\u00centr-o carte exemplar\u0103 dedicat\u0103 unor editori rom\u00e2ni de seam\u0103 (Sub scutul Minervei, Editura Universal Dalsi, 2000), dl Iordan Datcu reaminte\u015fte rolul decisiv al acestora \u00een construc\u0163ia cultural\u0103 a unei na\u0163iuni prin cuvintele lui Mircea Eliade: \u201eAdesea\u201c \u2013 scria acesta \u00een 1951 \u2013 \u201eun editor a f\u0103cut tot at\u00e2t de mult pentru cultura \u0163\u0103rii sale c\u00e2t \u015fi marii scriitori pe care i-a editat; g\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 la Vallecchi \u00een Italia, la Gallimard \u00een Fran\u0163a, la directorul lui Espasa Calpe \u00een Spania\u201c. Un mare editor rom\u00e2n este, dup\u0103 Perpessicius, contemporanul nostru Niculae Gheran, cu Rebreanu al lui, restituit \u00een \u00eentregime \u00eentr-o via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103 \u015fi azi \u00een slujba acestuia. \u201eAm fost redactor, timp de un sfert de veac \u2013 scrie Iordan Datcu \u00een cartea amintit\u0103 \u2013 la editura a c\u0103rei sigl\u0103 este chipul zei\u0163ei artelor \u015fi \u00een\u0163elepciunii…\u201c La romani, Minerva este \u201ezei\u0163a \u00een\u0163elepciunii, a artelor \u015fi a strategiei r\u0103zboinice\u201c. Tr\u0103s\u0103tura din urm\u0103, \u201estrategia r\u0103zboinic\u0103\u201c, este, al\u0103turi de celelalte, semnul sub care a fost obligat\u0103 s\u0103 se desf\u0103\u015foare \u00eentreaga activitate a editorului rom\u00e2n, nu doar \u00een epoca \u00eencheiat\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui 1989, ci chiar de la \u00eenceputuri \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Pe l\u00e2ng\u0103 erudi\u0163ie \u015fi talent detectivistic, marii editori, ca Niculae Gheran, s-au v\u0103zut \u00eempin\u015fi de \u00eemprejur\u0103rile istorice ale vremii lor s\u0103 \u00eembrace \u015fi armura \u201estrategiei r\u0103zboinice\u201c, cu toat\u0103 pruden\u0163a, iscusin\u0163a \u015fi eroismul pe care ea le implic\u0103. Au purtat r\u0103zboaie grele, pe care tenacitatea, r\u0103bdarea \u015fi ingeniozitatea lor le-au c\u00e2\u015ftigat chiar \u015fi atunci c\u00e2nd victoria p\u0103rea \u00eendep\u0103rtat\u0103. Despre marele editor al lui Rebreanu t\u00e2n\u0103rul critic Cosmin Ciotlo\u015f scrie o admirabil\u0103 cronic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 (nr. 31 din 31 iulie 2015): \u201eDespre devotamentul de editor al lui Niculae Gheran nu mai e nimic de spus. Numele s\u0103u e definitiv legat de opera lui Rebreanu (de tot ce-nseamn\u0103 opera lui Rebreanu, vreau s\u0103 zic), \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t, pur \u015fi simplu, autorul lui Ion nu mai poate fi abordat ast\u0103zi cu seriozitate altfel dec\u00e2t pornind de la (sau m\u0103car trec\u00e2nd prin) studiile \u015fi edi\u0163iile lui Niculae Gheran. Dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber (\u015fi, fiind evident, e util sub raport documentar), a\u015f spune c\u0103 ele joac\u0103 un rol discret, de tonifiere moral\u0103, \u00eentre\u0163in\u00e2nd nobila iluzie c\u0103 \u00een ce-i prive\u015fte pe scriitorii cu adev\u0103rat mari, ace\u015ftia sunt inepuizabili\u201c. Cronicarul indic\u0103 \u015fi unghiul sub care poate fi citit primul tom din aceste Scrisori c\u0103tre Rebreanu (vol.1, A-B, edi\u0163ie critic\u0103 de Niculae Gheran \u00een colaborare cu Emese C\u00eempean, Rodica L\u0103z\u0103rescu, Andrei Moldovan \u015fi Loren\u0163a Popescu, Editura Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2014, 510 p.), astfel \u00eenc\u00e2t ele s\u0103 precipite \u201eo lectur\u0103 electrizant\u0103\u201c. Ce poate fi \u201eelectrizant\u201c, la prima vedere, \u00een lectura unor scrisori care, f\u0103r\u0103 s\u0103 aduc\u0103 nout\u0103\u0163i \u015fi corecturi esen\u0163iale biografiei, sunt pline de rug\u0103min\u0163i, \u201esoma\u0163ii\u201c, \u00eentr-un cuv\u00e2nt de solicitarea monocord\u0103 a unor servicii, solicitare adresat\u0103 nu omului, c\u00e2t exclusiv persoanei publice \u015fi oficiale pe care Rebreanu o \u00eentruchipa: Scriitorului de imens\u0103 notorietate, Directorului Teatrului Na\u0163ional, Pre\u015fedintelui