{"id":24100,"date":"2015-08-14T13:44:48","date_gmt":"2015-08-14T11:44:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24100"},"modified":"2015-08-14T13:44:48","modified_gmt":"2015-08-14T11:44:48","slug":"demonii-razboiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/demonii-razboiului\/","title":{"rendered":"Demonii r\u0103zboiului"},"content":{"rendered":"

Pierre Lemaitre, La revedere acolo sus<\/em>, traducere de Tristana Ir, Editura Trei, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Georges Clemenceau spunea la un moment dat c\u0103 e suficient s\u0103 adaugi calificativul \u201emilitar\u201c anumitor cuvinte, pentru ca sensul s\u0103 le fie complet schimbat, c\u00e2t\u0103 vreme \u201ejusti\u0163ia militar\u0103\u201c e altceva dec\u00e2t justi\u0163ia obi\u015fnuit\u0103, iar \u201emuzica militar\u0103\u201c e \u015fi ea altceva dec\u00e2t muzica de camer\u0103 sau de oper\u0103. Scriitorul francez Pierre Lemaitre \u015ftie foarte bine acest lucru \u015fi demonstreaz\u0103 c\u0103 e convins de valabilitatea unor asemenea afirma\u0163ii pe care le are \u00een vedere, subtextual, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul romanului s\u0103u intitulat semnificativ La revedere acolo sus (Au revoir l\u00e0-haut), distins cu Premiul Goncourt \u00een anul 2013. C\u0103ci titlul c\u0103r\u0163ii \u015fi epigraful trimit la un caz celebru \u00een Fran\u0163a, care reprezint\u0103 un exemplu pentru func\u0163ionarea deloc infailibil\u0103 a justi\u0163iei \u00een vreme de r\u0103zboi.
\nEroi \u015fi r\u0103zboaie<\/strong>
\nL\u0103s\u00e2nd la o parte linia \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor \u00een care sunt implica\u0163i protagoni\u015ftii \u015fi f\u0103c\u00e2nd pentru o clip\u0103 abstrac\u0163ie de dureroasele experien\u0163e pe care ace\u015ftia le tr\u0103iesc, cartea lui Lemaitre aduce \u00een centrul aten\u0163iei cititorului contemporan evenimente asupra c\u0103rora pu\u0163ini scriitori ai ultimelor decenii au avut temeritatea de a insista; \u015fi anume, scandalul provocat \u00een Fran\u0163a \u00een anii 1921 \u2013 1922 de decizia guvernului de a trece la numeroase exhum\u0103ri ale celor c\u0103zu\u0163i \u00een R\u0103zboi, fapt ce determin\u0103 cre\u015fterea rapid\u0103 a cifrei de afaceri a firmelor de pompe funebre agreate de conducerea statului \u015fi, implicit, ascensiunea rapid\u0103 a celor care \u015ftiu s\u0103 profite din plin de urm\u0103rile r\u0103zboiului, dup\u0103 ce mul\u0163i dintre ei profitaser\u0103 f\u0103r\u0103 scrupule chiar de tulburii ani ai conflagra\u0163iei mondiale.
\nAv\u00e2nd ca pretext acest eveniment real, Pierre Lemaitre, cunoscut p\u00e2n\u0103 acum publicului mai ales ca autor de romane poli\u0163iste, construie\u015fte o carte complex\u0103, de larg\u0103 respira\u0163ie (de peste cinci sute de pagini), cu mai multe planuri care se \u00eentretaie, cu fire narative uneori complicate \u015fi care trimit pe alocuri chiar la structura unui text de aventuri, dar care cucere\u015fte lectorul \u015fi printr-o atmosfer\u0103 extrem de bine redat\u0103. Scriitorul completeaz\u0103 datele istorice reale cu o poveste ce \u0163ine de domeniul fic\u0163iunii \u015fi care este centrat\u0103 pe existen\u0163a a doi camarazi de arme pe care r\u0103zboiul \u00eei aduce al\u0103turi \u015fi \u00eei face de nedesp\u0103r\u0163it, Albert Maillard \u015fi \u00c9douard P\u00e9ricourt. Ei supravie\u0163uiesc confrunt\u0103rilor militare, \u00eens\u0103, dup\u0103 aceea, trebuie s\u0103 dea piept cu ni\u015fte realit\u0103\u0163i care, adesea, chiar \u015fi pe timp de pace, sunt mult mai dure dec\u00e2t cele pe care le cunoscuser\u0103 pe c\u00e2nd erau combatan\u0163i.
