{"id":24150,"date":"2015-08-23T14:47:40","date_gmt":"2015-08-23T12:47:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24150"},"modified":"2015-08-23T14:47:40","modified_gmt":"2015-08-23T12:47:40","slug":"cavalleria-rusticana-paiate-capodopere-veriste-la-scala-din-milano","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cavalleria-rusticana-paiate-capodopere-veriste-la-scala-din-milano\/","title":{"rendered":"\u201eCavalleria rusticana\u201c, \u201ePaia\u0163e\u201c \u2013 capodopere veriste la Scala din Milano"},"content":{"rendered":"

Tradi\u0163ia a f\u0103cut ca aceste celebre opere de Pietro Mascagni \u015fi Ruggiero Leoncavallo s\u0103 fie reprezentate cuplat, aproape ca o regul\u0103. A\u015fa a fost \u015fi la Teatro alla Scala, recent, c\u00e2nd s-au reluat dou\u0103 produc\u0163ii vechi de patru ani, datorate regizorului Mario Martone, acompaniat de Sergio Tramonti (decoruri), Ursula Patzak (costume), Pasquale Mari (lumini).
\nMartone le-a v\u0103zut \u00een mod diferit, prima, mai apropiat\u0103 de epoca ac\u0163iunii, cea de-a doua, adus\u0103 aproximativ \u00een partea a doua a secolului trecut (s\u0103 spunem, anii \u201960, judec\u00e2nd dup\u0103 tipurile… automobilelor). \u00cen privin\u0163a ideaticii regizorale, Cavalleria rusticana a p\u0103rut mai inventiv\u0103 conceptual, Paia\u0163e mai concentrat\u0103 asupra simplei nara\u0163iuni.
\n\u00cen opusul mascagnian, Martone a optat pentru tente scenice \u00eentunecate, costume de culoare neagr\u0103, maronie sau cenu\u015fie, singur\u0103 Lola purt\u00e2nd o rochie ro\u015fu \u00eenchis, ro\u015ful ispitei \u015fi viciului. Prin atmosfera obscur\u0103, trama ap\u0103s\u0103toare ce prefigureaz\u0103 deznod\u0103m\u00e2ntul tragic se insinueaz\u0103 cu putere \u015fi imagine \u00eempov\u0103r\u0103toare \u00een spirite. Este precum o transpunere a inflexiunilor muzicii, rar \u00eenzestrat\u0103 cu luminozitate. Ca principal element de decor, regizorul a umplut scena cu scaune aduse de s\u0103tenii veni\u0163i de la c\u00e2mp pe care se a\u015faz\u0103 pentru primul cor, Ah! Gli aranci olezzano. Orientarea se schimb\u0103 dup\u0103 al doilea cor, Regina coeli… Innegiamo, odat\u0103 cu primirea procesiunii sfinte. O slujb\u0103 \u00een aer liber. Un singur scaun r\u0103m\u00e2ne pozi\u0163ionat invers. Al Santuzzei, cea repudiat\u0103, excomunicat\u0103. Restul ac\u0163iunii, arii, duete, scene, se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een lateralul pachetului de scaune, iar celebrul Brindisi, \u00een mijlocul lui.
\nC\u00e2teva ingrediente, c\u00e2teva inven\u0163ii, s\u0103 le numesc \u201eg\u0103selni\u0163e\u201c, pigmenteaz\u0103 platoul. Pe Introducerea orchestral\u0103, o cas\u0103 mobil\u0103 trece prin scen\u0103 pe un plan\u015feu cu rotile. Pare o cas\u0103 de toleran\u0163\u0103 din care tocmai iese un client. Aveam s\u0103-l identific mai t\u00e2rziu ca fiind… Alfio! Regizorul stabile\u015fte astfel natura rela\u0163iilor dintre cei doi so\u0163i, Lola \u015fi Alfio, justific\u0103 \u00eentr-un fel separa\u0163ia dintre ei \u015fi, poate, comportamentul Lolei. Sunt abateri fa\u0163\u0103 de libretul semnat de Targioni-Tozzetti \u015fi Menasci. La slujb\u0103, Lola vine cu propriul ei scaun \u00een pia\u0163a-biseric\u0103, \u00eens\u0103 urc\u0103 din… sal\u0103, din loja-proscenium (oare de ce?!).
\nDe la cuplul Garan\u00e8a \u2013 Kaufmann la Urmana \u2013 La Colla
\nTeatrul Scala a anun\u0163at ini\u0163ial pentru Cavalleria rusticana o distribu\u0163ie stelar\u0103, cu mezzosoprana leton\u0103 El\u00eena Garan\u00e8a (Santuzza) \u015fi tenorul german Jonas Kaufmann (Turiddu). Anul\u0103rile au venit \u00eens\u0103 din timp pentru Kaufmann (de\u015fi debutase \u00een rol la Salzburg chiar \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103), respectiv cu pu\u0163in\u0103 vreme \u00eenaintea premierei pentru Garan\u00e8a, din cauza unor probleme de familie.