Societ\u0103\u0163ii Scriitorilor Rom\u00e2ni? \u00cen scrisori \u201eplou\u0103\u201c cu pl\u00e2ngeri, cereri, implor\u0103ri, cu \u201emendicit\u0103\u0163i\u201c (cer\u015fetorii!) adresate unei institu\u0163ii, iar nu unui om! \u201eNumai c\u0103 \u2013 ne previne criticul \u2013 \u00een ciuda acestei necesare precau\u0163ii (precau\u0163ia de a privi sub beneficiu de inventar epitetele \u015fi laudele aduse \u201efunc\u0163iei\u201c de c\u0103tre solicitan\u0163i! \u2013 n.n.), e imposibil s\u0103 facem abstrac\u0163ie de \u00abzgomotul de fond\u00bb al \u00eentregului, care are o component\u0103 uman\u0103 vibrant\u0103, deloc lipsit\u0103 de dramatism. C\u0103ci, \u00een spatele succesului social (meritat \u015fi, cu siguran\u0163\u0103, dorit), spectacolul e totu\u015fi str\u0103b\u0103tut de o und\u0103 de triste\u0163e: practic, Rebreanu a stat, vreme de peste dou\u0103 decenii, la dispozi\u0163ia capriciilor tuturor acestor peten\u0163i. Unii, desigur, persoane de o acut\u0103 decen\u0163\u0103, al\u0163ii, ne putem lesne imagina, s\u00e2c\u00e2itori \u00een cel mai \u00eenalt grad\u201c. Criticul nu-i \u201econdamn\u0103\u201c ori dispre\u0163uie\u015fte total pe ace\u015fti ofician\u0163i ai unei \u201emendicit\u0103\u0163i\u201c ce-l asalteaz\u0103 pe Rebreanu p\u00e2n\u0103 \u00een pragul transform\u0103rii lui \u00eentr-o \u201evictim\u0103\u201c a asediatorilor! \u201eTo\u0163i\u201c \u2013 scrie\u00a0 C.C. \u2013 \u201evor ceva de la el, to\u0163i \u00eel asalteaz\u0103 cu probleme care nu sufer\u0103 nici am\u00e2nare, nici refuz. Gesturi care, repet, nu \u015ftiu dac\u0103 trebuie \u00een\u0163elese ca ni\u015fte confirm\u0103ri ale gloriei sau, mai degrab\u0103, ca ni\u015fte corvezi\u201c. \u00cen urechea lui Rebreanu, \u00eens\u0103, acest \u201ezgomot de fond\u201c nu putea produce doar efectul \u201easediului\u201c, al presiunii \u015fi al \u201e\u015fantajului\u201c asupra func\u0163iei publice: triste\u0163ea evocat\u0103 aici de critic provine, mi se pare, dintr-o confratern\u0103 identificare \u2013 p\u00e2n\u0103 la un punct! \u2013 a destinatarului, persoan\u0103 public\u0103 \u015fi cu \u201efunc\u0163ie\u201c, cu \u201epetentul\u201c \u00eensu\u015fi, cu \u201es\u00e2c\u00e2itorul\u201c ale c\u0103rui preten\u0163ii \u015fi solicit\u0103ri n\u0103v\u0103lesc acum (\u201evreme de peste dou\u0103 decenii\u201c!) peste el. Cel pu\u0163in prima tinere\u0163e a ctitorului romanului rom\u00e2nesc modern st\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi sub semnul \u201epetentului\u201c pe care-l va re\u00eent\u00e2lni \u00een plin\u0103 glorie, sub un nesf\u00e2r\u015fit \u015fir de nume resim\u0163ite, pesemne, ca un fel de \u201epseudonime\u201c ale lui \u00eensu\u015fi: iar triste\u0163ea din trecut va \u00eempiedica triumful din prezent s\u0103 dispre\u0163uiasc\u0103, la r\u00e2ndu-i, asemenea nenum\u0103rate \u201es\u00e2c\u00e2ieli\u201c din fluviul nesf\u00e2r\u015fit al peten\u0163ilor… Om p\u0103\u0163it \u00eentr-o tinere\u0163e plin\u0103 de precarit\u0103\u0163i \u015fi nesiguran\u0163\u0103, a unui navetist existen\u0163ial cu domiciliu instabil, de la mansard\u0103 p\u00e2n\u0103 la celula \u00eenchisorii \u015fi cu viitor nesigur, clasicul Rebreanu al romanului rom\u00e2nesc r\u0103m\u00e2ne exemplar \u015fi \u201eclasic\u201c \u015fi \u00een func\u0163iile pe care gloria i le-a conferit. Rezist\u0103 de aceea, greu, dar cu bine s\u00e2c\u00e2ielilor, resim\u0163ind \u00een scrisorile \u201epeten\u0163ilor\u201c acea \u201e\u00eentins\u0103 excoria\u0163ie sufleteasc\u0103\u201c (pe \u00een\u0163elesul vulgului: \u201ejulitur\u0103\u201c a sufletului!) evocat\u0103 cu comprehensiune de critic \u00een cronica lui. Documentarea asupra experien\u0163ei din trecut ce-l va face pe viitorul romancier un om comprehensibil \u015fi un \u201eoficial\u201c (pre\u015fedinte, director etc.) at\u00e2t de abordabil, cu u\u015fa deschis\u0103, ne ofer\u0103 tot marele editor, Niculae Gheran, \u00een c\u00e2teva evoc\u0103ri \u015fi documente din volumul Cu Liviu Rebreanu \u015fi nu numai (Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007). Cine va citi bun\u0103oar\u0103 cele 15 