Doi dintre marii scriitori ai genera\u0163iei \u201960 \u00eemplinesc, \u00een agitatul 2015, 80 de ani: George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 (17 aprilie 1935) \u015fi Dumitru Radu Popescu (19 august 1935). Am\u00e2ndoi aleg s\u0103-\u015fi \u201edecline\u201c v\u00e2rsta scriind despre al\u0163ii. \u00cen Pro Saeculum, revist\u0103 care spre lauda sa se \u0163ine la distan\u0163\u0103 onorabil\u0103 de marile scandaluri \u015fi \u201edesp\u0103r\u0163iri\u201c ale momentului literar, D.R. Popescu scrie despre o carte pe care a citit-o \u201epe ner\u0103suflate\u201c, un roman-document, Drumul spre iad de Radu Ciuceanu, iar G. B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 consacr\u0103 tableta sa patetic\u0103 \u015fi emo\u0163ionat\u0103 La un amic lui C.D. Zeletin (13.04.1935): \u201e\u00cel cunosc de o via\u0163\u0103-ntreag\u0103. Suntem am\u00e2ndoi aprilini, n\u0103scu\u0163i \u00een a doua decad\u0103 a capricioasei noastre zodii. Un om \u00eenzestrat cu toate cele bune. Dubl\u0103 voca\u0163ie, medic \u015fi scriitor. (…) Norocul de a se trage dintr-un neam bun. Credincios p\u00e2n\u0103 la lacrimi. Crescut \u00een spiritul tradi\u0163iei s\u0103n\u0103toase cre\u015ftin-ortodoxe, dar \u015fi a timpului care i-a fost dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. P\u0103rin\u0163i, bunici, str\u0103buni, \u0163\u0103rani r\u0103ze\u015fi, preo\u0163i \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori. St\u00e2lpii a\u015fez\u0103rilor noastre de la \u00eenceputuri, gospodari prin munc\u0103 cinstit\u0103 \u015fi dragoste de mo\u015fia str\u0103mo\u015feasc\u0103. \u00centr-o lume de jur \u00eemprejur nu numaidec\u00e2t ostil\u0103, dar complicat problematic\u0103, neamul rom\u00e2nesc s-a p\u0103strat \u00een tot ce are bun prin r\u0103d\u0103cina \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103. Din care au ie\u015fit \u015fi boierii p\u0103m\u00e2nteni \u015fi voievozii \u00eentemeietori \u015fi lumea european\u0103 de mai \u00eencoace. A\u015fadar, elevul magna cum laude Constantin Dimoftache, \u015fef de promo\u0163ie, domnul doctor Dimoftache \u015fi distinsul C.D. Zeletin, autor important, cu raftul lui \u00een biblioteca na\u0163ional\u0103. Nepot bun al singurului Nobel rom\u00e2n, dr. George Emil Palade, frate cu mama Berbecului CDZ…\u201c Din \u201er\u0103d\u0103cina \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103\u201c despre care vorbe\u015fte aici G. B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 se nasc ace\u015fti st\u00e2lpi de rezisten\u0163\u0103 ce r\u0103m\u00e2n \u00een picioare \u00een toiul dezastrului. Trecut el \u00eensu\u015fi printr-un dezastru, evoc\u0103 asemenea \u201est\u00e2lpi\u201c \u015fi Ernst J\u00fcnger dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u00een 1949, \u00een Pagini din Kirchhorst (Polirom, 2004, traducere, prefa\u0163\u0103, note \u015fi indice de Viorica Ni\u015fcov). El noteaz\u0103 acolo o istorie din \u201er\u0103zboiul boxerilor\u201c despre execu\u0163ia unor ostateci chinezi: \u201eAce\u015ftia st\u0103teau \u00eentr-un \u015fir lung, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 fie, unul dup\u0103 altul, desc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na\u0163i. Ofi\u0163erului i-a atras luarea aminte un chinez din acest r\u00e2nd, care citea o carte. Priveli\u015ftea l-a tulburat \u015fi l-a rugat pe conduc\u0103torul execu\u0163iei s\u0103 cru\u0163e via\u0163a acelui om, ceea ce i s-a acordat. I-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit chinezului gra\u0163ierea. Chinezul a mul\u0163umit, a b\u0103gat cartea \u00een buzunar \u015fi a p\u0103r\u0103sit locul execu\u0163iei, unde activitatea \u015fi-a urmat cursul. Ar trebui s\u0103 cunoa\u015ftem acel text\u201c \u2013 reflecteaz\u0103 J\u00fcnger. \u201eAzi \u00eemi pot \u00eenchipui c\u0103-l va fi interesat un capitol din Jin Ping Mei sau vreun \u00eendrumar pentru cultivarea crinilor.