In viata unui barbat o singura relatie este decisiva: cea cu mama. Intregul destin ulterior nu va fi altceva decit o glossa in marginea acestei relatii fundamentale. Asta ne invata psihanaliza freudiana, precum si numeroase din variantele sale posterioare. Desigur, \u201emama\u201c este pattern-ul pentru celelalte femei care vor defila prin viata celui care odata va fi barbat. Adevarul acesta nu mai trebuie demonstrat, ci doar specificat, particularizat si urmarit la nivelul detaliilor. Iar cine nu crede in psihanaliza, prea bine, e liber sa nu subscrie si sa-si aleaga din alta parte codul hermeneutic. Eu insa, pentru ca votez cu inventia freudiana, voi lua drept buna solutia de interpretare si intelegere propusa de Sigmund Freud acum mai bine de o suta de ani… Fireste ca daca relatia cu mama este cea decisiva, nu mai putin adevarat este ca obiectul afectiv numit generic \u201emama\u201c poate primi o sumedenie de avataruri si sinonime, inclusiv absenta materna \u2013 si ea un factor important pentru configurarea psihicului viitorului adult. O scurta vizita la orfelinat va va edifica de ce… Dar mama poate fi substituita: printr-o alta femeie (matusa, bunica, sora mai mare, educatoare etc.), dar si printr-un barbat (tata, unchi, bunic, frate mai v\u00e2rstnic, educator etc.), care preia asa cum poate functia de protectie, nutrire, ingrijire si educatie. Prin urmare, nu e de mirare ca acela ce va deveni intr-o buna zi barbat va cauta (sau va evita) o partenera asemanatoare (ori extrem de diferita de) cu mama. Vrem-nu vrem, ca ne-a gratificat sau ca ne-a traumatizat, relatia materna ne va urmari ca o umbra intreg destinul. De aceea, nu e de mirare ca barbatii vor cauta mai mereu fie o replica a figurii materne, fie o contrapartida reparatorie.
\nLucrurile nu stau diferit nici in cazul tenismanului Andre Agassi. Mama sa se bucura de un portret remarcabil, fiind evocata cu multa caldura. Se intrevede insa si un anumit regret, desi discret indicat, legat de faptul ca doamna Mike Agassi nu a stiut sa-si faca mai bine simtita prezenta in viata copilului. Destul de serena, cam lipsita de temperament, insa nu si de crize violente de furie atunci c\u00e2nd, provocata de mizeriile sotului, sf\u00e2rsea prin a-si iesi din pasivitate, apar\u00e2ndu-se contraatac\u00e2nd, mama lui Andre s-a aflat mai tot timpul in cautarea rolului pe care micutul ar fi dorit ca ea sa-l joace. Din pacate, a facut-o extrem de rar…
\nP\u00e2na si alegerea de a mai avea un copil a fost una… fortuita. Obligata chiar. Dupa ce nascuse deja trei copii, un baiat si doua fete, se poate spune ca Betty isi facuse datoria materna fata de Mike si natiunea americana. In zece ani trei nasteri e prea de-ajuns. Doar ca in 1969 ea ajunge din nou la spital, datorita unor violente dureri abdominale, urmate de o violenta hemoragie. Initial, medicul propune o histeroctomie. Apoi, diagnosticul vine implacabil: sarcina cu probleme. Insa Andre nu vrea sa se dea batut si, probabil in ciuda dorintei materne, se naste. Asta s-a int\u00e2mplat la 29 aprilie 1970, la Sunrise Hospital din Las Vegas. Pustiul a avut instincte puternice chiar inainte sa vina pe aceasta lume. Din nefericire, nu stia ca aici il asteapta un fel de monstru caruia va trebui sa-i spuna \u201etata\u201c, Mike, fostul armean Agassian venit din Iran in Statele Unite pentru a-si ameliora viata si a face cariera. Iar daca acceptam sugestia lacaniana, cea potrivit careia mama da viata si nutreste, fiind pattern-ul natural al existentei, in schimb tatal fiind cel care educa, socializeaza si ofera un model de urmat, function\u00e2nd ca instanta culturala a cuplului parental, atunci e clar ca amprenta asupra personalitatii lui Andre tatal este cel care si-a pus-o. Conceptul forjat de Jacques Lacan este cel de Nume-al-Tatalui, iar realitatea indicata de acesta se refera la modalitatea prin care copilul va intra in lume, parasind legatura ombilicala si naturala ce-l leaga de mama. Daca mama da nastere si nutreste, tatal protejeaza si boteaza, transform\u00e2nd naturalitatea maternala intr-o artificialitate de ordin social-cultural. Nu int\u00e2mplator in monoteismele consacrate numele de familie este dat de catre tata. Litera, ca simbol al societatii, este un apanaj masculin, iar numele con-sacra apartenenta la comunitate…