\nRomanul \u00eencepe cu relatarea plin\u0103 de suspans a unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care vor marca pentru totdeauna existen\u0163a celor doi. Astfel, la \u00eenceputul lui noiembrie 1918, cu foarte pu\u0163in timp \u00eenainte de \u00eencheierea r\u0103zboiului, nu departe de Verdun, pe frontul de pe Meuse, locotenentul Henri d\u2019Aulnay-Pradelle decide s\u0103-\u015fi motiveze solda\u0163ii \u00eentr-un mod crud, nedrept \u015fi la\u015f: trimite pe doi dintre ei \u00een recunoa\u015ftere, \u00eens\u0103 \u00eei \u00eempu\u015fc\u0103 el \u00eensu\u015fi, pe la spate, profit\u00e2nd de revolta trupelor convinse c\u0103 cerceta\u015fii au fost uci\u015fi de nem\u0163i \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-i, \u00een acest fel, pe cei afla\u0163i \u00een subordinea sa, s\u0103 se av\u00e2nte \u00eentr-o lupt\u0103 care se transform\u0103 rapid \u00eentr-un m\u0103cel absurd. Prins \u00een focul asaltului, Albert observ\u0103, totu\u015fi, c\u0103 cerceta\u015fii trimi\u015fi de Pradelle fuseser\u0103 \u00eempu\u015fca\u0163i pe la spate, \u00een\u0163elege totul pe dat\u0103, doar pentru ca \u00een clipa urm\u0103toare s\u0103 fie aruncat de-a dreptul sub p\u0103m\u00e2nt de suflul exploziilor puternice care aveau loc \u00een infernul din jurul s\u0103u. \u00cens\u0103 are timp s\u0103 vad\u0103 \u015fi privirea rece \u015fi plin\u0103 de cinism a lui Pradelle, care contempl\u0103 aceste scene \u015fi care, acum, realizeaz\u0103 c\u0103 \u015fi subordonatul s\u0103u \u015ftie, dar e convins c\u0103 secretul lui murdar e \u00eengropat pentru totdeauna al\u0103turi de Albert, pe care-l consider\u0103 deja mort. Numai c\u0103, imediat, \u00c9douard intervine \u015fi, pun\u00e2ndu-\u015fi el \u00eensu\u015fi via\u0163a \u00een pericol, \u00eel scoate de sub buc\u0103\u0163ile de p\u0103m\u00e2nt \u015fi dintre resturile exploziei pe Albert, salv\u00e2ndu-l. Pre\u0163ul curajului s\u0103u e, \u00eens\u0103, mare: \u00c9douard este el \u00eensu\u015fi r\u0103nit grav de un obuz r\u0103t\u0103cit, care \u00eel love\u015fte \u00een fa\u0163\u0103, \u00eei distruge maxilarul inferior \u015fi chipul \u2013 \u015fi \u00eei schimb\u0103 \u00een mod dramatic via\u0163a. Lega\u0163i acum nu doar de camaraderia din anii r\u0103zboiului, ci \u015fi de aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare dup\u0103 care nici unul dintre ei nu va mai fi la fel, cei doi vor r\u0103m\u00e2ne al\u0103turi \u00een timpul grelei \u015fi lungii convalescen\u0163e a lui \u00c9douard, dar \u015fi dup\u0103 aceea, \u00een anii care urmeaz\u0103 \u00eencheierii p\u0103cii, o epoc\u0103 \u00een care fo\u015ftilor combatan\u0163i \u015fi mai ales invalizilor le va fi aproape imposibil s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 locul \u00een noua societate francez\u0103: cu toate c\u0103 supravie\u0163uiser\u0103 