{"id":24186,"date":"2015-09-09T14:21:45","date_gmt":"2015-09-09T12:21:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24186"},"modified":"2015-09-09T14:30:45","modified_gmt":"2015-09-09T12:30:45","slug":"versiunea-resentimentara-a-unui-raspuns","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/versiunea-resentimentara-a-unui-raspuns\/","title":{"rendered":"Versiunea resentimentar\u0103 a unui r\u0103spuns"},"content":{"rendered":"

Voi reveni la \u00eentrebarea \u2013 aparent destul de pur\u0103, inocent\u0103 \u2013 cu privire la un posibil sens al existen\u0163ei. Merit\u0103 a vedea ce capcane \u00eentinde ea uneori \u2013 \u015fi mai ales r\u0103spunsul pe care-l ascunde \u2013 celor care o cred nevinovat\u0103.<\/strong><\/em>
\nUn excelent comentator al textelor nietzscheene, Gilles Deleuze, avea s\u0103 observe c\u0103 filosoful german e mereu sensibil la o asemenea \u00eentrebare. O reia, \u00een variante dintre cele mai diferite, cu fiecare din scrierile sale. \u015etie bine c\u0103 ea prive\u015fte, \u00een cele din urm\u0103, faptul prea omenesc \u015fi de orice clip\u0103 al interpret\u0103rii. \u201e\u00abExisten\u0163a are vreun sens?\u00bb constituie, dup\u0103 Nietzsche, cea mai \u00eenalt\u0103 \u00eentrebare a filosofiei, cea mai empiric\u0103 \u015fi chiar cea mai \u00abexperimental\u0103\u00bb, pentru c\u0103 ea pune \u00een acela\u015fi timp problema interpret\u0103rii \u015fi pe cea a evalu\u0103rii\u201c(1). \u00cens\u0103, va c\u0103uta s\u0103 o priveasc\u0103 mai ales ca un simptom, un loc plec\u00e2nd de la care e posibil un diagnostic al st\u0103rii omului. \u00ce\u015fi \u00eendreapt\u0103 aten\u0163ia \u00eendeosebi c\u0103tre acele presupozi\u0163ii \u2013 credin\u0163e, reprezent\u0103ri sau idei \u2013 care o sus\u0163in din umbr\u0103. Caut\u0103 s\u0103 vad\u0103 ceea ce lucreaz\u0103 \u00een ascuns, for\u0163a unor idei \u015fi convingeri de care, cel mai adesea, nu suntem con\u015ftien\u0163i.
\nNe d\u0103m seama c\u0103, prin \u00eens\u0103\u015fi formularea ei, o asemenea \u00eentrebare presupune \u00eentotdeauna unele reprezent\u0103ri cu privire la existen\u0163a omului, la ceea ce numim sens \u015fi la rostul \u00eentreb\u0103rii ca atare. Aceste reprezent\u0103ri vor decide at\u00e2t locul ei \u00eentr-o discu\u0163ie, de pild\u0103, c\u00e2t \u015fi r\u0103spunsul c\u0103tre care orienteaz\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00eentrebarea nu este deloc solitar\u0103, simpl\u0103, nu este nevinovat\u0103. De obicei o socotim abstract\u0103, indeterminat\u0103, pur\u0103, ca s\u0103 acuz\u0103m tocmai acest neajuns al ei. \u00cens\u0103 neajunsul se afl\u0103 \u00een alt\u0103 parte, \u00een chiar faptul c\u0103 nu d\u0103 singur\u0103 la iveal\u0103 presupozi\u0163iile care o sus\u0163in.