\u201c Merg\u00e2nd pe cursul aceleia\u015fi idei, a continuit\u0103\u0163ii \u015fi d\u0103inuirii efortului omenesc, scriitorul german se opre\u015fte la \u201e\u0163\u0103ranul care ar\u0103\u201c netulburat \u015fi, mai departe, spune: \u201ePlugarul se \u00eentoarce; l-am v\u0103zut \u00een timpul campaniei din Fran\u0163a, \u015fi se spune c\u0103 la Waterloo \u00ee\u015fi tr\u0103gea brazdele \u00eentre armatele care se confruntau\u201c. Iat\u0103 \u201est\u00e2lpii\u201c de rezisten\u0163\u0103 din a\u015fez\u0103rile de la \u00eenceputuri ce ne r\u0103sar \u00een minte la cap\u0103tul unui dezastru. Noroc cu asemenea oameni a c\u0103ror prezen\u0163\u0103 invizibil\u0103, v\u0103tuit\u0103 de vacarmul inform al actualit\u0103\u0163ii, mai poate \u0163ine treaz firul sub\u0163ire \u015fi p\u00e2lp\u00e2ind al t\u0103cutei m\u00e2ndrii na\u0163ionale, devenit\u0103, din nenorocire, slogan de tinichea al campaniilor electorale. Avem mare nevoie de \u201eplugari\u201c \u015fi de… \u201echinezi\u201c!
\nLa r\u00e2ndul s\u0103u, Dumitru Radu Popescu citind \u201epe ner\u0103suflate\u201c m\u0103rturia documentar\u0103 din Drumul spre iad sustrage de acolo interoga\u0163ia esen\u0163ial\u0103 pe care timpul ce ni s-a dat o impune fiec\u0103rui supravie\u0163uitor al intervalului istoric s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een 1989: \u201eCine mai poate r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-o istorie zbuciumat\u0103 prietenul propriului s\u0103u adev\u0103r? Cine mai are puterea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 via\u0163a sa este proprietatea sa personal\u0103?\u201c. Aceasta, \u201edespropriet\u0103rirea\u201c vie\u0163ii personale, este \u015fi tema \u2013 ei, da, marea tem\u0103! \u2013 a \u00eentregii literaturi scrise de \u201eaugustul\u201c autor al Leului albastru \u015fi V\u00e2n\u0103torii regale. Asupra temei dizerteaz\u0103 \u00een Pro Saeculum c\u00e2\u0163iva critici \u015fi istorici literari. \u201eCum trecem dintr-un secol \u00eentr-altul, dintr-o lume \u00eentr-alta?\u201c \u2013 e \u00eentrebarea pe care Cornel Ungureanu o pune \u00een seama unui erou \u201ehamletian\u201c a c\u0103rui umbr\u0103 b\u00e2ntuie neadormit\u0103 prin castelul ruinat al iluziilor din literatura \u015fi dramaturgia lui D.R. Popescu. Fiindc\u0103 nu doar o pies\u0103, Arca lui Noe sau Veac al iubirilor, bine-ai venit! (scris\u0103 \u015fi publicat\u0103 \u00een anii optzeci), ci \u00eentreaga oper\u0103 a scriitorului \u00een cur\u00e2nd octogenar reprezint\u0103 o depozi\u0163ie epopeic\u0103 \u015fi dramaturgic\u0103 despre \u201eruinarea utopiei\u201c, cum scrie Cornel Ungureanu. \u00cencep\u00e2nd s\u0103 scrie \u201edespre o lume nou\u0103 \u2013 \u00eentr-o literatur\u0103 care p\u0103rea a ofertelor seduc\u0103toare\u201c genera\u0163ia \u201960 \u015fi cele urm\u0103toare au exersat \u015fi interpretat pe cont propriu destinul \u015fi rolul \u201eleului albastru\u201c din celebra parabol\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een Luceaf\u0103rul din 1965 \u015fi publicat\u0103 \u00eentr-o carte abia \u00een 1981, dup\u0103 aproape dou\u0103zeci de ani: ruinarea utopiei este deplin\u0103 \u015fi efectele ei se v\u0103d \u00een toat\u0103 literatura epocii respective \u015fi dup\u0103 aceea. \u201eCe se va \u00eent\u00e2mpla cu Leul care e eliberat din cu\u015fc\u0103? Ce se va \u00eent\u00e2mpla dup\u0103 ce c\u00e2ntecele povestirilor din anii cincizeci, din primii ani ai deceniului al \u015faptelea se cer retu\u015fate?