\nDin acest punct de vedere, Betty Agassi nu a avut nici un cuv\u00e2nt de spus. In afara numelui de familie, cele doua prenume au fost si ele acordate copilului de catre Mike. Andre si Kirk erau numele unor patroni ai tatalui de la Grand Casino MGM. Oare i-a admirat, i-a invidiat, i-a simpatizat, le-a fost recunoscator? Nu stim. Cert este ca unul dintre cei mai mari campioni din istoria tenisului a primit un botez in legatura cu care mama n-a avut nici un cuv\u00e2nt de spus. Pilduitor pentru viitoarele lui crize de identitate, nu-i asa? Mai mult, mama ultimului venit in clanul Agassi n-a stiut niciodata sa intervina in apararea micutului, atunci c\u00e2nd padre padrone exagera cu teroarea tenisistica, inclusiv cu pedepsele deosebit de aspre. Pasiva si absenta, Betty lucra pentru guvernul din Nevada, fiind genul clasic de functionar, cu uniforma taior-pantalon gri, punctuala si resemnata, s\u00e2rguincioasa si transparenta.
\nRupta de oboseala, ea ajungea pe la ora 18 acasa, prepara cina \u2013 si cam at\u00e2t. Femeia avea un refugiu consacrat, distribuit pe doua paliere: grija fata de peturi si pasiunea (aproape morbida) pentru jocul de puzzle Norman Rockwell. Andre isi aminteste ca spatiul de locuit si curtea familiei sale erau invadate de c\u00e2ini si de pisici, de pasari domestice, ba p\u00e2na si de o sop\u00e2rla, ba chiar si de un soricel numit Lady Butt, toate aceste \u201ebestii\u201c fac\u00e2ndu-si veacul prin ograda si camerele clanului.
\nMinunea blonda isi aduce aminte cam in termenii urmatori de felul in care se g\u00e2ndea la activitatea pleziristica a mamei: \u201eCeea ce indrageste cu precadere sunt jocurile de puzzle ale lui Norman Rockwell. Intotdeauna se gaseste pe masa din bucatarie una dintre scenele idilice ale vietii de familie, pe jumatate terminata. Habar n-am ce placere gaseste mama tot fac\u00e2nd aceste jocuri de puzzle. Un fel de dezordine in bucati, un intreg haos, oare cum poate fi asa ceva sinonim cu destinderea? Asta ma face sa ma g\u00e2ndesc ca mama si cu mine avem caractere opuse. Si totusi, tot ceea ce este tandrete in mine, toata dragostea si compasiunea pentru oameni trebuie sa le fi mostenit de la mama\u201c (op. cit., ed. fr., p. 64).
\nPsihanalistul elvetian Carl Gustav Jung vorbea c\u00e2ndva despre mandalele tibetane ca despre un fel de terapie prin intermediul geometriei. Dezordinea launtrica, prin exprimarea ei grafica si geometrica, ajunge sa conoteze in exterior exact acea foame interioare de ordine. Iar daca in afara desenul arata structurare si coerenta, ceva din imaginea acestuia trece si in suflet, ordon\u00e2ndu-l, pacific\u00e2ndu-l… Nu e de mirare ca Betty Agassi, extenuata de viata complicata alaturi de turbatul de Mike, obosita de maternajul primilor trei copii, sleita de slujba functionareasca si diminuata de trebaluiala zilnica prin gospodarie, ajunge sa se refugieze aproape psihotic in puzzle-ul Rockwell, realiz\u00e2nd tot felul de scene idilice, variatiuni pe tema familiei fericite si romantice \u2013 adica exact ceea ce ei ii lipseste. Iar omniprezenta enervanta a animalelor este si ea un gest de atragere a acelei serenitati necuv\u00e2ntatoare ce ii lipseste at\u00e2t de mult. Betty se reconstruieste asa cum stie, asa cum ii sta la indem\u00e2na ca sa suporte \u201emicul infern\u201c domestic… Eternele romane de dragoste, deschise si asezate in triunghi, marturisesc si ele o viata de infr\u00e2nt, o soarta de resemnat si mai ales o neabatuta nevoie de evaziune.
