{"id":24184,"date":"2015-09-09T14:19:46","date_gmt":"2015-09-09T12:19:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24184"},"modified":"2015-09-09T14:19:46","modified_gmt":"2015-09-09T12:19:46","slug":"noua-epoca-a-imbecilitatii-ca-rau-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noua-epoca-a-imbecilitatii-ca-rau-politic\/","title":{"rendered":"Noua epoc\u0103 a imbecilit\u0103\u0163ii  ca r\u0103u politic"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Adrian-Paul Iliescu, <em>Anatomia r\u0103ului politic<\/em>, Ideea European\u0103, Bucure\u015fti, 2006.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Iat\u0103 o carte care nu a avut nici pe departe impactul public pe care \u00eel merit\u0103. De\u015fi a trecut un deceniu de la prima edi\u0163ie, lucrarea profesorului Adrian-Paul Iliescu r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare de o tulbur\u0103toare actualitate, mai ales c\u0103 tendin\u0163ele regretabile pe care autorul le-a identificat \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 s-au amplificat \u015fi au ajuns s\u0103 fie resorbite \u00een textura politic\u0103 a ceea ce Florin Poenaru \u015fi Costi Rogozanu au numit, \u00eentr-o excelent\u0103 lucrare pe care au coordonat-o, \u201eepoca Traian B\u0103sescu\u201c. Aparent, aceast\u0103 epoc\u0103 a ajuns la sf\u00e2r\u015fit; este \u00eens\u0103 destul de probabil ca, \u00een durata lung\u0103 a ceea ce autorul nume\u015fte \u201er\u0103u politic\u201c, concept care urmeaz\u0103 a fi analizat \u00een r\u00e2ndurile de mai jos \u2013 epoca B\u0103sescu s\u0103 nu fie dec\u00e2t o etap\u0103, printre multe altele, \u00een cadrul unei anomalii culturale care afecteaz\u0103 Rom\u00e2nia \u00eenc\u0103 din a doua jum\u0103tate a secolului XIX.<\/strong><\/em><br \/>\nSimultan \u015fi\/ sau consecutiv, anomalia cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 a luat, \u00een opinia autorului, mai multe forme. Maniheismul, elitismul, exclusivismul, oportunismul, conformismul, clientelismul \u015fi paternalismul sunt doar c\u00e2teva dintre ele. Marea lor majoritate au fost reunite, \u00een trecut, ca \u015fi \u00een prezent, sub cupola ideologic\u0103 (\u015fi politic\u0103) a dreptei radicale. Nu este vorba, cum s-ar putea crede, doar de extrema dreapt\u0103, cuzist\u0103, legionar\u0103 sau neolegionar\u0103, ci de centrul cultural per ansamblu, un centru \u00eenclinat puternic spre dreapta de-a lungul \u00eentregii istorii moderne a Rom\u00e2niei. S\u0103 nu ne am\u0103gim: e posibil ca lucrurile s\u0103 se fi nuan\u0163at c\u00e2t de c\u00e2t ast\u0103zi, dar de o schimbare sensibil\u0103, profund\u0103, nici nu poate fi vorba. Deocamdat\u0103.<br \/>\nIliescu disec\u0103 t\u0103ios \u015fi cu un inegalabil farmec ironic (pseudo)ideile centrale ale dreptei rom\u00e2ne\u015fti. De la conservatorismul rapace \u015fi arogant \u015fi liberalismul antisemit \u015fi obtuz din perioada \u015fi de dup\u0103 Mica Unire din 1859, trec\u00e2nd prin interbelicul numit pe bun\u0103 dreptate de c\u0103tre Alexandru Paleologu, la r\u00e2ndul s\u0103u un exponent al dreptei radicale, \u201eo epoc\u0103 de imbecilitate\u201c (p. 311), \u00een ciuda actualelor mistific\u0103ri maniheiste care i se aduc \u015fi care o portretizeaz\u0103 drept o epoc\u0103 a democra\u0163iei incipiente anihilate brutal de \u201er\u0103ul\u201c metafizic comunist, condamnat ritualic, logoreic \u015fi eseistic, \u00een absen\u0163a unor analize \u015ftiin\u0163ifice cuprinz\u0103toare ale fenomenului \u2013 \u015fi ajung\u00e2nd la intelectualii publici din prezent, numi\u0163i plastic de c\u0103tre Sorin Adam Matei \u201eboierii