{"id":24096,"date":"2015-08-14T13:41:43","date_gmt":"2015-08-14T11:41:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24096"},"modified":"2015-08-14T13:41:43","modified_gmt":"2015-08-14T11:41:43","slug":"cantece-din-valea-rea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cantece-din-valea-rea\/","title":{"rendered":"C\u00e2ntece din Valea rea"},"content":{"rendered":"

Andrei Dobo\u015f, Valea rea<\/em>, Cartea rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2015, 72 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Sindromul lupului singuratic<\/strong>
\nTrecut prin majoritatea grup\u0103rilor (poezie.ro, clubliterar.com, Discu\u0163ia secret\u0103), editurilor (Vinea, Casa de pariuri literare), revistelor (Echinox, Rom\u00e2nia literar\u0103, Vatra, Tribuna, Steaua, Apostrof) \u015fi cenaclurilor (\u201eEuridice\u201c, \u201eNepotu\u2019 lui Thoreau\u201c, \u201eBlecher\u201c) ce alc\u0103tuiesc coeren\u0163a poetic\u0103 a anilor 2000, Andrei Dobo\u015f iese din underground, trece prin Valea rea \u015fi ajunge \u00een lumina reflectoarelor lumii noastre literare. Al\u0103turi de Eschiva lui Dr\u0103goi, recentul s\u0103u volum publicat de Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 apare, cu toate acestea, dup\u0103 agita\u0163ia marilor t\u00e2rguri de carte. Pe scurt, un poet cu experien\u0163\u0103, cu vechime chiar. Fost redactor \u015fi librar, Andrei Dobo\u015f reprezint\u0103, \u00een peisajul actual, una din figurile centrale ale poeziei clujene, al\u0103turi de \u015etefan Manasia \u015fi Vlad Moldovan.
\nCu toate astea, ce remarci c\u00e2nd vine vorba de poezia lui e, \u00eent\u00e2i de toate, distan\u0163area fa\u0163\u0103 de logica intern\u0103 a ultimelor promo\u0163ii. Departe e de Andrei Dobo\u015f minimalismul cotidian al lui Sociu, cum la fel de departe e anarhismul fracturi\u015ftilor ori discursul metaforizant alde Vancu. Departe de Eftimie \u015fi val chimic. Dac\u0103, anxio\u015fi, protagoni\u015ftii lui Coman aprind nevrotic \u0163igar\u0103 dup\u0103 \u0163igar\u0103, personajele lui Dobo\u015f puf\u0103ie lini\u015ftite trabucul contemplativ: \u201e\u015fi sf\u00e2r\u015feai aplecat\/ peste gratiile parterului\/ cu o \u0163igar\u0103\/ pe care n-ai fi vrut s\u0103 o fumezi\/ urm\u0103rind\/ ce-a l\u0103sat ploaia pe asfalt\/ prin iarb\u0103\u201c. Mai interesant e c\u0103 o parte a tinerilor au spus stop gestului de respingere ini\u0163iat de optzeci\u015fti. \u00cen ultima vreme, modelele de la care se revendic\u0103, atunci c\u00e2nd nu e vorba de mediul virtual ori de filmele iconice, sunt, din nou, cele ale modernismului (de la avangard\u0103 la expresionism). Motiv pentru care m-a\u015f opri pu\u0163in asupra celor dou\u0103 voci pe care autorul pariaz\u0103.
\nPe dubl\u0103 frecven\u0163\u0103<\/strong>
\nAceast\u0103 nou\u0103 carte are toate vechile atribute ale lui Dobo\u015f. O voce personal\u0103, similar\u0103 celei din debut, care povestea aventurile studen\u0163ilor din M\u0103n\u0103\u015ftur e reutilizat\u0103 aici \u00een poeme ca Flore\u015fti. Sacada, Petunia revisited, Lui Vlad sau Interese oculte. M\u0103 feresc de eticheta biografismului pentru c\u0103 e vorba, mai cur\u00e2nd, de o mitologizare a istoriei personale (\u201eEu am ie\u015fit din faguri, muguri\/ \u015fi focuri\u201c) dec\u00e2t de transparen\u0163a unei transcrieri gratuite a nimicurilor.
\nDac\u0103 realitatea e mereu invocat\u0103 ea e, tocmai prin asta, mereu \u00eendep\u0103rtat\u0103, ba chiar idealizat\u0103, a\u015f zice, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 predominante r\u0103m\u00e2n, \u00een poemele amintite, sinuozit\u0103\u0163ile memoriei. Ce s\u0103 mai faci, cum zice Schiop, atunci c\u00e2nd Andrei spune \u201emai stau un pic pe b\u0103ncu\u0163\u0103 s\u0103 \u015ftii\/ e noapte \u015fi-mi mai amintesc de prin copil\u0103rie\u201c? Nu mai ai ce. E noapte, stai nemi\u015fcat \u015fi cite\u015fti \u00een continuare \u201ede prin poemele lui\u201c.
