Dac\u0103 un locuitor al Antichit\u0103\u0163ii ar vizita lumea noastr\u0103 de ast\u0103zi, ar r\u0103m\u00e2ne stupefiat \u00een fa\u0163a t\u0103cerii ei, mai ceva ca Pascal \u00een fa\u0163a spa\u0163iilor mute \u015fi infinite. Ar crede ori c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul este pustiit, ori c\u0103 locuitorii lui au \u00eennebunit retr\u0103g\u00e2ndu-se \u00eentr-o solitudine imperturbabil\u0103 \u015fi necomunicativ\u0103, s\u0103lbatici autocontemplativi izola\u0163i \u00een ad\u0103posturi impenetrabile, \u00een citadele individuale unde \u00ee\u015fi petrec timpul sc\u0103ld\u00e2ndu-se \u00een suc autist \u015fi \u00een care singura activitate social\u0103 const\u0103 cel mult \u00een a-\u015fi trimite, proteja\u0163i de o distan\u0163\u0103 sigur\u0103, scrisori, mesaje sau cuvinte. Unde este agora, unde este pia\u0163a public\u0103, unde v\u0103 \u00eent\u00e2lni\u0163i, unde vorbi\u0163i, cum afla\u0163i nout\u0103\u0163ile, cum le discuta\u0163i, cum tr\u0103i\u0163i \u00een comun, unde v\u0103 e societatea, ce a\u0163i f\u0103cut cu socialitatea voastr\u0103 \u2013 s-ar \u00eentreba nedumerit acest intrus din alte vremuri. \u00cen vremea lui \u2013 locurile erau locvace, unde era a\u015fezare de om \u2013 era foarte mult zgomot, mi\u015fcare, sunet, spectacol. Lini\u015ftea, t\u0103cerea apar\u0163ineau t\u0103r\u00e2murilor nelocuite, c\u0103ci locus \u015fi locutio sunt intim legate. A locui \u00eenseamn\u0103 a vorbi \u00eempreun\u0103, a convorbi, a dialoga, a schimba cuvinte. Pia\u0163a public\u0103 servea \u00een primul r\u00e2nd schimbului de cuvinte \u015fi abia apoi \u2013 \u015fi numai prin el \u2013 schimbului de produse. Oamenii se \u00eent\u00e2lnesc \u015fi vorbesc, schimb\u0103 saluturi \u015fi cuvinte, idei \u015fi fraze, c\u0103ci omul este o fiin\u0163\u0103 dialogic\u0103, \u00eempreun\u0103-vorbitoare.
\nInvers, dac\u0103 unul dintre noi am c\u0103l\u0103tori \u00eentr-unul din ora\u015fele acelor vremuri, ba chiar \u00eentr-un c\u0103tun, probabil c\u0103 ne-am \u00eentoarce asurzi\u0163i de multitudinea \u015fi de permanen\u0163a sunetelor, zgomotelor, cuvintelor, strig\u0103telor, vocifer\u0103rilor, chem\u0103rilor, r\u0103spunsurilor, ecourilor ce s-ar potoli \u2013 dar numai pentru scurt timp \u015fi niciodat\u0103 complet \u2013 doar mult dup\u0103 l\u0103sarea \u00eentunericului. Oamenii vorbeau, vorbeau ne\u00eencetat, vorbeau \u015fi atunci c\u00e2nd citeau (cititul cu gura \u00eenchis\u0103 este o inven\u0163ie funest\u0103 a epocii subiectivit\u0103\u0163ii, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor marcat\u0103 de un mare sf\u00e2nt de la \u00eenceputurile cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii \u2013 Aureliu Augustin), vorbeau cu ceilal\u0163i, cu natura, cu stelele, cu pietrele, cu animalele. A vorbi \u00eensemna pe atunci \u015fi a asculta \u015fi, negre\u015fit, oamenii acelor vremuri ascultau cu un respect sacru vocea r\u00e2urilor \u2013 pe care le zeificau, a mun\u0163ilor \u2013 zeifica\u0163i \u015fi ei, a v\u0103ilor \u015fi c\u00e2mpiilor pe care le vedeau ca pe ni\u015fte persoane \u00een carne \u015fi oase, e drept c\u0103 \u00een carne \u015fi oase nemuritoare, divine!
