A\u015fa \u00ee\u015fi caracterizeaz\u0103 limbajul coroziv \u015fi demolator marele romancier \u015fi eseist spaniol de faim\u0103 mondial\u0103 Juan Goytisolo, asociat adesea cu scriitorii latinoamericani ai exilului parizian sau londonez din anii \u015faptezeci, \u00eendeosebi cu Mario Vargas Llosa, Julio Cort\u00e1zar \u015fi Guillermo Cabrera Infante, care \u00ee\u015fi exprimau viziunea net critic\u0103 fa\u0163\u0103 de \u0163\u0103rile lor de origine printr-o similar\u0103 expresie radical \u00eennoitoare. Scriitorii francezi ai \u201enoului val\u201c \u00eei primesc cu un entuziasm fratern \u00een cercul lor \u015fi \u00eei elogiaz\u0103 \u00een termeni superlativi pentru inova\u0163iile literare deschiz\u0103toare de drumuri noi. Era un moment al c\u0103ut\u0103rilor artizanale, dup\u0103 ce trecuse etapa postbelic\u0103 a angaj\u0103rii politice.
\nTotu\u015fi, plutea \u00een aer o nedumerire din partea francezilor, pe care, \u00eentr-o \u201epolemic\u0103 omagial\u0103\u201c r\u0103mas\u0103 celebr\u0103 \u00een presa parizian\u0103, Butor o exprim\u0103 sub forma unei \u00eentreb\u0103ri: de ce nu se mul\u0163umesc prozatorii latinoamericani cu at\u00e2t de reu\u015fita lor \u201eangajare artizanal\u0103\u201c \u015fi se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 utilizeze r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele unei angaj\u0103ri politice v\u0103dit dep\u0103\u015fite?
\nR\u0103spunsul cel mai ferm \u015fi mai limpede a venit atunci din partea unui hispanic peninsular, Juan Goytisolo, exilat \u015fi el la Paris \u015fi sus\u0163inut de colegii \u015fi prietenii s\u0103i din America Latin\u0103 ca purt\u0103tor de cuv\u00e2nt \u00eendrept\u0103\u0163it al orient\u0103rii lor literare comune. Goytisolo a atras atunci aten\u0163ia colegilor francezi, nedumeri\u0163i de ceea ce ei considerau o iner\u0163ie inutil\u0103, c\u0103 sub regimurile dictatoriale din lumea hispanic\u0103 prezen\u0163a unor accente pasionale \u015fi vehemen\u0163a lor neobi\u015fnuit\u0103 nu era o simpl\u0103 prelungire a acelei angaj\u0103ri politice obligatorii din perioada imediat anterioar\u0103, nici o anacronic\u0103 persisten\u0163\u0103 \u00een cadrul dihotomicelor scheme ideologice simplificatoare, ce falsificaser\u0103 o bun\u0103 parte din scrierile lor anterioare, ci constituia, dimpotriv\u0103, tot o inova\u0163ie, ca \u015fi aceea din planul limbajului, altfel spus reprezenta o \u00eennoire a viziunii lor politice, cu mai pu\u0163ine iluzii, dar cu mai mult\u0103 autenticitate, \u015fi c\u0103 for\u0163a lor (recunoscut\u0103 de altfel de francezi \u015fi pentru care ace\u015ftia chiar \u00eei invidiaz\u0103, dup\u0103 propriile lor declara\u0163ii) vine din \u00eennoirea creatoare at\u00e2t a substan\u0163ei narative, c\u00e2t \u015fi a discursului critic. Disiden\u0163a politic\u0103 fa\u0163\u0103 de regimurile opresive atrage inevitabil refuzul procedeelor conven\u0163ionale ale unei tradi\u0163ii sclerozate, precum \u015fi radicalitatea unei corelative disiden\u0163e \u00een planul inven\u0163iei artistice.
\nAceasta ar fi ra\u0163iunea profund\u0103 pentru care Juan Goytisolo \u015fi-a primenit permanent mijloacele artistice \u015fi a ajuns s\u0103-\u015fi caracterizeze evolu\u0163ia narativ\u0103, aflat\u0103 \u00eentr-o continu\u0103 \u015fi frenetic\u0103 transformare, drept o succesiune de rupturi, un \u201enomadism discontinuu\u201c al cuv\u00e2ntului aflat permanent \u00een c\u0103utarea adecv\u0103rii maxime. Motiv pentru care nu-\u015fi poate \u00eeng\u0103dui r\u0103gazuri de odihn\u0103, iar \u00eencerc\u0103rile de \u201einstalare\u201c devin pentru el inconfortabile. Autoexigen\u0163a mereu treaz\u0103 \u00eel sile\u015fte s\u0103 evite c\u0103r\u0103rile b\u0103tute \u015fi s\u0103 iscodeasc\u0103 necontenit \u00een\u0163elesurile ascunse ale unei lumi contradictorii \u015fi multiple.
