{"id":2417,"date":"2010-04-22T10:42:13","date_gmt":"2010-04-22T08:42:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2417"},"modified":"2010-04-22T10:43:05","modified_gmt":"2010-04-22T08:43:05","slug":"serparia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/serparia\/","title":{"rendered":"Serparia"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Barca lui Noe<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Undeva in mijlocul unui cartier marginas al orasului Pitesti, aproape de centura, la marginea padurii, exista niste siruri de baraci, lungi c\u00e2t doua vagoane de tren fiecare, orientate catre r\u00e2ul Arges ca niste soldatei aliniati, cunoscuta sub numele de \u201eColonie\u201c. A fost construita cu mai bine de treizeci de ani in urma pe vremea c\u00e2nd se lucra la barajul de la Vidraru, ca sa adaposteasca familiile muncitorilor de r\u00e2nd. Pe atunci, locul era destul de ingrijit, baracile, cu apartamente de doua camere, erau vopsite in verde crud cu ferestre albe si nici gunoaie nu zaceau pe terenul viran ce inconjura locul pe marginea r\u00e2ului ce parca era el insusi mai clar si mai viu. Acum, baracile sunt darapanate si nu mai arata deloc la fel unele cu altele. Oamenii au construit etaje peste unele dintre apartamente, fac\u00e2nd acoperisurile un zig-zag, au pus ferestre si usi de termopan si au adaugat sau au luat din ele ce au crezut de cuviinta. Gaini, c\u00e2ini si alte animale domestice isi gasesc teren de joaca sau adapost sub coviltire de masini abandonate. Peturi, pungi de cipsuri si alte gunoaie flutura in v\u00e2nt, locuitori permanenti ai locului ce seamana astfel cu un teren abandonat de turisti dupa trei zile la iarba verde. Cu totul, Colonia pare ceva asemanator unui ghetou sud-american din cele mai sarace, doar ca are electricitate, apa curenta si caldura.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Ne dam jos din masina pe care o lasam in fata primului r\u00e2nd de baraci, in partea dinspre oras. O femeie imbracata in negru se repede afara din casa si incepe sa-si fluture m\u00e2inile de parca ar vrea sa anunte ca ne napadesc turcii.<br \/>\n\u2013 Nuuuuuuu! striga. Nu lasati masina acilea ca vine baiatu&#8217;!<br \/>\nMa intorc z\u00e2mbind linistitor catre ea.<br \/>\n\u2013 Stam zece minute! o asigur. Doar at\u00e2t, promit!<br \/>\nSe opreste din mers, isi lasa m\u00e2inile jos si fata i se destinde, macar ca e putin neincrezatoare.<br \/>\n\u2013 Vie baiatu&#8217; de la Bucuresti, explica ea cu nerabdare. Aci parcheaza masina!<br \/>\nO asigur din nou ca vom sta intr-adevar doar zece minute fiindca suntem in vizita. Se linisteste si incepe chiar sa-i mijeasca un z\u00e2mbet. Vede ca placuta de inmatriculare a masinii este de Neamt si atunci devine prietenoasa. Nu mai apuca insa sa ne spuna ceva, fiindca o luam la picior pe strada principala, pavata, de ale carei parti at\u00e2rna r\u00e2ndurile de baraci. Ne uitam uimiti la oamenii ce par o amestecatura ciudata de neamuri si clase sociale.<br \/>\nAproape de r\u00e2u, pe maidan, c\u00e2tiva baieti joaca fotbal in timp ce niste fete, str\u00e2nse ciorchine, chicotesc pe masa de ping-pong de beton din spatele ultimului sir de baraci.<br \/>\nIau telefonul si-l sun pe un prieten bun, fost locuitor al orasului, plecat acum cu treburi prin alte parti.<br \/>\n\u2013 Auzi Codrut, il intreb, tu stii de Colonia de la Pitesti?<br \/>\n\u2013 Ce colonie? vine raspunsul nedumerit.<br \/>\n\u2013 Locul ala cu baraci, de pe marginea r\u00e2ului! E cumva peste drum de mall. Nu-l stii? ma minunez, caci el e indragostit si de oameni si de locuri si-i place sa-si bage nasul peste tot.<br \/>\n\u2013 Aaaaaaaa, exclama el brusc si incepe sa r\u00e2da. Serparia!<br \/>\nE r\u00e2ndul meu sa fiu nedumerita. Cu treizeci de ani in urma nimeni nu-i spunea asa, pe vremea c\u00e2nd traiam acolo cu mama si cu tata, fost prizonier politic fara mari drepturi intr-ale societatii. Codrut nu stie povestea asta fiindca nu vorbesc mai deloc despre ea. Ne-am mutat demult din Colonie si, de altfel, in cercuri elevate nu se vorbeste des de locuri ca acesta.<br \/>\n\u2013 Habar nu am ce-i aia o serparie! ii zic putin suparata, caci r\u00e2sul lui e putin vulgar. Se g\u00e2ndeste, imi dau seama, la lucruri nu tocmai elegante.<br \/>\n\u2013 Ei, pufneste el, e un loc pentru t\u00e2rfe ieftine!<br \/>\nInchid si mai facem un tur. La intoarcere o vedem iesind dintr-una din case pe fata vecinei noastre de la bloc. E inginera, maritata cu un contabil. Au doua fetite mici. Casa lor e cea mai curata, vopsita proaspat si ingrijita bine. Un c\u00e2ine mic, legat cu lantul, latra furios bag\u00e2ndu-si capul pe sub ulucile gardului ce ne vine p\u00e2na la genunchi. Salutam dar nu stam prea mult de vorba, caci potaia face asa o harmalaie, ca abia ne putem auzi. Vecina ne spune doar ca in cur\u00e2nd se vor muta si ei la bloc.<br \/>\nNe intoarcem la masina. Femeia in negru ne asteapta si de cum ne vede pe strada iese din nou din casa si, de data asta, ne z\u00e2mbeste larg.<br \/>\n\u2013 Asa putin ati stat? se mira dezamagita.<br \/>\n\u2013 Pai v-am spus ca doar zece minute! raspund nostalgica si lu\u00e2ndu-mi cumva la revedere de la loc si, de fapt, de la o bucata din viata mea.<br \/>\n\u2013 Dar trebuia sa mai stati! insista ea si-apoi ne tine inca zece minute cu povesti despre copiii ei, doi baieti si o fata care sunt toti ingineri si fac naveta, la o saptam\u00e2na sau doua, intre Colonie si diverse santiere din tara. Ne mai povesteste si despre sotul ei care a murit cu c\u00e2teva luni in urma. E o femeie simpla si vesela si pare fara griji, doar sa pazeasca locul de parcare pentru unul dintre fiii ei ce sta sa apara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Barca lui Noe Undeva in mijlocul unui cartier marginas al orasului Pitesti, aproape de centura, la marginea padurii, exista niste siruri de baraci, lungi c\u00e2t doua vagoane de tren fiecare, orientate catre r\u00e2ul Arges ca niste soldatei aliniati, cunoscuta sub numele de \u201eColonie\u201c. A fost construita cu mai bine de treizeci de ani in urma&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/serparia\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Serparia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[56],"tags":[1968,1969],"class_list":["post-2417","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-pitesti","tag-poveste-de-cartier"],"views":4409,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2417","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2417"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2417\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2417"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2417"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2417"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}