min\u0163ii\u201c \u2013 r\u0103ul politic ni se dezv\u0103luie sub forma reduc\u0163ionismului ideologic al dreptei intelectuale. Departe de a c\u0103dea \u00een capcana exclusivismului \u2013 \u015fi asum\u00e2ndu-\u015fi de la \u00eenceput metodologia filozofiei politice, care las\u0103 deoparte, f\u0103r\u0103 a ignora, r\u0103spunsurile structurale, sociologice \u015fi economice, la problema r\u0103ului politic rom\u00e2nesc \u2013 cartea este una echilibrat\u0103, recunosc\u00e2nd f\u0103\u0163i\u015f \u015fi tarele cognitive \u015fi conceptuale ale extremei st\u00e2ngi (plasarea integral\u0103 a decaden\u0163ei morale \u015fi a lipsei de caracter a categoriilor sociale defavorizate pe umerii elitelor sau determinismul revolu\u0163ionar \u015fi inapeten\u0163a pentru dialog, respectiv compromis); pe de alt\u0103 parte, impactul extremei st\u00e2ngi \u00een Rom\u00e2nia modern\u0103, \u00eenainte de instaurarea comunismului, a fost neglijabil, dac\u0103 nu chiar de-a dreptul nul. \u00censu\u015fi comunismul rom\u00e2nesc, de\u015fi autorul nu insist\u0103 asupra perioadei, a fost extrem de rudimentar, conservator, oportunist, \u00een timpul lui Gheorghiu-Dej, pentru a fi \u00eemp\u0103nat ulterior cu o pletor\u0103 de inser\u0163ii ideologice autohtoniste, agresiv-na\u0163ionaliste, xenofobe, \u015fovine, antisemite, fasciste \u2013 care nu contureaz\u0103 conving\u0103tor tabloul unui regim politic de extrema st\u00e2ng\u0103 neap\u0103rat, ci mai degrab\u0103 a unui melanj ideologic care a recuperat masiv idei ale dreptei radicale anterioare, altoindu-le pe un sol ideologic nou, leninist. Na\u0163ional-comunismul care a rezultat de aici nu are nimic de-a face nici cu comunismul filozofic marxist, nici m\u0103car cu comunismul interna\u0163ionalist al lui Lenin. A fost pur \u015fi simplu o extrem\u0103 politic\u0103 sui generis, care nu poate fi inclus\u0103 conving\u0103tor nici \u00een categoria patologiilor politico-ideologice ale dreptei, nici \u00een cele ale st\u00e2ngii.<br \/>\nRevenind, autorul deconstruie\u015fte radical mitologia interbelicului, ale c\u0103rei excese de dreapta sunt puse, \u00een buna \u015fi nefasta tradi\u0163ie a interpret\u0103rilor lui Ernst Nolte, pe seama ascensiunii bol\u015fevismului. Dimpotriv\u0103, tocmai aceast\u0103 abordare, \u00een Rom\u00e2nia \u015fi nu numai, \u201ea oferit acestui pericol ocazia optim\u0103 de a se materializa\u201c (p. 15), amplific\u00e2ndu-l excesiv \u015fi grotesc. A\u015fa cum amplific\u0103 ast\u0103zi intelectualii no\u015ftri publici pericolul nostalgiei comuniste, trat\u00e2ndu-l ca pe o impardonabil\u0103 caren\u0163\u0103 intelectual\u0103 \u015fi moral\u0103 a \u201emaselor\u201c amorfe, a \u201emahalalei inepte\u201c, pentru a utiliza o expresie mai nou\u0103 (\u015fi mult mai nociv\u0103, a\u015f ad\u0103uga) \u2013 nu ca pe un e\u015fec institu\u0163ional \u015fi politic al democra\u0163iei postcomuniste. Democra\u0163ie care este frecvent suspectat\u0103 de dezintegrarea spiritului elitar, aristocratic, prin atribuirea unei ponderi nejustificat de mari \u201emahalalei inepte\u201c \u00een luarea deciziilor politice \u015fi prin legitimarea cantit\u0103\u0163ii \u00een defavoarea calit\u0103\u0163ii. Voi reveni asupra acestui aspect.