{"id":24142,"date":"2015-08-23T14:39:55","date_gmt":"2015-08-23T12:39:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24142"},"modified":"2015-08-23T14:39:55","modified_gmt":"2015-08-23T12:39:55","slug":"scriitorul-si-romanul-teatral-d-r-popescu-80","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitorul-si-romanul-teatral-d-r-popescu-80\/","title":{"rendered":"Scriitorul \u015fi  romanul teatral. D.R. Popescu \u2013 80"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>To\u0163i marii scriitori \u00ee\u015fi tr\u0103iesc singularitatea ca pe o form\u0103 de singur\u0103tate. Nu numai poe\u0163ii. Prozatorii nu fac excep\u0163ie. Unii \u00ee\u015fi tr\u0103iesc singur\u0103tatea ca pe o singularitate sociabil\u0103, al\u0163ii ca pe o singularitate mizantrop\u0103.<\/strong> <\/em><br \/>\n<strong>Singur\u0103tatea <\/strong><br \/>\n<strong>unui mare prozator<\/strong><br \/>\nP\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anului 1989, Dumitru Radu Popescu nu a fost un singuratic, a tr\u0103it \u00een tumultul vie\u0163ii literare, ca director de revist\u0103, ca pre\u015fedinte al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, f\u0103r\u0103 a dep\u0103\u015fi \u00eens\u0103 un rol oficial al func\u0163iei \u015fi f\u0103r\u0103 a-\u015fi l\u0103rgi prea mult grupul de reprezentare. Singularitatea nu \u015fi-a tr\u0103it-o ca pe o singur\u0103tate c\u0103utat\u0103, sf\u00e2r\u015fit\u0103 \u00een izolare. Singularitatea \u015fi-a exprimat-o \u00een c\u0103r\u0163ile \u015fi \u00een piesele de teatru pe care le-a scris. Era un prozator foarte mult comentat de critic\u0103 \u015fi un dramaturg foarte jucat. \u00cenf\u0103\u0163i\u015fa cu naturale\u0163e o singularitate tr\u0103it\u0103 f\u0103r\u0103 orgoliu, printre ceilal\u0163i scriitori, f\u0103r\u0103 nicio distan\u0163are vizibil\u0103, programatic\u0103, alta dec\u00e2t aceea a confortului resim\u0163it \u00een propriul grup. Era o singularitate sociabil\u0103.<br \/>\nDup\u0103 decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat prin for\u0163a \u00eemprejur\u0103rilor. Scriitorul \u00een slujba breslei (fostul director de revist\u0103, fostul pre\u015fedinte al USR) este nevoit s\u0103 se retrag\u0103, ba chiar s\u0103 se izoleze. Refuz\u0103 noua via\u0163\u0103 public\u0103 \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u00een care via\u0163a public\u0103 \u00eel refuz\u0103 pe el. Singularitatea va fi tr\u0103it\u0103 de atunci \u00eencoace ca o singur\u0103tate ofensat\u0103, radicalizat\u0103, devenit\u0103 aproape mizantrop\u0103. A\u015fa s-ar p\u0103rea, de\u015fi nu e tocmai a\u015fa. Simetria unei judec\u0103\u0163i simpliste ne conduce la aceast\u0103 opozi\u0163ie \u00eentre cum a fost DRP \u00eenainte de 1990 \u015fi cum s-a transformat dup\u0103. Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai valoro\u015fi scriitori ai genera\u0163iei \u015faizeciste \u015fi ai literaturii rom\u00e2ne din toate timpurile, autor prolific de proz\u0103 \u015fi teatru, a putut fi v\u0103zut din ce \u00een ce mai pu\u0163in \u00een prim-planul vie\u0163ii publice din 1990 \u00eencoace. A continuat s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice, dovad\u0103 fiind impresionanta list\u0103 bibliografic\u0103, dar receptarea critic\u0103 a fost extrem de parcimonioas\u0103. A fost o vreme redactor \u015fi consilier al Editurii Viitorul rom\u00e2nesc, unde i-au ap\u0103rut c\u00e2teva dintre volume. Din 1997 este membru corespondent al Academiei Rom\u00e2ne, din 2006 membru titular, iar din 2005 este director al Editurii Academiei. Prin urmare, este \u00een continuare implicat \u00een activitatea cultural\u0103 postdecembrist\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acela\u015fi scriitor prolific \u015fi imprevizibil.