{"id":24082,"date":"2015-08-14T13:32:57","date_gmt":"2015-08-14T11:32:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24082"},"modified":"2015-08-14T13:32:57","modified_gmt":"2015-08-14T11:32:57","slug":"faust-abstract-la-teatrul-regio-din-torino","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/faust-abstract-la-teatrul-regio-din-torino\/","title":{"rendered":"\u201eFaust\u201c abstract la Teatrul Regio din Torino"},"content":{"rendered":"

Un inel masiv, un inel imens domin\u0103 scena, prin mi\u015fc\u0103ri lente ia varii pozi\u0163ii \u00een diverse planuri. Un semn sub care, \u00een moderna sal\u0103 din capitala regiunii Piemont, se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentregul spectacol Faust de Gounod, coproduc\u0163ie cu Israeli Opera (Tel Aviv) \u015fi Opera din Lausanne. O montare ce-l are drept realizator total (regie, decoruri, costume, coregrafie, lumini) pe italianul Stefano Poda.
\nInelul poart\u0103 departe imagina\u0163ia. Este cercul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii, este aureola sumbr\u0103 sub care zace, abandonat\u0103, stiva de c\u0103r\u0163i \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie a lui Faust \u015fi peste care Mefisto, dispre\u0163uitor, \u00ee\u015fi c\u00e2nt\u0103 rondo-ul. Este locul \u00een care un simbolic trunchi de copac cu cr\u0103ci desfrunzite \u015fi dezolante decoreaz\u0103 trist gr\u0103dina Margaretei, este veriga care \u00eenconjoar\u0103 crucea r\u0103sturnat\u0103 a lui Mefisto \u00een scena bisericii, dar \u015fi crucea dreapt\u0103 \u00een care ea se transform\u0103, ca sugestie a victoriei asupra Diavolului. Este \u2013 \u00een definitiv \u2013, magnetul care polarizeaz\u0103 sau respinge sentimente \u015fi eroi. Simbolistica uria\u015fului inel cenu\u015fiu guverneaz\u0103 \u00eentreaga viziune \u015fi ni-l recomand\u0103 pe Poda drept un profund g\u00e2nditor asupra unei teme filosofice fundamentale. Reflec\u0163iile pe care le genereaz\u0103 persist\u0103 \u00een timp, dup\u0103 vizionare.
\nCa unic semnatar al produc\u0163iei valideaz\u0103 un fapt de dorit, acela al coeren\u0163ei \u00eentre fa\u0163etele mont\u0103rii. Nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 al\u0163i regizori nu au colaborat bine cu designerii de decoruri, costume, cu mae\u015ftrii de lumini, cu coregrafii. Poda a f\u0103cut de toate, \u015fi-a stabilit decorul unic dup\u0103 propria ideatic\u0103, a \u00eenv\u0103luit \u00een lumini balansul \u00eentre realitate \u015fi mister al fiec\u0103rei scene. A desenat costume uniforme pentru membrii ansamblului, ro\u015fii la cori\u015fti (culoarea lui Mefisto), negre cu borsaline burgheze la coriste, iar pentru soli\u015fti \u0163inute \u00eentruc\u00e2tva atemporale. \u015ei cum tabloul Noaptea Valpurgiei nu a exclus nuditatea, pentru balerinii Infernului cu fe\u0163e \u00eennegrite nu au fost probleme. Desene bogate au fost rezervate mantilelor Margaretei \u00een actul al III-lea, cu flori (simbolul buchetului lui Siebel) \u015fi mai apoi cu pietre pre\u0163ioase (cadoul otr\u0103vit al lui Mefisto prin m\u00e2na lui Faust).
\n\u00cel suspectez pe Stefano Poda c\u0103 a fost la originea mut\u0103rii scenei din biseric\u0103 tocmai la sf\u00e2r\u015fitul actului al IV-lea, dup\u0103 moartea lui Valentin. Efectul a fost nul \u015fi a contrazis derularea fireasc\u0103 a ac\u0163iunii. Vinovat pentru acceptare se face \u015fi dirijorul Gianandrea Noseda, gardianul absolut al partiturii lui Gounod. Fa\u0163\u0103 de o asemenea inversare, t\u0103ieturile muzicale din baletul Noaptea Valpurgiei au p\u0103rut delicte minore.