<br \/>\nP\u00e2n\u0103 atunci s\u0103 constat\u0103m, \u00eempreun\u0103 cu autorul, c\u0103 r\u0103ul politic, creat \u015fi \u00eentre\u0163inut de o mentalitate de tip fanatic, este mai r\u0103sp\u00e2ndit dec\u00e2t ne \u00eenchipuim. Asta deoarece nu reprezint\u0103 apanajul exclusiv al partidelor sau al personalit\u0103\u0163ilor politice extremiste. Protagonistul r\u0103ului politic nu trebuie s\u0103 fie neap\u0103rat bolnav psihic. \u201eEste de ajuns ca el s\u0103 fie st\u0103p\u00e2nit de exaltare (na\u0163ionalist\u0103, ortodoxist\u0103, elitar\u0103), de ur\u0103 (antisemit\u0103 sau antibol\u015fevic\u0103) \u015fi de certitudini metafizice abisale, care \u00eel transform\u0103 \u00eentr-un fanatic\u201c. Pe cale de consecin\u0163\u0103, \u201eIntelectualul exaltat, acaparat de idei radicale, vede r\u0103ul pretutindeni \u00een jurul s\u0103u \u2013 dar acest R\u0103u nu este dec\u00e2t o proiec\u0163ie a propriului s\u0103u cadru de vedere, a propriului extremism\u201c (p. 20). \u00cel recunoa\u015fte\u0163i? Confruntat cu idei \u015fi argumente contrare pozi\u0163iei sale dogmatice, intransigente \u015fi de un diletantism friz\u00e2nd absurdul (pentru c\u0103 intelectualii no\u015ftri publici, cei care au preten\u0163ia de a fi considera\u0163i mari guru ai \u015ftiin\u0163ei \u015fi practicii politice \u015fi formatori de opinie \u00een domeniu sunt fizicieni, litera\u0163i, scriitori, critici de art\u0103, comentatori sportivi, teologi, jurnali\u015fti, istorici \u015fi, \u00een cel mai bun, nu neap\u0103rat \u015fi cel mai fericit caz, filozofi; foarte pu\u0163ini sunt politologi \u2013 dar ce conteaz\u0103? \u2013 se \u00eenvelesc \u00een mantia comod\u0103 a ludicului \u015fi a ironiei impersonale, transmi\u0163\u00e2nd insolent mesajul lui Nae Ionescu \u2013 \u201e\u015ftii tu, b\u0103, cine sunt eu?\u201c), intelectualul public, apar\u0163in\u00e2nd dreptei conservatoare radicale, \u015fi prea pu\u0163in liberalismului de la care se revendic\u0103 neobosit, recurge la dou\u0103 tehnici de eludare a problemei: bagatelizarea \u015fi autovictimizarea. Las\u0103, c\u0103 \u015fi la al\u0163ii a fost r\u0103u \u00een interbelic, ba chiar mai r\u0103u, legionarii no\u015ftri nu sunt chiar at\u00e2t de cu musca pe c\u0103ciul\u0103 dac\u0103 \u00eei plas\u0103m \u00eentr-un context mai larg. Este vorba, sus\u0163ine autorul, de o \u201estrategie familiar\u0103. Orice tumoare autohton\u0103 este bagatelizat\u0103 pe motiv c\u0103 nici al\u0163ii n-o duc prea bine cu s\u0103n\u0103tatea\u201c (p. 46; subl \u00een orig.). O strategie care, al\u0103turi de autovictimizare, care subsumeaz\u0103 orice posibil dialog sau polemic\u0103 civilizat\u0103 de idei \u201eunei tentative de lin\u015faj\u201c (p. 47), a fost aplicat\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a epocii B\u0103sescu pentru a relativiza \u015fi duritatea politicilor de austeritate \u015fi pentru a desfiin\u0163a condescendent ca paseism de factur\u0103 comunist\u0103 orice chestionare a acestor politici din partea unei popula\u0163ii abrutizate acum \u015fi economic, nu numai moral \u2013 printre altele.<br \/>\nLaxa moralitate nu numai a elitelor intelectuale \u015fi politice, ci \u015fi a popula\u0163iei, este corelat\u0103 judicios de c\u0103tre autor cu instabilitatea institu\u0163ional\u0103, politic\u0103 \u015fi economic\u0103 generat\u0103 de tranzi\u0163iile permanente care au zguduit Rom\u00e2nia modern\u0103. \u00centr-un astfel de climat, adaptarea se transform\u0103 pe nesim\u0163ite \u00eentr-o strategie preferabil\u0103 probit\u0103\u0163ii morale. Iar c\u00e2nd elitele \u00ee\u015fi urm\u0103resc agresiv \u015fi cinic doar interesele personale, sub masca retoric\u0103, tot mai ridicol\u0103 din cauza lipsei de credibilitate, a binelui public, avem de-a face cu o situa\u0163ie paradoxal\u0103 \u015fi regretabil\u0103, caracterizat\u0103 de o \u201eincoeren\u0163\u0103 moral\u0103 (&#8230;) care \u00eei face pe to\u0163i s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 