum, m\u0103 tot g\u00e2ndesc la Scrisoarea a III-a, dar nu sunt convins\u0103. Problema e c\u0103 nu pot a\u015ftepta o ve\u015fnicie ca s\u0103 m\u0103 conving. Trebuie s\u0103 ac\u0163ionez rapid.<\/p>\n
I.B.\u015e.: \u015ei Oratoriu se va face!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
IRINA OD\u00c3GESCU-\u0162U\u0162UIANU \u00een dialog cu ION BOGDAN \u015eTEF\u00c3NESCU Irina Od\u0103gescu-\u0162u\u0163uianu este o persoan\u0103 care eman\u0103 bl\u00e2nde\u0163e, bun\u0103tate, bucurie, iubire fa\u0163\u0103 de semeni \u015fi care crede \u00een \u201epronia divin\u0103\u201c. Toate aceste tr\u0103s\u0103turi se reflect\u0103 puternic \u00een opera sa, stabilind un liant, un flux continuu \u00eentre l\u0103untrul domniei sale, lumea exterioar\u0103 \u015fi \u00cenaltul Ceresc. Ion Bogdan… Cite\u0219te mai mult »\u201eC\u00e2nd \u00eenvingi spaima de infinit, \u00eencepe crea\u0163ia\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[14986],"class_list":["post-24218","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-irina-odagescu-tutuianu"],"views":3070,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24218","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24218"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24218\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24219,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24218\/revisions\/24219"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24218"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24218"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24218"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}