unui R\u0103zboi Mondial, fiecare dintre ei va constata c\u0103 \u201epatria recunosc\u0103toare\u201c e doar o vorb\u0103 frumoas\u0103 \u015fi fals\u0103, menit\u0103 doar a \u00eempodobi discursurile politicienilor, realitatea pentru cei care luptaser\u0103 \u00een tran\u015fee fiind, pe timp de pace, \u015fomajul, umilin\u0163a, dispre\u0163ul abia mascat al semenilor, disperarea. \u00cen acest context, \u00c9douard va adopta o identitate str\u0103in\u0103, nedorind s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 \u00een s\u00e2nul bogatei \u015fi influentei sale familii, neput\u00e2nd concepe s\u0103 se re\u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u, bancherul P\u00e9ricourt, mai preocupat de conturi \u015fi de rata dob\u00e2nzilor dec\u00e2t de soarta fiului pe care nu-l \u00een\u0163elesese niciodat\u0103 \u015fi c\u0103ruia \u00eei luase mereu \u00een r\u00e2s \u00eenclina\u0163iile artistice, dar \u015fi tendin\u0163ele homosexuale. Albert \u00eenlocuie\u015fte livretul militar al prietenului s\u0103u cu cel al unui soldat c\u0103zut la datorie, iar \u00c9douard refuz\u0103 orice interven\u0163ie chirurgical\u0103 estetic\u0103, astfel c\u0103, dup\u0103 luni \u00eentregi \u00een care suferin\u0163ele \u00eei sunt cumplite, se vindec\u0103 (oarecum), dar e de nerecunoscut, exemplu de \u201eguele cass\u00e9e\u201c, a\u015fa cum li se va spune \u00een Fran\u0163a marilor mutila\u0163i de r\u0103zboi.
\nDependent de morfin\u0103 pentru a-\u015fi mai alina durerile, \u00c9douard (numit acum Eug\u00e8ne), are disperat\u0103 nevoie de Albert, aflat \u015fi el \u00een mare dificultate dup\u0103 \u00eencheierea ostilit\u0103\u0163ilor, deoarece nu-\u015fi mai g\u0103se\u015fte de lucru; modestul s\u0103u post de contabil dinaintea r\u0103zboiului e ocupat deja, iar \u00een afara unei mantale de proast\u0103 calitate, a c\u0103rei vopsea se scurge la prima ploaie, patria (recunosc\u0103toare desigur…) nu ofer\u0103 nimic celor r\u0103ma\u015fi \u00een via\u0163\u0103. Singurul lucru pe care Fran\u0163a \u00eel mai face \u00een amintirea anilor de r\u0103zboi este s\u0103-i celebreze pe cei mor\u0163i, \u00eenc\u0103 o tragic\u0103 ironie a unui destin nedrept \u015fi crud. \u00cens\u0103, pentru a supravie\u0163ui cumva \u00een aceast\u0103 lume \u00een care \u00een afara legii celui mai puternic \u015fi mai abil pare a nu mai func\u0163iona nimic, Albert \u015fi \u00c9douard decid s\u0103 se implice la r\u00e2ndul lor \u00een afacerea cu monumente ridicate \u00een memoria eroilor. Iar acum cei doi se vor re\u00eent\u00e2lni cu fostul locotenent Pradelle care, dup\u0103 ce f\u0103cuse \u015fi o c\u0103s\u0103torie din interes \u015fi reu\u015fise s\u0103 intre \u00een r\u00e2ndul \u201elumii bune\u201c franceze, viseaz\u0103 s\u0103-\u015fi rotunjeasc\u0103 veniturile, devenind abil comerciant de sicrie.