scrisori dintre 1911 \u015fi 1912 ale lui Sebastian Bornemisa c\u0103tre un Liviu Rebreanu din acei ani va \u00een\u0163elege mai bine \u015fi pricinile \u201electurii electrizante\u201c a criticului literar din 2015 care scrie frumos \u015fi subtil despre primul tom al Scrisorilor c\u0103tre Rebreanu. Tot acolo, \u00een volumul din 2007, avem \u015fi un dialog epistolar Blaga\u2013Rebreanu asupra c\u0103ruia se pronun\u0163\u0103 cronicarul Rom\u00e2niei literare, care scrie: \u201eScopul e clar: reprezentarea Me\u015fterului Manole pe scena Teatrului Na\u0163ional. Dac\u0103 la \u00eenceput \u00eenregistr\u0103m o deferen\u0163\u0103 orgolioas\u0103 (speran\u0163ele timide \u015fi siguran\u0163a de sine altern\u00e2nd propor\u0163ionat), de la un punct \u00eencolo insisten\u0163a atinge paroxismul, iar \u00eencrederea las\u0103 locul unei manii a persecu\u0163iei. Ceea ce nefiind grav sau reprobabil, nedumere\u015fte totu\u015fi\u201c. Ar putea nedumeri mai pu\u0163in dac\u0103 respectiva \u201emanie\u201c n-ar fi, de fapt, expresia unei suferin\u0163e configurative (sporit\u0103, eventual, de Securitatea de mai apoi \u015fi de dosar, dar ne-n\u0103scut\u0103 strict conjunctural!), a\u015fa cum pare s\u0103 ne \u00eencredin\u0163eze Nicolae Balot\u0103 \u00een capodopera sa memorialistic\u0103, Abisul luminat. De acolo afl\u0103m, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 Blaga se sim\u0163ea tot timpul \u201eurm\u0103rit\u201c: mergea pe strad\u0103 \u015fi arunca ocheade \u00eenapoi ca s\u0103 vad\u0103 cum (dac\u0103) este \u201eurm\u0103rit\u201c \u2013 scrie N. Balot\u0103. \u00centre mai vechea \u201emanie a persecu\u0163iei\u201c \u015fi obsesia \u201eurm\u0103ririi\u201c notat\u0103 mai t\u00e2rziu de Balot\u0103 e o diferen\u0163\u0103 doar de grad, nu de structur\u0103… \u00centorc\u00e2ndu-ne la Scrisori c\u0103tre Rebreanu, primul tom editat sub coordonarea lui Niculae Gheran: scrisorile acestea \u201eelectrizante\u201c \u00een felul lor atest\u0103 indubitabil c\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 \u201eoficialul\u201c Liviu Rebreanu a stat la dispozi\u0163ia \u201ecapriciilor\u201c numero\u015filor peten\u0163i specifici vreme de peste dou\u0103zeci de ani, sporind astfel componenta dramatic\u0103 vibrant\u0103 a \u201es\u00e2c\u00e2itoarelor\u201c mesaje (peste dou\u0103 mii!) trimise marelui om cu func\u0163ii publice. Oficialul a r\u0103mas \u015fi din acest unghi de vedere un mare \u201eboier\u201c al literaturii rom\u00e2ne. Dup\u0103 el, ultimul mare \u201eboier\u201c, \u00een acela\u015fi sens, a fost tot un \u0163\u0103ran, unul venit \u00eens\u0103 din \u201eregat\u201c, de pe lunga, \u00eengusta \u015fi s\u0103raca Vale a C\u0103lm\u0103\u0163uiului: Zaharia Stancu. \u015ei la u\u015fa acestuia f\u0103ceau coad\u0103 \u201epeten\u0163ii\u201c cu mesajele lor: ie\u015feau de acolo \u201evictorio\u015fi\u201c, cu peti\u0163ia \u00een m\u00e2n\u0103. Se spune c\u0103 un \u201epetent\u201c dintr-ace\u015ftia, poet oniric \u015fi avangardist, i-a \u00eentins peti\u0163ia l\u0103tr\u00e2nd ca \u201edul\u0103ii\u201c lui Zaharia Stancu: obosit \u015fi privindu-l cu simpatie miloas\u0103, pre\u015fedintele i-ar fi spus \u015fi lui \u201ed\u0103-o s-o semnez\u201c…!<\/p>\n
P.S. \u00cen cronica lui, Cosmin Ciotlo\u015f men\u0163ioneaz\u0103 o \u201esimpl\u0103 misiv\u0103 protocolar\u0103\u201c care contrasteaz\u0103 cu insisten\u0163a s\u00e2c\u00e2itoare \u015fi, uneori, agresiv\u0103, a multora din scrisorile primite de Rebreanu. \u00cen r\u00e2nd cu misiva discretului Bacovia, criticul trece \u015fi cele c\u00e2teva scrisori primite de la Tudor Arghezi, \u201ecare, \u015ftim, a \u00eent\u00e2mpinat romanul Ion cu zgomotoas\u0103 nemul\u0163umire, ceea ce n-a d\u0103unat pe termen lung rela\u0163iilor cu Liviu Rebreanu. Sunt, cu totul, \u015fase scrisori (\u00een intervalul 1924-1943), exemple \u00abde manual\u00bb a\u015f zice pentru genul de raporturi afectuos-respectuoase care trebuie s\u0103 existe \u00eentre doi scriitori de prim\u0103 m\u00e2n\u0103\u201c. \u015ei reproduce, \u201epentru savoarea regiei\u201c, un fragment al uneia dintre ele: \u201eDrag\u0103 Domnule Rebreanu,\/ O piedic\u0103 de ultim moment. \u00cen dorin\u0163a de a-\u0163i fi agreabil, uitasem c\u0103, \u00een furtul pe care l-am suferit acum doi ani, mi-a disp\u0103rut, \u00een ziua de 1 ianuarie 1924, toat\u0103 garderoba. Mi s-au furat atunci lucruri \u00een valoare de peste trei sute de mii de lei \u015fi am r\u0103mas de atunci totalmente gol: de dou\u0103 ierni umblu \u00eentr-un pardesiu de prim\u0103var\u0103. Examin\u00e2ndu-mi costumul \u015fi \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea, \u00een care trebuie s\u0103 m\u0103 prezint ast\u0103 sear\u0103, \u00eemi dau seama c\u0103 mi-e absolut cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 ies pe scen\u0103 cu hainele lustruite \u015fi \u00een ghete ro\u015fii.
\n(continuare \u00een pagina 7)
\nAm c\u0103utat s\u0103 salvez aparen\u0163ele cu peria \u015fi cu ciuinul \u015fi mi s-au mic\u015forat hainele cu dou\u0103 numere, sunt exact ca dracul. O elementar\u0103 decen\u0163\u0103 \u015fi un onest sim\u0163 al ridicolului \u00eemi recomand\u0103 s\u0103 m\u0103 ab\u0163in de-a ap\u0103rea pentru prima oar\u0103 \u00een bal public \u00een halul acesta. Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u0163i \u015fi \u00eenainte de a m\u0103 ierta s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elegi.\u201c Ce s\u0103 zicem? Straiele poe\u0163ilor! Ele au fost de mult \u015fi pentru mul\u0163i o \u201eproblem\u0103\u201c. \u015ei pentru Eminescu, idolul lui Arghezi: pe la 1877 redactorul Timpului e invitat la un banchet pe care Maiorescu \u00eel d\u0103dea \u00een onoarea unui mare actor italian. Poetul nu se duce la banchet fiindc\u0103, noteaz\u0103 atentul p\u00e2n\u0103 la pedanterie Maiorescu, poetului \u201ei se p\u0103rea c\u0103 nu e bine \u00eembr\u0103cat\u201c! Nici Arghezi nu se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu Rebreanu la \u201ebalul public\u201c, invoc\u00e2nd pricini asem\u0103n\u0103toare de ordinul decen\u0163ei. La o prim\u0103 lectur\u0103 scrisoarea lui Arghezi e \u00eentr-adev\u0103r, cum \u00eei pare criticului, \u201eun exemplu \u00abde manual\u00bb pentru genul de raporturi afectuos-respectuoase care trebuie s\u0103 existe…\u201c \u00eentre cei din lumea spiritului \u015fi a culturii. Regula general\u0103 e sinceritatea, cordialitatea \u015fi decen\u0163a. \u00cen realitate \u00eens\u0103, \u00een aceast\u0103 lume regula o face excep\u0163ia, iar civiliza\u0163ia e aici doar o chestiune de stil. Capodoper\u0103 de ipocrizie, scrisoarea lui Arghezi nu-i mai pu\u0163in o prob\u0103 str\u0103lucit\u0103 c\u0103 doar stilul face omul: \u00eel \u201eface\u201c cu ingeniozitate f\u0103r\u0103 egal, cu umor sub\u0163ire, ascu\u0163it, \u201eumilindu-se\u201c c\u00e2t se cade \u201ecu peria \u015fi ciuinul\u201c care i-au sc\u0103zut hainele \u201ecu dou\u0103 numere\u201c. Hainele nu-l mai \u00eencap. L-ar \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa indecent \u015fi \u201eridicol\u201c \u015fi roag\u0103 s\u0103 fie \u201eiertat\u201c de la \u00eent\u00e2lnirea ce n-a mai avut loc… Ipocrit\u0103, scrisoarea lui Arghezi e un model \u201ede manual\u201c \u00een privin\u0163a formei de solidaritate a solitarilor, tot at\u00e2t de uni\u0163i c\u00e2t \u015fi desp\u0103r\u0163i\u0163i de o mucenicie c\u0103reia i s-au dedicat prin voca\u0163ie \u015fi temperament. O mucenicie din cuibarul c\u0103reia \u00ee\u015fi pot oric\u00e2nd lua zborul oric\u00e2t de diferite, chiar contradictorii \u015fi agresive, mesaje c\u0103tre oceanul cititorilor cunoscu\u0163i \u015fi necunoscu\u0163i: de la ode \u015fi poeme epice \u015fi p\u00e2n\u0103 la certuri numite polemici sau scandaluri \u015fi provoc\u0103ri pamfletare la care, \u00een vremuri mai \u00eendep\u0103rtate, se r\u0103spundea cu pocnetul pistolului sau al armei de v\u00e2n\u0103toare. V\u00e2n\u0103tori obseda\u0163i de cuvinte potrivite, scriitorii nu pot iubi mai mult dec\u00e2t propriile lor cuvinte! \u015ei le iubesc cu aceea\u015fi putere cu care pot s\u0103 le resping\u0103 pe ale altora: c\u00e2nd a \u201esim\u0163it\u201c a\u015fa ceva, Arghezi a \u00eent\u00e2mpinat romanul Ion cu un \u201ebun venit\u201c a\u015fa cum se \u015ftie din