{"id":24132,"date":"2015-08-23T14:28:27","date_gmt":"2015-08-23T12:28:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24132"},"modified":"2015-08-23T14:28:27","modified_gmt":"2015-08-23T12:28:27","slug":"like-poems","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/like-poems\/","title":{"rendered":"Like-poems"},"content":{"rendered":"

Radu Vancu, 4 A.M. Cantosuri domestice<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2015, 84 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Despre poezia lui Radu Vancu se vorbe\u015fte adesea la superlativ. \u015ei nu e greu de \u00een\u0163eles de ce: dac\u0103 poezia autobiograficului \u00een cadrul genera\u0163iei 2000 a jucat, \u00een primul r\u00e2nd, cartea faptului nesemnificativ \u015fi a cotidianului \u201ela gradul zero\u201c (cu v\u00e2rfuri foarte puternice \u015fi o serie mimetic\u0103 pe m\u0103sur\u0103), Vancu \u015fi-a transformat biografia \u00eentr-un spectacol stilistic haute. Baroc\u0103, livresc\u0103 \u015fi con\u015ftient\u0103 de conven\u0163iile textului, poezia lui Vancu a garantat deseori c\u0103, \u00eentre multiplele conduite din interiorul genera\u0163iei, existen\u0163a unei aderen\u0163e la \u201eprofesia\u201c poetic\u0103 f\u0103r\u0103 exerci\u0163iul relativismului \u015fi al futilului este posibil\u0103. Mai mult, proiectul poetic al lui Vancu (dup\u0103 Andrei Terian, acela de a \u201etranssubstan\u0163ia biografia \u00eentr-o epopee\u201c) a \u00eentors biografismul exersat \u00een ultimul deceniu \u00een zonele poeziei rom\u00e2ne\u015fti din a doua jum\u0103tate a secolului XX (f\u0103r\u0103 a face concesii atmosferei postumane testate de majoritatea poe\u0163ilor \u201etineri\u201c). Pe scurt, formule stilistice clasicizate puse \u00een slujba cotidianului. Radu Vancu nu s-a ferit niciodat\u0103 de a face teorie literar\u0103 \u00een interiorul poeziei, de a suspenda realul \u00een kitsch, de a idiliza \u015fi de a manieriza poemele post-traumatice \u2013 \u00een fond, de a face parad\u0103 cu mai toate schemele interzise \u00een poezia t\u00e2n\u0103r\u0103. Formula a mers, iar inadecv\u0103rile au fost iertate tocmai pentru c\u0103 func\u0163ionau, \u00een primul r\u00e2nd, ca mizanscene ale unei metafizici \u00eentunecate: \u00eentre dr\u0103g\u0103l\u0103\u015fenii \u015fi kitsch \u00ee\u015fi f\u0103ceau mereu loc angoasele \u015fi imaginile dure.
\nDar anul acesta a ap\u0103rut la Casa de Editur\u0103 Max Blecher volumul 4 A.M. Cantosuri domestice. Acesta \u00eei va surprinde pe majoritatea cititorilor poeziei lui Radu Vancu. Pentru c\u0103 ceea ce \u00eel determina (cel pu\u0163in \u00een ultimele volume) pe poet s\u0103 publice era chiar proiectul: calofilia \u201enew born\u201c din Sebastian \u00een vis, recuperarea \u015fi recondi\u0163ionarea co\u015fmarului \u00een Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103 etc. Vancu p\u0103rea s\u0103 nu scoat\u0103 volume f\u0103r\u0103 a stabili exact misiunea lor. \u00cens\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, volumul arat\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 la un punct \u2013 ca o antologie de poeme ocazionale. Formulate \u00een mare parte pentru a atrage aten\u0163ia (voit carismatice), versurile par, \u00een prima jum\u0103tate a c\u0103r\u0163ii, construite pentru o singur\u0103 lectur\u0103. Fie c\u0103 sp\u0103latul vaselor provoac\u0103 epifanii, fie c\u0103 ars poetica \u015fi \u0163eserea goblenurilor se confund\u0103, fie c\u0103 versuri eminesciene sunt transformate \u00een laitmotive intertextuale, fie c\u0103 \u201eMircea Iv\u0103nescu-mi spunea\/ c\u0103 se b\u0103rbiere\u015fte\/ f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite \u00een\/ oglind\u0103\u201c, ele par scrise pentru a atrage c\u00e2teva like-uri. Primul poem din grupajul Mansarda este extrem de gr\u0103itor pentru ceea ce va fi, \u00een general, volumul: metaforele \u00eencordate \u015fi suprasaturate \u00een conven\u0163ionalismul poeziei moderne (\u201esoarele zb\u0103t\u00e2ndu-se tetanizat\/ pe cer\u201c, \u201econvulsiile \u015fi tortura soarelui\u201c) convie\u0163uiesc cu activit\u0103\u0163ile casnice (\u00een acest caz jocul Lego, Sebastian etc.).