\nDin nou, <\/strong>
\ndespre \u201eromanul popular\u201c<\/strong>
\nS-a repro\u015fat lui Lemaitre de unele voci ale criticii literare c\u0103 intriga pe care o construie\u015fte pare desprins\u0103 dintr-un film de ac\u0163iune \u015fi este excesiv marcat\u0103 de elemente cinematografice \u2013 de altfel, tehnicile cinematografiei \u00eei sunt bine cunoscute autorului, care s-a ocupat \u015fi de realizarea de scenarii. \u015fi chiar dac\u0103 observa\u0163ia aceasta este par\u0163ial adev\u0103rat\u0103, poate c\u0103 nu e neap\u0103rat\u0103 nevoie ca ea s\u0103 fie transformat\u0103 \u00eentr-un repro\u015f \u015fi s\u0103 fie privit\u0103 ca un neajuns al c\u0103r\u0163ii. C\u0103ci succesul la public al acestui roman a fost \u015fi continu\u0103 s\u0103 fie mare, fenomenul marc\u00e2nd, dup\u0103 cum afirma Bernard Pivot, o re\u00eentoarcere la romanul popular, \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului. S-a spus, de asemenea, c\u0103 La revedere acolo sus ar fi un text care mizeaz\u0103 (poate prea) mult pe tehnica contrastului, specific\u0103 foiletonului de secol XIX, evident\u0103 mai cu seam\u0103 la nivelul personajelor, puse mereu \u00een opozi\u0163ie: pe de o parte, Albert Maillard, modest func\u0163ionar \u00een timp de pace \u015fi \u015fomer f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi, pe de alta, \u00c9douard P\u00e9ricourt, descendent al unei ilustre familii, dar inadaptat la exigen\u0163ele unei societ\u0103\u0163i ipocrite \u00een ale c\u0103rei reguli el nu poate crede. Prietenia dintre cei doi reprezint\u0103 un soi de atrac\u0163ie a contrariilor \u2013 dar, din nou, acest am\u0103nunt nu trebuie privit ca derizoriu \u015fi nici ca o concesie f\u0103cut\u0103 gustului facil al publicului, ci mai degrab\u0103 ca o raportare permanent\u0103 a lui Lemaitre la modelele literare ale caracterelor morali\u015ftilor francezi sau la cele ale prozei lui Victor Hugo. C\u0103ci Pradelle e prezentat de c\u0103tre autorul \u00eensu\u015fi ca av\u00e2nd \u00een el ceva de Javert \u2013 nu lipse\u015fte, deci, din paginile acestei c\u0103r\u0163i, nici tic\u0103losul prin excelen\u0163\u0103, versatil \u015fi capabil s\u0103 cad\u0103 \u00een picioare \u00een orice situa\u0163ie, menit a reprezenta punctul de contrast at\u00e2t fa\u0163\u0103 de Albert, c\u00e2t \u015fi de \u00c9douard. Numai c\u0103 romanul devine, pe parcurs, nu doar un studiu atent al evolu\u0163iei personajelor, ci \u015fi o veritabil\u0103 fresc\u0103 a societ\u0103\u0163ii franceze a anilor \u201920 ai secolului trecut, privit\u0103 cu luciditate de c\u0103tre un autor gata s\u0103 observe chiar \u015fi realit\u0103\u0163ile ascunse adesea sub masca lozincilor patriotarde ori a retoricii g\u0103unoase din timpul sau de dup\u0103 \u00eencheierea conflictului armat.
\nPierre Lemaitre folose\u015fte excelent tehnicile impuse de stilul indirect liber, se dovede\u015fte un maestru al punctului de vedere \u015fi al configur\u0103rii unei evolu\u0163ii palpitante a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor pe care le prezint\u0103 cu pasiune, dar f\u0103r\u0103 patim\u0103, \u00eentr-un ritm alert, \u00eens\u0103 lipsit de efectele stilistice prea c\u0103utate, miz\u00e2nd pe surpriz\u0103 \u015fi pe r\u0103sturn\u0103rile de situa\u0163ie (cititorul are impresia, la un moment dat, c\u0103 Albert e mort, pentru a constata uilterior c\u0103 acesta tr\u0103ie\u015fte \u015fi c\u0103, dimpotriv\u0103, \u00c9douard va fi cel mutilat), \u00eens\u0103 reu\u015find s\u0103 conving\u0103 \u015fi s\u0103 vorbeasc\u0103 despre multe lucruri pe care mul\u0163i dintre contemporanii s\u0103i au preferat (prefer\u0103?) s\u0103 le evite.