<br \/>\nPentru scriitor cele dou\u0103 epoci total diferite nu au produs o disjunc\u0163ie de ritm al crea\u0163iei: \u00een orice caz nu o \u00eencetinire, ci o poten\u0163are. A perseverat pe direc\u0163iile sale principale de inven\u0163ie, cu o creativitate prodigioas\u0103 al c\u0103rei concurent de genera\u0163ie nu ar putea fi dec\u00e2t Nicolae Breban. Dup\u0103 1990, Dumitru Radu Popescu a publicat \u015fapte romane, c\u00e2teva zeci de piese de teatru (mi-a fost imposibil s\u0103 le num\u0103r, pentru c\u0103 nu am la \u00eendem\u00e2n\u0103 toate volumele), patru volume de eseuri \u015fi publicistic\u0103, a realizat trei scenarii de film, i s-au reeditat mai multe scrieri.<br \/>\n<strong>Insolit \u015fi baroc<\/strong><br \/>\nS\u0103 spunem c\u0103 proza lui D.R. Popescu descump\u0103ne\u015fte prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este s\u0103 g\u0103sim cum \u015fi prin ce ne descump\u0103ne\u015fte, care e specificul insolitului s\u0103u. Proza din F sau V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103 (capodoperele scriitorului), ca \u015fi aceea din Via\u0163a \u015fi opera lui Tiron B., aglutineaz\u0103 elementele realului, aglomereaz\u0103 disparit\u0103\u0163ile frapante \u015fi fragmentele dezbinate ireversibil \u00een spa\u0163ii \u00eenchise \u015fi le accelereaz\u0103 nelini\u015ftitor mi\u015fcarea. Textul e o ap\u0103 tulbure ca \u00eens\u0103\u015fi realitatea \u00een care trebuie s\u0103 faci efort s\u0103 distingi lucrurile, s\u0103 sco\u0163i la suprafa\u0163\u0103 sensurile. Lipsa transparen\u0163ei, tendin\u0163a de a \u00eencifra \u015fi a ascunde semnifica\u0163iile apar\u0163ine realit\u0103\u0163ii \u00eense\u015fi. Problemele de con\u015ftiin\u0163\u0103 nu sunt simple, principiile morale nu rezolv\u0103 totul, unu plus unu fac cu mare dificultate doi, o sum\u0103 totu\u015fi neomogen\u0103, trist\u0103 \u015fi problematic\u0103. Romanul e o gur\u0103 de v\u0103rsare a realit\u0103\u0163ii, ca o delt\u0103; de aici caracterul s\u0103u aluvionar: el se formeaz\u0103 prin depuneri succesive de straturi din cea mai divers\u0103 \u015fi \u00eendep\u0103rtat\u0103 provenien\u0163\u0103. \u00cen peisajul de stuf, mla\u015ftini \u015fi ape exist\u0103 pu\u0163in p\u0103m\u00e2nt nou sigur. Disparitatea elementelor epice deconcerteaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd \u00een Via\u0163a \u015fi opera lui Tiron B. Prin dispersie epic\u0103 \u00een\u0163elegem \u00eempr\u0103\u015ftierea substan\u0163ei epice fluide, a temelor \u015fi motivelor, \u00een particule fine, \u00een mediul colocvial al romanului. Capitolele nu se \u00eensumeaz\u0103 aritmetic, ca \u015fi cum am trage linie \u015fi am aduna unit\u0103\u0163i cu unit\u0103\u0163i, zeci cu zeci, personaje cu personaje pentru a forma un grup conflictual \u015fi situa\u0163ii cu situa\u0163ii pentru a da o linie cronologic\u0103. Rutina cititorului m\u0103rginit este \u015focat\u0103, pus\u0103 \u00een situa\u0163ia de a aduna mere cu pere. Suma se descompune \u00een unit\u0103\u0163i dispersate, ne\u00eensumabile dup\u0103 algoritmul de lucru obi\u015fnuit al cititorului ce are tendin\u0163a s\u0103 simplifice totul la cuno\u015ftin\u0163ele de \u015fcoal\u0103 elementar\u0103.