\nNu ezit s\u0103 spun c\u0103 e\u015fecurile Canto IV (\u201e\u00cen vreme ce torni m\u0103lai \u00een apa clocotit\u0103 \u015fi amesteci grijuliu\/ \u00een bolboroseala galben\u0103, e matematic imposibil ca omule\u0163ului\/ din mintea ta s\u0103 nu-i treac\u0103 prin cap o chestie\/ din cele ce urmeaz\u0103: <\u2026> ix) Dac\u0103 se fac cocoloa\u015fe, Doamne, atunci o s\u0103 ajung \u00een iad.\/ \u0103sta s\u0103 fie semnul. Dac\u0103 nu, invers\u201c) \u015fi Canto VIII (\u201eNu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a sp\u0103la vase\/ vreodat\u0103. Mald\u0103re \u015fi pururi t\u00e2n\u0103r.\/ Tot tres\u0103rind, tot sp\u0103l\u00e2nd\/ la ele de vreo jum\u0103tate de or\u0103,\/ \u015fi Naratorul Naibii\/ din creierul metafizic\/ ca o crati\u0163\u0103 cu sarmale\/ nu mai tace din gur\u0103\/\/ C\u00e2nd m\u0103 simt prea sublim,\/ sp\u0103l vase, zice poetul. Dau\/ cu sublimul bure\u0163el\/ de s\u00e2rm\u0103. Sublima maz\u0103re\/ s-a prins r\u0103u.\/ Frec t\u0103cut \u015fi\/ Sublimul Palavragiu\/ taca-taca, taca-taca\u201c), Canto IX (etc.) nu mai pot fi salvate \u00een aceast\u0103 faz\u0103 de revenirea la subiectele tari. De\u015fi Vancu pusese monopolul \u00een ultimii ani asupra c\u00e2torva motive traumatice, ele par aduse acum \u00een prim plan abia c\u0103tre a doua jum\u0103tate, \u00eentr-o secven\u0163\u0103 ce ar fi trebuit s\u0103 fie un volum separat: moartea tat\u0103lui, deja proiectat\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 interesant\u0103 \u00een volumul anterior, va determina o discu\u0163ie despre ereditar \u015fi va declan\u015fa o polemic\u0103 fin\u0103 la adresa mo\u015ftenirii suicidului.