\nRealitate \u015fi romanesc\u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong>
\n\u201eJe te donne rendez-vous a\u00f9 ciel o\u00f9 j\u2019esp\u00e8re que Dien nous r\u00e9unira. Au revoir l\u00e0-haut, ma ch\u00e8re \u00e9pouse\u2026\u201c (\u201e\u00ce\u0163i dau \u00eent\u00e2lnire \u00een cer, unde sper c\u0103 Dumnezeu ne va reuni. La revedere acolo sus, draga mea so\u0163ie…\u201c) Sunt ultimele cuvinte scrise de Jean Blanchard, pe data de 4 decembrie 1914, cu pu\u0163in timp \u00eenainte de a fi executat. Blanchard face parte, al\u0103turi de solda\u0163ii Pierre Gay, Francisque Durantet, Claude Pettelet, Jean Quinault \u015fi de caporalul Paul Floch, din grupul a\u015fa-numi\u0163ilor \u201emartiri de la Vingr\u00e9\u201c, executa\u0163i \u201eca exemplu dat trupelor combatante\u201c, pe 4 decembrie 1914.
\nLucrurile s-au \u00eent\u00e2mplat dup\u0103 cum urmeaz\u0103: la sf\u00e2r\u015fitul lui noiembrie 1914, profit\u00e2nd de vremea nefavorabil\u0103 \u015fi de noaptea f\u0103r\u0103 lun\u0103, c\u00e2\u0163iva solda\u0163i germani au atacat pozi\u0163iile franceze din apropiere de Vingr\u00e9. Francezii se retrag pentru a se regrupa \u00een tran\u015feele aflate la doar c\u00e2teva zeci de metri dep\u0103rtare, apoi recuceresc pozi\u0163ia amenin\u0163at\u0103 de nem\u0163i. Totul dureaz\u0103 mai pu\u0163in de o jum\u0103tate de or\u0103 \u015fi, cu toate astea, spre stupoarea general\u0103, comandan\u0163ii trupelor franceze din zon\u0103 iau decizia de a-i deferi Cur\u0163ii Mar\u0163iale pe cei \u201evinova\u0163i\u201c de a-\u015fi fi \u201ep\u0103r\u0103sit\u201c posturile, acuz\u00e2ndu-i de \u00eenalt\u0103 tr\u0103dare. \u00cen ciuda oric\u0103ror eviden\u0163e, vor primi cu to\u0163ii pedeapsa capital\u0103, vor fi degrada\u0163i \u015fi executa\u0163i \u00een grab\u0103, pentru a oferi, \u00een acest fel, un teribil exemplu tuturor acelora care ar fi fost tenta\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 armata sau s\u0103 submineze autoritatea comandan\u0163ilor. \u00cenainte de execu\u0163ie, fiecare dintre condamna\u0163ii pe nedrept va trimite scrisori celor dragi, de acas\u0103 \u2013 care, dup\u0103 moartea lor, vor avea de suportat nu numai durerea pierderii, ci \u015fi dispre\u0163ul unei societ\u0103\u0163i care nu mai putea privi lumea dec\u00e2t \u00een termeni de alb sau negru. Abia dup\u0103 semnarea p\u0103cii, \u00een 1921, \u015fi dup\u0103 ani de costisitoare demersuri f\u0103cute de familiile \u00eendurerate ale celor executa\u0163i, ace\u015ftia vor fi exonera\u0163i de orice vin\u0103 \u015fi le vor fi recunoscute meritele militare, printr-o decizie a Cur\u0163ii de Casa\u0163ie. Tardiv\u0103 recompens\u0103 oferit\u0103 unor oameni pentru care via\u0163a s-a terminat prea devreme \u015fi ale c\u0103ror familii au suferit umilin\u0163e \u015fi lipsuri de nedescris. Dar poate c\u0103, a\u015fa cum credea Jean Blanchard, poate c\u0103 m\u0103car \u201eacolo sus\u201c lucrurile vor sta, odat\u0103 \u015fi odat\u0103, altfel.