<br \/>\nDup\u0103 cum realitatea nu e perceput\u0103 ca un cosmoid \u00een care exist\u0103 o perfect\u0103 coeren\u0163\u0103 \u015fi unitate, tot astfel \u015fi romanul e conceput ca o adi\u0163ionare de nuclee epice \u015fi nara\u0163iuni disjuncte. Lumea personajelor sufer\u0103 dramatic pentru absen\u0163a sentimentului lini\u015ftitor al totalit\u0103\u0163ii \u015fi integr\u0103rii fericite \u00een univers. E aici o coordonat\u0103 tragic\u0103, nu \u00eendeajuns glosat\u0103 de critic\u0103, bine pus\u0103 \u00een lumin\u0103 de Nicolae Balot\u0103 \u00een Universul operei (1976): \u201eSpa\u0163iul imaginar din nuvelele \u015fi romanele lui D.R. Popescu este un fel de corabie a nebunilor, vas \u00eentr-o tragic\u0103 deriv\u0103, \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 dansul macabru \u015fi grotesc totodat\u0103 al unei lumi exasperate\u201c. Din exacerbarea pasiunilor rezult\u0103 \u2013 crede criticul \u2013 tendin\u0163a expresionist\u0103, vizibil\u0103 \u00een atmosfera catastrofelor morale, reac\u0163ia disper\u0103rii \u015fi receptivitatea pentru semnele mor\u0163ii \u015fi ale ororii. Preferin\u0163a scriitorului merge spre momentele de criz\u0103 care aduc suferin\u0163a moral\u0103: \u00een ciclul \u00eenceput cu F tema este aceea a tragediei iscate \u00een satul tradi\u0163ional de amenin\u0163area valorilor sale. O umanitate \u00een deriv\u0103 simte schimbarea radical\u0103 ca pe un atentat la propria existen\u0163\u0103 \u015fi perpetuare. E un moment agonal, de lupt\u0103, \u00een con\u015ftiin\u0163e, prin clintirea nelini\u015ftitoare a unor piloni vital necesari \u00een sus\u0163inerea bol\u0163ii moralit\u0103\u0163ii \u015fi existen\u0163ei tradi\u0163ionale. Iepurele \u015fchiop coboar\u0103 dincolo de anii \u201960 ai cooperativiz\u0103rii \u00eentr-o alt\u0103 epoc\u0103 de criz\u0103, aceea a r\u0103zboiului. Omul se confrunt\u0103 dramatic cu soarta sau fatalitatea, interogheaz\u0103 tulburat destinul. Din permanenta stare de alert\u0103 \u015fi nelini\u015fte \u00een fa\u0163a destinului decurge obsesia oracolului ca o necesitate a r\u0103spunsului la \u00eentreb\u0103rile chinuitoare. Febrilitatea interogativ\u0103 graviteaz\u0103 \u00een jurul adev\u0103rului, vinov\u0103\u0163iei \u015fi judec\u0103\u0163ii: Poate fi adev\u0103rul cunoscut? Cine are dreptul s\u0103 judece? De partea cui e adev\u0103rul? Este judecata omeneasc\u0103 infailibil\u0103? Dac\u0103 nu, ce \u00eendrept\u0103\u0163ire are cineva s\u0103 condamne sau s\u0103 absolve? Cine hot\u0103r\u0103\u015fte, ca o instan\u0163\u0103 moral\u0103, de partea cui e adev\u0103rul? Sunt \u00eentreb\u0103rile f\u0103r\u0103 r\u0103spuns ale unei lumi care sufer\u0103, pentru c\u0103 i s-a luat speran\u0163a \u00een dreptatea divin\u0103. Personajele au energia \u015fi efervescen\u0163a m\u0103rturiei \u015fi m\u0103rturisirii, fiecare are \u00eentruc\u00e2tva dreptate. Nara\u0163iune autentic\u0103 \u00eenseamn\u0103, din acest unghi, reproducerea fidel\u0103 a vorbirii, a confrunt\u0103rilor \u015fi versiunilor par\u0163iale \u2013 ceea ce conduce spre romanul oral. Proiectul de autenticitate al prozei lui D.R. Popescu trebuie s\u0103-l c\u0103ut\u0103m \u00een aceast\u0103 oralitate p\u0103tima\u015f\u0103 \u015fi \u00een concertarea relativist\u0103 a vocilor. Propunerea sa de realitate se realizeaz\u0103 prin intermediul depozi\u0163iilor vorbite. Deriva nara\u0163iunii transcrie \u00eens\u0103\u015fi deriva acestei umanit\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 dogme, refuz\u00e2nd adev\u0103rul unic indiferent de provenien\u0163\u0103.