\nPozi\u0163ionat\u0103 \u00eentre poemele ocazionale (insist asupra acestui termen), ea risc\u0103 s\u0103 arate tot mai mult ca o revenire involuntar\u0103. Ca \u015fi cum, dup\u0103 ce \u015fi-a epuizat biografia prin proiecte independente foarte bine \u00eenchegate, Vancu a sim\u0163it nevoia s\u0103 continue lupta cu propriile obsesii chiar \u015fi atunci c\u00e2nd, suprautiliz\u00e2nd-o, \u00eengropase deja securea r\u0103zboiului. Iar mijloacele de acum \u2013 \u00een lipsa proiectului unitar \u2013 \u00eei tr\u0103deaz\u0103 mai bine ca niciodat\u0103 influen\u0163ele: fie c\u0103 \u00eemprumut\u0103 vocea lui Ioan Mure\u015fan pentru a tempera ceea ce ast\u0103zi mai e \u00een poezia sa doar spectrul violen\u0163ei (\u201eH\u0103rm\u0103laia policolor\u0103 a monstrule\u0163ilor\/ din locurile de joac\u0103 <\u2026> Ca \u015fi c\u00e2nd o m\u00e2n\u0103 enorm\u0103\/ ar a\u015feza diminea\u0163a peste\/ locul de joac\u0103\/ un clopot de sticl\u0103\/ pe care \u00eel va a\u015feza seara\/ peste cr\u00e2\u015fm\u0103\u201c, \u201escrie cum z\u00e2mbetul p\u0103pu\u015ficii\/ e exact z\u00e2mbetul fiului s\u0103u,\/ de bucurie r\u0103sar floricele\/ ca alea de pe pij\u0103m\u0103lu\u0163\u0103\/ la picioarele literelor \u015fi\/ laptopul e o mic\u0103 flor\u0103rie\u201c), fie c\u0103 \u00ee\u015fi traduce c\u0103rt\u0103rescian discursul, primele dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale volumului \u00eel propun pe Radu Vancu ca pe un poet mediu. Astfel, versuri puternice ca \u201eVa fi c\u00e2ndva real\/ mortul pe care l-am \u0163inut\/ \u00een bra\u0163e, \u015foptindu-i\/ disperat: \u00abtata, tata,\/ ce-i chestia asta?\u00bb\u201c sunt de aceast\u0103 dat\u0103 stricate pur \u015fi simplu de integrarea \u00een interiorul poemelor \u201edomestice\u201c, \u00een paralele de imaginar lipsite de inventivitate: \u201eUneori, drag\u0103, ou\u0103le\/ se fierb foarte moi.\/ Nu-i vina nim\u0103nui,\/ zi-i destin \u015fi pace.\/ Sau, dac\u0103 vrei, ia-o\/ \u00een mistic \u2013 \u015fi, c\u00e2nd\/ g\u0103lbenu\u015ful se revars\u0103\/ peste p\u00e2inea pr\u0103jit\u0103,\/ zi-i c\u0103-i sufletul\/ lui Dumnezeu\/ rev\u0103rs\u00e2ndu-se peste\/ lucruri. Oricum c\u00e2ndva\/\/ a\u015fa va fi\u201c, \u201eCreierul str\u0103lucind printre toate astea\/ ca un copil l\u0103sat singur\/ \u00een raionul de juc\u0103rii\u201c.
\nInsisten\u0163a cu care livreaz\u0103 Radu Vancu first thought poetry \u00eei face un mare deserviciu. Pentru c\u0103 versurile nu merg aproape niciodat\u0103 dincolo de carisma evident\u0103. Ele nu pot fi mai mult dec\u00e2t simpatice, din moment ce misiunea lor nu mai e de a tempera angoasele, ci una pur estetic\u0103 (a se citi \u201eretoric\u0103\u201c). Dac\u0103 Alex Goldi\u015f \u00eei vedea poetului calit\u0103\u0163ile principale \u00een puterea cu care a evitat mereu tenta\u0163ia anti-literaturiz\u0103rii, ele r\u0103m\u00e2n acum defectul principal: pentru c\u0103 de\u015fi Vancu \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi repozi\u0163ioneze discursul, narativ \u015fi biografic-recuperativ \u00een a treia parte (20 de wa\u0163i), reflexul cosmetiz\u0103rii din primele p\u0103r\u0163i \u00eei blocheaz\u0103 deseori \u015fansa. Mare p\u0103cat, din moment ce a treia parte sus\u0163ine chiar teza grea a c\u0103r\u0163ii. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de fapt \u00een tot amestecul de poetici din 4 A.M. Cantosuri domestice \u0163ine de o polemic\u0103 fin\u0103 purtat\u0103 (probabil) cu teza unui capitol din studiul Despre sinucidere al lui Durkheim. De\u015fi \u00eenvechit \u015fi, implicit, dep\u0103\u015fit, el postula o tez\u0103 a ereditarului. Astfel, lupta major\u0103 \u2013 deconspirat\u0103 explicit la pagina 47 \u2013 se duce pe terenul evad\u0103rii din acest sistem care \u00ee\u015fi comport\u0103 iminent recuren\u0163ele. Insinuate pe \u00eentreg parcursul c\u0103r\u0163ii, momentele de contemplare a suicidului \u00ee\u015fi revendic\u0103, \u00eens\u0103, abia \u00een retrospectiva lecturii, importan\u0163a: \u201eLa Canto II de\/ dou\u0103 ori ai vrut s\u0103 scrii\/ \u00abla\u0163ul pe care \u0163i l-a pus atunci la g\u00e2t\u00bb\u201c, \u201e\u015fi creierul e mort de bucurie\/ c\u00e2nd \u015ftie c\u0103 cealalt\u0103 \u0163eav\u0103 a pu\u015ftii de v\u00e2n\u0103toare\/ \u00eenc\u0103-l a\u015fteapt\u0103, devotat\u0103\u201c, p\u00e2n\u0103 la Canto XXVI, \u201eoric\u00e2t de mult iubesc sinuciderea ta,\/ nu m\u0103 voi sinucide\u201c. Dac\u0103 \u00een Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103 Vancu imagina un infern Disney, aici schemele carnavale\u015fti sunt p\u0103r\u0103site pentru a produce (\u00een mod paradoxal, c\u0103ci \u00een Canto XIX poetul anun\u0163a deja senectutea \u201epost-confesionalului\u201c <sic!>) discursul confesiv pe care, \u00een mod normal, o nou\u0103 carte pe aceea\u015fi tem\u0103 ar fi trebuit s\u0103-\u015fi concentreze eforturile. Citez aici una din cele mai bune buc\u0103\u0163i ale c\u0103r\u0163ii, \u00een care lupta cu sinuciderea \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte argumentele \u00een personajul fiului: \u201eOric\u00e2t de tehnicolor\u0103 e moartea,\/ oric\u00e2t de frumo\u015fi am ar\u0103ta am\u00e2ndoi\/ \u00een filmul cu sinuciderile noastre regizat\/ de \u00eensu\u015fi \u0103la, oric\u00e2t\u0103\/ poezie pur\u0103 e-n manualele de suicidologie \u2013\/ nu m\u0103 voi sinucide.\/ Mi-am t\u0103iat \u015fi eu bra\u0163ele cu lama,\/ am pe ele mai multe cicatrice\/ dec\u00e2t poze cu noi doi, sau numai cu tine <\u2026> Am invidiat, invidiez \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 la le\u015fin\/ mor\u0163ii at\u00e2t de cufunda\u0163i \u00een lini\u015ftea lor <\u2026> tu n-aveai de dat ochii dec\u00e2t cu mine.\/ Eu am de dat ochii cu Sebastian\u201c.