\n\u00cenlocuitorii \u2013 a\u015ftepta\u0163i cu sufletul la gur\u0103 de public \u2013 au fost lituaniana Violeta Urmana (un nume de larg\u0103 circula\u0163ie interna\u0163ional\u0103, al c\u0103rei repertoriu oscileaz\u0103 \u00eentre partiturile de sopran\u0103 \u015fi mezzosopran\u0103) \u015fi italianul Stefano La Colla (cuno\u015ftin\u0163\u0103 a… bucure\u015ftenilor, dintr-un spectacol cu Aida de acum c\u00e2\u0163iva ani).
\nPentru dramaturgia Santuzzei, Violeta Urmana a fost o bun\u0103 alegere. Glasul artistei a impresionat prin volum \u015fi p\u0103trundere \u00een sal\u0103, temperamentul \u015fi for\u0163a au dat un contur potrivit personajului. \u00cen ruga Innegiamo, il Signor non \u00e8 morto \u015fi \u00een aria Voi lo sapete, o mamma, angajamentul \u00een expresie a fost masiv, at\u00e2ta c\u0103 unele sunete s-au ar\u0103tat u\u015for \u201estr\u00e2nse\u201c (lipsindu-le \u201el\u0103rgimea\u201c), iar acutele explozive au frizat pe alocuri striden\u0163a. Mare tragedian\u0103, Urmana a impresionat \u00een blestemul A te la mala Pasqua, spergiuro!, \u00een duetul cu Alfio \u015fi \u00een finalul operei.
\nFa\u0163\u0103 de presta\u0163ia bucure\u015ftean\u0103, Stefano La Colla a fost \u00eentr-un progres notabil, demonstr\u00e2ndu-\u015fi apeten\u0163a pentru partiturile veriste. A c\u00e2ntat cu accente spinte, cu \u201esquillo\u201c \u00een atacurile acute, cu frazare inspirat\u0103 \u015fi pasional\u0103. Doar Siciliana, care deschide opera, a p\u0103rut prea concret\u0103 \u015fi lipsit\u0103 de poezie. Mascagni marcase \u00een partitur\u0103 indica\u0163ii de mezzoforte \u015fi dolcissimo…
\nSeduc\u0103toarea Lola, mezzosoprana din Belarus, Oksana Volkova, a ar\u0103tat a\u015fa cum trebuie, \u201efemme-fatale\u201c, \u015fi a expus un glas frumos colorat \u015fi senzual. A\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe multe scene celebre, rolul Mamma Lucia este rezervat c\u00e2teodat\u0103 unor foste glorii ale artei lirice, acum retrase din activitate. La Scala a fost distribuit\u0103 soprana italian\u0103 Mara Zampieri, \u015faizeci \u015fi patru de ani. Un rateu total. Nu \u015ftiu dac\u0103 asemenea demersuri sunt oportune. Artista a c\u00e2ntat cu glas detimbrat, \u015fters \u015fi m-am g\u00e2ndit cu nostalgie la rolurile importante pe care le-a f\u0103cut \u00een carier\u0103. Nu cred c\u0103 astfel de program\u0103ri trebuie f\u0103cute cu orice pre\u0163. \u00cencas\u0103rile nu cresc. Nimeni nu va veni la spectacol special ca s-o vad\u0103 pe o Mara Zampieri \u00eentr-un rol episodic. Dar dezam\u0103girea artistic\u0103 va fi uria\u015f\u0103.
\nL-am l\u0103sat \u00een mod inten\u0163ionat la sf\u00e2r\u015fit pe baritonul italian Marco Vratogna, Alfio, dar \u015fi Tonio \u00een…
\n\u201ePaia\u0163e\u201c
\nItalianul are un glas solid, generos timbrat, cu acute sonore, chiar mai calitative dec\u00e2t zona central\u0103 a registrului. \u0162es\u0103tura vocal\u0103 \u015fi profilurile caracterologice ale celor dou\u0103 personaje i-au convenit de minune. Numai c\u0103 Vratogna a falsat \u00een cea mai mare parte a discursului melodic. \u015ei \u00een Cavalleria rusticana, \u015fi \u00een Paia\u0163e. Surprinderea mea merge \u00een direc\u0163ia distribuirii lui Vartogna pe un afi\u015f precum cel al Scalei din Milano. Nu cred s\u0103 fi fost o indispozi\u0163ie de o sear\u0103 \u015fi, \u00een cazul \u00een care s-a petrecut a\u015fa, un anun\u0163 preventiv ar fi trebuit s\u0103 vin\u0103. Altminteri, c\u0103r\u0163ile de vizit\u0103 se zdruncin\u0103.