\nDesigur, c\u00e2nd se refer\u0103 la omul unei epoci, Nietzsche nu va face un catalog al acelor credin\u0163e \u015fi presupozi\u0163ii ce i-ar fi proprii. \u00cens\u0103 va constata, dup\u0103 ce \u00ee\u015fi dedic\u0103 destui ani vechii spiritualit\u0103\u0163i grece\u015fti \u015fi celei care avea s\u0103-i urmeze, \u00een ce fel \u00ee\u015fi reprezint\u0103 omul european propria existen\u0163\u0103, ce anume ajunge s\u0103 cread\u0103 cu privire la via\u0163a omeneasc\u0103 \u00een genere. Observ\u0103, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 nu \u00eencrederea \u00een sine i-ar fi proprie. Raportul cu \u201eaceast\u0103 via\u0163\u0103\u201c \u015fi cu \u201eaceast\u0103 lume\u201c e cel mai adesea negativ. Privirea e orientat\u0103 de obicei c\u0103tre o alt\u0103 via\u0163\u0103 posibil\u0103 \u015fi o alt\u0103 lume. Pur \u015fi simplu, existen\u0163a proprie \u00eei apare \u00een felul a ceva profund deficitar. Mai grav \u00eenc\u0103, \u00eei apare injust\u0103, \u00een umbra unei abateri sau nedrept\u0103\u0163i metafizice. Duce cu ea o culp\u0103 \u00eentunecat\u0103, o mare vinov\u0103\u0163ie. \u00cen consecin\u0163\u0103, va fi mereu pus\u0103 \u00een chestiune, acuzat\u0103 de insuficien\u0163\u0103 \u015fi r\u0103t\u0103cire (2). Dar de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel? Nu pentru c\u0103 existen\u0163a s-ar descoperi deficitar\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, c\u0103ci nimeni nu ar putea s\u0103 spun\u0103 cum este existen\u0163a \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, nu se poate vorbi omene\u015fte despre a\u015fa ceva. Atunci, ce fel de con\u015ftiin\u0163\u0103 presupune, totu\u015fi, ca deja dat\u0103 o existen\u0163\u0103 profund deficitar\u0103? Doar o con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103, va spune Nietzsche, tocmai aceasta evalueaz\u0103 negativ existen\u0163a \u00een genere. O po\u0163i recunoa\u015fte, de pild\u0103, \u00een ideea c\u0103 devenirea \u015fi cele temporale sunt rodul unei nedrept\u0103\u0163i primordiale (adikia, pentru filosoful din vechime). Sau sub forma credin\u0163ei \u00eentr-o vinov\u0103\u0163ie originar\u0103, ce s-ar reface cu fiecare om \u00een parte. Eventual \u00een atitudinea proprie \u201econ\u015ftiin\u0163ei nefericite\u201c, a\u015fa cum o nume\u015fte Hegel mai t\u00e2rziu.
\nNu ceva recognoscibil \u00een via\u0163a unui om sau a comunit\u0103\u0163ii sale, a istoriei sale spirituale, are \u00een vedere Nietzsche aici. Nu o anumit\u0103 vin\u0103, c\u00e2nd vorbe\u015fte despre \u201ecea mai \u00eengrozitoare boal\u0103 care s-a ab\u0103tut asupra omului\u201c. Ci constat\u0103 c\u0103 se postuleaz\u0103, pur \u015fi simplu, o vin\u0103 indeterminat\u0103 ca atare, o insuficien\u0163\u0103 deja dat\u0103, una \u015fi aceea\u015fi dintotdeauna \u00een chiar fiin\u0163a omului.
\nCe a\u015f dori s\u0103 spun aici? Nu e vorba, \u00een cazul lui Nietzsche, de a ignora semnifica\u0163ia simplu conceptual\u0103, orientativ\u0103, a unui scenariu metafizic. Nici de a l\u0103sa deoparte semnifica\u0163ia biblic\u0103 a p\u0103catului originar \u015fi a c\u0103derii, chiar \u015fi \u00eentr-o lectur\u0103 mai slab\u0103, alegoric\u0103. Ci de o anumit\u0103 interpretare t\u00e2rzie a acestora, interpretare ce ar putea fi numit\u0103 acum ideologic\u0103. Una e s\u0103 recuno\u015fti finitudinea proprie omului \u015fi r\u0103spunderea care \u00eei revine, sim\u0163ul care se cere mereu trezit, \u015fi cu totul altceva s\u0103-l vezi preluat ca atare \u00eentr-o ma\u015fin\u0103rie exterioar\u0103 \u015fi etern\u0103 a vinov\u0103\u0163iei. Or, exist\u0103 un gen de con\u015ftiin\u0163\u0103 ce are nevoie tocmai de aceast\u0103 din urm\u0103 reprezentare. Are nevoie pentru ea \u00eens\u0103\u015fi, ca s\u0103 poat\u0103 \u201er\u0103scump\u0103ra\u201c existen\u0163a omeneasc\u0103 \u015fi s\u0103 o justifice. Este ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd, \u00een cazul unor filosofi \u015fi teologi moderni, exact vinov\u0103\u0163ia \u201e\u00een sine\u201c a omului ar justifica o prezen\u0163\u0103 providen\u0163ial\u0103, divin\u0103. Sau c\u00e2nd, \u00een cazul altora, doar \u201econ\u015ftiin\u0163a nefericit\u0103\u201c ar putea conduce mai departe \u201efenomenologia spiritului\u201c. Eventual c\u00e2nd noua solitudine a omului, faptul de a se vedea singur, f\u0103r\u0103 Dumnezeu, ar descoperi adev\u0103rul acestuia. Adic\u0103 ar trezi, \u201edeodat\u0103 \u015fi cumplit, \u00eentrebarea schopenhauerian\u0103: dar oare existen\u0163a are \u00een genere vreun sens?\u201c (\u015etiin\u0163a voioas\u0103, \u00a7 357). A\u015fa cum vedem, vinov\u0103\u0163ia \u015fi p\u0103catul omului, nimicnicia sa, toate acestea sunt presupuse ca definitive doar spre a fi apoi instrumentalizate. Oare chiar e nevoie s\u0103-i spui omului c\u0103 e de la bun \u00eenceput un nimeni sau un nimic \u2013 o creatur\u0103 deja moart\u0103, vinovat\u0103 dintotdeauna, bolnav\u0103 \u00een chiar fiin\u0163a sa \u2013 ca s\u0103-i po\u0163i vorbi de un posibil sens \u015fi o posibil\u0103 salvare? Nu cumva se ascunde aici o strategie pervers\u0103 a celui care se vrea \u015ftiutor sau deja luminat?