\nFaust \u015fi Margareta, <\/strong>
\nun cuplu puternic<\/strong>
\n\u00cen rolul titular, Charles Castronovo a conturat un personaj intens poetic. Este un tenor cu timbru cald, catifelat \u015fi rotund, st\u0103p\u00e2n pe t\u0103lm\u0103ciri rafinate, gra\u0163ie emisiei \u00een mezzoforte \u015fi pianissimo. \u00cei sunt la \u00eendem\u00e2n\u0103 filajele, \u00eendeosebi \u00een registrul acut, care mai abat aten\u0163ia de la note \u00eenalte \u201ecl\u0103tinate\u201c, f\u0103r\u0103 fermitate, al c\u0103ror refugiu \u00eel constituie tocmai acele filaje. A\u015fa a fost Si-ul din scena chermezei (actul secund) sau Do-ul din aria Salut! demeure chaste et pure (actul al III-lea), note-limit\u0103 ale \u00eentinderii vocii tenorului. \u00cen orice caz, cele dou\u0103 Si bemol-uri, acute mai joase din ter\u0163etul actului al IV-lea, au avut deplin\u0103 siguran\u0163\u0103. Sunt nota\u0163ii obligatorii, ce nu umbresc linia vocal\u0103 seduc\u0103toare \u015fi lirismul artistului. Memorabile au fost rostirile Laisse-moi… contempler ton visage (poezie \u015fi atmosfer\u0103), O nuit d\u2019amour ciel radieux (vraj\u0103), Divine puret\u00e9! (transcenden\u0163\u0103) din marele duet cu Margareta (actul al III-lea), \u00een care Irina Lungu i-a fost partenera ideal\u0103 pentru imaginea de cuplu. D\u0103ruirea, \u00eengem\u0103narea, \u201echimia\u201c celor dou\u0103 spirite \u00eendr\u0103gostite au fost f\u0103r\u0103 margini.
\nIngenu\u0103 \u015fi diafan\u0103, soprana a c\u00e2ntat cu limpezime de sunet, a povestit melancolic Balada regelui din Thul\u00e9 \u015fi s-a antrenat cu cochet\u0103rie \u015fi feminitate \u00een aria bijuteriilor, finalizat\u0103 expansiv cu un foarte bun Si natural acut. Este un sunet pe care \u00eel reg\u0103se\u015fte cu aceea\u015fi brilian\u0163\u0103 \u015fi \u00een aria din actul al IV-lea, \u00eenceput\u0103 parc\u0103 profetic, cu ad\u00e2nc\u0103 triste\u0163e Il ne revient pas. Aici Stefano Poda a mizat pe contrastul cu duetul de dragoste abia \u00eencheiat \u015fi a unit cele dou\u0103 acte, f\u0103r\u0103 pauz\u0103. Efectul a fost impresionant, tulbur\u0103tor, de\u015fi \u00eentre episoade trecuse ceva timp. Margareta era vizibil \u00eens\u0103rcinat\u0103.
\n\u00cen scena \u00eenchisorii, Irina Lungu a c\u00e2ntat cu autoritate \u015fi str\u0103lucire, a fost o Margareta merg\u00e2nd \u00eencrez\u0103toare \u015fi luminoas\u0103 c\u0103tre izb\u0103vire, c\u0103tre apoteoza final\u0103. O singur\u0103 \u201epat\u0103 \u00een soare\u201c, acuta de Do natural din duetul cu Faust, \u00eentruc\u00e2tva \u201efix\u0103\u201c, \u201edreapt\u0103\u201c, citi\u0163i f\u0103r\u0103 vibra\u0163ie natural\u0103 suficient\u0103.