\nLemaitre readuce, indirect, \u00een con\u015ftiin\u0163a publicului cititor aceste tragice evenimente: Pradelle al s\u0103u nu e altceva dec\u00e2t un exemplu de comandant lipsit de viziune \u015fi (mai ales) de suflet, gata oric\u00e2nd s\u0103-\u015fi sacrifice oamenii pentru a da exemple drastice (chiar dac\u0103 nimeni nu i le ceruse!), pentru a se pune la ad\u0103post de orice posibil\u0103 nemul\u0163umire a trupelor fl\u0103m\u00e2nde \u015fi nemul\u0163umite de un r\u0103zboi care dura, deja, de prea mul\u0163i ani \u015fi provoca imense suferin\u0163e \u015fi celor de pe front, dar \u015fi celor r\u0103ma\u015fi acas\u0103. Departe de a fi un detaliu lacrimogen sau sentimental, motto-ul romanului lui Pierre Lemaitre reprezint\u0103 un dureros memento \u015fi un tulbur\u0103tor \u015fi impresionant mesaj adresat tuturor celor care \u00eenc\u0103 mai cred \u00een belicoasele declara\u0163ii menite a glorifica vreun r\u0103zboi \u2013 fie el mai vechi sau mai nou. Au revoir l\u00e0-haut se transform\u0103, deci, \u00eentr-un \u00eendemn la medita\u0163ie cu privire la realit\u0103\u0163ile din timpul \u015fi de dup\u0103 r\u0103zboi, oricare ar fi el, c\u00e2t\u0103 vreme fiecare r\u0103zboi e o confruntare apocaliptic\u0103, ce distruge lumea, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd de v\u0103zut p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aceasta va mai g\u0103si resursele de a se reconstrui \u2013 ori de a se l\u0103sa reconstruit\u0103. C\u0103ci, a\u015fa cum se \u00eentrevede din fiecare pagin\u0103 a acestei c\u0103r\u0163i, dup\u0103 ce se \u00eencheie pacea, nu se mai \u015ftie care sunt eroii \u015fi care sunt simplii profitori, e aproape imposibil s\u0103 mai afirmi cu claritate care sunt \u00eenvin\u015fii \u015fi care sunt \u00eenving\u0103torii, concluzia amar\u0103 a lui Lemaitre fiind \u015fi aceea c\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul oric\u0103rui r\u0103zboi exist\u0103 doar \u00eenfr\u00e2n\u0163i.
\nDincolo de modelul literar<\/strong>
\nScriitorul de fa\u0163\u0103 se num\u0103r\u0103, deci, printre autorii de romane centrate pe tema r\u0103zboiului \u2013 iar lista cuprinde exemple str\u0103lucite, dac\u0103 e s\u0103 ne g\u00e2ndim, acum, la Roger Martin du Gard, cu Vara (1914), la Henri Barbusse, cu Focul (1916), la Erich Maria Remarque, cu Nimic nou pe frontul de Vest (1929), sau la Ernest Hemingway, cu The Sun Also Rises (1926). Numai c\u0103, dac\u0103 ace\u015ftia \u00ee\u015fi elaborau crea\u0163iile imediat dup\u0103 \u00eencheierea Primului R\u0103zboi Mondial, pe care \u00eel \u015fi cunoscuser\u0103 \u00een mod direct, Pierre Lemaitre revine asupra acestei teme \u015fi se concentreaz\u0103 asupra acestei perioade, privind, \u00eens\u0103, lucrurile, din perspectiva prezentului, av\u00e2nd, deci, \u015fi deta\u015farea necesar\u0103 \u015fi, implicit, capacitatea de a evalua toate evenimentele \u015fi \u0163in\u00e2nd seama de r\u0103zboaiele \u015fi p\u0103cile care au urmat \u015fi care au marcat \u00eentregul secol XX. Dovad\u0103 c\u0103, a\u015fa cum s-a afirmat adesea, r\u0103zboaiele mondiale sunt atotprezente, fie ca realitate, fie ca sugestie, \u00een mai toat\u0103 literatura veacului anterior \u2013 \u015fi a prezentului. Nu \u00eentotdeauna r\u0103zboiul este descris, \u00een proza contemporan\u0103, ca o realitate tr\u0103it\u0103 nemijlocit, ci, uneori, ca amintire, ca amenin\u0163are, ca avertisment lansat pentru genera\u0163iile viitoare. Iar tendin\u0163a aceasta este identificabil\u0103 \u00eenc\u0103 din epoca marelui modernism, dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi Virginia Woolf, \u00een Spre far (1927), atingea tangen\u0163ial, dar extrem de pregnant, realitatea r\u0103zboiului, f\u0103r\u0103 s\u0103 descrie c\u00e2mpuri de lupt\u0103, ci mul\u0163umindu-se s\u0103 prezinte urm\u0103rile conflictelor armate la nivelul con\u015ftiin\u0163ei personajelor \u015fi al unei lumi care avea revela\u0163ia c\u0103 niciodat\u0103 nimic nu va mai fi la fel. R\u0103zboiul devine, astfel, acea \u201eprezen\u0163\u0103 absent\u0103\u201c al c\u0103rei spectru plute\u015fte pretutindeni, dar \u015fi unul dintre simbolurile cele mai importante pe care le putem identifica \u00een T\u0103r\u00e2mul pustiit (1922) al lui T.S. Eliot, ori \u00een Caligramele lui Apollinaire.