<br \/>\n<strong>Istoria \u00eentre fantezie \u015fi document<\/strong><br \/>\nCeea ce aduce nou ciclul Via\u0163a \u015fi opera lui Tiron B. fa\u0163\u0103 de ciclul \u00eenceput \u00een F este dialogul imagina\u0163iei cu documentul, acesta din urm\u0103 absent \u00een crea\u0163ia anterioar\u0103. Ba chiar se ajunge p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t \u201edocumentul primeaz\u0103 \u00een fa\u0163a imagina\u0163iei\u201c. \u00centr-o construc\u0163ie \u00een care se aliaz\u0103 epicul \u015fi poeticul, nara\u0163iunea pur\u0103 \u015fi eseul, tragedia cu comicul \u015fi grotescul, ipotezei nesigure i se contrapune documentul: scrisori particulare \u015fi oficiale, m\u0103rturisiri autentice, articole de ziar (procesul intentat unui grup de comuni\u015fti la Bra\u015fov \u00een iunie 1936 apare \u00een pagin\u0103 prin relat\u0103ri reproduse din Universul \u015fi Diminea\u0163a). Iepurele \u015fchiop \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 istoria (anii r\u0103zboiului) a\u015fa cum se vede ea din perspectiva cotidianului, din conversa\u0163ii mai mult sau mai pu\u0163in anodine \u015fi din r\u0103sfr\u00e2ngerile ei asupra biografiei unor personaje comune. Istoria e v\u0103zut\u0103 cu ochii unor in\u015fi obi\u015fnui\u0163i: fotograful artist Gogu Pan\u0103, preocupat de modul de a impune \u015fi eterniza o realitate pe care o fragmenteaz\u0103 \u015fi o \u00eempietre\u015fte \u00een imagini; agentul Siguran\u0163ei Papil Buduru, \u201eun g\u0103inar de poli\u0163ist\u201c, afemeiat \u015fi chefliu, ignor\u00e2nd din obliga\u0163ie profesional\u0103 propriile probleme de con\u015ftiin\u0163\u0103 (lupta dintre convingerile sale \u015fi supunerea tactic\u0103, din servilism \u015fi team\u0103); profesorul de istorie Velisarie Procopiu, corupt \u015fi el de vicii; Barbara, femeia de moravuri u\u015foare, dedat\u0103 iremediabil pl\u0103cerilor trupului; credincioasa habotnic\u0103 Margareta Simion, care se mi\u015fca \u00een preajma lui Iuliu Maniu; comunistul Ilie Dragomir; uciga\u015ful pl\u0103tit Papav\u0103, odios, c\u0103l\u0103u f\u0103r\u0103 remu\u015fc\u0103ri, pervertit de puterea de a dispune de via\u0163a cuiva, cel care n\u0103zuia s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103 prin construirea unei biserici din banii primi\u0163i pentru omucideri; neam\u0163ul Eduard \u00een c\u0103utarea evreicei pe care a iubit-o; sub fascina\u0163ia iubirii, teroristul din el cedeaz\u0103, omul din ele devine altul, mai bun. Viziunea omului comun autentific\u0103 relatarea istoriei tr\u0103ite \u015fi f\u0103cute de anonimi. Op\u0163iunile omului sunt moduri de a se cunoa\u015fte pe sine \u00eensu\u015fi: prin dragostea p\u0103tima\u015f\u0103, f\u0103r\u0103 orizont (op\u0163iunea Barbarei), prin credin\u0163a \u00een Dumnezeu (Margareta Simion), prin implicare politic\u0103 (op\u0163iunea lui Ilie Dragomir). O \u00eent\u00e2lnire a lui Velisarie Procopiu cu Iuliu Maniu (capitolul Privirea lui Cain), discu\u0163iile secrete rom\u00e2no-americane \u015fi rom\u00e2no-ruse comentate terestru, raportul agentului Papil Buduru despre manifesta\u0163iile comuniste, citit la un chef \u00eentre amici, \u00eempreun\u0103 cu rezolu\u0163ia lui Ion Antonescu (capitolul Ostrovul luminos), \u00eentreb\u0103rile celor de jos (ce fac \u00een acele \u00eemprejur\u0103ri regele \u015fi Antonescu?; de ce nu lua \u00een acel moment critic nici o hot\u0103r\u00e2re decisiv\u0103 un om ca Maniu?), precum \u015fi alte instantanee revelatoare \u2013 toate, se spune \u00een roman, lumineaz\u0103 \u201esecret \u015fi uman o lume, ca o ini\u0163iere \u00een tainele timpului \u015fi ca un document ce pare sau este plin de fantezie\u201c. Iepurele \u015fchiop realizeaz\u0103 inten\u0163ia de a vedea istoria \u00een vie\u0163ile minore \u201eprinse \u00een marele angrenaj\u201c, de a citi \u015fi recompune istoria din disperarea celor mici, iar nu prin intermediul personalit\u0103\u0163ilor de prim rang. Romanul surprinde prin amestecul istoriei cu cotidianul cel mai anodin \u2013 un mod propriu de a lua pulsul timpului. Prozatorul desf\u0103\u015foar\u0103 o f\u0103\u0163i\u015f\u0103 strategie pentru a evita capcana romanului-cronic\u0103, a frescei, dinamit\u00e2nd realismul cronologic \u015fi ignor\u00e2nd relieful clasic al personajelor (caractere \u015fi destine).