de prezen\u0163a R\u0103ului, dar numai atunci c\u00e2nd sunt afecta\u0163i personal de el\u201c, concomitent cu imboldul de a \u201eperpetua starea de haos moral (\u00abapa tulbure\u00bb) de care, la momentul potrivit, fiecare poate profita\u201c (pp. 70-71, 123-125). Nicic\u00e2nd nu a existat, dup\u0103 1859, constela\u0163ia de factori necesari edific\u0103rii unei autentice moralit\u0103\u0163i publice: \u201estabilitatea social\u0103 \u015fi institu\u0163ional\u0103, situa\u0163ia de \u00abnormalitate\u00bb public\u0103, consensul spiritual \u015fi legitimarea autorit\u0103\u0163ii\u201c (p. 109). Cu at\u00e2t mai pu\u0163in ast\u0103zi, c\u00e2nd tehnicile de \u201edemonizare\u201c a trecutului comunist \u00een numele unui interbelic \u201eidilic\u201c sunt scoase parc\u0103 din arsenalul propagandistic leninist, utilizat pentru construirea discursiv\u0103 a \u201eomului nou\u201c (p. 55).<br \/>\nAutorul eticheteaz\u0103 t\u0103ios lipsa de caracter a elitelor Rom\u00e2niei monarhiste, categorie unde \u00eencadreaz\u0103, pe drept, \u015fi Biserica Ortodox\u0103, utiliz\u00e2nd apelativul \u201efaliment moral\u201c (p. 149). \u00centr-adev\u0103r, atunci c\u00e2nd, \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd capitala a fost mutat\u0103, din cauza avansului trupelor germane, la Ia\u015fi, politicienii \u00ee\u015fi transportau averile personale, inclusiv ficu\u015fii \u015fi butoaiele goale, \u00een numeroase vagoane, \u00een timp ce solda\u0163ii \u00eenfometa\u0163i \u015fi echipa\u0163i necorespunz\u0103tor mureau cu sutele deoarece erau obliga\u0163i s\u0103 parcurg\u0103 drumul dintre Bucure\u015fti \u015fi Ia\u015fi pe jos, c\u00e2nd importante surse de tehnologie militar\u0103 erau abandonate \u00een calea avansului inamic doar pentru c\u0103 nu mai era loc pentru ele pe l\u00e2ng\u0103 ficu\u015fii doamnei \u015fi butoaiele goale ale domnului ministru \u2013 da, putem vorbi realmente de un faliment moral. La fel, c\u00e2nd politicieni considera\u0163i imacula\u0163i, ca Iuliu Maniu, ca s\u0103 nu mai vorbim de Constantin Argetoianu, Nichifor Crainic (na\u0163ionalist ortodoxist de trist\u0103 amintire care i-a lingu\u015fit cu dezinvoltur\u0103 \u015fi pe Goebbels, \u015fi pe Ceau\u015fescu), sau Nae Ionescu, specializat \u00een \u015fantajarea guvernelor pentru a nu publica, \u00een ziarele pe care le conducea, comentarii critice asupra activit\u0103\u0163ii lor, sau de Nicolae Iorga, A.C. Cuza \u015fi Corneliu Zelea-Codreanu, specializa\u0163i cu to\u0163ii \u00een construirea de tot felul de alian\u0163e politice pe care le desfiin\u0163au cu indignare cu pu\u0163in timp \u00eenaintea punerii lor \u00een practic\u0103 \u2013 da, suntem confrunta\u0163i cu un faliment moral de propor\u0163ii. Doar nu se zice degeaba \u00een popor c\u0103 pe\u015ftele de la cap se \u00eempute!<br \/>\nAlte minusuri pe care autorul le identific\u0103 \u00een conduita moral\u0103 a rom\u00e2nilor sunt \u00eenclina\u0163ia spre exteriorizarea propriilor e\u015fecuri istorice, respectiv \u201eproviden\u0163ialismul\u201c, tendin\u0163a total anti-democratic\u0103 de a c\u0103uta salvarea politic\u0103 \u00een persoana unor figuri paternaliste, tutelare (A.C. Cuza, Iorga, Averescu, Codreanu, Antonescu, Gheorghiu-Dej, Ceau\u015fescu \u015fi lista poate continua), \u015fi mai pu\u0163in \u00een institu\u0163ii care se echilibreaz\u0103 reciproc, acest mecanism alc\u0103tuind de altfel coloana vertebral\u0103 a oric\u0103rei democra\u0163ii func\u0163ionale. Nu ne-am dezvoltat, chipurile, pentru c\u0103 am fost la intersec\u0163ia geopolitic\u0103 a intereselor unor mari imperii. \u201eNu se