{"id":24085,"date":"2015-08-14T13:34:43","date_gmt":"2015-08-14T11:34:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24085"},"modified":"2015-08-14T13:34:43","modified_gmt":"2015-08-14T11:34:43","slug":"multe-dar-nu-marunte-cannes-2015","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/multe-dar-nu-marunte-cannes-2015\/","title":{"rendered":"Multe, dar nu m\u0103runte. Cannes 2015"},"content":{"rendered":"

MAGDA MIH\u00c3ILESCU<\/p>\n

C\u00e2rcotim, c\u00e2rcotim \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 constat\u0103m c\u0103 nu ne ajung paginile pentru a l\u0103sa m\u0103car un g\u00e2nd despre unele filme. Vom p\u0103stra doar \u00een minte multe dintre titlurile altor sec\u0163iuni, proiec\u0163ii la care am alergat, la care am f\u0103cut cozi. F\u0103r\u0103 imaginile lor ne-am fi \u00eentors acas\u0103 tri\u015fti \u015fi bomb\u0103nind acest festival prea \u00eendestulat, care nu \u0163ine seama de omene\u015ftile limite ale unui ziarist. Parc\u0103 aud replica: \u201eDar cine v\u0103 pune?\u201c. Adev\u0103rat. Cannes-ul, mai ales el, implic\u0103 \u015fi o nemiloas\u0103 putere de selec\u0163ie. Poate chiar \u015ftiin\u0163a ei. M\u0103 str\u0103duiesc de mult\u0103 vreme s\u0103 le dob\u00e2ndesc. P\u00e2n\u0103 una alta, v\u0103d c\u0103 mi-a r\u0103mas cu totul pe dinafar\u0103 un film chiar din competi\u0163ie, socotit demn de o Palme d\u2019 Or, Carol, al lui Todd Haynes, ecranizare liber\u0103 dup\u0103 romanul The Price of Salt, al cunoscutei Patricia Highsmith. A impresionat prin elegan\u0163a \u015fi delicate\u0163ea uman\u0103 cu care \u00eendreapt\u0103 camera acolo unde ar fi fost imposibil \u00een anii \u201950, evoca\u0163i pe ecran: \u00eent\u00e2lnirea dintre dou\u0103 femei \u00een New Yorkul abia trecut de mijlocul secolului XX. Nimic sordid, niciun ochi proptit \u00een gaura cheii, nicio curiozitate insistent\u0103 pe ceea ce ar putea fi numit\u0103 o dragoste anormal\u0103. Nici o coregrafiere a corpurilor feminine \u00een \u00eenl\u0103n\u0163uirea lor erotic\u0103, tip K\u00e9chiche. Totul este m\u0103sur\u0103, a gesturilor, a privirii, a vorbelor. Nu se pronun\u0163\u0103 niciodat\u0103 cuv\u00e2ntul homosexualitate. Therese (Rooney Mara, Premiul de interpretare ex-aequo cu Emmanuelle Bercot), mica v\u00e2nz\u0103toare dintr-un raion de juc\u0103rii al unui mare magazin newyorkez, este vr\u0103jit\u0103 de apari\u0163ia \u00een preajma ei a unei misterioase, distinse, elegante doamne, a\u015fa cum unele fete sunt fermecate de prin\u0163ul din basme. Fata cuminte pare ame\u0163it\u0103, nu poate spune nu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie \u00eencotro se duce. Carol, \u00een interpretarea magnificei Cate Blanchett pare de pe alt\u0103 lume. Pentru Therese, ea chiar vine dintr-o alt\u0103 lume, dar nu opulen\u0163a, non\u015falan\u0163a cu care Carol t\u00e2r\u0103\u015fte luxul o atrag, ci aerul ei enigmatic, jocul diabolic m\u0103surat al seduc\u0163iei \u015fi al am\u00e2n\u0103rilor. Nu am v\u0103zut de mult pe ecran o f\u0103ptur\u0103 at\u00e2t de astral\u0103 cum apare Cate Blanchett, insinuant\u0103 f\u0103r\u0103 perversitate, intimidant\u0103, dar superior protectoare. R\u0103m\u00e2n la competi\u0163ia oficial\u0103, dar privit\u0103 dintr-un alt unghi. Mereu se vor g\u0103si repro\u015furi adresate organizatorilor pentru inexplicabila cantonare \u00een sec\u0163iunea, altfel extrem de onorabil\u0103 Un Certain regard, a unor filme c\u0103rora le-ar fi stat bine, \u015fi pe merit, \u00een marea \u00eentrecere. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 cred c\u0103 una dintre cele dou\u0103 produc\u0163ii ale noastre, fie Comoara lui Corneliu Porumboiu, fie Cu un etaj mai jos de Radu Muntean (nu avansez nicio alegere personal\u0103), \u00ee\u015fi avea locul. S-a scris mult despre ele, ecouri ample despre buna lor primire din partea criticilor au ajuns, la vremea respectiv\u0103, \u00een media de la noi, de aceea nu insist acum, iar despre men\u0163iunea Un Certain talent acordat\u0103 lui Porumboiu mi-am spus imediat p\u0103rerea \u015fi nu mi-am schimbat-o: mi s-a p\u0103rut cel pu\u0163in ciudat s\u0103 vorbe\u015fti despre un anumit talent \u00een cazul unuia care acum c\u00e2\u0163iva ani a fost distins cu Premiul special al juriului \u015fi, mai \u00eenainte, cu Cam\u00e9ra d\u2019 Or.
