<\/p>\n
Motto: \u201eC\u0103ci vedem acum ca prin oglind\u0103, \u00een ghicitur\u0103, iar atunci, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103; acum cunosc \u00een parte,<\/strong> O certitudine intim\u0103 m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 eu \u00eemi sunt mie intim cunoscut, c\u0103 nimeni nu m\u0103 cunoa\u015fte mai bine dec\u00e2t mine \u00eensumi, \u00een timp ce pe ceilal\u0163i \u00eei cunosc indirect, prin efecte, prin semne \u2013 ce urmeaz\u0103 a fi supuse interpret\u0103rii, dezghioc\u0103rii semantice. \u201eEul\u201c celuilalt este o \u201egaur\u0103 neagr\u0103\u201c a c\u0103rei existen\u0163\u0103 nu o pot deduce dec\u00e2t prin calcule, fiindu-mi vizibil doar prin for\u0163ele pe care le exercit\u0103 asupra altor entit\u0103\u0163i. Dimpotriv\u0103, nimeni \u015fi nimic nu-mi este mai familiar, mai apropiat, mai direct perceptibil dec\u00e2t propria mea persoan\u0103. Aceasta pentru c\u0103 numai eu m\u0103 cunosc \u00een sensul cel mai propriu \u015fi \u00een mod natural \u201edin interior\u201c. Motto: \u201eC\u0103ci vedem acum ca prin oglind\u0103, \u00een ghicitur\u0103, iar atunci, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103; acum cunosc \u00een parte, dar atunci voi cunoa\u015fte pe deplin, precum am fost cunoscut \u015fi eu\u201c. (Sf. Pavel, Epistola c\u0103tre Corinteni, 13:12) O certitudine intim\u0103 m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 eu \u00eemi sunt mie intim cunoscut, c\u0103 nimeni nu m\u0103… Cite\u0219te mai mult »Eul ca nesf\u00e2r\u015fit\u0103 interpretare de sine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14969,14968,14966,14970,14965,845,14967],"class_list":["post-24188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-porunca-lui-dumnezeu","tag-cunoasterea-de-sine","tag-ego-alter","tag-homoiosis","tag-indragostire","tag-iubire","tag-un-eu-altul"],"views":1358,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24188"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24188\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24192,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24188\/revisions\/24192"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n dar atunci voi cunoa\u015fte pe deplin, precum am fost cunoscut \u015fi eu\u201c.<\/strong>
\n (Sf. Pavel, Epistola c\u0103tre Corinteni, 13:12)<\/strong><\/em><\/p>\n
\nAceast\u0103 judecat\u0103 se \u00eembin\u0103 cu alte dou\u0103 supozi\u0163ii: una m\u0103 face s\u0103 identific \u201einteriorul\u201c cu esen\u0163a, cu noumen-ul, iar exteriorul \u2013 cu aparen\u0163a, cu fenomenul. Cealalt\u0103 afirm\u0103 c\u0103 a cunoa\u015fte \u00eenseamn\u0103 a trece de la aparen\u0163\u0103 la esen\u0163\u0103, deci de la exterior la interior. Cunoa\u015fterea de sine este, a\u015fadar, privilegiat\u0103, fiind \u00een mod natural \u015fi direct esen\u0163ial\u0103. Ne putem \u00een\u015fela cu privire la multe lucruri, dar nu \u015fi \u00een privin\u0163a noastr\u0103 tocmai \u00een virtutea acestei presupuse intimit\u0103\u0163i cu noi \u00een\u015fine. Responsabilitatea \u2013 g\u00e2ndit\u0103 \u00een temeiul ei \u2013 este chiar aceast\u0103 imposibilitate de a gre\u015fi cu privire la tine \u00eensu\u0163i, iar \u00eenc\u0103rc\u0103tura teribil\u0103 a p\u0103catului originar const\u0103 \u00een faptul c\u0103 Adam gre\u015fe\u015fte \u00een pofida imposibilit\u0103\u0163ii de a gre\u015fi. Aceast\u0103 presupozi\u0163ie face ca \u201egre\u015feala\u201c lui Adam s\u0103 fie o alegere \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103: Adam \u015ftia binele, dar a ales totu\u015fi r\u0103ul. \u201ePorunca lui Dumnezeu\u201c este interioritatea sa, cu privire la care Adam, fiindu-\u015fi sie\u015fi proxim, identic cu sine, nu putea s\u0103 se \u00een\u015fele, av\u00e2nd la aceasta un acces direct, noumenal, esen\u0163ial.