recunoa\u015fte \u00eens\u0103 niciodat\u0103 c\u0103 noi \u00een\u015fine am jucat voio\u015fi pe cartea ciocnirilor dintre imperii, c\u00e2nd printr-o alian\u0163\u0103 cu ru\u015fii (contra turcilor), c\u00e2nd prin una cu Austro-Ungaria (contra Rusiei), c\u00e2nd (din nou) cu ru\u015fii contra Austro-Ungariei, \u015fi, \u00een final, pe l\u00e2ng\u0103 suferin\u0163ele \u00eendurate, am beneficiat enorm de pe urma acestor conflicte. Dobrogea, Basarabia \u015fi Ardealul, independen\u0163a regatului \u015fi garantarea grani\u0163elor (\u00een diverse momente) fiind dob\u00e2ndite tocmai ca rezultat al r\u0103zboaielor din jur, un observator impar\u0163ial ar putea deduce c\u0103 am fost avantaja\u0163i, \u015fi nu condamna\u0163i, de conflictele imperiale desf\u0103\u015furate\u201c (p. 48).<br \/>\nUn spa\u0163iu public generator de comportamente civice \u015fi de o etic\u0103 pe m\u0103sur\u0103 este unul al liberelor \u00eenfrunt\u0103ri de idei, unul \u00een care dreapta bazat\u0103 pe tradi\u0163ii, conservare comunitar\u0103, patriotism \u015fi eroism coexist\u0103 cu o st\u00e2ng\u0103 democratic\u0103 deranjat\u0103 de marginalizarea social\u0103, etnic\u0103, \u015fi sexual\u0103, av\u00e2nd ca piatr\u0103 unghiular\u0103 deschiderea \u00eenspre exterior, universalismul, nu \u00eenchiderea \u00eentr-un interior care \u00een ce m\u0103sur\u0103 \u00ee\u015fi apar\u0163ine \u00een mod nemijlocit reprezint\u0103 deja o alt\u0103 discu\u0163ie. R\u0103ul politic rom\u00e2nesc exist\u0103 \u015fi prosper\u0103 tocmai pentru c\u0103 o astfel de st\u00e2ng\u0103, care ast\u0103zi, e drept, este mai activ\u0103 \u015fi mai vizibil\u0103 ca \u00een alte perioade istorice \u2013 este stigmatizat\u0103, ignorat\u0103 \u015fi\/ sau discreditat\u0103 utiliz\u00e2nd tehnicile de mai sus \u2013, nu este acceptat\u0103 ca un partener legitim de discu\u0163ie \u00een interiorul spa\u0163iului public. Regretabil\u0103, atitudinea este inteligibil\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care dreapta radical\u0103 \u00ee\u015fi vede amenin\u0163at\u0103 suprema\u0163ia ideatic\u0103 \u015fi, odat\u0103 cu ea, privilegiile. Care boier, fie \u015fi el al min\u0163ii, a renun\u0163at sau ar renun\u0163a la boierie de bun\u0103voie? A\u015fa c\u0103 \u201ese vor g\u0103si \u00eentotdeauna ideologii dinamice \u015fi ofensive care s\u0103 trateze principiile morale universaliste, respectul pentru adev\u0103r \u015fi pentru norme, capacitatea de a recunoa\u015fte \u015fi respecta pe Cel\u0103lalt drept simple naivit\u0103\u0163i umanitariste sau, cum prefer\u0103 s\u0103 spun\u0103 corifeii de azi ai exclusivismului rom\u00e2nesc, drept simple obsesii ale corectitudinii politice st\u00e2ngiste. \u00centr-un anumit sens (care \u00eens\u0103 trebuie precizat atent), b\u0103t\u0103lia pentru evitarea falimentului moral, b\u0103t\u0103lie pe care au pierdut-o genera\u0163iile interbelice, continu\u0103 \u015fi azi\u201c (p. 163).<br \/>\nDe-a dreptul \u00eengrijor\u0103toare este ast\u0103zi intransigen\u0163a dreptei radicale cu privire la democra\u0163ie, pe care o percepe \u00een sens pur procedural, numeric, fiind astfel susceptibil\u0103 de a fi destabilizat\u0103 de c\u0103tre gloata lipsit\u0103 de idealuri \u015fi de noble\u0163e. Mircea C\u0103rt\u0103rescu, nume care nu are nevoie de nicio introducere, scria de \u201ehidra St\u00e2ngii\u201c, care \u201enu poate fi lichidat\u0103 dac\u0103 se respect\u0103 regulile jocului\u201c (p. 177). Mircea Mih\u0103ie\u015f se ar\u0103ta la r\u00e2ndul s\u0103u ultragiat de \u201emla\u015ftina\u201c democratic\u0103, consider\u00e2nd c\u0103 democra\u0163ia a