Cuget clar, nr. 1, februarie 1922: \u201eDl Rebreanu a fost minunat inspirat din punctul de vedere al libr\u0103riei, acord\u00e2nd eroului s\u0103u numele votului universal, care se poart\u0103 cu pl\u0103cere, de c\u00e2nd partidele politice au c\u00e2rmit-o la st\u00e2nga (…) De ce \u00eens\u0103 \u015fi Academia \u015fi presa au luat, \u00een r\u00e2ndul al doilea, pe Ion drept miracol literar ar fi o chestiune deosebit\u0103, c\u0103ci numai calitatea de Ion \u015fi de c\u0103ciul\u0103 nu confer\u0103 valoare artistic\u0103 unei lucr\u0103ri. R\u0103spundem f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere c\u0103 nimeni nu mai \u015ftie s\u0103 scrie \u015fi c\u0103 Academia \u015fi presa trec printr-o criz\u0103 de g\u00e2ndire, comparabil\u0103 numai cu deprecierea valutei. (…) Ne \u0163inem la oaie \u015fi la br\u00e2nz\u0103 ca s\u0103 fim \u00een cadrul autorului lui Ion (…) A scri ca dl Rebreanu nu este c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in a scri, este a lipi cu pap, pe geamuri ilustra\u0163ii din Universul literar (…) O carte \u00een care \u0163i-e cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 treci peste 27 de pagini c\u00e2te am avut puterea s\u0103 \u00eendur\u0103m, \u00een Ion, nu este cartea unui scriitor (…), e-o carte de func\u0163ionar de registratur\u0103, nu de scriitor…\u201c \u015fi tot a\u015fa mai departe, pe multe pagini. Este vorba, cum pare evident, despre incompatibilitatea absolut\u0103 \u015fi ireductibil\u0103 dintre doi mari scriitori. N-au ajuns la p\u0103ruial\u0103. Este \u00een chestie o incompatibilitate ce face, practic, imposibil\u0103 concuren\u0163a unor planete diferite \u015fi at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtate \u00een mediul lor propriu \u015fi secret. P\u00e2n\u0103 aici, nu-i nimic straniu \u015fi neobi\u015fnuit. Partea stranie, neobi\u015fnuit\u0103 \u015fi inacceptabil\u0103 survine c\u00e2nd,\u00a0 cobor\u00e2\u0163i din \u201eplanetele\u201c lor, scriitorii confund\u0103 competi\u0163ia solitar\u0103 cu concuren\u0163a aprig\u0103 \u015fi \u201ecolectiv\u0103\u201c, \u00een grupuri armate \u015fi cu trageri piezi\u015fe. Ipocrizia lui Tudor Arghezi din scrisoarea admirabil\u0103 citat\u0103 de cronicarul Rom\u00e2niei literare consimte \u00eens\u0103, aparent paradoxal, la o solidaritate f\u0103r\u0103 rivalitate cu \u201eincompatibilul\u201c Liviu Rebreanu. \u015ei invers: la r\u00e2ndul lui, romancierul p\u0103streaz\u0103 aparen\u0163ele civilizate, colabor\u00e2nd cu confratele s\u0103u \u201eincompatibil\u201c, ba chiar, ca pre\u015fedinte al breslei, d\u00e2ndu-i \u015fi \u00eens\u0103rcin\u0103ri \u201elucrative\u201c \u00een interesul Societ\u0103\u0163ii pe care o conduce. Cu excep\u0163ia, par\u0163ial\u0103 \u015fi ea, a acestei scrisori str\u0103lucind de amabilit\u0103\u0163i \u015fi dantel\u0103rii lucrate cu acul sub\u0163ire, celelalte nu sufl\u0103 o vorb\u0103 despre rela\u0163ia amical\u0103 ori, Doamne fere\u015fte, reciproc comprehensibil\u0103 asupra operei pe care fiecare \u015fi-o scrie pe \u201eplaneta\u201c lui. Sub raport literar, cei doi mari scriitori tr\u0103iesc \u00een or\u00e2nduiri total diferite \u015fi opuse: ceea ce nu i-a \u00eempiedicat s\u0103 colaboreze \u00een cel mai direct \u015fi pozitiv sens al cuv\u00e2ntului. Asta-i marea lec\u0163ie, mi se pare, oferit\u0103 de scrisoarea decent\u0103 \u015fi plin\u0103 de umor a lui Tudor Arghezi. Ea merit\u0103 reprodus\u0103 \u00een \u00eentregime \u015fi de mai multe ori: ori de c\u00e2te ori este nevoie \u015fi c\u00e2nd nostalgia \u00eencinge dorul de marii \u201eboieri\u201c ai literaturii rom\u00e2ne. Scrisori c\u0103tre Rebreanu \u00een edi\u0163ia coordonat\u0103 de Niculae Gheran poate fi \u015fi un pas important spre reg\u0103sirea unei solidarit\u0103\u0163i pierdute. O not\u0103 din \u201eOchiul magic\u201c al revistei Uniunii Scriitorilor pune dispari\u0163ia decen\u0163ei \u015fi a solidarit\u0103\u0163ii pe seama… internetului \u015fi a \u201etiraniei\u201c lui: \u201eNu credem c\u0103 a mai existat vreo epoc\u0103 literar\u0103 at\u00e2t de devastat\u0103 de ur\u0103 smintit\u0103, afi\u015fat\u0103, prin intermediul