<br \/>\n<strong>Dup\u0103 1990<\/strong><br \/>\nCota recept\u0103rii critice a scriitorului a sc\u0103zut vertiginos dup\u0103 1990, explicabil ca reac\u0163ie la oficializarea anterioar\u0103, dar cu totul nedrept \u00een raport cu valoarea crea\u0163iei, chiar dac\u0103 a publicat \u00eentr-un ritm asem\u0103n\u0103tor cu cel dinainte. I-au ap\u0103rut astfel romanele: Dumnezeu \u00een buc\u0103t\u0103rie (1994); Truman Capote \u015fi Nicolae \u0162ic (1995); Paolo \u015fi Francesca \u015fi al treisprezecelea apostol (1996; ed. II, 1998); S\u0103pt\u0103m\u00e2na de miere (1999); Falca lui Cain (2001); Simonetta Berlusconi. C\u0103lug\u0103rul Filippo Lippi \u015fi c\u0103lug\u0103ri\u0163a Lucrezia Buti (2001, ed. II, 2012); \u00centoarcerea tat\u0103lui risipitor (2009). Ceea ce e frapant pentru cine cunoa\u015fte aceste romane este accentuarea unui caracter experimentalist \u015fi insolit al epicului, posibil a fi asociat cu livrescul, parodicul, speculativitatea \u015fi autoreflexivitatea prezente \u00een scrierile cele mai \u00eendr\u0103zne\u0163e ale prozatorilor optzeci\u015fti. Dac\u0103 nu am cunoa\u015fte autorul, am putea atribui foarte bine unele dintre aceste romane postdecembriste ale lui Dumitru Radu Popescu lui Mircea Nedelciu, Sorin Preda, Ioan L\u0103cust\u0103 sau Constantin Stan. Ele au \u00eens\u0103 o continuitate de substan\u0163\u0103 \u015fi de stil cu proza lui Dumitru Radu Popescu cel dinainte de 1990. Dar un roman ca Falca lui Cain ar face gloria oric\u0103rui prozator optzecist. Cum \u00eens\u0103 a fost semnat de Dumitru Radu Popescu, el a trecut aproape neobservat la momentul apari\u0163iei. Misterele recept\u0103rii critice!&#8230;<br \/>\n<strong>Un roman \u00een patru registre<\/strong><br \/>\nE o prob\u0103 de virtuozitate. Romanul Falca lui Cain (2001) convoac\u0103 programatic \u015fi democratic toate cele patru genuri literare (epic, liric, dramatic \u015fi eseistic) pentru realizarea unei farse poli\u0163iste. Din cele 360 de pagini ale c\u0103r\u0163ii, 105 sunt de proz\u0103, \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00een patru capitole distincte, 100 sunt de teatru (piesa Luceaf\u0103rul porcilor, \u00een trei acte, desp\u0103r\u0163ite \u00een roman de alte texte), 136 sunt de poezie (volumul compact Calendarul nebunilor, ce ar putea fi analizat separat) \u015fi 12 pagini sunt de eseu publicistic (cu trei titluri). Acest amalgam de genuri \u015fi stiluri realizeaz\u0103 o structur\u0103 compozi\u0163ional\u0103 a romanului cu totul insolit\u0103, d\u00e2nd nara\u0163iunii caracterul ludic \u015fi ebuli\u0163ia postmodernist\u0103. Poli\u0163ismul este excesiv literaturizat prin acest cocktail \u00een care se amestec\u0103 exploziv o treime de proz\u0103, cu o treime de teatru \u015fi o treime poezie, peste care se presar\u0103 pu\u0163in piper publicistic, f\u0103r\u0103 a uita ingredientele mitologice \u015fi livre\u015fti.<br \/>\nAtmosfera de chef \u015fi s\u0103rb\u0103toare persist\u0103, \u00een contrast cu tragedia subteran\u0103, at\u00e2t \u00een primul capitol de proz\u0103 (cel mai lung), desf\u0103\u015furat pe fundalul unei petreceri date cu ocazia anivers\u0103rii unei \u015fcoli speciale de copii abandona\u0163i, la care particip\u0103 o lume pestri\u0163\u0103, cu oficialit\u0103\u0163i, sponsori, fo\u015fti elevi, c\u00e2t \u015fi \u00een toate cele trei acte ale aparentei piese de teatru, care include \u00een scenariu aniversarea \u015fefului poli\u0163iei locale Aristide \u015fi o partid\u0103 de v\u00e2n\u0103toare cre\u00e2nd circumstan\u0163ele crimei (de fapt, a crimelor, c\u0103 sunt mai multe).