\nNu ar fi singura bizarerie a repartiz\u0103rii filmelor selec\u0163iei oficiale. Vechea legend\u0103 a peliculelor mai fragile, incluse la Un Certain regard pentru c\u0103 nu ar putea face fa\u0163\u0103 competi\u0163iei, nu mai \u0163ine. Mi-e greu s\u0103 cred c\u0103 unul dintre cele mai frumoase filme ale acestei edi\u0163ii, Cimitirul splendorii al thailandezului Apichatpong Weerasethakul (Palme d\u2019 Or 2010 pentru Unchiul Boomie…), nu ar fi rezistat. Poveste hipnotic\u0103, pe care o prive\u015fti ca \u015fi cum ai fi \u00eentre somn \u015fi trezie, cu solda\u0163i adormi\u0163i, atin\u015fi de narcolepsie, pentru c\u0103 spitalul \u00een care zac a fost construit pe locul unui vechi cimitir al regilor, ale c\u0103ror spirite \u00eenc\u0103 se mai r\u0103zboiesc, vampiriz\u00e2ndu-i pe cei vii, sec\u0103tuind de energie b\u0103rba\u0163ii.
\nCu Woody Allen este altceva, el a anun\u0163at o dat\u0103 pentru totdeauna inapeten\u0163a pentru orice fel de competi\u0163ie, de aceea nu mai \u00eencape nicio mirare. \u00cel privim, ne bucur\u0103m, \u015fi pace. A\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi acum cu Irrational Man. Sub acest titlu se ascunde un profesor de filosofie depresiv (cum altfel?) de care se \u00eendr\u0103gostesc studentele seduse de lec\u0163iile lui deloc academice, ba chiar \u00een r\u0103sp\u0103r, cum ar fi aceasta despre Kant: \u201e\u00centr-o lume moral\u0103, minciuna nu are ce c\u0103uta, ne \u00eenva\u0163\u0103 g\u00e2nditorul imperativului categoric. Dac\u0103, bun\u0103oar\u0103, \u015fti\u0163i c\u0103 familia dumneavoastr\u00e3. ascunde pe cineva \u00een cas\u0103, trebuie s\u0103 o denun\u0163a\u0163i, s\u0103 chema\u0163i imediat poli\u0163ia. S\u0103 zicem c\u0103 a\u0163i fi tr\u0103it \u00een vremea nazismului. A\u0163i fi denun\u0163at-o pe Ana Franck?\u201c. Cam a\u015fa arat\u0103 instruc\u0163ia profesorului Abe, cufundat \u00een plin\u0103 dram\u0103 a absen\u0163ei unui \u0163el \u00een via\u0163\u0103. \u00cen niciun caz, nu dinspre partea filosofiei s-ar mai putea ivi. \u015ei totu\u015fi, hazardul, chiar hazardul despre care gloseaz\u0103 el la cursuri \u00eel salveaz\u0103. Ideea unei posibile crime \u201e\u00eendrept\u0103\u0163ite\u201c \u00eei d\u0103 aripi, justificarea moral\u0103 fiind scutirea omenirii de \u00eenc\u0103 un tic\u0103los. Ne afl\u0103m, \u00eens\u0103, s\u0103 nu uit\u0103m, \u00eentr-o comedie de Woody Allen. La conferin\u0163a de pres\u0103 cineastul a \u0163inut s\u0103-\u015fi precizeze propriile raporturi cu filosofia. \u00cen stilul lui: \u201eVreau s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 filosofii, psihanali\u015ftii nu m-au ajutat cu nimic \u00een momentele mele grele, care dureaz\u0103 de o via\u0163\u0103. \u015ei Kant, \u015fi Kierkegaard, \u015fi Freud, \u015fi Nietzsche \u00eemi tot amintesc c\u0103 voi muri. Filmul m-a ajutat, singurul care m\u0103 extrage din realitate. De aceea fac cinema, m\u0103 smulg pe mine, \u00eencerc s\u0103 v\u0103 smulg \u015fi pe dv. Desigur, a\u015f fi vrut s\u0103 fiu un cineast serios, idolul meu este Bergman, dar nu mi-a fost dat\u201c.