\n\u00centr-adev\u0103r, a cunoa\u015fte un lucru \u201edin interior\u201c \u2013 este maxima \u00eemplinire gnoseologic\u0103, un ideal de cunoa\u015ftere pe care omul \u00eel urm\u0103re\u015fte dintotdeauna. \u201eA \u015fti\u201c ce este \u00eenl\u0103untrul s\u0103u un semen, a p\u0103trunde \u00een fiin\u0163a unui copac, a unei p\u0103s\u0103ri sau a unei pietre \u2013 a avea acces la \u201esinea\u201c, la \u201einima\u201c alterit\u0103\u0163ii, a naturii, a semenului sau a lui Dumnezeu \u2013 este dorin\u0163a ce-i anim\u0103 at\u00e2t pe filosofi \u015fi oameni de \u015ftiin\u0163\u0103, c\u00e2t \u015fi pe sfin\u0163i, poe\u0163i \u015fi arti\u015fti. Pictorul care reu\u015fe\u015fte s\u0103 surprind\u0103 esen\u0163a unui lan de floarea soarelui, a unei catedrale, a unei perechi de ghete murdare de p\u0103m\u00e2nt se identific\u0103 cu lanul, cu catedrala, cu ghetele. Cunoa\u015fterea prin asem\u0103nare (homoiosis), a deveni lucrul cunoscut este scopul cercet\u0103rilor filosofice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice, dar \u015fi al crea\u0163iilor poetice \u015fi artistice.
\nDar cunoa\u015fterea presupune un agent \u201eexterior\u201c \u015fi tocmai dep\u0103\u015firea exteriorit\u0103\u0163ii cunosc\u0103torului (care numai astfel poate deveni \u201einterior\u201c obiectului cunoscut) este ceea ce d\u0103 valoare cunoa\u015fterii \u201edin interior\u201c. Cunoa\u015fterea implic\u0103 o rela\u0163ie \u00eentre un subiect (cunosc\u0103tor) \u015fi un obiect (cunoscut), iar aceast\u0103 dualitate este temeiul \u015fi condi\u0163ia de posibilitate a oric\u0103rei identific\u0103ri gnoseologice.
\nAceast\u0103 identificare este \u00eens\u0103 cu totul altceva dec\u00e2t simpla identitate. De fapt dispre\u0163uim tocmai o \u201ecunoa\u015ftere\u201c propriu-zis \u201einterioar\u0103\u201c, adic\u0103 o \u201ecunoa\u015ftere\u201c a celui care nu reu\u015fe\u015fte s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 propria perspectiv\u0103, a celui care r\u0103m\u00e2ne cu \u201eochelarii de cal\u201c ai percep\u0163iei la care \u00eel predispun structura sa mental\u0103, condi\u0163ia social\u0103, na\u0163ional\u0103 \u015f.a.m.d. Paradoxal, cunoa\u015fterea \u201einterioar\u0103\u201c \u00eei este str\u0103in\u0103 tocmai celui aflat, exclusiv, \u00een (propriul s\u0103u) \u201einterior\u201c. Tocmai pentru aceast\u0103 presupus\u0103 imposibilitate de a se exterioriza, tocmai pentru c\u0103 este identic numai cu sine este dispre\u0163uit animalul, \u00een vreme ce \u201econ\u015ftiin\u0163a de sine\u201c uman\u0103 este suprem valorizat\u0103 \u00een virtutea dualit\u0103\u0163ii ei, a capacit\u0103\u0163ii de a fi simultan interioar\u0103 \u015fi exterioar\u0103, transcendent\u0103 \u015fi imanent\u0103, unit\u0103 \u015fi deta\u015fat\u0103, diferit\u0103 de sine \u015fi una cu ea \u00eens\u0103\u015fi. Con\u015ftiin\u0163a de sine presupune un eu divizat, un eu dual, un eu care se raporteaz\u0103 la sine \u2013 fiind simultan acela\u015fi \u015fi altul.