\nNu a\u015f vrea s\u0103-i dau neap\u0103rat dreptate lui Nietzsche, nu are nevoie de a\u015fa ceva, \u00eens\u0103 problema pe care o ridic\u0103 ne prive\u015fte ast\u0103zi \u00een continuare. Cum s-ar putea vorbi de un posibil sens \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 recuno\u015fti ceea ce apare viguros \u015fi \u00eendrept\u0103\u0163it, chiar minunat, \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103 a omului? Cum ai putea numi un sens \u00een cazul vie\u0163ii care afirm\u0103 \u015fi creeaz\u0103, care se justific\u0103 \u00een chiar suferin\u0163a ei, f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u015ftepte a fi justificat\u0103 din exterior?
\n\u00cen definitiv, dac\u0103 nu ar fi sesizabil\u0103 realitatea dens\u0103 a suferin\u0163ei probabil c\u0103 nu s-ar pune o astfel de chestiune. Sigur nu s-ar pune \u00een ace\u015fti termeni. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 multe depind de modul \u00een care, \u00een prealabil, e \u00een\u0163eleas\u0103 suferin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi. Tocmai aceasta poate fi confiscat\u0103 de interpretul oficial \u015fi folosit\u0103 ca argument pentru a spune c\u0103 existen\u0163a e profund deficitar\u0103. Procedeul e vechi, sursele se pierd \u00een cele mai vechi tradi\u0163ii spirituale. Pe de o parte, suferin\u0163a e invocat\u0103 pentru a se dovedi nedreptatea ei, pe de alt\u0103 parte, e folosit\u0103 \u201eca un mijloc pentru a-i afla o \u00eendrept\u0103\u0163ire superioar\u0103 \u015fi divin\u0103\u201c (Nietzsche \u015fi filosofia, \u00a7 9). Ra\u0163ionamentul e c\u00e2t se poate de ciudat: \u201edin moment ce \/fiin\u0163a uman\u0103\/ sufer\u0103, este vinovat\u0103; dar pentru c\u0103 sufer\u0103, ea isp\u0103\u015fe\u015fte \u015fi este r\u0103scump\u0103rat\u0103\u201c. Or, suferin\u0163a exist\u0103, iar motivele nu sunt niciodat\u0103 evidente. Cu alte cuvinte, r\u0103ul se petrece cu destul\u0103 for\u0163\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, \u00een destul\u0103 obscuritate.
\nFilosofia veche e datoare \u00een parte acestei interpret\u0103ri, care, cu o anume insisten\u0163\u0103, se reface p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, \u00een scrierile lui Schopenhauer \u015fi ale altora. Se reface prin reluarea \u015fi reinterpretarea unor vechi mituri sau, mai ales, a unor pasaje biblice. Se insist\u0103 \u2013 abrupt \u015fi continuu \u2013 pe ideea de \u00eenc\u0103lcare a legii, vinov\u0103\u0163ie, p\u0103cat de moarte, c\u0103dere, vanitate, nimicnicie. Se traduce totul \u00een termenii unei morale a condamn\u0103rii \u015fi sanc\u0163iunii. Omul \u2013 un condamnat, un dec\u0103zut \u00een ordine ontologic\u0103, un suspect prin \u00eens\u0103\u015fi natura sa, un acuzat pe vecie. Nietzsche are \u00een vedere filosofia european\u0103, mai exact ceea ce \u00een discursul omului european se vrea filozofie moral\u0103, moralizatoare, pus\u0103 pe supravegherea atent\u0103 \u015fi \u00eendreptarea acestei creaturi care este omul. Un fragment din Voin\u0163a de putere prive\u015fte nemijlocit o asemenea figur\u0103 a filosofului (\u201eNu mai exist\u0103 alt\u0103 cale de a-i reda filosofiei onoarea: trebuie s\u0103 \u00eencepem prin a ne lua de morali\u015fti. At\u00e2ta timp c\u00e2t ace\u015ftia vor continua s\u0103 vorbeasc\u0103 despre fericire \u015fi virtute, nu vor reu\u015fi s\u0103 le converteasc\u0103 la filozofie dec\u00e2t pe babe. Privi\u0163i-i deci \u00een fa\u0163\u0103 pe to\u0163i ace\u015fti \u00een\u0163elep\u0163i ilu\u015ftri, de mii de ani \u00eencoace: to\u0163i sunt ni\u015fte babe…\u201c).
