Virgil T\u0103nase a intrat de cur\u00e2nd \u00een r\u00e2ndul septuagenarilor. L-am cunoscut la Ia\u015fi pe la mijlocul anilor \u201990. Apoi l-am re\u00eent\u00e2lnit tot la Ia\u015fi \u00een 2001. Am evocat aici aceste momente \u00een comentariul prilejuit de apari\u0163ia romanului s\u0103u autobiografic Leap\u015fa pe murite. \u00cen 2001 revenise de la Paris pentru a pune \u00een scen\u0103 O scrisoare pierdut\u0103 la Teatrul Na\u0163ional din Ia\u015fi, unde odinioar\u0103 \u00ee\u015fi trecuse examenul de diplom\u0103, la absolvirea Institutului, cu Burghezul gentilom. Teatrul rom\u00e2nesc \u2013 inclusiv cel din Ia\u015fii lui Asachi, Alecsandri \u015fi al at\u00e2tor mari actori \u015fi regizori care l-au slujit prin vremuri \u015fi vremuiri \u2013 nu mai era (\u015fi nu mai este) cel de alt\u0103dat\u0103, adic\u0103 din deceniile postbelice, c\u00e2nd regizori de autentic\u0103 anvergur\u0103 european\u0103 realizaser\u0103 ceea ce Virgil T\u0103nase nume\u015fte \u201ejonc\u0163iunea fericit\u0103 \u00eentre tradi\u0163ia \u015fcolii ruse \u015fi c\u0103ut\u0103rile oamenilor de teatru din Occident\u201c. Spectacolul cu Scrisoarea pierdut\u0103 a avut oarecare succes, ceea ce nu-i pu\u0163in lucru dac\u0103 \u0163inem seama de exigen\u0163ele publicului ie\u015fean, educat \u015fi preten\u0163ios, dar \u015fi de nivelul modest al trupei Na\u0163ionalului din capitala Moldovei. \u00cenaintea premierei scriitorul \u00een ipostaz\u0103 de regizor \u00eemi declara: \u201e\u2026 nu vreau s\u0103 v\u0103d, de pild\u0103, \u00een Pristanda (se practic\u0103 asta mult \u00een Occident) un ofi\u0163er nazist, \u00een Trahanache \u2013 un secretar de partid sau \u00een Zoe \u2013 o patroan\u0103 de bordel… M\u0103 feresc de astfel de actualiz\u0103ri \u015fi comentarii regizorale pe marginea textului. Viziunea mea este modest\u0103. \u015ei dac\u0103 cineva mi-ar face complimentul de a spune c\u0103 e cinstit\u0103, eu a\u015f fi foarte mul\u0163umit\u201c. I-am f\u0103cut, cred, \u00een cronica din Adev\u0103rul literar \u015fi artistic, acest meritat compliment.