\nAnul acesta a fost \u015fi unul al marilor documentare. A le rata ar fi \u00eensemnat, cum se spune, nu o gre\u015feal\u0103, ci o crim\u0103. Pe scurt, despre c\u00e2teva. \u00cencep cu Hitchcock\/Truffaut (prietenii \u015ftiu de ce) documentarul realizat de Kent Jones, regia, \u015fi Serge Toubiana, scenariul, dedicat c\u0103r\u0163ii care a schimbat percep\u0163ia Americii despre Hitchcock, volumului de interviuri-fluviu \u00eenregistrate de Fran\u00e7ois Truffaut \u00een 1962 \u015fi r\u0103mas, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, biblia c\u0103r\u0163ilor de cinema, fondatoare a cinefiliei mondiale. \u00centr-o zi, prin anii \u201990, Toubiana, actualul director al Cinematecii, pe atunci redactor-\u015fef al revistei Cahiers du cin\u00e9ma, biograful autorizat al cineastului francez, a g\u0103sit la societatea acestuia, Les Films du Carrosse, o cutie imens\u0103 \u00een care se p\u0103straser\u0103, ca prin minune, \u00eenregistr\u0103rile fabuloasei c\u0103r\u0163i. Ca \u015fi cum Truffaut ne-ar mai fi l\u0103sat un rest de mo\u015ftenire. Dup\u0103 ce \u00een 2004 a ap\u0103rut documentul sonor Hitchcok\/Truffaut, ast\u0103zi avem privilegiul de a-l vedea \u015fi de a-i auzi vocea, \u00een timp ce \u00eel descoase film cu film pe \u201edomnul Hitchcock\u201c (nu i s-a adresat niciodat\u0103 altfel) iar domnul Hitchcock \u00eei r\u0103spunde cu tandrul \u201eFran\u00e7ois, my boy\u201c. Este o experien\u0163\u0103 unic\u0103 \u015fi teribil de emo\u0163ionant\u0103, s\u0103 urm\u0103re\u015fti, pe ecran, curgerea r\u00e2ndurile unor pagini, \u00een timp ce auzi glasul celor doi. L-am ascultat, \u00een documentarul Elisabethei Kapnist Shadows and Light \u015fi pe unul dintre gigan\u0163ii filmului american, Orson Welles, cel care spunea despre sine: \u201eAm \u00eenceput \u00een v\u00e2rf de tot \u015fi apoi am muncit pentru a m\u0103 pr\u0103bu\u015fi\u201c. Asimil\u0103m aceast\u0103 pr\u0103bu\u015fire cu povestea unui creator care la 24 de ani, cu Cet\u0103\u0163eanul Kane, reinventase limbajul cinematografic, a unui geniu ne\u00een\u0163eles, care s-a \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat s\u0103 fac\u0103 loc, \u00een legenda despre fanteziile \u015fi nes\u0103buin\u0163ele sale, \u015fi voin\u0163ei de a r\u0103m\u00e2ne \u00een istorie. Un alt uria\u015f al cinematografului, francez, de data aceasta G\u00e9rard Depardieu, ne-a fost prezentat Grandeur nature \u00een filmul cu acela\u015fi nume de Richard Melloul. Curat \u201em\u0103rime natural\u0103\u201c a artistului subiect al at\u00e2tor polemici \u015fi ne\u00een\u0163elegeri \u00een ultimii ani, de care autorul ne \u0163ine departe pentru a privilegia actorul \u015fi omul infinitei tandre\u0163i \u00een raporturile cu ceilal\u0163i, \u201eanimalul ciudat\u201c, cum \u00eei spunea prietenul s\u0103u Michel Blanc. Este un film trist, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd vorbe\u015fte despre primii ani de via\u0163\u0103: \u201eCopil\u0103ria mea a \u0163inut doar p\u00e2n\u0103 la 7 sau 8 ani, apoi, nu am f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103 supravie\u0163uiesc. Nimeni nu m\u0103 voia, nici la \u015fcoal\u0103, nici la biseric\u0103. Doar poli\u0163i\u015ftii, de aceea le port un mare respect\u201c. Este un film trist mai ales pentru c\u0103 Depardieu tr\u0103ie\u015fte, se vede bine, \u00eenconjurat de umbrele celor care nu mai sunt. Printre ele, fantoma tutelar\u0103 a fiului s\u0103u Guillaume, copilul cu destin nefericit: \u201e\u00cel simt, este aici, cu mine, m\u0103 protejeaz\u0103\u201c.