\nS\u0103-i d\u0103m mai bine chiar lui cuv\u00e2ntul, pentru c\u0103 Juan Goytisolo apar\u0163ine, asemenea lui Mario Vargas Llosa, acelui tip de scriitor extrem de lucid capabil s\u0103 deslu\u015feasc\u0103, p\u00e2n\u0103 unde acest lucru e cu putin\u0163\u0103, mobilurile \u015fi mecanismele propriei sale crea\u0163ii, despre care a dizertat \u015fi dizerteaz\u0103 \u00een numeroase eseuri \u015fi interviuri. S\u0103 spicuim din acestea c\u00e2teva profesiuni de credin\u0163\u0103 gr\u0103itoare pentru pelerinul ve\u015fnic angoasat ce r\u0103t\u0103ce\u015fte \u015fi reg\u0103se\u015fte cu intermiten\u0163e drumul sinuos al c\u0103ut\u0103rilor sale exasperate \u015fi f\u0103r\u0103 odihn\u0103.
\n\u201eEroul timpului nostru\u201c \u2013 citim \u00een eseul Arborele literaturii \u2013 \u201econstat\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 culturi \u00eenchise, uniforme, \u00eencremenite \u00een propria lor autosuficien\u0163\u0103, ci culturi contrastante \u015fi amestecate \u00eentr-un enorm \u015fi fascinant mojar. Literatura nu mai poate fi ast\u0103zi strict na\u0163ional\u0103, nici m\u0103car strict european\u0103, ci este r\u0103scolit\u0103 la scar\u0103 planetar\u0103, amestecat\u0103, bastard\u0103, fecundat\u0103 de aportul unor civiliza\u0163ii \u015fi arii geografice diverse\u201c.
\nPornindu-se de la acest citat, s-a organizat \u00een 1989 la Buenos Aires o dezbatere despre \u201eProblema Spaniei\u201c \u00een opera lui Goytisolo, unde scriitorul a f\u0103cut o serie de m\u0103rturisiri \u015fi considera\u0163ii pe care le reproducem \u00een continuare: \u201eTrebuie s\u0103 fac de la bun \u00eenceput o precizare: c\u00e2nd vorbesc despre Spania, o fac \u00een numele meu personal. Nu sem\u0103n cu acei scriitori care, c\u00e2nd merg \u00een str\u0103in\u0103tate, se transform\u0103 \u00een ambasadorii \u0163\u0103rii lor \u015fi vorbesc \u00een numele a cincizeci de milioane de persoane. Cred c\u0103 raporturile unui scriitor cu propria lui \u0163ar\u0103, \u00een cazul c\u00e2nd nu vrea s\u0103 fac\u0103 o carier\u0103 facil\u0103 sau nu se refugiaz\u0103 \u00eentr-un patriotism de parad\u0103 care a \u00eeng\u0103duit totdeauna triumful mediocrit\u0103\u0163ilor, sunt raporturi ambigue. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, sunt probabil scriitorul contemporan cel mai critic fa\u0163\u0103 de \u0163ara lui, dar, \u00een acela\u015fi timp, cred c\u0103 niciun alt scriitor din genera\u0163ia mea nu cunoa\u015fte mai bine ca mine mo\u015ftenirea Spaniei, tradi\u0163ia \u0163\u0103rii mele. Vreau s\u0103 spun c\u0103 exist\u0103 \u00een opera mea o ambiguitate funciar\u0103: pe de o parte, iubirea pentru limb\u0103, conceput\u0103 ca un lucru de mare pre\u0163 ce nu se prime\u015fte de-a gata, ci se cucere\u015fte necontenit. Atitudinea mea fa\u0163\u0103 de tradi\u0163ie e o atitudine activ\u0103, o atitudine care prive\u015fte trecutul pentru a ghici \u00een el numele modernit\u0103\u0163ii, pentru a vedea ce este valoros \u015fi actual \u00een acest trecut.
\n\u00cen Don Juli\u00e1n exist\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, cum s-a observat, o critic\u0103 ce demoleaz\u0103 miturile Spaniei eterne, o parodie a scriitorilor socoti\u0163i ni\u015fte mon\u015ftri sacri, imuni la orice critic\u0103 \u015fi pe care lumea \u00eei accept\u0103 ca atare, \u00eens\u0103 pentru mine ace\u015ftia nu sunt deloc vrednici de respect. \u00cen schimb, nutresc o atitudine de imens respect pentru scriitori care au fost cel mai adesea marginaliza\u0163i \u00eentr-un fel sau altul. Cunoa\u015fterea lui Fernando de Rojas, de pild\u0103, a fost p\u00e2n\u0103 nu de mult o cunoa\u015ftere par\u0163ial\u0103. A fost nevoie s\u0103 vin\u0103 un profesor nord-american, Stephen Gilman, pentru a reconstitui Spania lui Rojas, astfel \u00eenc\u00e2t ne-a permis s\u0103 citim Celestina altfel dec\u00e2t \u00eenainte. Vreau s\u0103 spun c\u0103, \u00een felul meu, am \u00eencercat s\u0103 recuperez, \u00een cadrul culturii spaniole, tot ce mi s-a p\u0103rut valoros, tot ce mi s-a p\u0103rut modern, \u00eentr-o viziune proprie, polemiz\u00e2nd cu viziunea oficial\u0103. Asta mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 descop\u0103r mari autori care fuseser\u0103 \u00eempin\u015fi \u00eentr-un con de umbr\u0103.