\nProzator, dramaturg, eseist, traduc\u0103tor, regizor, Virgil T\u0103nase, care \u015fi-a scris \u015fi \u00ee\u015fi scrie literatura deopotriv\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 \u2013 \u201elimba minunat\u0103 pe care Dumnezeu mi-o d\u0103duse din n\u0103scare\u201c \u2013, \u015fi \u00een francez\u0103, s-a vrut \u015fi se vrea, dincolo de luptele sale mai mult ori mai pu\u0163in circumstan\u0163iale cu regimul politic de dinainte de c\u0103derea \u201eCortinei de fier\u201c, scriitor \u2013 \u201eScriitor, \u015fi nu disident. Scriitor, \u015fi nu diligent ap\u0103r\u0103tor al drepturilor omului. Scriitor, \u015fi nu martor \u00eentr-un proces fie el chiar istoric, \u015fi de care nimeni nu mai are nevoie de \u00eendat\u0103 ce s-a pronun\u0163at sentin\u0163a\u201c. Fiindc\u0103 la urma urmelor toate trec inexorabil, literatura \u00eens\u0103 are \u015fansa s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, s\u0103 dureze. Este ceea ce au crezut \u015fi cred prozatori de prim plan ai literaturii noastre postbelice precum Marin Preda, Augustin Buzura sau Nicolae Breban, oponen\u0163i ai puterii comuniste \u00eenainte de toate prin literatura lor. Breban are dreptate s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 \u00eempotriva unei puteri \u015fi a unei ideologii opresoare mult mai eficient dec\u00e2t un manifest, un memoriu sau o ac\u0163iune de propagand\u0103 este un roman, aceast\u0103 \u201especie apoteotic\u0103 a literaturii\u201c, cum o define\u015fte Virgil T\u0103nase. La un moment dat, el \u00eel citeaz\u0103 pe Gide, pe care l-a citit \u00eenc\u0103 la v\u00e2rsta adolescen\u0163ei: \u201eCeea ce sim\u0163i este \u00eentotdeauna adev\u0103rat\u201c. Or, numai \u00een roman po\u0163i spune cu adev\u0103rat tot ce sim\u0163i. Dar pentru asta trebuie s\u0103 lup\u0163i, cum se vede \u015fi cum s-a v\u0103zut \u00een toate epocile istorice, nu doar cu cuv\u00e2ntul, ci \u015fi cu cenzurile, \u00eentre care, nu o dat\u0103, cea mai dur\u0103 nu este cea politic\u0103, \u00een fine, s\u0103 ri\u015fti \u015fi chiar s\u0103 supor\u0163i multe rigori \u015fi constr\u00e2ngeri, s\u0103 fii catalogat drept \u201eelement du\u015fm\u0103nos\u201c de o putere sau de alta. Iar, uneori, s\u0103 fii nevoit s\u0103 alegi exilul, care, \u015ftim, ne-o spun cei ce l-au studiat psihologic, sociologic sau din alte perspective, e ca o moarte, \u015fi astfel s\u0103 te convingi sur le vif ce ad\u00e2nc\u0103 este o veche vorb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103: nimeni nu te cre\u015fte. Mai ales \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u015fi o limb\u0103 str\u0103in\u0103, chiar dac\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fti bine respectiva limb\u0103 \u015fi chiar dac\u0103 \u0163ara e Fran\u0163a, iar locul unde ai ad\u0103stat este Parisul \u2013 \u201ecapitala intelectual\u0103 a lumii\u201c, cafeneaua universal\u0103 unde \u015fi-au dat \u00eent\u00e2lnire \u201eto\u0163i oamenii mirabili\u201c din toate col\u0163urile lumii.
\nCu o biografie deloc monoton\u0103, dimpotriv\u0103, mai degrab\u0103 furtunoas\u0103, exclus \u015fi reprimit \u00een UTM, dat afar\u0103 din facultate cu o zi \u00eenainte de c\u0103s\u0103torie, betonist pe \u015fantierul Combinatului Siderurgic de la Gala\u0163i etc., Virgil T\u0103nase ajunge \u00eentr-un Paris unde se izbe\u015fte de cam acelea\u015fi lucruri ca \u00een Rom\u00e2nia despre care sperase c\u0103 a sc\u0103pat: o cenzur\u0103 neiert\u0103toare, o pres\u0103 care minte \u015fi manipuleaz\u0103, o administra\u0163ie la fel de birocratic\u0103 \u2013 \u201eam\u00e2ndou\u0103 solidare \u00een efortul de a sf\u0103r\u00e2ma indivizii pentru a-i transforma \u00eentr-o past\u0103 social\u0103 care poate fi modelat\u0103 dup\u0103 voie, f\u0103r\u0103 nici o rezisten\u0163\u0103…\u201c \u015fi multe altele. Dezam\u0103giri are \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte via\u0163a cultural\u0103, de pild\u0103 teatrul, incomparabil, ca nivel valoric, cu cel rom\u00e2nesc. P\u00e2n\u0103 \u015fi regizori ce aveau la activ spectacole memorabile, ca Lucian Pintilie de pild\u0103, se complac s\u0103 produc\u0103 la Paris reprezenta\u0163ii derizorii. La Comedia Francez\u0103, spectacolele sunt, \u015fi nu de azi, de ieri, \u201epr\u0103fuite \u015fi reci, cu actori \u00eendruma\u0163i s\u0103 conferen\u0163ieze sau s\u0103 se sc\u0103l\u00e2mb\u0103ie aiurea\u201c. Scriitorul este nevoit, pentru a-\u015fi \u00eentre\u0163ine familia, s\u0103 presteze diverse munci, inclusiv cea de portar la un imobil de lux \u00een care locuiesc vedete intangibile \u015fi oameni boga\u0163i, dar preocuparea sa num\u0103rul unu, vital\u0103 \u00een toate sensurile, o constituie scrisul. Datorit\u0103 familiei nu se simte totu\u015fi singur \u00een singur\u0103tatea zgomotoas\u0103 a Parisului: \u201e…Doamne, c\u00e2t\u0103 singur\u0103tate \u00een acest ora\u015f unde v\u00e2rtejul e at\u00e2t de gigantic \u015fi de iute \u00eenc\u00e2t cei care vor s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 n-au timp de tine \u2013 nici de ei, de altfel; unde v\u00e2ltoarea scoate la suprafa\u0163\u0103, pentru c\u00e2teva clipe, nume \u015fi titluri, idei \u015fi opinii, de\u00eendat\u0103 r\u0103sucite spre ad\u00e2nc ca s\u0103 lase locul altora, la fel de spumante \u015fi de fulger\u0103toare; acest ora\u015f unde primejdia cea mai cumplit\u0103 este de-a socoti c\u0103 mi\u015fcarea e tr\u0103ire \u015fi c\u0103 rostul m\u0103rii e de-a produce cl\u0103buci\u201c.
\n\u00cen \u201eromanul adev\u0103rat\u201c, cu formula autorului, Leap\u015fa pe murite, Virgil T\u0103nase, referindu-se la grupul oniric, c\u0103ruia \u00eei apar\u0163ine, afirm\u0103 c\u0103, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a sa, onirismul este \u201esingurul curent literar \u00een adev\u0103ratul \u00een\u0163eles al cuv\u00e2ntului constituit \u00een \u0163\u0103rile comuniste\u201c. Nu \u015ftiu c\u00e2t\u0103 dreptate are, oricum singurul nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat \u015fi o judecat\u0103 de valoare. Onirismul \u2013 cum \u00eel define\u015fte Virgil T\u0103nase \u2013 \u201eavea o identitate comun\u0103 prin refuzul realismului plat\u201c. No\u0163iunea de \u201erealism plat\u201c mi se pare discutabil\u0103. Dup\u0103 cum, scriam \u00een cronica mea la cartea amintit\u0103, discutabil este \u015fi faptul c\u0103 regimul comunist ar fi fost mai sever cu scriitorii oniri\u015fti, dec\u00e2t cu cei reali\u015fti, ceea ce ar discredita, \u00een opinia lui Virgil T\u0103nase \u2013 \u201eteza comod\u0103 a unei literaturi pe care Nicolae Breban o consider\u0103 \u00abevazionist\u0103\u00bb\u201c. Nu o discrediteaz\u0103 deloc. Literatura oniricilor era, \u00eentr-adev\u0103r, perceput\u0103 de ideologii vremii ca evazionist\u0103, dar mult mai deranjant\u0103 pentru ei era literatura realist\u0103, pentru a r\u0103m\u00e2ne la acest termen general, care e susceptibil de multe nuan\u0163\u0103ri. Evazionismul intra \u00een conflict cu estetica marxist-leninist\u0103, pe c\u00e2nd realismul intra \u00een coliziune cu politica. Oniri\u015ftii, care nu aveau nici pe departe audien\u0163a de care se bucurau \u015fi se vor bucura mereu reali\u015ftii, nu puteau face vreo gaur\u0103… \u00een cerul puterii, pe c\u00e2nd cei din urm\u0103 erau temu\u0163i fiindc\u0103 reprezentau un pericol… real pentru puterea comunist\u0103.