\nNici cea de-a doua voce nu e neap\u0103rat original\u0103, ea fiind preluat\u0103 din cel de-al doilea volum, Inevitabil, una a impersonalismului, insesizabil\u0103 la prima lectur\u0103, \u00eens\u0103 cu at\u00e2t mai eficient\u0103. O voce care \u015fopte\u015fte de undeva de la \u00een\u0103l\u0163ime, o voce care tr\u0103deaz\u0103, nu o dat\u0103, o modestie de sorginte patrician\u0103. Atitudinea asta impasibil\u0103 care, paradoxal, recep\u0163ioneaz\u0103 cele mai mici vibra\u0163ii de sensibilitate venind din zone dintre cele mai surprinz\u0103toare; atitudinea asta care a dat na\u015ftere unei elegii cutremur\u0103toare precum Lui Maurice: \u201eNu ne-a \u00eenv\u0103\u0163at nimeni\/ p\u0103s\u0103rile \u015fi arbu\u015ftii\/ frumuse\u0163ea\/ zborului de albine\/ departe de stup nu ne-a ar\u0103tat nimeni\/ lumina\/ reflectat\u0103 de o p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen\/ nici fluxul graurilor \u00een vie\/ nu ne-a educat nimeni\/ s\u0103 ascult\u0103m \u00een t\u0103cere\/ s\u0103 fim singuri\/ sub clopotul cerului\/ cu vini\u015fioarele din frunze\/ cine ne-a ar\u0103tat\/ cum \u00eenflore\u015fte cea\u0163a\/ \u015fi se desprinde ca bumbacul\/ \u00een visul unui copil?\u201c. Un spa\u0163iu idilic, a\u015fadar, \u00een care cucul \u015fi \u0163apul tr\u0103iesc bine-mersi pe l\u00e2ng\u0103 blocuri \u015fi antene.
\nAndrei Dobo\u015f <\/strong>
\nse \u00eentinde pe canapea<\/strong>
\nChiar dac\u0103 nu e o poezie scris\u0103 \u00een registrul prezentului cotidian, e, totu\u015fi, una care mizeaz\u0103 pe puterea prezentului ca moment (horribile dictu) apar\u0163in\u00e2nd prin excelen\u0163\u0103 Fiin\u0163ei. Lipsit\u0103 de prejudec\u0103\u0163i, aten\u0163ia sa poetic\u0103 e \u00eendreptat\u0103, de cele mai multe ori, asupra momentului, asupra emo\u0163iilor, g\u00e2ndurilor \u015fi senza\u0163iilor unui acum: \u201eC\u0103ut\u0103m ceva\/ \u00een lini\u015ftire\/ credem ce ne-au spus\/ misticii din vechime:\/ Dumnezeu vine \u00een lini\u015fte.\/ Poate c\u0103 o canapea\/ e de ajuns\/ pentru lini\u015fte\/ c\u00e2nd plou\u0103 afar\u0103\/ sau \u00een orice caz\/ c\u00e2nd nu e foarte cald\/ e bine s\u0103 stai pe canapea\/ sau undeva \u00eentins\/ sub lespedea de nori\/ \u015fi relativ comod\/ o jum\u0103tate de or\u0103\/ dup\u0103 mintea ta care\/ obi\u015fnuie\u015fte s\u0103 fixeze\/ tehnici \u015fi canoane\/ ale t\u0103cerii,\/ s\u0103 fii tao\/ sau\/ wu wei\/ duhul care sufl\u0103\/ unde voie\u015fte,\/ e o lini\u015fte\/ ce se a\u015fterne\/ uneori \u00een p\u0103dure\/ \u015fi atunci ascul\u0163i artist\/ cum bate v\u00e2ntul\u201c. Un Eckhart Tolle, dac\u0103 vre\u0163i, al poeziei rom\u00e2ne contemporane. Atent, \u00een sf\u00e2r\u015fit, la \u201elucruri pe care n-ai vrea s\u0103 le observi\u201c, lucruri pe care \u00eens\u0103 ai vrea s\u0103 le tr\u0103ie\u015fti, imediat ce le cite\u015fti. Un volum, iat\u0103, de sintez\u0103, \u015fi m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 adaug, un volum de tranzi\u0163ie din exact acelea\u015fi motive.