\u201c \u2013 se \u00eentreab\u0103 criticul, \u015fi r\u0103spunde cu versurile baladei, \u201ePodul de piatr\u0103 s-a sf\u0103r\u00e2mat \/ A venit apa \u015fi l-a luat…\u201c; \u201eParabola leului albastru, visat ca o imagine posibil\u0103 \u015fi eliberatoare, imagine sacr\u0103, de refugiu, a adolescentului claustrat mi se pare una dintre cele mai elocvente din proza lui D. R. Popescu. Iar imaginea leului b\u0103tr\u00e2n, cel care, dup\u0103 ce e eliberat din cu\u015fc\u0103, nu mai are dec\u00e2t energia de a muri, la marginea teritoriului pe care i-l ofer\u0103 libertatea \u2013 unul dintre cele mai profunde comentarii asupra condi\u0163iei scriitorului liber. Leul de odinioar\u0103 este la \u00eenceputul noului ciclu romanesc, un iepure \u015fchiop. Iar podul care se vestea \u00abmai frumos\u00bb e, \u00eentr-o lume a frigului, pod de ghea\u0163\u0103. Demonia, \u00eentre iluziile \u00ab\u00eengere\u015fti\u00bb, este atotcuprinz\u0103toare\u201c. Criticul formuleaz\u0103 aici memorabil aceea\u015fi \u201etem\u0103\u201c, tema epocii!, pe care o noteaz\u0103 scriitorul \u00eensu\u015fi citind Drumul spre iad: tema \u201edespropriet\u0103ririi\u201c de via\u0163a personal\u0103 a unei societ\u0103\u0163i pe care instructorii utopiei o desfigureaz\u0103 f\u0103c\u00e2nd din victime-c\u0103l\u0103i, \u201e\u0163urcanii\u201c epocii c\u0103reia \u015ftim din ce \u00een ce mai pu\u0163in dac\u0103 evenimentele din decembrie 1989 i-au pus cap\u0103t sau istoria se \u00eentoarce. Tem\u0103 inepuizabil\u0103, etern\u0103 \u015fi universal\u0103… Istoria apari\u0163iei \u015fi dispari\u0163iei Leului albastru din1965 p\u00e2n\u0103 \u00een 1981 c\u00e2nd el sare din revist\u0103 \u00eentr-o carte o reface \u00een scenariul s\u0103u critic Constantin Cuble\u015fan. Scenariul cu leul albastru intr\u0103 \u00een paradigma operelor dizgra\u0163iate oficial cu ajutorul \u201emaselor de cititori\u201c revolta\u0163i la ordin de \u201eminciuna\u201c fic\u0163iunii literare care \u201edeformeaz\u0103\u201c adev\u0103rul vie\u0163ii \u015fi al societ\u0103\u0163ii noastre \u015fi adev\u0103ratele sentimente ale indivizilor care o compun. De atunci, dar \u015fi mai dinainte, din vremea lui Caragiale \u015fi a comediilor lui fluierate, p\u00e2n\u0103 \u00een preajma lui 1989, aceste scenarii au intrat \u00een uz, s-au repetat cu alte spectacole \u015fi c\u0103r\u0163i, p\u00e2n\u0103 la cartea unui \u201eom norocos\u201c, a dizgra\u0163iatului Octavian Paler. Semnalul cu Leul albastru e dat, \u00een mod logic, de Sc\u00e2nteia tineretului: locul ac\u0163iunii din nuvela lui DRP e o \u015fcoal\u0103 unde \u00eenva\u0163\u0103 viitorii constructori ai noii societ\u0103\u0163i iar acolo, \u00een nuvel\u0103, elevul \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103-i dea profesorului \u201eautoportretul\u201c\u00a0 s\u0103u ca \u201eleu albastru\u201c fugit din cu\u015fca azv\u00e2rlit\u0103 cu o zdrav\u0103n\u0103 lovitur\u0103 de picior! De dragul adev\u0103rului, trebuie s\u0103 spun c\u0103 \u00een momentul \u201eloviturii\u201c, \u00een 1965, eram de aproape doi ani \u00een cu\u015fca Sc\u00e2nteii tineretului ca redactor \u201eagrarian\u201c r\u0103t\u0103cit s\u0103pt\u0103m\u00e2nal pe c\u00e2mpiile patriei. Am citit, zilnic, expresiile \u201eindign\u0103rii\u201c din paginile ziarului unde lucram \u015fi, vai!, mi-am b\u0103gat capul \u00eentre umeri, n-am luat \u201epozi\u0163ie\u201c. Citeam, t\u0103ceam \u015fi plecam iar pe \u00eentinsele ogoare ale patriei pe care \u00een toamna t\u00e2rzie a lui \u201965, \u0163\u0103r\u0103ncile culegeau cu h\u0103rnicie \u00eenfrico\u015fat\u0103 ce mai r\u0103m\u0103sese nescos din p\u0103m\u00e2nt dup\u0103 \u201erecoltare\u201c. M\u0103 consolez pentru apatia, ce