\nConfruntat cu atrocit\u0103\u0163ile de pe front, \u00c9douard este \u015fi o expresie a intelectualului care resimte la nivel personal fiecare act de violen\u0163\u0103 la care este martor, care trece totul prin filtrul unei con\u015ftiin\u0163e hiperlucide, \u00een mod asem\u0103n\u0103tor, p\u00e2n\u0103 la un punct, cu \u015etefan Gheorghidiu, din romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, \u00eent\u00e2ia noapte de r\u0103zboi, sau cu Radu Com\u015fa, din \u00centunecare, de Cezar Petrescu. Ca \u015fi acesta din urm\u0103, \u00c9douard \u00ee\u015fi vede via\u0163a distrus\u0103 de un r\u0103zboi care nu era al lui \u015fi pe care-l va resim\u0163i complet str\u0103in \u00eentotdeauna \u015fi pe care nu va ezita s\u0103-l califice drept absurd, dar, spre deosebire de \u00eenvinsul Com\u015fa, t\u00e2n\u0103rul P\u00e9ricourt, devenit prin propria lui voin\u0163\u0103 Eug\u00e8ne Larivi\u00e8re, g\u0103se\u015fte puterea nu neap\u0103rat de a lua totul de la cap\u0103t, ci de a da o replic\u0103 nu lipsit\u0103 de cinism exact acelora care, caracteriza\u0163i ei \u00een\u015fi\u015fi de cinism (dar, \u00een cazul lor, este unul de substan\u0163\u0103, nu de circumstan\u0163\u0103!), se f\u0103cuser\u0103 vinova\u0163i de distrugerea at\u00e2tor vie\u0163i \u015fi de spulberarea speran\u0163elor at\u00e2tor supravie\u0163uitori ai frontului, care vor sf\u00e2r\u015fi \u00een e\u015fec \u015fi alienare \u00een timpul unei p\u0103ci care, pentru ei, nu va mai \u00eensemna nimic.
\nUna dintre preocup\u0103rile lui Lemaitre este, \u00een acest roman, \u015fi aceea de a evalua cum se mai poate tr\u0103i dup\u0103 un r\u0103zboi, nu at\u00e2t cum e s\u0103 treci printr-un r\u0103zboi, eroismul supravie\u0163uitorilor trebuind s\u0103 fie cel pu\u0163in la fel de mare cu cel al combatan\u0163ilor, chiar dac\u0103 mai nimeni nu este dispus s\u0103-l recunoasc\u0103 ori s\u0103-l priveasc\u0103 astfel, \u00eentr-o lume \u00een care totul a fost transformat \u00een goan\u0103 dup\u0103 profit, \u00een competi\u0163ie acerb\u0103, \u00een lupt\u0103 pentru suprema\u0163ie, \u015fi \u00een care nu mai conteaz\u0103 faptele celor care au sacrificat ceva pentru ca lumea s\u0103 poat\u0103 merge mai departe. Fran\u0163a anilor \u201920 apare, deci, ca un adev\u0103rat t\u0103r\u00e2m postapocaliptic, ca o jungl\u0103 citadin\u0103 \u00een cadrul c\u0103reia orice eveniment din via\u0163a personal\u0103 este proiectat \u015fi evaluat pe fondul \u015fi din perspectiva b\u0103t\u0103liilor pierdute ori c\u00e2\u015ftigate, devenind obligatoriul corelativ obiectiv al faptelor documentate de discursul istoric. R\u0103nile lui \u00c9douard, ca \u015fi cele suferite de protagoni\u015ftii lui Hemingway din Fiesta sau Adio, arme, au rolul de a alegoriza \u00eentreaga suferin\u0163\u0103 provocat\u0103 umanit\u0103\u0163ii de deciziile politice ale \u201especiali\u015ftilor\u201c \u00een strategie militar\u0103 ori \u00een geo-politic\u0103 \u015fi de a recontextualiza noua realitate ce caracterizeaz\u0103 o lume care a trecut printr-un r\u0103zboi \u00een care majoritatea regulilor militare de p\u00e2n\u0103 atunci nu mai fuseser\u0103 respectate. R\u0103zboiul \u00eensu\u015fi e privit altfel, nu mai e vorba nicidecum despre eterna lupt\u0103 dintre bine \u015fi r\u0103u, dintre un metaforic Dumnezeu \u015fi un alegoric Satan, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpla de multe ori \u00een literatura veacurilor trecute, influen\u0163at\u0103 de imaginarul biblic \u015fi de retorica religios-mesianic\u0103, fiindc\u0103 acum nu se mai poate stabili cine este \u201ecel bun\u201c \u015fi cine este \u201ecel r\u0103u\u201c \u2013 sau, mai bine zis, dac\u0103 mai exist\u0103 (dac\u0103 mai pot exista) buni \u015fi r\u0103i \u00eentr-un r\u0103zboi mondial.