\nA\u015fadar, o interpretare veche a existen\u0163ei \u015fi un r\u0103spuns care, \u00eentr-un fel, se nasc pe un fond resentimentar. Presupun deja un \u201einstinct al r\u0103zbun\u0103rii\u201c, nevoia profund\u0103 de-a \u00eenvinov\u0103\u0163i sau de-a asuma o vin\u0103 indeterminat\u0103. Resentimentul \u015fi con\u015ftiin\u0163a \u00eenc\u0103rcat\u0103 se afl\u0103 acum la lucru, \u00een perfect\u0103 complicitate. Devin categorii ale \u00een\u0163elegerii, dau na\u015ftere acelor interpret\u0103ri comune pe fondul c\u0103rora punem \u00eentreb\u0103ri \u015fi accept\u0103m r\u0103spunsuri. \u00centrebarea cu privire la un posibil sens al existen\u0163ei scap\u0103 greu de o asemenea interpretare. Oare reu\u015fe\u015fte vreodat\u0103 s\u0103 se elibereze \u00een suficient\u0103 m\u0103sur\u0103, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai aib\u0103 imediat nevoie de un r\u0103spuns sigur?<\/p>\n

 <\/p>\n

(1) Nietzsche \u015fi filosofia, I, \u00a7 8, traducere de Bogdan Ghiu, 2005. \u00centr-o scriere ap\u0103rut\u0103 cu trei ani mai t\u00e2rziu (1965) \u015fi dedicat\u0103 acelora\u015fi chestiuni, autorul va men\u0163iona de la \u00eenceput \u00een ce accep\u0163iune sunt reg\u0103si\u0163i termenii interpretare \u015fi evaluare. \u201eUna fixeaz\u0103 \u00absensul\u00bb, mereu par\u0163ial \u015fi fragmentar, al unui fenomen, iar cealalt\u0103 determin\u0103 \u00abvaloarea\u00bb ierarhic\u0103 a diferitelor sensuri \u015fi pune \u00eempreun\u0103 fragmentele, f\u0103r\u0103 a le altera sau suprima pluralitatea. \/\u2026\/ Interpretul este fiziologul sau medicul, cel care prive\u015fte fenomenele ca pe ni\u015fte simptome \u015fi se exprim\u0103 prin aforisme. Evaluatorul este artistul, care prive\u015fte \u015fi creeaz\u0103 \u00abperspective\u00bb, exprim\u00e2ndu-se prin intermediul poemului\u201c (Nietzsche, \u00a7 2, traducere de Bogdan Ghiu, 2002).
\n(2) Exist\u0103, fire\u015fte, destule excep\u0163ii, de pild\u0103 \u00een mediul unor idei precum cele ale lui Heraclit \u015fi Aristotel, ale unor g\u00e2nditori de tradi\u0163ie cinic\u0103 \u015fi stoic\u0103, sau, mai t\u00e2rziu, la Spinoza, Hume \u015fi al\u0163ii. \u00cen Hermeneutica subiectului, Foucault observ\u0103 bine c\u0103, \u00een lumea premodern\u0103, se afirm\u0103 cu destul\u0103 putere un al treilea model al \u201epreocup\u0103rii de sine\u201c, elenistic, mult diferit de cele clasice, platonician \u015fi neotestamentar (cf. cursul din 17 februarie 1982). De altfel, Nietzsche are \u00een vedere mai ales acele tradi\u0163ii care tind s\u0103 defineasc\u0103 omul european \u015fi care, la un moment dat, iau forma unor vulgate extinse, al unor ideologii comune.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Voi reveni la \u00eentrebarea \u2013 aparent destul de pur\u0103, inocent\u0103 \u2013 cu privire la un posibil sens al existen\u0163ei. Merit\u0103 a vedea ce capcane \u00eentinde ea uneori \u2013 \u015fi mai ales r\u0103spunsul pe care-l ascunde \u2013 celor care o cred nevinovat\u0103. Un excelent comentator al textelor nietzscheene, Gilles Deleuze, avea s\u0103 observe c\u0103 filosoful german… Cite\u0219te mai mult »Versiunea resentimentar\u0103 a unui r\u0103spuns<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14963,4123,14964,6816],"class_list":["post-24186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-existenta-omului","tag-nietzsche","tag-rost","tag-sens"],"views":892,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24186"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24186\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24187,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24186\/revisions\/24187"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}