zic!, \u201eapolitismul\u201c de care d\u0103deam dovad\u0103 \u015fi atunci cu efectul publicitar, enorm, pe care campania Sc\u00e2nteii tineretului, al\u0103turi de celelalte publica\u0163ii, l-a avut,favoriz\u00e2nd spectaculos r\u0103sp\u00e2ndirea (difuzarea!) nuvelei \u00een r\u00e2ndul maselor largi populare: era, \u00een felul ei, \u015fi o \u201ecampanie de alfabetizare\u201c dac\u0103 nu \u015fi o trezire din somn a acestora, cu \u201eindignarea\u201c lor cu tot. Prozatorul a m\u0103rturisit mai t\u00e2rziu, \u00een 2013, \u00eentr-o carte (Pu\u015fa Roth \u00een dialog cu Dumitru Radu Popescu, Editura Ars longa, Ia\u015fi), sentimentele ce l-au \u00eencercat \u00een timpul \u015fi dup\u0103 campania contra \u201eleului albastru\u201c. \u00cel somasem (!) \u00eentr-un interviu din noiembrie 1992 (publicat \u00een Adev\u0103rul literar \u015fi artistic) s\u0103-mi spun\u0103 cum vede dup\u0103 1989 noile atacuri violente venite din lumea literar\u0103, lumea \u201eleului albastru\u201c, la adresa lui: \u201eA\u0163i fost atacat violent, dup\u0103 Revolu\u0163ie, ca \u00abnomenclaturist\u00bb \u015fi \u00abcolabora\u0163ionist\u00bb; un reporter frenetic s-a n\u0103pustit la TV s\u0103 v\u0103 declare \u00abnomina odiosa\u00bb! Sunte\u0163i, \u00een acest sens, \u00eentr-o frumoas\u0103 companie: Sadoveanu, Stancu, Preda, to\u0163i acuza\u0163i cam de acelea\u015fi lucruri ca \u015fi dvs. Ce crede\u0163i c\u0103 e drept \u015fi ce e nedrept \u00een aceste acuza\u0163ii? Ce trebuia s\u0103 fac\u0103 \u015fi ce putea face un pre\u015fedinte al Uniunii Scriitorilor? Ce a\u0163i f\u0103cut \u015fi ce n-a\u0163i f\u0103cut dvs.?\u201c M-a ocolit cu gra\u0163ie \u201er\u0103spunz\u00e2nd\u201c \u00een dou\u0103 fraze, l\u0103s\u00e2nd \u201ejurnalul\u201c pentru mai t\u00e2rziu. \u201eSunt extrem de onorat\u201c \u2013 mi-a spus \u2013 \u201ec\u0103 am fost pus \u00eentr-o asemenea companie. Cred c\u0103 orice scriitor viseaz\u0103 s\u0103 fie pus, \u00eentr-un fel sau altul, l\u00e2ng\u0103 marii scriitori ai \u0163\u0103rii sale. Dac\u0103 nu m-ar fi considerat scriitor, m\u0103 puneau nu l\u00e2ng\u0103 scriitori, ci l\u00e2ng\u0103 politicienii timpului care au fost considera\u0163i \u00abnomenclaturi\u015fti\u00bb.\u00a0 Involuntar, ei mi-au dat astfel un calificativ. \u015ei mai concis: \u00een Ap\u0103rarea lui Socrate de Platon, Socrate spune cam a\u015fa: acuza\u0163iile pe care mi le-au adus erau at\u00e2t de conving\u0103toare, \u00eenc\u00e2t erau gata-gata s\u0103 m\u0103 conving\u0103 \u015fi pe mine de ele! Asta-i marea ironie a lui Socrate \u015fi, normal, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne punem la um\u0103rul lui, putem considera c\u0103 mul\u0163i ne tragem din mantaua lui \u00een acest proces care de mii de ani se face intelectualit\u0103\u0163ii. Ne ab\u0163inem deocamdat\u0103 s\u0103 fim ironici. Mai a\u015ftept\u0103m.\u201c Am\u00a0 discutat atunci multe \u015fi de toate. Pe unele nu m-a autorizat s\u0103 le dau publicit\u0103\u0163ii. Mai a\u015ftepta. M-am l\u0103sat \u201ecenzurat\u201c de voin\u0163a scriitorului, cum fac \u015fi acum. \u00cen cartea realizat\u0103 cu Pu\u015fa Roth \u00een 2013, scriitorul pune punct \u201ea\u015ftept\u0103rii\u201c de care-mi vorbea \u00een 1992. Nu-i pune \u00eens\u0103 punct ca s\u0103 \u201edema\u015fte\u201c, la r\u00e2ndul s\u0103u ori s\u0103-\u015fi \u201espurce\u201c inamicii; din contr\u0103, las\u0103 \u201ec\u00e2inii de paz\u0103\u201c s\u0103 latre spre a face o observa\u0163ie fundamental\u0103 cu privire la climatul lumii literare \u015fi formele solidarit\u0103\u0163ii c\u00e2nd ea se ive\u015fte. E, \u00een primul r\u00e2nd, surprins c\u0103 \u00een 1965, dup\u0103 Leul albastru, \u201eau avut loc