\nCe diferen\u0163\u0103 imens\u0103 fa\u0163\u0103 de isprava Sf\u00e2ntului Francisc \u2013 care, oricum, \u00een plin\u0103 epoc\u0103 a subiectivit\u0103\u0163ii feroce, a \u00eenchiderii cre\u015ftine, r\u0103m\u00e2ne o teribil\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103, aceea de a sparge cercul de fier al subiectului uman ad\u00e2ncit \u00een sine \u2013 de a se adresa naturii \u00eenconjur\u0103toare… O face \u00eens\u0103 unilateral, predic\u00e2nd p\u0103s\u0103rilor, transmi\u0163\u00e2ndu-\u015fi scolastic \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa \u015fi nel\u0103s\u00e2ndu-se invadat de ceea ce au ele, la r\u00e2ndul lor, de spus. Un Francisc \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd de la p\u0103s\u0103ri \u2013 este o figur\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103, proprie altor vremuri \u015fi altei paradigme. Cre\u015ftinismul nu poate dec\u00e2t s\u0103 predea, s\u0103 predice, nu \u015fi s\u0103 \u00eenve\u0163e, s\u0103 asculte. Singurul mod de locuire pe care a fost \u00een stare s\u0103-l creeze cre\u015ftinismul este \u00eenchiderea omului \u00eentr-un spa\u0163iu c\u00e2t mai \u00eengust \u015fi c\u00e2t mai opac, iar noi, modernii de ast\u0103zi, cu apartamentele, garsonierele, dar \u015fi casele sau vilele noastre, nu facem dec\u00e2t s\u0103 construim varia\u0163iuni ale tipului fundamental cre\u015ftin de locuin\u0163\u0103: chilia!
\nNu e u\u015for \u00eens\u0103 s\u0103 dezr\u0103d\u0103cinezi o natur\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u0163in natura uman\u0103 \u2013 \u015fi de aceea a durat mii de ani procesul prin care omul s\u0103 fie delocalizat \u015fi dezlocvacizat \u2013, iar ast\u0103zi tr\u0103im de fapt apogeul schimb\u0103rii de paradigm\u0103 consacrat de cre\u015ftinism. Ast\u0103zi suntem fiin\u0163e complet subiective, iar boala prin excelen\u0163\u0103 definitorie a epocii noastre este autismul. Tr\u0103im \u00een locuin\u0163e c\u00e2t mai ermetic \u00eenchise, lipsite de pun\u0163i de comunicare, ne displace comunicarea direct\u0103, vie, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103 \u015fi o prefer\u0103m pe cea de la distan\u0163\u0103, mijlocit\u0103 tehnologic, care ne scute\u015fte de un exerci\u0163iu real al dialogului.
\nDumnezeul la care te \u00eenchini este dumnezeul pe care-l imi\u0163i \u00een faptele tale \u015fi \u00een modul t\u0103u de a fi. Or, Dumnezeul cre\u015ftin este unul retras, transcendent lumii, suficient sie\u015fi, solitar \u015fi aproape complet mut. Iehova era un vorb\u0103re\u0163 f\u0103r\u0103 pereche, spre deosebire de Dumnezeul cre\u015ftin, foarte scump la vedere, dar mai ales la vorb\u0103… Iar vorb\u0103ria ne\u00eencetat\u0103 a zeilor din Olimp \u015fi buna lor dispozi\u0163ie ne vor face s\u0103 credem c\u0103 Dumnezeul cre\u015ftin (ca \u015fi lumea pe care o \u201ecreeaz\u0103\u201c) este unul cu totul bolnav \u2013 mut, sobru, b\u0103tr\u00e2n \u015fi depresiv…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 un locuitor al Antichit\u0103\u0163ii ar vizita lumea noastr\u0103 de ast\u0103zi, ar r\u0103m\u00e2ne stupefiat \u00een fa\u0163a t\u0103cerii ei, mai ceva ca Pascal \u00een fa\u0163a spa\u0163iilor mute \u015fi infinite. Ar crede ori c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul este pustiit, ori c\u0103 locuitorii lui au \u00eennebunit retr\u0103g\u00e2ndu-se \u00eentr-o solitudine imperturbabil\u0103 \u015fi necomunicativ\u0103, s\u0103lbatici autocontemplativi izola\u0163i \u00een ad\u0103posturi impenetrabile, \u00een citadele… Cite\u0219te mai mult »Autism \u015fi cre\u015ftinism. Loc, locuire, locvacitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[14976,14975,14977],"class_list":["post-24196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-citadele-individuale","tag-pascal","tag-piata-publica"],"views":2324,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24196"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24196\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24197,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24196\/revisions\/24197"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}