\nUn mare Mefisto<\/strong>
\n\u00cen mod cert, \u00een ziua de ast\u0103zi basul Ildar Abdrazakov ocup\u0103 cu autoritate podiumul interpre\u0163ilor lui Mefisto. Cu alur\u0103 impresionant\u0103 \u015fi voce somptuoas\u0103, dominatoare, \u00eenve\u015fm\u00e2ntat\u0103 \u00een armonice generoase, artistul a \u00eenzestrat rolul cu multitudine de fa\u0163ete venite fie din elegan\u0163a adres\u0103rii, fie prin f\u0103\u0163\u0103rnicia dialogului agrementat cu insinu\u0103ri veninoase, fie prin subtilit\u0103\u0163i la tot pasul. Este genul de Mefisto-gentilom, cu atitudine seniorial\u0103, periculos tocmai prin aceste calit\u0103\u0163i. C\u00e2nt\u0103 cu linie impecabil\u0103 de glas \u015fi interpreteaz\u0103 \u00een autentic spirit francez, f\u0103r\u0103 asprimi sau excese. P\u0103cat c\u0103 regizorul Poda l-a plasat pentru rondo-ul Le veau d\u2019or pe o platform\u0103 ridicat\u0103 la jum\u0103tatea scenei. Punctele de eficien\u0163\u0103 acustic\u0103 ale s\u0103lii din Torino r\u0103m\u0103seser\u0103 la nivelul plan\u015feului. Au fost \u00eens\u0103 de neuitat incanta\u0163ia sumbr\u0103 din gr\u0103dina Margaretei, blestemul din biseric\u0103, serenada \u015fi finalul operei.
\nAlte personaje, <\/strong>
\nansamblurile, dirijorul<\/strong>
\nO surpriz\u0103 pentru mine a fost glasul baritonului Vasilij Ladjuk (Valentin), calitativ, perfect omogen, cu pronun\u0163at\u0103 tent\u0103 liric\u0103 \u015fi culoare de voce oarecum tenoral\u0103. A frazat fluid, lung, baz\u00e2ndu-se pe o respira\u0163ie ideal\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd fa\u0163\u0103 cu brio tempilor relaxa\u0163i ai dirijorului Noseda, bine potrivi\u0163i rug\u0103ciunii Avant de quitter ces lieux sau scenei mor\u0163ii, pe care Ladjuk a c\u00e2ntat-o \u00een picioare, la dorin\u0163a regizorului?!
\nPentru alte roluri au primit \u201ede lucru\u201c mezzosoprana Ketevan Kemoklidze (Siebel energic, cu discurs nuan\u0163at \u015fi acute str\u0103lucitoare), mezzosoprana Samantha Korbey (Martha t\u00e2n\u0103r\u0103, ultra sexy, cu timbru sopranil, mai aerat chiar dec\u00e2t al lui Siebel), precum \u015fi baritonul Paolo Maria Orecchia (Wagner).
\n\u00cen fos\u0103, Gianandrea Noseda, directorul muzical al Teatrului Regio, a condus o orchestr\u0103 cu sonorit\u0103\u0163i echilibrate \u00eentre compartimente, \u00eentr-o des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 pliere expresiv\u0103 de stil. Aceea\u015fi omogenitate s-a distins \u015fi \u00een c\u00e2ntul nuan\u0163at al cori\u015ftilor preg\u0103ti\u0163i de Claudio Fenoglio.
\nO serat\u0103 care a stat sub amprenta mont\u0103rii incitante, a unor voci remarcabile \u015fi a unor ansambluri pe m\u0103sura valorii baghetei.
\nS\u0103 nu uit. Un anun\u0163 inedit s-a f\u0103cut prin difuzoare \u00eenaintea \u00eenceperii spectacolului. \u00cen afar\u0103 de obi\u015fnuitele solicit\u0103ri de a se \u00eenchide telefoanele mobile, de a nu se fotografia sau filma, s-a cerut \u015fi s\u0103 nu se… fumeze. \u0162ig\u0103ri electronice. Cine s-ar fi g\u00e2ndit la a\u015fa ceva?! Inventivi, torinezii!<\/p>\n

\"faust\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un inel masiv, un inel imens domin\u0103 scena, prin mi\u015fc\u0103ri lente ia varii pozi\u0163ii \u00een diverse planuri. Un semn sub care, \u00een moderna sal\u0103 din capitala regiunii Piemont, se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentregul spectacol Faust de Gounod, coproduc\u0163ie cu Israeli Opera (Tel Aviv) \u015fi Opera din Lausanne. O montare ce-l are drept realizator total (regie, decoruri, costume,… Cite\u0219te mai mult »\u201eFaust\u201c abstract la Teatrul Regio din Torino<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[14872,14873,14874],"class_list":["post-24082","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor","tag-opera-din-lausanne","tag-spectacol-faust-de-gounod","tag-stefano-poda"],"views":1313,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24082","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24082"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24082\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24084,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24082\/revisions\/24084"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}