<br \/>\nCine sunt protagoni\u015ftii acestui roman de investiga\u0163ie despre care ne d\u0103m seama cu greu de la \u00eenceput c\u0103 este unul poli\u0163ist sau fals poli\u0163ist? Una dintre victime este Lohinsky, profesorul de desen de la \u015ecoala special\u0103, ins ciudat, c\u0103ruia i se descoper\u0103 la perchezi\u0163ie, dup\u0103 crim\u0103, un volum de poezii, Calendarul nebunilor, transcris \u00een \u00eentregime \u00een roman, chiar \u00een mijlocul c\u0103r\u0163ii. E o personalitate de prestigiu \u00een ora\u015f (Oradea) \u015fi un amorez cu ini\u0163iativ\u0103 \u015fi charism\u0103, din moment ce \u00een tinere\u0163e o corupsese pe minora Zizi de la \u015ecoala special\u0103 de copii abandona\u0163i unde era profesor, iar acum, \u00eentr-un prezent nedefinit al nara\u0163iunii, c\u00e2nd este mai \u00een v\u00e2rst\u0103, este r\u00e2vnit de Florentina, so\u0163ia \u015fefului poli\u0163iei, produc\u00e2ndu-i acestuia o criz\u0103 de gelozie, ce ar putea fi o explica\u0163ie pentru uciderea rivalului \u00een dragoste. Dar e numai o suspiciune. Autorul crimei ar putea fi, din gelozie, at\u00e2t Aristide, \u015feful poli\u0163iei, care e pe punctul de a fi abandonat de so\u0163ia fascinat\u0103 de Lohinsky, c\u00e2t \u015fi \u2013 \u00eentr-un mod nea\u015fteptat \u2013 Zizi Tren, fosta iubit\u0103 cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, abandonat\u0103 de profesorul preocupat de alte aventuri. Rezolvarea o avem numai \u00een final, cum e \u015fi firesc: Zizi Tren \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte \u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103 ambele crime, at\u00e2t uciderea lui Lohinsky \u00een pavilionul de v\u00e2n\u0103toare, c\u00e2t \u015fi a lui Aristide, \u00een pivni\u0163a cu vin. Ea le zburase am\u00e2ndurora creierii, din motive diferite, dup\u0103 o diabolic\u0103 premeditare \u015fi dezl\u0103n\u0163uire a incon\u015ftientului, printr-o paradoxal\u0103 conexiune a contrariilor psihologice. Ea pare c\u00e2nd prea dezorganizat\u0103 sentimental, c\u00e2nd prea ra\u0163ional\u0103, c\u00e2nd de-a dreptul imbecil\u0103, c\u00e2nd excesiv de lucid\u0103, c\u00e2nd t\u00e2rf\u0103, c\u00e2nd posibil\u0103 instan\u0163\u0103 moral\u0103. Ea \u00eens\u0103\u015fi se auto-proclam\u0103 \u201e\u00eengerul exterminator\u201c \u015fi recunoa\u015fte c\u0103 prin pornirile ei se manifest\u0103 \u201ef\u0103lcosul Cain, m\u00e2nat de acel vultur s\u00e2ngeros al instinctului\u201c (p. 352). Medicul \u015ecolii speciale de copii abandona\u0163i, pe care o frecventase Zizi, \u00eei identific\u0103 acesteia de timpuriu tulburarea de personalitate (p. 64), datorat\u0103 \u00een principal absen\u0163ei sentimentelor materne \u015fi paterne. Copil din flori, ea era obsedat\u0103 s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 p\u0103rin\u0163ii \u015fi are chiar imagina\u0163ia de a \u015fi-i inventa: \u015fi l-a ales ca tat\u0103 pe un anume Zaharia Dragomir, despre care nu afl\u0103m prea multe \u00een roman, dec\u00e2t c\u0103 a fost victima bi\u015fni\u0163arilor \u015fi a poli\u0163iei (aici intervine probabila vinov\u0103\u0163ie a lui Aristide), fiind aruncat \u00een lacul morii. Instabil\u0103 amoros, \u0163in\u00e2nd mai mul\u0163i iubi\u0163i simultan (p. 60), cu un ira\u0163ional eruptiv \u015fi periculos, Zizi Tren are o existen\u0163\u0103 multiplu traumatizat\u0103. Fusese r\u0103pit\u0103 de la o gur\u0103 de metrou de fra\u0163ii P\u0103m\u00e2ntag, violat\u0103 \u015fi apoi abandonat\u0103 la o st\u00e2n\u0103. Nu e clar dac\u0103 nu cumva tot ea i-a omor\u00e2t mult mai t\u00e2rziu pe cei doi, t\u0103indu-i unuia dintre ei considerabilul m\u0103dular p\u0103c\u0103tos, descoperit \u00een una din l\u0103zile frigorifice de la internatul \u015fcolii