dou\u0103 \u015fedin\u0163e la Uniunea Scriitorilor pentru mine. Au ap\u0103rut ni\u015fte articole \u015fi ni\u015fte cronici groaznice \u00een Sc\u00e2nteia \u015fi \u00een Sc\u00e2nteia tineretului, dar \u015fi \u00een alte ziare. Au ap\u0103rut \u015fi scrisori ale oamenilor muncii… Nu asta e important, ci important este c\u0103 atunci eu am r\u0103mas surprins, \u00een primul r\u00e2nd, fiindc\u0103 au f\u0103cut acea \u015fedin\u0163\u0103 pentru mine, cu oameni de la Comitetul Central. \u015eedin\u0163a a fost condus\u0103 de Zaharia Stancu. \u00cen prima zi au fost expuse motivele \u015fedin\u0163ei, ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Erau to\u0163i scriitorii importan\u0163i, un fel de\u00a0 consiliu al Uniunii. Fiindc\u0103 unii nu citiser\u0103 nuvela, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 mai fie a doua zi o \u015fedin\u0163\u0103. A doua zi a avut loc o alt\u0103 \u015fedin\u0163\u0103 care a durat foarte mult. Atunci s-a \u00eent\u00e2mplat un lucru extraordinar. To\u0163i scriitorii, de toate v\u00e2rstele, din toate grup\u0103rile literare m-au l\u0103udat extraordinar. C\u0103 sunt foarte talentat, ce am spus eu acolo, oho!… Nu asta era problema de fapt. Ei m-au ap\u0103rat pe mine, dar s-au ap\u0103rat \u015fi pe ei. A fost un gest extraordinar de solidaritate scriitoriceasc\u0103, cum n-am mai \u00eent\u00e2lnit. Oameni cu care nu aveam nicio rela\u0163ie au vorbit bine, de fapt, g\u00e2ndindu-se c\u0103 puteau fi \u00een locul meu. Asta m-a marcat pe toat\u0103 via\u0163a\u201c.
\nCredincios felului s\u0103u de a fi \u015fi extraordinarei lec\u0163ii de solidaritate pe care scriitorii i-au ar\u0103tat-o atunci, f\u0103c\u00e2nd opozi\u0163ie f\u0103\u0163i\u015f\u0103 campaniei ce se punea oficial la cale, Dumitru Radu Popescu n-a dat curs nici dup\u0103 1989 posibilit\u0103\u0163ii de a se r\u0103fui \u015fi a r\u0103spunde denigratorilor s\u0103i: a r\u0103mas vis\u0103tor \u015fi, \u00eencrez\u0103tor \u00een utopia solidarit\u0103\u0163ii, \u015fi-a v\u0103zut de scrisul s\u0103u d\u0103ruind literaturii noi opere \u015fi, \u00een plus, o publicistic\u0103 literar\u0103 de mare amploare pe care, dinainte \u201el\u0103muri\u0163i\u201c, noii denigratori ai \u201eleului albastru\u201c o ignor\u0103 cu suficien\u0163\u0103 \u015fi superbie, uneori vorbind \u015fi scriind f\u0103r\u0103 s\u0103 citeasc\u0103, etichet\u00e2nd-o \u00een necuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103. \u201eScrisorile deschise\u201c ale prozatorului \u00eenscriu un capitol impresionant al publicisticii rom\u00e2ne\u015fti dup\u0103 1989, \u00een pofida detractorilor \u00eempietri\u0163i \u00een convingerile lor. Este \u015fi inutil, mi se pare, s\u0103 crezi ori s\u0103 \u00eencerci un \u201edialog\u201c cu ace\u015ftia: de aceea, cred c\u0103 gre\u015fe\u015fte un istoric literar \u015fi hermeneut acribios precum Theodor Codreanu atunci c\u00e2nd acord\u0103 prea mult\u0103 aten\u0163ie calomniei \u015fi neadev\u0103rului \u00eembr\u0103cate \u00een haina polemicii ori a pamfletului. \u00centr-un capitol foarte interesant dintr-un studiu intitulat \u201eAntigeneza\u201c lui D. R. Popescu (III), dl Theodor Codreanu trece \u00een revist\u0103 contribu\u0163ia c\u00e2torva istorici literari \u015fi monografi\u015fti la studierea operei lui D. R. Popescu. Ace\u015ftia sunt Ion Rotaru, Marian Popa, Nicolae Manolescu, Gh. Grigurcu asupra contribu\u0163iei c\u0103rora face o seam\u0103 de observa\u0163ii demne de tot interesul. Dintre \u201econtributorii\u201c la exegeza scrierilor prozatorului nostru cred c\u0103 putea lipsi \u201eunul dintre cei mai intransigen\u0163i inchizitori ai noii ideologii\u201c, altminteri critic eminent \u015fi poet \u00eencrez\u0103tor \u00een steaua poeziei sale. Cu \u201einchizitorii\u201c, \u00eens\u0103, am impresia, nu se poate discuta, necum dialoga: \u00een condi\u0163ii prielnice ei procedeaz\u0103 asemenea lui Savonarola, la excomunicare \u015fi arderea pe rug a p\u0103c\u0103to\u015filor \u00eenchipui\u0163i. Nu-i vorba aici de convingere \u015fi ra\u0163iune, ci de fanatism \u015fi orbire. \u00cen fine… \u00centre multele observa\u0163ii pertinente, dl Theodor Codreanu \u00eei repro\u015feaz\u0103 lui N. Manolescu o anumit\u0103 surdin\u0103 pus\u0103 recept\u0103rii anterioare a operei lui D. R. Popescu. \u00cen ce ne prive\u015fte, e suficient s\u0103 re\u0163inem lectura magistral\u0103 pe care N. Manolescu o face V\u00e2n\u0103torii regale \u00een Arca lui Noe. N-am citit \u015fi nu \u015ftiu cum mai prive\u015fte lucrurile \u00een Istoria critic\u0103… Theodor Codreanu \u00eei repro\u015feaz\u0103 lui N. Manolescu faptul c\u0103 subapreciaz\u0103 nuvela parabolic\u0103 Leul albastru\u00a0 sub cuv\u00e2nt c\u0103 e \u201epedagogic\u0103\u201c. Ar fi o glum\u0103 ieftin\u0103 s\u0103 credem c\u0103 marea literatur\u0103 a lumii, de la epopeile homerice, piesele lui Shakespeare, Cervantes \u015fi p\u00e2n\u0103 la… Leul albastru ar fi lipsite de dimensiunea \u201epedagogic\u0103\u201c, una dintre fe\u0163ele paradigmatice ale literaturii de pretutindeni \u015fi de oric\u00e2nd. Nu v\u0103d \u00een ce const\u0103 \u201edeprecierea\u201c critic\u0103 \u015fi public\u0103 a unei opere din pricina \u201escheletului\u201c s\u0103u pedagogic. F\u0103c\u00e2nd un fel de statistic\u0103 a nedrept\u0103\u0163ilor, Th. Codreanu consider\u0103 c\u0103 o anumit\u0103 descriere a viziunii \u015fi epicii din unele romane ale lui D. R. Popescu (ciclul F) sufer\u0103 sub condeiul lui N. Manolescu de \u201ealur\u0103 pamfletar\u0103\u201c. \u00cens\u0103 nu de alur\u0103 pamfletar\u0103 ar putea fi vorba \u00een stilul critic al lui N. M., ci, mai cur\u00e2nd, de anumite pusee \u201emaioresciene\u201c de \u201ecritic\u0103 judec\u0103toreasc\u0103\u201c, a\u015fa cum scria, pe drept cuv\u00e2nt, Gherea despre mentorul \u201eJunimii\u201c. A descoperi \u201emasacrarea estetic\u0103\u201c a operei lui D. R. Popescu mi se pare o calificare abuziv\u0103: fire\u015fte, orice critic poate gre\u015fi, p\u00e2n\u0103 la \u201emasacrare\u201c e cale lung\u0103… \u00cen fine,\u00a0 nu \u015ftiu ce va fi f\u0103cut sau scris criticul, \u00eenc\u00e2t s\u0103-l lase pe Th. Codreanu s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u201ejurnalistica este anulat\u0103…\u201c \u00eentr-o propozi\u0163ie ca aceasta: \u201ePublicistica\u201c \u2013 scrie N. M. \u2013 \u201eabund\u0103 \u00een generalit\u0103\u0163i, citate, referin\u0163e, f\u0103r\u0103 cheagul vreunei idei personale\u201c. E perfect adev\u0103rat: \u201eabund\u0103 \u00een citate, referin\u0163e\u201c \u015fi, tocmai de aceea nu e greu de b\u0103nuit c\u0103, fluvial\u0103, abundent\u0103 cum a devenit \u00een ultimii 20 de ani, publicistica marelui nostru prozator ridic\u0103 insurmontabile dificult\u0103\u0163i de lectur\u0103, inclusiv \u00een raport cu timpul scurt ce ni s-a dat. R\u0103m\u00e2ne \u00een sarcina altor genera\u0163ii, cu un buget de timp mai generos la dispozi\u0163ie, s\u0103 o citeasc\u0103 atent \u015fi s\u0103 o pre\u0163uiasc\u0103 a\u015fa cum se cuvine.