\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, chiar dac\u0103 Lemaitre \u00eei recunoa\u015fte pe de-acum uita\u0163ii Roland Dorg\u00e8les \u015fi J. Valmy-Baysse drept modele \u00een privin\u0163a temei asupra c\u0103reia se concentreaz\u0103, Au revoir l\u00e0-haut are \u00een vedere ceva mai mult dec\u00e2t reu\u015feau ace\u015fti predecesori s\u0103 realizeze \u00een romanele lor, Le R\u00e9veil des morts (1923) sau Le Retour d\u2019Ulysses (1921). Dovad\u0103 c\u0103 Lemaitre are \u00een vedere \u015fi un alt model pe care, de\u015fi nu-l exprim\u0103 deschis, reprezint\u0103 unul dintre punctele de plecare ale acestei c\u0103r\u0163i: Stendhal, cu M\u00e2n\u0103stirea din Parma. \u00cen acest mare roman avem deja de-a face cu un eu problematizant care \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconfigureze un \u00eentreg univers \u015fi s\u0103 dea sens unei lumi puse sub semnul haosului \u00een timpul unui r\u0103zboi care amenin\u0163\u0103 s\u0103 anuleze leg\u0103turile dintre percep\u0163ie \u015fi \u00een\u0163elegere ale celui implicat \u00een ac\u0163iunile militare \u015fi supus ordinelor pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, elemente acccentuate \u015fi \u00een aceast\u0103 carte. Pierre Lemaitre scrie un roman despre ini\u0163ieri dureroase, despre prietenii durabile \u00eentr-o lume \u00een care totul pare a fi construit pentru a nu dura, despre pierderi \u015fi singur\u0103tate, despre sacrificiu \u015fi c\u0103ldura uman\u0103, despre durere \u015fi speran\u0163a care trebuie p\u0103strat\u0103 mereu vie. Nu doar \u00een r\u0103zboi, \u00een orice r\u0103zboi, ci mai ales dup\u0103 ce acesta se \u00eencheie, ca semn al convingerii c\u0103 via\u0163a, oricum ar fi ea, merit\u0103 tr\u0103it\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pierre Lemaitre, La revedere acolo sus, traducere de Tristana Ir, Editura Trei, Bucure\u015fti, 2014   Georges Clemenceau spunea la un moment dat c\u0103 e suficient s\u0103 adaugi calificativul \u201emilitar\u201c anumitor cuvinte, pentru ca sensul s\u0103 le fie complet schimbat, c\u00e2t\u0103 vreme \u201ejusti\u0163ia militar\u0103\u201c e altceva dec\u00e2t justi\u0163ia obi\u015fnuit\u0103, iar \u201emuzica militar\u0103\u201c e \u015fi ea altceva… Cite\u0219te mai mult »Demonii r\u0103zboiului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14885,14884],"class_list":["post-24100","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-la-revedere-acolo-sus","tag-pierre-lemaitre"],"views":1110,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24100","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24100"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24100\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24101,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24100\/revisions\/24101"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24100"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24100"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24100"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}