\nSpuneam c\u0103 regizorul Martone a plasat ac\u0163iunea \u00een epoca modern\u0103 a rulotelor, camionetelor, berlinelor, dar \u015fi limuzinelor (Silvio, vezi-Doamne, mai \u00eenst\u0103rit). Ne afl\u0103m \u00eentr-o periferie de ora\u015f mare, sub o autostrad\u0103, \u00een care comedian\u0163ii lui Canio au poposit pentru spectacol. Acesta fiind cadrul, totul se desf\u0103\u015foar\u0103 conform subiectului, cu joc de scen\u0103 am\u0103nun\u0163it lucrat \u015fi expunere conving\u0103toare, a\u015fa cum a fost \u015fi Cavalleria rusticana.
\nI-am \u00een\u0163eles accesele de gelozie lui Canio (italianul Marco Berti), numai v\u0103z\u00e2ndu-i so\u0163ia, Nedda, \u00een persoana superbei italience Fiorenza Cedolins, cu look \u00e0-la-Claudia Cardinale. O apari\u0163ie absolut spectacular\u0103, care a c\u00e2ntat cu timbru bogat colorat, str\u0103lucitor, o voce care face parte din categoria sopranelor lirico-spinto, ideal\u0103 \u00eencadrare pentru scriitura lui Leoncavallo. Cedolins a condus frumos frazele muzicale, pe care le simte \u015fi le transmite cu intens\u0103 tr\u0103ire, a conturat un personaj plin de pasiune. Unele acute se cereau atacate mai direct, nu \u201epe dedesubt\u201c.
\nO mare surpriz\u0103 pentru mine a fost proiec\u0163ia \u00een sal\u0103 a glasului tenorului Marco Berti. Artistul are o voce masiv dimensionat\u0103, puternic\u0103, cu o imposta\u0163ie ideal\u0103, care d\u0103 sunetului p\u0103trundere ca o lam\u0103 de cu\u0163it, pe \u00eentreg ambitusul. A\u015fa a fost acuta prelung\u0103, cu Si natural, A venti tre ore! din primul act. Un asemenea material vocal important duce adesea la monotonie expresiv\u0103, citi\u0163i uniformizare pe nuan\u0163e de for\u0163\u0103. Marco Berti, sesiz\u00e2nd pericolul, a \u00eenmuiat c\u00e2teva sunete \u00een cunoscuta arie Vesti la giubba. Finalul, aria No! Pagliaccio non son!, a fost debordant \u00een for\u0163\u0103 dramatic\u0103 \u015fi violen\u0163\u0103. Un Canio memorabil. Pentru bun\u0103 regul\u0103, trebuie totu\u015fi s\u0103 consemnez c\u0103, la spectacolul v\u0103zut, primul din seria de cinci programat\u0103, dl Berti s-a pierdut \u00een debutul ariettei Un tal gioco, credetemi, a intrat cu o m\u0103sur\u0103 mai devreme \u015fi a trebuit s\u0103 repete fraza.
\nBaritonul italian Simone Piazzola a expus \u00een rolul Silvio un glas cald, liric, omogen, dar culmina\u0163ia acut\u0103 din marele duet cu Nedda a fost poate prea vibrant\u0103. Tenorul american Juan Jos\u00e9 de Le\u00f3n (Beppe) a c\u00e2ntat serenada din actul secund cu mult\u0103 patim\u0103, dar \u015fi cu un vibrato m\u0103runt sau sunete emise sub tonul corect. Pentru completarea distribu\u0163iei, \u00een rolurile episodice ale celor doi \u0163\u0103rani sicilieni, au ap\u0103rut Bruno Gaudenzi \u015fi Michele Mauro.
\n\u00cen fos\u0103 s-a aflat italianul Carlo Rizzi, un nume de rezonan\u0163\u0103 al e\u015fichierului liric interna\u0163ional. \u00centruc\u00e2tva lipsit de poezie \u00een Introducerea orchestral\u0103 a operei Cavalleria rusticana (e drept c\u0103 \u015fi \u201ecordarii\u201c Scalei au c\u00e2ntat cu nea\u015fteptat\u0103 asprime), dirijorul a indus spiritul verist cu putere, \u00eens\u0103 mai pu\u0163in colorat, mai pu\u0163in nuan\u0163at. \u00cen ambele titluri, nota maxim\u0103 a revenit Corului Scalei, preg\u0103tit de Bruno Casoni.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a>
\n(Foto Teatro alla Scala\/Brescia & Amisano)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tradi\u0163ia a f\u0103cut ca aceste celebre opere de Pietro Mascagni \u015fi Ruggiero Leoncavallo s\u0103 fie reprezentate cuplat, aproape ca o regul\u0103. A\u015fa a fost \u015fi la Teatro alla Scala, recent, c\u00e2nd s-au reluat dou\u0103 produc\u0163ii vechi de patru ani, datorate regizorului Mario Martone, acompaniat de Sergio Tramonti (decoruri), Ursula Patzak (costume), Pasquale Mari (lumini). Martone… Cite\u0219te mai mult »\u201eCavalleria rusticana\u201c, \u201ePaia\u0163e\u201c \u2013 capodopere veriste la Scala din Milano<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[],"class_list":["post-24150","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor"],"views":1871,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24150","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24150"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24150\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24152,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24150\/revisions\/24152"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24150"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24150"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24150"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}