\n\u00cen condi\u0163iile concrete ale percep\u0163iei vizuale eu \u00eemi sunt mie \u00eensumi cel mai \u00eendep\u0103rtat, cel mai str\u0103in. Eu nu m\u0103 pot vedea pe mine \u00eensumi pe de-a \u00eentregul, iar chipul propriu, dar \u015fi trupul \u00eentreg nu-mi sunt accesibile dec\u00e2t prin reflec\u0163ie \u015fi prin deduc\u0163ie. Eu nu v\u0103d direct dec\u00e2t anumite p\u0103r\u0163i din mine \u00eensumi: m\u00e2inile, picioarele, o anumit\u0103 parte a trunchiului, partea din fa\u0163\u0103 a umerilor. Nu-mi pot vedea niciodat\u0103 nu doar ceafa, dar nici g\u00e2tul, spatele \u015fi, \u00een mod esen\u0163ial \u015fi decisiv, nu \u00eemi pot vedea \u00een mod direct chipul. Ceea ce este absolut banal \u00een cazul perceperii celorlal\u0163i, exteriori nou\u0103, ne este interzis nou\u0103 \u00een\u015fine: pe ceilal\u0163i \u00eei vedem pe de-a-ntregul, deodat\u0103, iar pe noi \u00een\u015fine doar prin adunarea p\u0103r\u0163ilor, succesiv, reconstituindu-ne \u00eentreaga fiin\u0163\u0103 prin deduc\u0163ie, \u00een mod abstract, printr-o anume schematizare \u015fi reunire a diversului intui\u0163iei de care suntem scuti\u0163i \u00een cazul percep\u0163iei vizuale a celui exterior. Persoana noastr\u0103 este, din punct de vedere vizual, un construct cu mult mai abstract \u015fi mai schematic dec\u00e2t persoana celuilalt, care \u00eemi este dat\u0103 \u00een toat\u0103 concrete\u0163ea de care este \u00een stare percep\u0163ia vizual\u0103. Persoana proprie este mult mai abstract\u0103 dec\u00e2t persoana celui pe care-l v\u0103d \u00een fa\u0163a ochilor. Cel\u0103lalt are asupra mea un ascendent enorm: el m\u0103 vede a\u015fa cum eu niciodat\u0103 nu m\u0103 pot vedea, ca pe o persoan\u0103 \u00eentreag\u0103 dat\u0103 \u00een mod simultan, ca pe o realitate \u00een \u00eentregime configurat\u0103 \u015fi de-limitat\u0103, \u00eencadrat\u0103 de o anumit\u0103 perspectiv\u0103, integrat \u00een cadrele largi ale orizontului s\u0103u perceptiv. Orizontul meu perceptiv m\u0103 las\u0103 tocmai pe mine \u00eensumi \u00een afar\u0103, eu \u00eensumi nu pot face vreodat\u0103 parte din acest orizont, eu nu pot avea vreodat\u0103 vreo perspectiv\u0103 real\u0103 asupra mea \u00eensumi. Acest ascendent al celuilalt asupra mea nu poate fi compensat dec\u00e2t prin ascendentul pe care-l am eu \u00eensumi asupra lui: eu \u00eensumi \u00eel v\u0103d pe cel\u0103lalt a\u015fa cum el \u00eensu\u015fi nu se poate vedea vreodat\u0103 \u2013 ca pe o fiin\u0163\u0103 limitat\u0103 \u015fi deci real\u0103!
\nE foarte important s\u0103 amintim aici rela\u0163ia pe care vechii greci, \u00een frunte cu Aristotel, o stabileau \u00eentre realitate, fiin\u0163\u0103 \u015fi limit\u0103. Numai ceea ce este configurat, limitat \u2013 are fiin\u0163\u0103, realitate, \u00een timp ce infinitul, ne-limitatul este totuna cu nefiin\u0163a, irealul, nimicul. Universul, lumea \u2013 ca fiind o fiin\u0163\u0103 perfect\u0103 \u2013 nu putea fi dec\u00e2t limitat\u0103, sferic\u0103, \u00eenchis\u0103 \u00een ni\u015fte hotare bine stabilite, fixe, imuabile. Or, percep\u0163ia de sine m\u0103 predispune, datorit\u0103 structurii sale, la dou\u0103 sentimente egal \u00eendrept\u0103\u0163ite: sentimentul ne-limitei, al infinitului propriu, dar deopotriv\u0103 \u015fi la sentimentul nimicniciei, al neantului meu. Sunt deopotriv\u0103 infinit \u015fi nimic, nelimitat \u015fi ireal, o semi-fiin\u0163\u0103, o \u00eencercare de a fi, de a c\u0103p\u0103ta realitate. \u015ei am nevoie de cel\u0103lalt deoarece el \u2013 privindu-m\u0103 \u2013 \u00eemi d\u0103 deopotriv\u0103 limit\u0103 \u015fi realitate, m\u0103 con-figureaz\u0103, \u00eemi d\u0103 fiin\u0163\u0103. \u00cen rela\u0163ia de iubire cel iubit m\u0103 priveaz\u0103 de falsa mea infinitate, d\u0103ruindu-mi o real\u0103 finitudine, \u00eenfiin\u0163\u00e2ndu-m\u0103. Abia el m\u0103 vede a\u015fa cum sunt \u2013 aduc\u00e2ndu-m\u0103, gra\u0163ie lui, \u00een fa\u0163a mea \u00eensumi \u2013 a\u015fa cum sunt. Eu \u00eemi devin mie \u00eensumi perceptibil, fiin\u0163\u0103 real\u0103 \u015fi limitat\u0103, prin cel\u0103lalt \u2013 care m\u0103 vede \u015fi \u00eemi iube\u015fte configura\u0163ia mea real\u0103. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor m\u00e2ng\u00e2ierea este gestul prin excelen\u0163\u0103 al iubirii \u2013 persoana iubit\u0103, precum un demiurg sau precum un olar, \u00eemi modeleaz\u0103 lutul \u015fi aluatul amorf al infinitei mele nefiin\u0163e \u2013 f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 o fiin\u0163\u0103 real\u0103 \u015fi limitat\u0103, sufl\u00e2nd suflarea de via\u0163\u0103 a realit\u0103\u0163ii limitei peste un Adam abia ie\u015fit din neantul s\u0103u.