\nDon\u2019t let your mouth write <\/strong>
\na check that your ass can\u2019t cash<\/strong>
\nAltfel, e cea mai bun\u0103 carte a poetului, fiindc\u0103 e, pe scurt, cea mai curajoas\u0103. Referin\u0163ele vorbesc de la sine. Citatele sunt mai relevante ca orice analiz\u0103. Ar fi suficient s\u0103 selectez trimiterile la Arghezi (\u201ePache\u0163ele chineze\u015fti\/ brio\u015fe \u015fi sandvici \u015fni\u0163el pui\/ \u00eenghe\u0163at\u0103 cu rom\/ molf\u0103ite \u00een saliv\u0103 descompuse \u00een nutrien\u0163i\/ \u015fi reziduuri. Mu\u015ftiucuri\/ \u00eenc\u0103 fumeg\u0103, voci\/ lene\u015fe sau poruncitoare\u201c, \u201eAici e la fel: gr\u0103mezile cresc\/ canalizarea dreneaz\u0103 banii:\/ cutii, oase de sup\u0103\/ arcuri de saltele; ploaia cade\/ \u015fi se transform\u0103 direct \u00een mucegai\u201c, \u201esub cire\u015f granule fine de nisip \u00eengroap\u0103 t\u0103lpile\/ feti\u0163elor: nimicuri, frunze uscate, \u015func\u0103\u201c) ori Bacovia (\u201eMutat cu to\u0163ii \u00een virtual. Ora\u015ful golit. Au r\u0103mas\/ c\u00e2\u0163iva z\u0103p\u0103ci\u0163i pe strad\u0103, drujbi\u015fti b\u0103tr\u00e2ni\u201c, \u201eMai friguros, anul acela aveam\/ s\u0103 aflu seceta;\/ dup\u0103 o iarn\u0103 cu mult\u0103 z\u0103pad\u0103\/ \u00een martie, devreme, v\u00e2ntul uscat,\/ \u00een c\u00e2teva zile a ras straturile\/ de nea \u00eenghe\u0163at\u0103 \u015fi a l\u0103sat\/ p\u0103m\u00e2ntul curat\u201c, \u201es\u0103 auzi vibra\u0163ia neagr\u0103\/ cum detoneaz\u0103-n plin\u0103 lumin\u0103\/ \u015fi martorul, pulverizat\/ e din melodie singurul sunet\/ dat s\u0103 se repete,\/ stricat\u201c), \u00eens\u0103 impertinen\u0163a \u00eel \u00eempinge s\u0103 fac\u0103 cu ochiul \u015fi unui Eminescu sau, mai aproape de noi, unui C\u0103rt\u0103rescu (faruri, vitrine, fotografii se transform\u0103 \u00een faguri, muguri, focuri). Dobo\u015f transcrie ecoul final al melancoliei eminesciene: \u201eEu visez netulburat\/ o via\u0163\u0103\/ care nu este\/ a mea\u201c.
\nMai mult, pute\u0163i spune c\u0103 Ovidiu ori Lucre\u0163iu nu mai sunt la mod\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t scriitori ca Bogdan-Alexandru St\u0103nescu sau Andrei Dobo\u015f (neo-clasici\u015fti ambii, \u00eens\u0103, pe paliere diferite) pun cerneal\u0103 pe h\u00e2rtie sau, m\u0103 rog, pixeli pe ecran? Exerci\u0163ii de \u201eostranenie\u201c, forjate cu tehnici de o luciditate impecabil\u0103, mecanisme rar \u00eent\u00e2lnite azi precum repeti\u0163ia, compara\u0163ia, refrenul sau \u00eentreb\u0103rile retorice, m\u0103gulitoare cu cititorii lui. Curajoas\u0103 \u015fi riscant\u0103, ca orice provocare p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, poezia lui ne ofer\u0103 momente vizionare acompaniate de reci frisoane ale recunoa\u015fterii. Nu \u015ftiu c\u00e2t de mare, dar sunt sigur c\u0103 Dobo\u015f va avea un pre\u0163 de pl\u0103tit pentru \u00eendr\u0103zneala sa.
\nAnul Caprei de Lemn<\/strong>
\nO carte care se cite\u015fte cu respira\u0163ia \u0163inut\u0103 \u2013 din copil\u0103ria ora\u015fului minier (\u201eAveam 6 ani\/ la revolu\u0163ie\/ \u015fi am c\u00e2ntat ole ole\/ \u00een fa\u0163a blocului\u201c) prin vacan\u0163ele de la Po\u015faga, p\u00e2n\u0103 la \u00een\u0163elepciunea adultului din Flore\u015fti \u2013 o carte ce impresioneaz\u0103 prin fascina\u0163ia \u015fi mirarea \u00een fa\u0163a vie\u0163ii: casete de hip-hop furate, exorciz\u0103ri, filme, \u00eentruniri budiste, toate intr\u0103 \u00een malaxorul s\u0103u.