speciale unde fusese elev\u0103 Zizi. Corpul delict \u00eei este prezentat celei care a devenit chelneri\u0163a Zizi Tren de c\u0103tre procurorul Augustin Varz\u0103, care, pe post de detectiv, nu prea descoper\u0103 nimic din filiera \u015fi logica acestor crime pasionale. Ca personaj, el are rolul de a justifica etalarea volumului de poezii a victimei Lohinsky \u015fi a unor decupaje eseistice din reviste apar\u0163in\u00e2nd unui suspect, ca piese de dosar. Tot el prezint\u0103 lovitura de teatru din final, spun\u00e2ndu-i tinerei Zizi c\u0103, din deduc\u0163iile \u015fi cercet\u0103rile sale, tat\u0103l ei este nimeni altul dec\u00e2t\u2026 Lohinsky. Dezl\u00e2nat \u015fi voit confuz, romanul ofer\u0103 posibile \u015fi par\u0163iale l\u0103muriri \u00een dou\u0103 din capitolele finale: Piramidele albe \u015fi Roata de v\u00e2nt.<br \/>\nCombina\u0163ia de poezie, proz\u0103 \u015fi teatru din romanul Falca lui Cain e o performan\u0163\u0103 postmodernist\u0103 de comperaj al genurilor literare. Psihologismul verbios \u015fi poli\u0163ismul \u00eenc\u00e2lcit propune o mixtur\u0103 derutant\u0103 \u00eentre literatura de elit\u0103 \u015fi literatura de consum. E un roman care te intrig\u0103 din mai multe puncte de vedere, inclusiv al jocului estetic pe buza pr\u0103pastiei. Exact cum procedeaz\u0103 mul\u0163i dintre prozatorii optzeci\u015fti, \u00eentr-un registru experimental. Am putea chiar s\u0103 interpret\u0103m romanul ca pe un fel de pariu postmodernist, cu un vizibil caracter ludic \u015fi o alur\u0103 demonstrativ\u0103 \u00een cel mai pur spirit juvenil.<br \/>\n<strong>Un roman <\/strong><br \/>\n<strong>ca un spectacol de teatru<\/strong><br \/>\nUn spirit ludic, pe un sclipitor fond de erudi\u0163ie, este romanul istoric-filosofic-artistic-religios C\u0103lug\u0103rul Filippo Lippi \u015fi c\u0103lug\u0103ri\u0163a Lucrezia Buti (2001, reeditat \u00een 2012), atribuit \u00een glum\u0103 unui personaj de epoc\u0103, din secolul al XV-lea italian, aristocrata Simonetta Berlusconi, o v\u0103duv\u0103 plezirist\u0103, care a \u00eengropat patru so\u0163i, nepotolindu-\u015fi pasiunile erotice. Exploat\u00e2nd conven\u0163ia manuscrisului g\u0103sit \u015fi a autorului incert, romanul se prezenta la prima apari\u0163ie ca o \u201eedi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 \u015fi prefa\u0163at\u0103 de Dumitru Radu Popescu\u201c, \u00eentr-o transparent\u0103 fars\u0103 editorial\u0103. E o fic\u0163iune documentar\u0103 populat\u0103 cu fantasme onirice, o glum\u0103 doct\u0103, o nara\u0163iune somptuoas\u0103, proiectat\u0103 pe fundalul Rena\u015fterii, \u00een Floren\u0163a anului 1456, \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire, unde c\u0103lug\u0103rul Filippo Lippi, artist celebru, personaj real, atestat \u00een Vie\u0163ile pictorilor&#8230; de Giorgio Vasari, picteaz\u0103 scene biblice folosindu-se de modele reale. Unul dintre acestea este t\u00e2n\u0103ra c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 Lucrezia Buti, de care se va \u00eendr\u0103gosti \u00eempotriva voin\u0163ei acesteia \u015fi \u00eempotriva rezisten\u0163ei pe care o opune stare\u0163a m\u0103n\u0103stirii, Margareta. Simonetta Berlusconi, din aristocra\u0163ia florentin\u0103, este geloas\u0103 pe c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 \u015fi ar vrea ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 devin\u0103 model pentru a fi eternizat\u0103 pe p\u00e2nzele pictorului, nu doar cu chipul, ci \u015fi cu trupul ei ispititor, devenind pentru c\u0103lug\u0103r o atrac\u0163ie irezistibil\u0103. \u00cen palatul ei au loc banchete fastuoase, agrementate cu spectacole cu pitici care joac\u0103 \u00een der\u00e2dere roluri celebre