\n\u00cemi place s\u0103 \u00eenchei \u015firul acestor c\u00e2teva \u201enoduri \u00een papur\u0103\u201c cu un citat ce rezum\u0103 admirabil dreapta judecat\u0103 de valoare a criticului \u015fi istoricului literar Nicolae Manolescu: \u201eD. R. Popescu este creatorul unuia din cele mai stranii \u015fi violente viziuni epice din \u00eentreaga noastr\u0103 literatur\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, romanele dau senza\u0163ia de spectacol burlesc, de grand guignol. Aceast\u0103 latur\u0103 \u2013 conchide criticul \u2013 n-a fost \u00eendeajuns exploatat\u0103 de critic\u0103\u201c. \u00centr-adev\u0103r, \u201en-a fost \u00eendeajuns exploatat\u0103\u201c, nici m\u0103car de Nicolae Manolescu:\u00a0 niciodat\u0103 nu e \u201e\u00eendeajuns\u201c! \u015ei nici nu-i posibil… \u015ei mai e ceva: nu-i deloc obligatoriu, ba din contr\u0103!, s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim cu to\u0163ii acelea\u015fi p\u0103reri, ar fi \u015fi plicticos. Lui N. Manolescu nu-i place dramaturgia lui D. R. Popescu sau o subapreciaz\u0103. \u00ce\u015fi sus\u0163ine aceast\u0103 \u201ene-pl\u0103cere\u201c cum crede de cuviin\u0163\u0103 \u00een Istoria… sa. Nu-i singurul \u015fi nici ultimul critic, spre a \u00eenchide discu\u0163ia. Un pas mai departe \u00eel f\u0103cuse regretatul Mircea Iorgulescu scriind despre \u201edescoperirea teatralit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi exemplific\u00e2nd cu opera lui D. R. Popescu amestecul, \u201eimpurificarea\u201c genurilor \u015fi speciilor literare sub presiunea unei lumi ie\u015fite din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, care nu mai respect\u0103 nicio regul\u0103, o lume \u00een care \u201eromanul\u201c nu mai e roman, ci spectacol de cuvinte: ceea ce face ca \u201eproza\u201c s\u0103 se verse \u00een \u201eteatru\u201c, iar spectacolul s\u0103 disloce \u015fi s\u0103 exclud\u0103 (goneasc\u0103!) povestea, nara\u0163iunea \u201eclasic\u0103\u201c, spre nesiguran\u0163a bunului \u015fi educatului cititor. Sare \u00een ajutorul acestui cititor, cum spuneam, criticul Mircea Iorgulescu \u00een viziunea \u015fi judec\u0103\u0163ile c\u0103ruia cititorul descump\u0103nit \u2013 care poate fi chiar \u015fi un critic reputat! \u2013 va afla un bun ghid de lectur\u0103, explic\u00e2nd acea latur\u0103 a unei opere \u201ece n-a fost \u00eendeajuns exploatat\u0103 de critic\u0103\u201c: \u201eProdus\u0103 \u00een jurul anilor \u201965\u201c, scrie M. Iorgulescu, \u201edescoperirea teatralit\u0103\u0163ii a avut pentru literatura lui D.R. Popescu o \u00eensemn\u0103tate considerabil\u0103; activitatea lui de dramaturg profesionist corespunde cu o radicalizare \u00een sens estetic a prozei, din care\u00a0 nara\u0163iunea dispare. Chiar \u015fi aspectul de \u00eenl\u0103n\u0163uire serial\u0103 pe care \u00eel au romanele lui trebuie probabil pus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u00eemp\u0103r\u0163irea pieselor \u00een acte, scene \u015fi tablouri. Teatrul lui D.R. Popescu are acelea\u015fi tr\u0103s\u0103turi ca \u015fi proza scriitorului; constituie cea mai impozant\u0103 \u015fi cea mai important\u0103 crea\u0163ie dramaturgic\u0103 postbelic\u0103, se bizuie pe exploatarea resurselor cuv\u00e2ntului rostit, narativitatea fiind complet \u00eenl\u0103turat\u0103. Dramele, tragediile, comediile (de\u015fi o delimitare a genurilor nu exist\u0103, registrele fuzioneaz\u0103 \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea general\u0103 este de b\u00e2lci infernal) sunt provocate de cuv\u00e2nt; replicile sunt deseori \u00eenlocuite prin cuv\u00e2nt\u0103ri veritabile, fiecare personaj exhib\u00e2ndu-\u015fi realele \u015fi \u00eenchipuitele aptitudini oratorice. Organizat\u0103 dup\u0103 legile spectacolului, laiciz\u00e2nd violent planurile \u015fi denun\u0163\u00e2nd impostura fic\u0163iunilor rezultate din combinarea adev\u0103rurilor par\u0163iale, literatura lui D.R. Popescu este expresia unei mari voin\u0163e de a construi o alternativ\u0103 artistic\u0103 a lumii \u015fi istoriei\u201c. Iat\u0103 o explica\u0163ie plauzibil\u0103 \u015fi conving\u0103toare a dificult\u0103\u0163ii \u00een care literatura lui D. R. Popescu \u00eel poate pune pe cititorul tradi\u0163ional de romane surprins, vai de el!, c\u0103 citind un \u201eroman\u201c are sub ochi o \u201epies\u0103 de teatru!