\nCunoa\u015fterea de sine nu este deci o cunoa\u015ftere de la bun \u00eenceput asigurat\u0103. Dimpotriv\u0103, eu \u00eensumi \u00eemi sunt \u2013 cel pu\u0163in din punct de vedere vizual \u2013 cel mai str\u0103in. Primul act al cunoa\u015fterii de sine este desemnat de luarea la cuno\u015ftin\u0163\u0103 a acestui fapt, a necunoscutului care sunt \u2013 redat\u0103 \u00een mereu cutremurata \u00eentrebare: cine sunt? M\u0103 cunosc pe mine \u00eensumi mai \u00eent\u00e2i ca un necunoscut \u2013 obiectul cunoa\u015fterii mele este, \u00een pofida intimit\u0103\u0163ii cu el, \u015fi cel mai \u00eendep\u0103rtat de mine. Eu nu am acces la mine \u00eensumi dec\u00e2t indirect, \u00een reflexie, \u00een ghicitur\u0103, cum spune Apostolul, prin semnele pe care le trimit \u00een afara mea, altora \u015fi mie \u00eensumi. Semne care pot trece nev\u0103zute, semne care nu sunt semne dec\u00e2t pentru acela care, vigilent, caut\u0103 s\u0103 le descifreze, s\u0103 le interpreteze \u015fi care, \u00een cele din urm\u0103, nu poate fi altcineva dec\u00e2t eu \u00eensumi. Acela\u015fi eu \u015fi totu\u015fi altul este cel care se prive\u015fte pe sine \u015fi se interpreteaz\u0103 pe el \u00eensu\u015fi. Aceasta este marea intui\u0163ie a marilor \u00een\u0163elep\u0163i ai subiectivit\u0103\u0163ii \u2013 \u00eencep\u00e2nd cu Socrate \u015fi culmin\u00e2nd cu Freud. Omul nu se cunoa\u015fte pe sine dec\u00e2t indirect \u2013 a\u015fa cum cunoa\u015fte de altfel orice realitate exterioar\u0103. El nu are propriu zis o cunoa\u015ftere \u201edin interior\u201c mai mult dec\u00e2t o are privitor la oricare alt lucru. El trebuie s\u0103 intre \u00een sine, s\u0103 se identifice cu sine, s\u0103-\u015fi cunoasc\u0103 ra\u0163iunea care-l face s\u0103 fie ceea ce este \u015fi nu altceva. Iar acest lucru nu este posibil dec\u00e2t urm\u0103rindu-se, ascult\u00e2ndu-se, privindu-se, interpret\u00e2ndu-se. Paradoxal, pentru a se cunoa\u015fte pe sine omul trebuie s\u0103 se desprind\u0103 de sine, s\u0103 se constituie ca instan\u0163\u0103 \u201eexterioar\u0103\u201c lui \u00eensu\u015fi \u015fi s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 s\u0103 aib\u0103 acces doar la semne, simptome, indicatori, fenomene \u015fi nu direct la realitatea propriului sine, nu la noumen-ul s\u0103u. Eul meu este la fel de fenomenal ca \u015fi toate celelalte fenomene, nu am cu el nici o rela\u0163ie de cunoa\u015ftere direct\u0103.