\nCe-o fi gasit fata batosului si pedantului profesor de engleza din Danville, Illinois, orasel aflat la o aruncatura de bat de metropola Chicago, la emigrantul asiat, la acel tip scund, morocanos, ros de complexe si macinat de frustrare? Ca Mike s-a indragostit de ea \u2013 nu mai incape nici o indoiala. Il fascina parul ei castaniu si c\u00e2rliontat, ochii ei albastri ca Marile Lacuri, dictia ei englezeasca perfecta. Si poate nu in ultimul r\u00e2nd, faptul ca era mai inalta dec\u00e2t el cu c\u00e2tiva centrimetri… Andre Agassi o descrie dupa cum urmeaza pe maica-sa, neuit\u00e2nd sa se intrebe si el cu privire la misterul acelei relatii: \u201eAm vazut fotografii. Mama era de o frumusete exceptionala. Ma intreb daca tata era fascinat de parul ei pentru ca acesta avea culoarea unui teren de tenis de zgura\u201c (op. cit., p. 64). Si totusi, Betty Dudley a cedat repede, dupa doar doua saptam\u00e2ni de curte asidua. Fata si-a parasit caminul, tatal si sora geamana, pentru a purcede alaturi de Mr. Agassi la o perpetua aventura, de-a lungul si de-a latul Americii. S-au asezat in cele din urma in Las Vegas, unde capul familiei gasise lectii de tenis si o slujba la cazinou…
\nIn copilarie, Andre a t\u00e2njit mereu dupa o prezenta materna mai substantiala. Copilul a suferit ca mama nu-l protejeaza, parasindu-l in calea frecventelor furii paterne. Iata cum evoca fostul campion simtirile acelei perioade: \u201eO parte din mine ii este recunoscatoare mamei pentru calmul ei imperturbabil. Dar o alta parte din mine, a carei existenta imi repugna sa o recunosc, se simte tradata. Calmul inseamna uneori slabiciune. Mama nu se opune niciodata, nu rezista niciodata, nu intervine niciodata intre noi, copiii, si tatal nostru. Ar trebui sa-i spuna sa se calmeze, sa o ia mai usor, sa-l faca sa inteleaga ca tenisul este altceva dec\u00e2t viata. Dar asta nu sta in natura mamei. Tata tulbura calmul, mama il mentine…\u201c (op. cit, pp. 63-64).
\nSi uite asa, prins intre resemnarea unei mame care era o femeie infr\u00e2nta de viata si epuizata de smuceala unui sot complexat si tirania unui tata frustrat si violent, micul Andre n-a avut chiar cea mai fericita dintre copilarii \u2013 cu toate ca, obiectiv vorbind, se putea si mai rau. Insa nu despre aceasta posibilitate perpetua, prezenta in ecuatia unei vieti, este vorba aici, ci despre maniera in care sensibilitatea deosebita a baietelului recepta acest tragic conflict intre pasivitatea materna si dinamismul patern. C\u00e2t despre avatarurile materne in viata adultului Andre Agassi, adica despre amorurile si relatiile tenismanului, saptam\u00e2na viitoare…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In viata unui barbat o singura relatie este decisiva: cea cu mama. Intregul destin ulterior nu va fi altceva decit o glossa in marginea acestei relatii fundamentale. Asta ne invata psihanaliza freudiana, precum si numeroase din variantele sale posterioare. Desigur, \u201emama\u201c este pattern-ul pentru celelalte femei care vor defila prin viata celui care odata va… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (10)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1469,1470],"class_list":["post-2421","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-agassi","tag-autobiografie"],"views":2438,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2421","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2421"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2421\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2421"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2421"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2421"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}