din istoria antic\u0103 \u015fi unde se \u0163es intrigi cu invidii \u015fi otr\u0103vuri, cu victime \u015fi amenin\u0163\u0103ri. Simonetta, personaj memorabil, ar putea fi b\u0103nuitul regizor din umbr\u0103 al multor fapte dubioase, izvor\u00e2te din abuzivul \u015fi bunul ei plac. \u00cen aceast\u0103 lume oscil\u00e2nd \u00eentre ascez\u0103 \u015fi volupt\u0103\u0163i, \u00ee\u015fi desf\u0103\u015foar\u0103 ingeniozit\u0103\u0163ile un intrus, valahul Andrei C\u00e2r\u0163u (diavolul la m\u0103n\u0103stire?), fugit de la curtea lui Vlad \u0162epe\u015f, c\u0103ruia \u00eei fusese duhovnic \u015fi sfetnic, prezent\u00e2nd (evoc\u00e2nd) pentru contrast primitivismul oriental. Romanul, carnavalesc \u015fi eseistic, face elogiul iubirii \u015fi al artei, a\u015fa cum sunt ele descoperite \u00een Rena\u015ftere, cu numeroase referin\u0163e livre\u015fti, \u00eentr-un veritabil poem al vie\u0163ii. Nota final\u0103, \u00een versuri, merit\u0103 re\u0163inut\u0103, pentru<br \/>\nc\u0103 deconspir\u0103 tema esen\u0163ial\u0103 a c\u0103r\u0163ii: \u201eDoamne, iart\u0103-l pe c\u0103lug\u0103rul\/ Ce-a ajuns sclavul libert\u0103\u0163ii\/ De-a fi \u00een \u00eentregime om\u201c.<br \/>\nConstruit \u00een acte desprinse parc\u0103 dintr-o pies\u0103 de teatru, dintr-o numit\u0103 \u201etrilogie a prim\u0103verii\u201c, epicul se organizeaz\u0103 \u00eentr-un veritabil roman teatral, dup\u0103 cum se \u015fi recomand\u0103 \u00een prefa\u0163a autorului. Realiz\u00e2nd cea mai bun\u0103 exegez\u0103 a semnifica\u0163iilor ascunse sau evidente ale c\u0103r\u0163ii, autorul lanseaz\u0103 \u00een prefa\u0163\u0103 c\u00e2teva ipoteze despre structura textului, oscil\u00e2nd \u00eentre a-l considera \u201eo nara\u0163iune riguroas\u0103, un joc, un soi de roman teatral sau un roman total sau parodic\u201c. C\u0103lug\u0103rul Filippo Lippi \u015fi c\u0103lug\u0103ri\u0163a Lucrezia Buti e un roman bulgakovian de mare virtuozitate narativ\u0103, ce dovede\u015fte \u00eenc\u0103 o dat\u0103 for\u0163a inepuizabil\u0103 de crea\u0163ie a unui mare prozator, relev\u00e2ndu-\u015fi deopotriv\u0103 juvenilitatea \u00een predispozi\u0163ia ludic\u0103 \u015fi \u00een\u0163elepciunea \u00een elogiul artei \u015fi al iubirii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>To\u0163i marii scriitori \u00ee\u015fi tr\u0103iesc singularitatea ca pe o form\u0103 de singur\u0103tate. Nu numai poe\u0163ii. Prozatorii nu fac excep\u0163ie. Unii \u00ee\u015fi tr\u0103iesc singur\u0103tatea ca pe o singularitate sociabil\u0103, al\u0163ii ca pe o singularitate mizantrop\u0103. Singur\u0103tatea unui mare prozator P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anului 1989, Dumitru Radu Popescu nu a fost un singuratic, a tr\u0103it \u00een tumultul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitorul-si-romanul-teatral-d-r-popescu-80\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Scriitorul \u015fi  romanul teatral. D.R. Popescu \u2013 80<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3059,14932],"class_list":["post-24142","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-radu-popescu","tag-istoria-intre-fantezie-si-document"],"views":1679,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24142","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24142"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24142\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24143,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24142\/revisions\/24143"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24142"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24142"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24142"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}