ajuns o \u201evorb\u0103 de ocar\u0103\u201c, Alexandru Paleologu critica \u201edobitocia\u201c democratic\u0103 (p. 271, 296), Lucian Boia denun\u0163a pedant \u201emitul democra\u0163iei\u201c, manipularea pe scar\u0103 larg\u0103 care ar sta la baza acestui tip de organizare politic\u0103 (pp. 330-334), \u00een timp ce Horia-Roman Patapievici era (\u015fi r\u0103m\u00e2ne) \u00eentristat de faptul c\u0103 nu poate proteja democra\u0163ia \u2013 \u00een\u0163eleas\u0103 ca adev\u0103r exclusivist aflat \u00een posesia unui mic um\u0103r de ini\u0163ia\u0163i, de aristocra\u0163i ai spiritului \u2013 de popor. Doar marile adev\u0103ruri \u015ftiin\u0163ifice \u015fi spirituale nu sunt validate prin vot, nu? Prostimea trebuie condus\u0103, eventual c\u00e2t mai luminat, \u015fi at\u00e2t. Exact cum spunea \u015fi Iorga (citez din memorie): \u201edemocra\u0163ia este ceva pentru popor, nu prin popor\u201c. Exact acela\u015fi dispre\u0163 suveran fa\u0163\u0103 de \u201emase\u201c \u00eel manifesta \u015fi Codreanu, care considera mul\u0163imile \u201ecapricioase\u201c \u015fi \u201enestabile \u00een p\u0103reri\u201c, fapt care \u00eel conducea la evidenta concluzie c\u0103 \u201e\u00abun popor nu se conduce prin el \u00eensu\u015fi, ci prin elita lui\u00bb\u201c (p. 308). Comentariile sunt de prisos. Trebuie \u00eens\u0103 insistat asupra unui punct: teoriile moderne ale democra\u0163iei nu afirm\u0103 (cum ar putea?) acest regim politic drept putere nemijlocit\u0103 a poporului, intermediat\u0103 de c\u0103tre un set specific de reguli \u015fi institu\u0163ii, ci ca pe un ansamblu de mijloace de generare \u015fi de distribuire a puterii politice, de limitare a ei (\u00een sens liberal), de creare a unui consens public minimal cu privire la op\u0163iunile politice de durat\u0103 ale societ\u0103\u0163ii, respectiv un mecanism de protec\u0163ie \u015fi de dezvoltare social\u0103 \u015fi implicit cultural\u0103. Numai c\u0103, din p\u0103cate, \u201eLa fel ca \u00een anii \u201930, publicul rom\u00e2nesc este asaltat cu prezent\u0103ri sordide ale regimului democratic\u201c (p. 301). Mai mult, pe timp de criz\u0103, democra\u0163ia dreptei radicale s-a transformat, a\u015fa cum era de a\u015fteptat, \u00een austeritate intransigent\u0103 \u015fi consecvent\u0103.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, autorul dezavueaz\u0103 ferm \u015fi elegant preten\u0163iile care se manifest\u0103 preponderent dinspre dreapta na\u0163ionalist\u0103, mai pu\u0163in dinspre cea conservatoare, dup\u0103 care fascismul \u015fi comunismul rom\u00e2nesc au fost, \u00een esen\u0163\u0103, factori exogeni. Dimpotriv\u0103, arat\u0103 el, aceste ideologii s-au grefat pe un sol cultural \u015fi politic propriu Rom\u00e2niei moderne, fiindu-i, din numeroase puncte de vedere, mai degrab\u0103 familiare dec\u00e2t str\u0103ine: \u201eContrar preten\u0163iilor unor autori na\u0163ionali\u015fti, nici totalitarismul fascist, nici cel comunist din Rom\u00e2nia nu au fost exclusiv \u00abprodus de import\u00bb. Tradi\u0163iile autohtone, inclusiv maniheismul \u00abmoderat\u00bb din perioadele pretotalitare, au contribuit mult la exacerb\u0103rile, abera\u0163iile \u015fi monstruozit\u0103\u0163ile din perioadele dictaturii fasciste \u015fi comuniste. Tradi\u0163ia adeziunii rituale la un Bine canonic \u015fi a denun\u0163\u0103rii fulminante a R\u0103ului absolut; tradi\u0163ia dihotomiilor exclusiviste, brutale; tradi\u0163ia nominaliz\u0103rii \u015fi combaterii permanente a unui Inamic public; tradi\u0163ia sacraliz\u0103rii unui Adev\u0103r unic, constr\u00e2ng\u0103tor, cu privire la ceea ce este benefic\/malefic