\nM\u0103 \u00eentorc la exemplul de mai sus, la una dintre st\u0103rile cele mai intens personale, subiective. Spunem c\u0103 iubim, spunem c\u0103 suntem \u00eendr\u0103gosti\u0163i. Ce \u00eenseamn\u0103 aceasta? Este iubirea o stare pe care o percepem \u00een mod obiectiv, ca pe un obiect \u201einterior\u201c pe care-l vedem, indenegabil \u00een fa\u0163a ochilor min\u0163ii, ca pe o realitate incontestabil perceput\u0103 \u00een interiorul nostru? Nici vorb\u0103. De obicei, iubirea este \u201ededus\u0103\u201c de c\u0103tre noi prin \u201eefecte\u201c, prin \u201efor\u0163ele\u201c cu care ac\u0163ioneaz\u0103 asupra noastr\u0103 \u015fi asupra altora, ea este la fel de mult o \u201egaur\u0103 neagr\u0103\u201c a c\u0103rei existen\u0163\u0103 este presupus\u0103 \u00een urma unor \u201ecalcule\u201c pe care mintea sau sufletul le face. \u201e\u00cemi dau seama\u201c c\u0103 iubesc sau c\u0103 sunt \u00eendr\u0103gostit interpret\u00e2nd felul \u00een care ajung s\u0103 ac\u0163ionez \u00een fa\u0163a persoanei iubite sau \u00een absen\u0163a ei, \u015fi nu dup\u0103 perceperea unei st\u0103ri interioare. De aceea de cele mai multe ori ceilal\u0163i sunt cu mult \u00eenaintea mea con\u015ftien\u0163i c\u0103 \u201emi-am pierdut capul\u201c, prad\u0103 zb\u00e2rn\u00e2itoarei s\u0103ge\u0163i a lui Cupidon. Iar eu \u00eensumi recunosc c\u0103 sunt \u00eendr\u0103gostit c\u00e2nd v\u0103d c\u0103 \u00eei caut prezen\u0163a persoanei iubite, c\u0103 m\u0103 simt singur \u015fi p\u0103r\u0103sit f\u0103r\u0103 ea, c\u0103 venirea ei \u00eemi provoac\u0103 entuziasmul \u015fi ner\u0103bdarea. Abia aceast\u0103 interpretare a unor semne se nume\u015fte \u00eendr\u0103gostire, iubire. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 hermeneutic\u0103 nu a\u015f \u015fti niciodat\u0103 c\u0103 sunt \u00eendr\u0103gostit, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t nici nu a\u015f fi \u00eendr\u0103gostit.
\nNumai prejudec\u0103\u0163ile amintite la \u00eenceput \u2013 acelea care f\u0103ceau din cunoa\u015fterea de sine o cunoa\u015ftere direct\u0103, spontan\u0103, intuitiv\u0103 \u2013 au determinat stabilirea cunoa\u015fterii de sine drept un model pentru celelalte cunoa\u015fteri, iar pe cel\u0103lalt ca fiind urmarea unei construc\u0163ii pornind de la sine, un alter-ego. Am ar\u0103tat, suficient cred, c\u0103 acest lucru este fals, noi nu avem acces la noi \u00een\u015fine dec\u00e2t tot indirect \u2013 ba chiar mult mai indirect dec\u00e2t privitor la cel\u0103lalt sau dec\u00e2t o are cel\u0103lalt privitor la noi \u00een\u015fine. \u00cen orice caz, aproape \u00eentotdeauna petrec\u00e2ndu-se prin cel\u0103lalt, gra\u0163ie celuilalt \u2013 a\u015fa cum ne-o dovede\u015fte \u00een mod elocvent exemplul iubirii, dar cum o dovede\u015fte \u00een definitiv socialitatea noastr\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103, c\u0103ci dac\u0103 exist\u0103 un \u201e\u00een sine\u201c al fiin\u0163ei umane acesta nu poate fi dec\u00e2t \u201ea fi \u00een rela\u0163ie cu…\u201c, acesta fiind sensul deplin al expresiei zoon politikon. Mai cur\u00e2nd am putea spune c\u0103 eul propriu este un ego-alter, un eu-altul, construit \u00een rela\u0163ie cu ceilal\u0163i, prin ceilal\u0163i \u015fi, \u00een acela\u015fi timp \u015fi \u00een mod esen\u0163ial, \u00een rela\u0163ie cu sine \u00eensu\u015fi ca fiind altul dec\u00e2t sine \u00eensu\u015fi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"