internetului, \u00een v\u0103zul \u00eentregii lumi\u201c. Observa\u0163ia poate fi corect\u0103, ca \u015fi aceea asupra regulii (decen\u0163ei) uitat\u0103 de autorii unor c\u0103r\u0163i profund nemul\u0163umi\u0163i de ecoul critic negativ st\u00e2rnit de calitatea \u201eprodusului\u201c lor. \u201eAst\u0103zi \u2013 observ\u0103 \u201eOchiul magic\u201c \u2013 nu mai exist\u0103 nicio regul\u0103 a jocului, dar\u0103mite decen\u0163\u0103, polite\u0163e, stim\u0103, pre\u0163uire \u015fi alte sentimente pozitive de acest fel. Ast\u0103zi, unii autori de literatur\u0103 calc\u0103 totul \u00een picioare bezmetic…\u201c Cam mul\u0163i, prea mul\u0163i \u201ecalc\u0103\u201c a\u015fa: de dou\u0103 mii de ani. \u00cen Cum am devenit huligan (1935), Mihail Sebastian scria: \u201eUn scriitor nu mai are nimic de spus din momentul \u00een care cartea i-a trecut de vitrina primei libr\u0103rii. Nimic nu mi se pare mai grotesc dec\u00e2t ceea ce se nume\u015fte un \u00abautor ne\u00een\u0163eles\u00bb. \u00cen materie de critic\u0103 literar\u0103 nu exist\u0103 apel, ci numai a\u015fteptare \u015fi \u2013 dac\u0103 e posibil \u2013 umor. Cine nu e \u00een stare s\u0103 citeasc\u0103 deta\u015fat un pamflet s\u00e2ngeros scris \u00eempotriva lui \u015fi s\u0103 sur\u00e2d\u0103 citindu-l n-are nici gustul, nici sensul jocului intelectual. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, consider faptul ce se nume\u015fte vulgar \u00aba nu fi \u00een\u0163eles\u00bb drept o mare bucurie intim\u0103 \u015fi una din cele mai sigure verific\u0103ri personale\u201c. Nu-i a\u015fa c\u0103 Liviu Rebreanu a citit cu \u201edeta\u015fare \u015fi umor\u201c pamfletul \u201es\u00e2ngeros\u201c al lui Tudor Arghezi \u015fi, \u00eenc\u0103, l-a citit tr\u0103ind acea \u201emare bucurie intim\u0103\u201c, ca pe \u201euna din cele mai sigure verific\u0103ri personale\u201c?!<\/p>\n
Am c\u0103utat s\u0103 salvez aparen\u0163ele cu peria \u015fi cu ciuinul \u015fi mi s-au mic\u015forat hainele cu dou\u0103 numere, sunt exact ca dracul. O elementar\u0103 decen\u0163\u0103 \u015fi un onest sim\u0163 al ridicolului \u00eemi recomand\u0103 s\u0103 m\u0103 ab\u0163in de-a ap\u0103rea pentru prima oar\u0103 \u00een bal public \u00een halul acesta. Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u0163i \u015fi \u00eenainte de a m\u0103 ierta s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elegi.\u201c Ce s\u0103 zicem? Straiele poe\u0163ilor! Ele au fost de mult \u015fi pentru mul\u0163i o \u201eproblem\u0103\u201c. \u015ei pentru Eminescu, idolul lui Arghezi: pe la 1877 redactorul Timpului e invitat la un banchet pe care Maiorescu \u00eel d\u0103dea \u00een onoarea unui mare actor italian. Poetul nu se duce la banchet fiindc\u0103, noteaz\u0103 atentul p\u00e2n\u0103 la pedanterie Maiorescu, poetului \u201ei se p\u0103rea c\u0103 nu e bine \u00eembr\u0103cat\u201c! Nici Arghezi nu se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu Rebreanu la \u201ebalul public\u201c, invoc\u00e2nd pricini asem\u0103n\u0103toare de ordinul decen\u0163ei. La o prim\u0103 lectur\u0103 scrisoarea lui Arghezi e \u00eentr-adev\u0103r, cum \u00eei pare criticului, \u201eun exemplu \u00abde manual\u00bb pentru genul de raporturi afectuos-respectuoase care trebuie s\u0103 existe…\u201c \u00eentre cei din lumea spiritului \u015fi a culturii. Regula general\u0103 e sinceritatea, cordialitatea \u015fi decen\u0163a. \u00cen realitate \u00eens\u0103, \u00een aceast\u0103 lume regula o face excep\u0163ia, iar civiliza\u0163ia e aici doar o chestiune de stil. Capodoper\u0103 de ipocrizie, scrisoarea lui Arghezi nu-i mai pu\u0163in o prob\u0103 str\u0103lucit\u0103 c\u0103 doar stilul face omul: \u00eel \u201eface\u201c cu ingeniozitate f\u0103r\u0103 egal, cu umor sub\u0163ire, ascu\u0163it, \u201eumilindu-se\u201c c\u00e2t se cade \u201ecu peria \u015fi ciuinul\u201c care i-au sc\u0103zut hainele \u201ecu dou\u0103 numere\u201c. Hainele nu-l mai \u00eencap. L-ar \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa indecent \u015fi \u201eridicol\u201c \u015fi roag\u0103 s\u0103 fie \u201eiertat\u201c de la \u00eent\u00e2lnirea ce n-a mai avut loc… Ipocrit\u0103, scrisoarea