pentru rom\u00e2ni, a lipsei de \u00een\u0163elegere pentru nuan\u0163e, varietate, \u015fi diversitatea alternativelor; tradi\u0163ia absolutiz\u0103rii unei Cauze supreme, \u015fi a \u00eenrol\u0103rii cvasi-obligatorii \u00een lupta pentru ea; \u015fi mai ales tradi\u0163ia desconsider\u0103rii regulilor formale (&#8230;) \u015fi a institu\u0163iilor \u00een favoarea unor considerente politice de oportunitate imediat\u0103 au contribuit mult la instalarea \u015fi consolidarea totalitarismelor \u00een Rom\u00e2nia \u015fi la manifest\u0103rile excesive ale acestora (chiar comparativ cu alte regimuri totalitare)\u201c (p. 258, subl. \u00een orig.).<br \/>\nAutorul \u00ee\u015fi \u00eencheie pledoaria pentru un spa\u0163iu public mai divers \u015fi mai flexibil, eliberat de sub tutela doctrinar\u0103 agresiv\u0103 a dreptei \u2013 printr-o analiz\u0103 succint\u0103 a ceea ce \u00eenseamn\u0103 liberalismul, st\u00e2nga democratic\u0103, democra\u0163ia \u015fi ra\u0163ionalismul \u2013 prin raportare la persoana mentorului \u015fi prietenului Ion Iano\u015fi. Astfel, liberalismul \u00eenseamn\u0103 toleran\u0163\u0103, deschidere, capacitatea de a asculta, \u00een\u0163elege \u015fi accepta p\u0103reri diferite sau contrare, nu maniheism, obtuzitate \u015fi repulsie fa\u0163\u0103 de tot ce ne lezeaz\u0103 nou\u0103, intelighen\u0163iei de dreapta, sistemul axiologic; liberalismul nu \u00eenseamn\u0103 nici colivia intelectual\u0103 \u00een care ne-am ferecat at\u00e2t din oportunism, c\u0103ci suntem, totu\u015fi, inteligen\u0163i, dar \u015fi pe nesim\u0163ite, c\u0103ci suntem, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, antiliberali, \u00een ciuda litaniilor nesf\u00e2r\u015fite pe aceast\u0103 tem\u0103, \u015fi, corelativ, antimoderni. \u00cencremeni\u0163i \u00een proiect, cum spunea Gabriel Liiceanu despre al\u0163ii, ne\u015ftiind c\u0103 avea s\u0103 ajung\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u (dac\u0103 nu a fost tot timpul) \u00een aceast\u0103 ipostaz\u0103. Liberalismul mai \u00eenseamn\u0103 \u015fi \u00eencurajarea, \u00een limite socialmente acceptabile, a unui spirit de competi\u0163ie, de emula\u0163ie, capabil de a genera progres. Mai departe, st\u00e2nga democratic\u0103 \u00eenseamn\u0103 empatie \u015fi sensibilitate fa\u0163\u0103 de asimetriile sociale care amenin\u0163\u0103 s\u0103 capoteze, ast\u0103zi mai mult ca de obicei, democra\u0163iile firave \u00een care tr\u0103im \u015fi pe care avem tendin\u0163a (complet eronat\u0103) s\u0103 le consider\u0103m ireversibile. A fi democrat \u00eenseamn\u0103 a nutri o instinctiv\u0103 mefien\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de personajele politice charismatice, fa\u0163\u0103 de eroii salvatori ai na\u0163iunii, \u015fi a fi atent la identificarea unui anumit echilibru \u00eentre categoriile sociale din cadrul unei \u0163\u0103ri, f\u0103r\u0103 a discrimina pe c\u00e2t posibil una sau unele \u00een defavoarea alteia sau altora. A fi democrat \u00eenseamn\u0103 \u015fi a con\u015ftientiza responsabilit\u0103\u0163ile care ne incumb\u0103 tuturor ca societate, nu expedierea discre\u0163ionar\u0103 \u015fi abject\u0103 a pensionarilor, muncitorilor, celor care nu au beneficiat de un start la fel de bun \u00een via\u0163\u0103 ca al\u0163ii pentru a se realiza pe plan educa\u0163ional, profesional \u015fi social \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt, a precariatului \u2013 ca balast al democra\u0163iei, \u00een cel mai bun caz, sau ca amenin\u0163are permanent\u0103 la adresa democra\u0163iei, \u00een cel mai r\u0103u caz. Finalmente, a fi ra\u0163ionalist \u00eenseamn\u0103 a te revendica de la \u201emarea tradi\u0163ie ra\u0163ionalist-iluminist\u0103 occidental\u0103, deferent\u0103 fa\u0163\u0103 de toate convingerile, dar \u00eenclinat\u0103 s\u0103 le respecte pe temeiuri ra\u0163ionale \u015fi culturale, nu pe baza adeziunilor pasionate (agreate de ortodoc\u015fi) sau a sentin\u0163elor de valoare indiscutabile (proferate oracular de \u00abelite\u00bb)\u201c (p. 355).