\n\u00cen afara lui Orson Welles, festivalul a mai s\u0103rb\u0103torit un centenar: al na\u015fterii marii actri\u0163e suedeze care, timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, ne-a z\u00e2mbit de pe afi\u015ful acestei edi\u0163ii. Cont\u00e2nd pe cunoa\u015fterea filmelor celei despre care Thierry Fr\u00e9maux spunea, \u00een introducerea sa, c\u0103 \u201eUn singur plan din Casablanca poate justifica o carier\u0103\u201c, autorul documentarul Ingrid Bergman \u2013 in Her Own Words, Stig Bjorkman a parcurs via\u0163a unei femei mai presus de orice libere. Liber\u0103 \u00een iubiri (nu mi-a\u015f fi imaginat c\u0103 se \u00eendr\u0103gostea at\u00e2t de u\u015for), liber\u0103 \u00een alegerile ei cinematografice. \u201eNu cer mare lucru de la via\u0163\u0103, dar vreau totul\u201c era deviza ei. Printre altele, l-a vrut pe Rosselini, c\u0103ruia i-a scris: \u201eSunt o actri\u0163\u0103 suedez\u0103 care vorbe\u015fte bine engleza, acceptabil franceza \u015fi care, \u00een italian\u0103 nu \u015ftie s\u0103 spun\u0103 dec\u00e2t te iubesc. Dac\u0103 ve\u0163i avea c\u00e2ndva, un rol…\u201c \u015ei au ap\u0103rut mai multe roluri, primul fiind cel de nevast\u0103. Comentariul se bazeaz\u0103 pe scrisorile \u015fi jurnalul actri\u0163ei, ceea ce \u00eel face cu adev\u0103rat emo\u0163ionant, iar fotografiile inedite din copil\u0103rie, din adolescen\u0163\u0103 ale uluitor de frumoasei Ingrid taie r\u0103suflarea. Pentru mul\u0163i, festivalul chiar s-a \u00eencheiat en beaut\u00e9, cum spun francezii.<\/p>\n

\"cannes\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MAGDA MIH\u00c3ILESCU C\u00e2rcotim, c\u00e2rcotim \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 constat\u0103m c\u0103 nu ne ajung paginile pentru a l\u0103sa m\u0103car un g\u00e2nd despre unele filme. Vom p\u0103stra doar \u00een minte multe dintre titlurile altor sec\u0163iuni, proiec\u0163ii la care am alergat, la care am f\u0103cut cozi. F\u0103r\u0103 imaginile lor ne-am fi \u00eentors acas\u0103 tri\u015fti \u015fi bomb\u0103nind acest festival… Cite\u0219te mai mult »Multe, dar nu m\u0103runte. Cannes 2015<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563],"class_list":["post-24085","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015"],"views":1351,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24085","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24085"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24085\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24087,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24085\/revisions\/24087"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24085"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24085"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24085"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}