lui Arghezi e un model \u201ede manual\u201c \u00een privin\u0163a formei de solidaritate a solitarilor, tot at\u00e2t de uni\u0163i c\u00e2t \u015fi desp\u0103r\u0163i\u0163i de o mucenicie c\u0103reia i s-au dedicat prin voca\u0163ie \u015fi temperament. O mucenicie din cuibarul c\u0103reia \u00ee\u015fi pot oric\u00e2nd lua zborul oric\u00e2t de diferite, chiar contradictorii \u015fi agresive, mesaje c\u0103tre oceanul cititorilor cunoscu\u0163i \u015fi necunoscu\u0163i: de la ode \u015fi poeme epice \u015fi p\u00e2n\u0103 la certuri numite polemici sau scandaluri \u015fi provoc\u0103ri pamfletare la care, \u00een vremuri mai \u00eendep\u0103rtate, se r\u0103spundea cu pocnetul pistolului sau al armei de v\u00e2n\u0103toare. V\u00e2n\u0103tori obseda\u0163i de cuvinte potrivite, scriitorii nu pot iubi mai mult dec\u00e2t propriile lor cuvinte! \u015ei le iubesc cu aceea\u015fi putere cu care pot s\u0103 le resping\u0103 pe ale altora: c\u00e2nd a \u201esim\u0163it\u201c a\u015fa ceva, Arghezi a \u00eent\u00e2mpinat romanul Ion cu un \u201ebun venit\u201c a\u015fa cum se \u015ftie din Cuget clar, nr. 1, februarie 1922: \u201eDl Rebreanu a fost minunat inspirat din punctul de vedere al libr\u0103riei, acord\u00e2nd eroului s\u0103u numele votului universal, care se poart\u0103 cu pl\u0103cere, de c\u00e2nd partidele politice au c\u00e2rmit-o la st\u00e2nga (…) De ce \u00eens\u0103 \u015fi Academia \u015fi presa au luat, \u00een r\u00e2ndul al doilea, pe Ion drept miracol literar ar fi o chestiune deosebit\u0103, c\u0103ci numai calitatea de Ion \u015fi de c\u0103ciul\u0103 nu confer\u0103 valoare artistic\u0103 unei lucr\u0103ri. R\u0103spundem f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere c\u0103 nimeni nu mai \u015ftie s\u0103 scrie \u015fi c\u0103 Academia \u015fi presa trec printr-o criz\u0103 de g\u00e2ndire, comparabil\u0103 numai cu deprecierea valutei. (…) Ne \u0163inem la oaie \u015fi la br\u00e2nz\u0103 ca s\u0103 fim \u00een cadrul autorului lui Ion (…) A scri ca dl Rebreanu nu este c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in a scri, este a lipi cu pap, pe geamuri ilustra\u0163ii din Universul literar (…) O carte \u00een care \u0163i-e cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 treci peste 27 de pagini c\u00e2te am avut puterea s\u0103 \u00eendur\u0103m, \u00een Ion, nu este cartea unui scriitor (…), e-o carte de func\u0163ionar de registratur\u0103, nu de scriitor…\u201c \u015fi tot a\u015fa mai departe, pe multe pagini. Este vorba, cum pare evident, despre incompatibilitatea absolut\u0103 \u015fi ireductibil\u0103 dintre doi mari scriitori. N-au ajuns la p\u0103ruial\u0103. Este \u00een chestie o incompatibilitate ce face, practic, imposibil\u0103 concuren\u0163a unor planete diferite \u015fi at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtate \u00een mediul lor propriu \u015fi secret. P\u00e2n\u0103 aici, nu-i nimic straniu \u015fi neobi\u015fnuit. Partea stranie, neobi\u015fnuit\u0103 \u015fi inacceptabil\u0103 survine c\u00e2nd,\u00a0 cobor\u00e2\u0163i din \u201eplanetele\u201c lor, scriitorii confund\u0103 competi\u0163ia solitar\u0103 cu concuren\u0163a aprig\u0103 \u015fi \u201ecolectiv\u0103\u201c, \u00een grupuri armate \u015fi cu trageri piezi\u015fe. Ipocrizia lui Tudor Arghezi din scrisoarea admirabil\u0103 citat\u0103 de cronicarul Rom\u00e2niei literare consimte \u00eens\u0103, aparent paradoxal, la o solidaritate f\u0103r\u0103 rivalitate cu \u201eincompatibilul\u201c Liviu Rebreanu. \u015ei invers: la r\u00e2ndul lui, romancierul p\u0103streaz\u0103 aparen\u0163ele civilizate, colabor\u00e2nd cu confratele s\u0103u \u201eincompatibil\u201c, ba chiar, ca pre\u015fedinte al breslei, d\u00e2ndu-i \u015fi \u00eens\u0103rcin\u0103ri \u201elucrative\u201c \u00een interesul Societ\u0103\u0163ii pe care o conduce. Cu excep\u0163ia, par\u0163ial\u0103 \u015fi ea, a acestei scrisori str\u0103lucind de amabilit\u0103\u0163i \u015fi dantel\u0103rii lucrate cu acul sub\u0163ire, celelalte nu sufl\u0103 o vorb\u0103 despre rela\u0163ia amical\u0103 ori, Doamne fere\u015fte, reciproc comprehensibil\u0103 asupra operei pe care fiecare \u015fi-o scrie pe \u201eplaneta\u201c lui. Sub raport literar, cei doi mari scriitori tr\u0103iesc \u00een or\u00e2nduiri total diferite \u015fi opuse: ceea ce nu i-a \u00eempiedicat s\u0103 colaboreze \u00een cel mai direct \u015fi pozitiv sens al cuv\u00e2ntului. Asta-i marea lec\u0163ie, mi se pare, oferit\u0103 de scrisoarea decent\u0103 \u015fi plin\u0103 de umor a lui Tudor Arghezi. Ea merit\u0103 reprodus\u0103 \u00een \u00eentregime \u015fi de mai multe ori: ori de c\u00e2te ori este nevoie \u015fi c\u00e2nd nostalgia \u00eencinge dorul de marii \u201eboieri\u201c ai literaturii rom\u00e2ne. Scrisori c\u0103tre Rebreanu \u00een edi\u0163ia coordonat\u0103 de Niculae Gheran poate fi \u015fi un pas important spre reg\u0103sirea unei solidarit\u0103\u0163i pierdute. O not\u0103 din \u201eOchiul magic\u201c al revistei Uniunii Scriitorilor pune dispari\u0163ia decen\u0163ei \u015fi a solidarit\u0103\u0163ii pe seama… internetului \u015fi a \u201etiraniei\u201c lui: \u201eNu credem c\u0103 a mai existat vreo epoc\u0103 literar\u0103 at\u00e2t de devastat\u0103 de ur\u0103 smintit\u0103, afi\u015fat\u0103, prin intermediul internetului, \u00een v\u0103zul \u00eentregii lumi\u201c. Observa\u0163ia poate fi corect\u0103, ca \u015fi aceea asupra regulii (decen\u0163ei) uitate de autorii unor c\u0103r\u0163i profund nemul\u0163umi\u0163i de ecoul critic negativ st\u00e2rnit de calitatea \u201eprodusului\u201c lor. \u201eAst\u0103zi \u2013 observ\u0103 \u201eOchiul magic\u201c \u2013 nu mai exist\u0103 nicio regul\u0103 a jocului, dar\u0103mite decen\u0163\u0103, polite\u0163e, stim\u0103, pre\u0163uire \u015fi alte sentimente pozitive de acest fel. Ast\u0103zi, unii autori de literatur\u0103 calc\u0103 totul \u00een picioare bezmetic…\u201c Cam mul\u0163i, prea mul\u0163i \u201ecalc\u0103\u201c a\u015fa: de dou\u0103 mii de ani. \u00cen Cum am devenit huligan (1935), Mihail Sebastian scria: \u201eUn scriitor nu mai are nimic de spus din momentul \u00een care cartea i-a trecut de vitrina primei libr\u0103rii. Nimic nu mi se pare mai grotesc dec\u00e2t ceea ce se nume\u015fte un \u00abautor ne\u00een\u0163eles\u00bb. \u00cen materie de critic\u0103 literar\u0103 nu exist\u0103 apel, ci numai a\u015fteptare \u015fi \u2013 dac\u0103 e posibil \u2013 umor. Cine nu e \u00een stare s\u0103 citeasc\u0103 deta\u015fat un pamflet s\u00e2ngeros scris \u00eempotriva lui \u015fi s\u0103 sur\u00e2d\u0103 citindu-l n-are nici gustul, nici sensul jocului intelectual. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, consider faptul ce se nume\u015fte vulgar \u00aba nu fi \u00een\u0163eles\u00bb drept o mare bucurie intim\u0103 \u015fi una din cele mai sigure verific\u0103ri personale\u201c. Nu-i a\u015fa c\u0103 Liviu Rebreanu a citit cu \u201edeta\u015fare \u015fi umor\u201c pamfletul \u201es\u00e2ngeros\u201c al lui Tudor Arghezi \u015fi, \u00eenc\u0103, l-a citit tr\u0103ind acea \u201emare bucurie intim\u0103\u201c, ca pe \u201euna din cele mai sigure verific\u0103ri personale\u201c?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o carte exemplar\u0103 dedicat\u0103 unor editori rom\u00e2ni de seam\u0103 (Sub scutul Minervei, Editura Universal Dalsi, 2000), dl Iordan Datcu reaminte\u015fte rolul decisiv al acestora \u00een construc\u0163ia cultural\u0103 a unei na\u0163iuni prin cuvintele lui Mircea Eliade: \u201eAdesea\u201c \u2013 scria acesta \u00een 1951 \u2013 \u201eun editor a f\u0103cut tot at\u00e2t de mult pentru cultura \u0163\u0103rii sale c\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »Ultimii boieri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14892,9035,4455,11053,14893],"class_list":["post-24113","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critic-cosmin-ciotlos","tag-iordan-datcu","tag-niculae-gheran","tag-rebreanu","tag-sub-scutul-minervei"],"views":1204,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24113","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24113"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24113\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24123,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24113\/revisions\/24123"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}