<br \/>\nIn summa, suntem la sf\u00e2r\u015fitul sau la \u00eenceputul acestei epoci de imbecilitate politic\u0103, pe numele ei epoca B\u0103sescu? Politic, cel pu\u0163in, suntem la sf\u00e2r\u015fit. Ideologic \u015fi cultural, m\u0103 tem c\u0103 nu. Dar am speran\u0163a c\u0103 aceast\u0103 durat\u0103 lung\u0103, pentru a utiliza celebra sintagm\u0103 a lui Fernand Braudel, chiar dac\u0103 nu \u015ftim \u00eenc\u0103 unde ne situ\u0103m cu exactitate pe traseul ei, a intrat m\u0103car \u00een \u00eentr-o perioad\u0103 mai pu\u0163in fast\u0103, \u00een sensul \u00een care \u00eenc\u0103 domin\u0103 spa\u0163iul public, dar nu mai este hegemonic\u0103. Cu timpul, poate va intra \u00een deriv\u0103 \u015fi va fi marginalizat\u0103. Exist\u0103 \u015fi posibilitatea ca, odat\u0103 cu intensificarea crizei din Ucraina \u015fi cu estomparea politicilor europene de austeritate, s\u0103 se reinventeze, dup\u0103 \u00eendemnul hegelian, chiar dac\u0103 \u00een contra sensului emancipator pe care autorul l-a avut \u00een vedere: schimb\u0103-te \u015fi r\u0103m\u00e2i acela\u015fi. Adic\u0103 exact cum a procedat dintotdeauna dreapta noastr\u0103 radical\u0103, cu men\u0163iunea c\u0103 s-a schimbat \u00een mai r\u0103u, nu \u00een mai bine, \u015fi a perseverat tot \u00een mai r\u0103u, deloc \u00een mai bine. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd liberalii no\u015ftri de serviciu, antiliberali \u015fi antidemocra\u0163i p\u00e2n\u0103 \u00een p\u00e2nzele albe, sau liberali \u015fi democra\u0163i direct propor\u0163ional cu lungimea propriilor buzunare \u015fi\/sau orgolii \u00eenguste \u015fi meschine, nu vor \u00een\u0163elege c\u0103 \u201eObsesia pentru combaterea r\u0103ului conduce la cea mai intens\u0103 propagare a R\u0103ului\u201c (p. 164), epoca imbecilit\u0103\u0163ii postcomuniste va fi departe de a se fi \u00eencheiat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adrian-Paul Iliescu, Anatomia r\u0103ului politic, Ideea European\u0103, Bucure\u015fti, 2006. &nbsp; Iat\u0103 o carte care nu a avut nici pe departe impactul public pe care \u00eel merit\u0103. De\u015fi a trecut un deceniu de la prima edi\u0163ie, lucrarea profesorului Adrian-Paul Iliescu r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare de o tulbur\u0103toare actualitate, mai ales c\u0103 tendin\u0163ele regretabile pe care autorul le-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noua-epoca-a-imbecilitatii-ca-rau-politic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Noua epoc\u0103 a imbecilit\u0103\u0163ii  ca r\u0103u politic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8435,14962,14958,14960,14959,14961],"class_list":["post-24184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-adrian-paul-iliescu","tag-anatomia-raului-politic","tag-determinismul-revolutionar","tag-impactul-extremei-stangi","tag-intelectualii-publici","tag-liberalismul-antisemit"],"views":1018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24184"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24184\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24185,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24184\/revisions\/24185"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}