\nAm men\u0163inut cu Spania o rela\u0163ie foarte dinamic\u0103, o rela\u0163ie care nu este exclusiv negativ\u0103, ci este una de revalorificare. De altfel, nu cred c\u0103 se poate distruge f\u0103r\u0103 a crea \u00een acela\u015fi timp. Dup\u0103 cum orice construc\u0163ie, la r\u00e2ndul ei, este o distrugere. Nu cunosc un mai mare distrug\u0103tor, \u00een acest sens, dec\u00e2t Cervantes. Cervantes descompune toate codurile literare ale timpului s\u0103u, \u015fi aceast\u0103 lucrare de distrugere e \u00eenso\u0163it\u0103 de miraculoasa lucrare de construc\u0163ie care este edificiul numit Don Quijote, ridicat cu materialele ob\u0163inute \u00een urma demol\u0103rii tuturor codurilor epocii. \u00cemi permit s\u0103 spun c\u0103 am \u00eencercat, dup\u0103 puterile mele, s\u0103 fac acela\u015fi lucru \u00een Don Juli\u00e1n, imit\u00e2ndu-l probabil \u00een mod incon\u015ftient la \u00eenceput, apoi \u00een mod deliberat.
\nInsist asupra faptului c\u0103 rela\u0163ia unui scriitor cu \u0163ara lui trebuie s\u0103 fie mereu critic\u0103, ambigu\u0103 \u015fi contradictorie. Deseori mi s-a repro\u015fat faptul c\u0103 m\u0103 contrazic. Sigur c\u0103 m\u0103 contrazic. Eu unul cred c\u0103 lumea \u00eens\u0103\u015fi \u00eenainteaz\u0103 pe baza contradic\u0163iilor ei. Dac\u0103 am fi alc\u0103tui\u0163i dintr-o singur\u0103 bucat\u0103 sau am fi croi\u0163i \u00eentr-un anumit fel o dat\u0103 pentru totdeauna, \u015fi dac\u0103 toate lucrurile ni s-ar p\u0103rea perfect clare, lumea ar \u00eencremeni. De aceea \u0163in s\u0103 subliniez din nou c\u0103 atitudinea mea fa\u0163\u0103 de Spania e o atitudine ambigu\u0103, o atitudine critic\u0103 \u00een care ura poate fi interpretat\u0103 ca o form\u0103 a iubirii, iar iubirea ca o form\u0103 a urii. Nu \u015ftiu ce s\u0103 mai spun. Cititorii trebuie s\u0103 interpreteze singuri atitudinea pe care o am \u015fi pe care am \u00eencercat s\u0103 o explic aici\u201c.
\nInvocarea de mai sus a lui Cervantes ca scriitor exemplar prin opera sa nonconformist\u0103, contradictorie \u015fi ambigu\u0103, precum \u015fi similitudinea raport\u0103rii la Spania, \u00eel recomandau pe Juan Goytisolo pentru celebrul premiu care i s-a decernat anul acesta, c\u00e2nd candidatura lui, prezentat\u0103 de mai multe ori la r\u00e2nd, a primit \u00een sf\u00e2r\u015fit recunoa\u015fterea pe deplin meritat\u0103 a unui juriu care, \u00een anii preceden\u0163i, a fost rezervat din pricina substan\u0163ei \u201eheterodoxe\u201c a operei acut polemice a marelui exilat \u015fi disident.
\n\u00centr-un judicios articol publicat \u00een Rom\u00e2nia Literar\u0103, nr. 31, Dana Diaconu aminte\u015fte aceast\u0103 obiec\u0163ie de \u201econ\u0163inut\u201c a juriului, care s-a \u00eenclinat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een fa\u0163a virtu\u0163ilor de form\u0103, r\u0103spl\u0103tind extraordinara valoare artistic\u0103 a unei scriituri profund \u00eennoitoare \u015fi, poate mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, dat fiind c\u0103 avem de a face cu un scriitor care nu \u00ee\u015fi propune \u00eennoirea de dragul \u00eennoirii, profund \u015fi persistent r\u0103scolitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A\u015fa \u00ee\u015fi caracterizeaz\u0103 limbajul coroziv \u015fi demolator marele romancier \u015fi eseist spaniol de faim\u0103 mondial\u0103 Juan Goytisolo, asociat adesea cu scriitorii latinoamericani ai exilului parizian sau londonez din anii \u015faptezeci, \u00eendeosebi cu Mario Vargas Llosa, Julio Cort\u00e1zar \u015fi Guillermo Cabrera Infante, care \u00ee\u015fi exprimau viziunea net critic\u0103 fa\u0163\u0103 de \u0163\u0103rile lor de origine printr-o similar\u0103… Cite\u0219te mai mult »Juan Goytisolo \u015fi \u201enomadismul discontinuu al cuv\u00e2ntului\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14174],"class_list":["post-24216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-juan-goytisolo"],"views":936,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24216"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24216\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24217,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24216\/revisions\/24217"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}