\u201c \u015fi \u201evizion\u00e2nd\u201c un spectacol teatral la Na\u0163ional (dar mai mult \u00een provincie, unde s-au jucat cu o prec\u0103dere piesele de care \u201eCentrul\u201c s-a ferit adesea ca de… Leul albastru!), s\u0103 se trezeasc\u0103 reflect\u00e2nd la parabola dintr-o nuvel\u0103 epic\u0103 sau la \u201eproza\u201c cu oameni \u015fi c\u00e2ini din V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103: romanul ca o pies\u0103 de teatru \u015fi, \u201eviceversa\u201c, spectacolul \u00eenr\u0103mat \u00eentr-o carte, sugereaz\u0103 \u015fi indic\u0103 o flexibilizare \u00eentins\u0103 la extrem a genurilor \u015fi speciilor literare \u201econsacrate\u201c. \u00cen aceste condi\u0163ii, \u201ecanonul\u201c literar \u00een sine devine un fr\u00e2nar, ori m\u0103car se vede pus \u00een dificultate de literatura unor Dumitru Radu Popescu sau George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 \u2013 o literatur\u0103 \u201eanticanonic\u0103\u201c prin defini\u0163ie. Adev\u0103rat, critica (poate) \u201eface\u201c o literatur\u0103 \u2013 dar literatura oblig\u0103 mereu critica s\u0103 se revizuiasc\u0103. Diferen\u0163a de orar este inevitabil\u0103, dar din fericire recuperabil\u0103. Ciud\u0103\u0163enia \u015fi natura paradoxal\u0103 a lucrurilor const\u0103 \u00een aceea c\u0103, de regul\u0103, cu c\u00e2t e mai \u201eanticanonic\u201c \u015fi mai reformator, cu at\u00e2t scriitorul acesta, de la Homer \u00eencoace, sare mai direct din lac \u00een pu\u0163: \u00een pu\u0163ul realit\u0103\u0163ii \u015fi istoriei al c\u0103ror \u201erob\u201c este \u015fi pe care le alearg\u0103 din urm\u0103, uneori \u2013 rareori! \u2013 anticip\u00e2ndu-le. Suntem, cum vedem, un pic \u201edetermini\u015fti\u201c \u015fi chiar pu\u0163in \u201emarxi\u015fti\u201c \u015fi atunci c\u00e2nd nu vrem s\u0103 fim…
\nL\u0103s\u00e2nd, a\u015fadar, la o parte repro\u015furile exagerate \u015fi v\u00e2n\u0103toarea de \u201esudalme\u201c studiul din Pro Saeculum al dlui Th.
\nCodreanu\u00a0 asupra recept\u0103rii critice a lui Dumitru Radu Popescu este ne\u00eendoielnic necesar, valoros \u015fi extrem de util. Despre alte contribu\u0163ii din Pro Saeculum, \u00eentr-un num\u0103r viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Doi dintre marii scriitori ai genera\u0163iei \u201960 \u00eemplinesc, \u00een agitatul 2015, 80 de ani: George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 (17 aprilie 1935) \u015fi Dumitru Radu Popescu (19 august 1935). Am\u00e2ndoi aleg s\u0103-\u015fi \u201edecline\u201c v\u00e2rsta scriind despre al\u0163ii. \u00cen Pro Saeculum, revist\u0103 care spre lauda sa se \u0163ine la distan\u0163\u0103 onorabil\u0103 de marile scandaluri \u015fi \u201edesp\u0103r\u0163iri\u201c ale momentului literar,… Cite\u0219te mai mult »Leul albastru. Dup\u0103 cincizeci de ani…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3059],"class_list":["post-24078","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-radu-popescu"],"views":2236,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24078","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24078"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24078\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24079,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24078\/revisions\/24079"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24078"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24078"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24078"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}