\nAbia aici, concentrate, momentele confesive dep\u0103\u015fesc \u00een intensitate proiectele anterioare. Pentru c\u0103 amintirea tat\u0103lui este descris\u0103 cu aten\u0163ie la detaliile atmosferei, ea produce cu adev\u0103rat o poezie autentic\u0103, nu doar o \u00eenscenare a posibilit\u0103\u0163ilor acesteia: \u201eEram copil, vorbeam ca un copil, dar\/ vedeam cum \u00een jurul m\u00e2inii\/ cu care \u0163inea sticla\/ aerul era tot mai clar, p\u00e2n\u0103 trecea prin ea\/ o flac\u0103r\u0103 de crematoriu\u201c. Aceast\u0103 trans\u0103 autentic\u0103 infesteaz\u0103 mai departe chiar \u015fi proiectele clasicizante, iar Canto XXXII eclipseaz\u0103, prin for\u0163a versurilor, prima parte a volumului. De aici parc\u0103 selec\u0163ia e mult mai bun\u0103: faptul c\u0103 memoriile narate sunt cur\u0103\u0163ate de efectele cosmetice ale \u00eemprumuturilor face ca ultima parte a volumului s\u0103 dea m\u0103sura adev\u0103ratei poezii post-confesive (apropiate ca atmosfer\u0103 de c\u00e2teva din reu\u015fitele lui Dan Sociu): \u201eMi-e ru\u015fine c\u00e2nd \u015ftiu c\u0103, citind asta,\/ tu suferi \u015fi eu nu. Mi-e\/ ru\u015fine s\u0103 \u015ftiu c\u0103 Floris \u0103la\/ ne-a tras-o elegant. Chapeau,\/ frate floris, ne-ai f\u0103cut. C\u00e2nd ne-am\/ trezit din be\u0163ie, mi-ai zis: \u00abpuia ticu,\/ sunt m\u00e2ndru de tine c\u0103 n-ai bor\u00e2t\u00bb.\/ C\u00e2nd ne vom trezi iar, sunt curios\/ dac\u0103 vei mai crede asta\u201c; \u201eColegul meu de\/ banc\u0103 din liceu, pictorul\/ schizofrenic Silviu V. Eram,\/ sunt sigur acum, foarte\/ \u00eendr\u0103gostit de el. Mi-a spus\/ \u00eentr-a zecea, privindu-m\u0103 cu ochii lui halucina\u0163i, c\u0103\/ nu mai are mult de tr\u0103it\u201c.
\nDesigur, cli\u015feul absolut despre poezia lui Radu Vancu r\u0103m\u00e2ne acela al puterii paradoxului: al\u0103turarea calofiliilor \u015fi ging\u0103\u015fiilor cu morbidul \u015fi disperarea. \u00cens\u0103, de data aceasta, dorin\u0163a de a p\u0103stra aceast\u0103 formul\u0103 a contradic\u0163iilor diminueaz\u0103 valoric ceea ce putea fi un volum post-confesiv bun. Faptul c\u0103 Radu Vancu alege s\u0103 publice un volum \u00een care mai bine de jum\u0103tate nu-\u015fi are rostul (arat\u0103 ca o reciclare a propriilor capricii stilistice \u00een pastile poetice) ne face s\u0103 a\u015ftept\u0103m dep\u0103\u015firea stiliz\u0103rii. La fel cum poezia trebuie s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 social media writing \u00eenainte de a fi intrat \u00een aceast\u0103 zon\u0103.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

P.S.: M\u0103 tem c\u0103 traducerea termenului de \u201epost-confessional poetry\u201c l-a p\u0103c\u0103lit pe autorul Cantosurilor domestice: s-ar putea ca acest concept s\u0103 se refere, mai ales, la poezia confesiv\u0103 \u015fi mai pu\u0163in la cea \u201econfesional\u0103\u201c (potrivit versurilor \u201eCred c\u0103 sunte\u0163i s\u0103tui p\u00e2n\u0103-n g\u00e2t\/ de poe\u0163i post-confesionali care v\u0103 spun\/ c\u00e2t de mizerabil o duc ei\u201c). Orice ar \u00eensemna poezie confesional\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Vancu, 4 A.M. Cantosuri domestice, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2015, 84 p. Despre poezia lui Radu Vancu se vorbe\u015fte adesea la superlativ. \u015ei nu e greu de \u00een\u0163eles de ce: dac\u0103 poezia autobiograficului \u00een cadrul genera\u0163iei 2000 a jucat, \u00een primul r\u00e2nd, cartea faptului nesemnificativ \u015fi a cotidianului \u201ela gradul zero\u201c (cu… Cite\u0219te mai mult »Like-poems<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14917,1044],"class_list":["post-24132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-4-a-m-cantosuri-domestice","tag-radu-vancu"],"views":1989,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24132"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24132\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24133,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24132\/revisions\/24133"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}