\nCu ajutorul unui imaginar preponderent vizual, Andrei Dobo\u015f scrie o poezie a naturii, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u00een care compune o poz\u0103 a interiorit\u0103\u0163ii, versuri, adic\u0103, ce reiau \u00een vizor problema originilor noastre, ascu\u0163ind con\u015ftiin\u0163a vizavi de modul \u00een care oamenii au profitat de pe urma naturii, chiar de ne referim la aspecte evanescente precum inspira\u0163ia. La rigoare, pastelurile sale pot fi defalcate \u00een c\u00e2teva categorii: poeme solare, poeme ale ploii, poeme ale noroiului (\u201eAveam mame de p\u0103m\u00e2nt\/ cu pielea ca noroiul uscat\u201c), poeme ale tribului \u015fi-ale str\u0103mo\u015filor. Cei interesa\u0163i de budism, panteism ori epicureism trebuie s\u0103 intre neap\u0103rat \u00een dialog cu aceste texte remarcabile.
\nCare sunt lucrurile ce contez\u0103 cu adev\u0103rat? Ce facem cu timpul pe care-l mai avem? Mai credem \u00een miracole? Mai e natura un spa\u0163iu privilegiat? \u00cendr\u0103znim s\u0103 avem o ultim\u0103 dorin\u0163\u0103? Pres\u0103rat\u0103 cu tot soiul de nea\u015fteptate ging\u0103\u015fii, Valea rea se dovede\u015fte a fi nu doar tulbur\u0103toarea confesiune a unui c\u0103l\u0103tor, ci itinerariul liric indispensabil fiec\u0103ruia dintre noi. Dincolo de faptul c\u0103 re\u00eennoad\u0103 cu o tradi\u0163ie ce abia se mai z\u0103rea \u00een actualitatea noastr\u0103 literar\u0103 (primul poem e despre \u0163ar\u0103, Anul de fier), volumul \u00ee\u0163i reaminte\u015fte c\u0103 un (bun) poet rom\u00e2n r\u0103m\u00e2ne a\u015fa tocmai fiindc\u0103 nu te face s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti, nici m\u0103car pentru o clip\u0103, la poe\u0163i de alt\u0103 limb\u0103. \u201eVinderel\u201c, \u201ebolta\u201c, \u201emo\u015fco\u015fe\u015fte\u201c, \u201eacareturi\u201c, \u201em\u00e2njit\u201c, \u201ecicade\u201c, \u201evr\u0103jma\u015ful\u201c, \u201ep\u00e2raiele\u201c, \u201ehoaspe\u201c, \u201ecu\u015fma\u201c, \u201epufoaica\u201c, \u201e\u015fi\u015ftare\u201c, \u201emurs\u0103\u201c, \u201ecol\u0163on\u201c, \u201epit\u0103\u201c, \u201ec\u0103\u0163\u0103lul\u201c, \u201ezarva\u201c, \u201eamu\u015fin\u0103\u201c, \u201evioreaua\u201c, \u201ecucut\u0103\u201c, \u201epuiet\u201c sunt doar c\u00e2\u0163iva dintre termenii neao\u015fi pe care Dobo\u015f \u00eei resemantizeaz\u0103 liric.
\nOdat\u0103 cu Valea rea Andrei Dobo\u015f reu\u015fe\u015fte ceva ce altora n-o s\u0103 le ias\u0103 prea cur\u00e2nd \u2013 stoarce natura (prunii, vi\u015finii, cire\u015fii) de lirism, o transform\u0103 \u00een tablouri pline de senin\u0103tate pe care le transport\u0103, \u00een final, \u00een via\u0163a de zi cu zi \u2013 \u015fi o face av\u00e2nd, de-o parte, perspectiva istoric\u0103 a literaturii \u015fi sim\u0163ul limbii rom\u00e2ne, pe cealalt\u0103. Nu-mi pot scoate unele poeme din minte \u015fi m\u0103 bucur c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa. A\u015f zice c\u0103 e un volum foarte bun, \u00eens\u0103 i-a\u015f face o nedreptate. E o carte excep\u0163ional\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Dobo\u015f, Valea rea, Cartea rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2015, 72 p. Sindromul lupului singuratic Trecut prin majoritatea grup\u0103rilor (poezie.ro, clubliterar.com, Discu\u0163ia secret\u0103), editurilor (Vinea, Casa de pariuri literare), revistelor (Echinox, Rom\u00e2nia literar\u0103, Vatra, Tribuna, Steaua, Apostrof) \u015fi cenaclurilor (\u201eEuridice\u201c, \u201eNepotu\u2019 lui Thoreau\u201c, \u201eBlecher\u201c) ce alc\u0103tuiesc coeren\u0163a poetic\u0103 a anilor 2000, Andrei Dobo\u015f iese din underground, trece… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2ntece din Valea rea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7097,14882],"class_list":["post-24096","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-dobos","tag-valea-rea"],"views":1410,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24096","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24096"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24096\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24097,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24096\/revisions\/24097"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24096"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24096"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24096"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}