\nJurnalele, memoriile, coresponden\u0163a, confesiunile \u00een dialog etc. ale unor intelectuali, scriitori, arti\u015fti, apar\u0163in\u00e2nd diasporei sau care au cunoscut bine diaspora (G. Usc\u0103tescu, Dumitru \u0162epeneag, Matei C\u0103linescu, Nicolae Breban, Gellu Ionescu, Valeriu Anania \u015fi mul\u0163i al\u0163ii), constituie cele mai credibile surse privind exilul rom\u00e2nesc. Frapeaz\u0103 starea de dezbinare a acestuia, dar mai ales lipsa de responsabilitate a unei apreciabile p\u0103r\u0163i a lui. Virgil T\u0103nase se refer\u0103 la exilul rom\u00e2nesc de la Paris mai mult tangen\u0163ial, atunci c\u00e2nd contextul o impune, dar nu mai pu\u0163in critic. La Paris \u00eei cunoa\u015fte pe cei mari, \u00een primul r\u00e2nd pe \u201eamericanul\u201c Mircea Eliade, cu care leag\u0103 chiar o prietenie. Eliade nu discut\u0103 politic\u0103, dar, aten\u0163ie, pune multe \u00eentreb\u0103ri, este preocupat de mersul lucrurilor \u00een \u0163ar\u0103, de via\u0163a cultural\u0103, intelectual\u0103 din Rom\u00e2nia, \u00eel intereseaz\u0103 oamenii \u2013 \u201ecine sunt, ce fac, ce scriu\u201c. \u00cen rest, caractere diferite, destui viteji care, \u201eca s\u0103 r\u0103scumpere pasivitatea lor din Rom\u00e2nia \u015fi uneori avantajele avute prin p\u0103rin\u0163ii pe care acuma \u00eei reneag\u0103, sunt mai catolici dec\u00e2t papa, \u00eenver\u015funa\u0163i \u015fi excesivi\u201c. La ceasul c\u00e2nd Virgil T\u0103nase \u00eencepe s\u0103 descopere realit\u0103\u0163ile exilului rom\u00e2nesc de la Paris, a\u015fa cum era \u015fi cum este el, nu mitizat, adic\u0103 \u201evechiul exil\u201c, cum \u00eel nume\u015fte, acesta \u00eei apare \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een dou\u0103 privind atitudinea \u015fi \u00eensemn\u0103tatea lui \u00een Fran\u0163a. O parte format\u0103 din \u201ec\u00e2teva personalit\u0103\u0163i recunoscute, dar care, din motive diverse, voiau s\u0103 fac\u0103 uitat\u0103 ob\u00e2r\u015fia lor rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi care nu considerau c\u0103 au a se implica \u00een luptele noastre\u201c. \u00cen cealalt\u0103 parte, mul\u0163i intelectuali, unii de calitate, dar total necunoscu\u0163i, ei fiind ocupa\u0163i cu diverse afaceri. Scriind doar \u00een publica\u0163iile exilului, practic ei nu existau. Posturile de radio Europa Liber\u0103 \u015fi Libertatea erau total necunoscute \u00een Occident. Virgil T\u0103nase detest\u0103 \u201eneroziile, \u00eenver\u015fun\u0103rile excesive \u015fi exigen\u0163ele irealiste ale celor care, la ad\u0103post \u00een Occident, cereau unor oameni ca to\u0163i ceilal\u0163i un eroism suicidar \u015fi gratuit\u201c. Totul devenea \u00eens\u0103 de o maxim\u0103 gravitate atunci c\u00e2nd \u201epatrio\u0163ii\u201c din afar\u0103 recurgeau la incit\u0103ri \u015fi mistific\u0103ri pe teme precum cea a statutului minorit\u0103\u0163ilor na\u0163ionale din Rom\u00e2nia c\u0103rora \u2013 vezi Doamne! \u2013 nu li s-ar respecta drepturile \u2013 \u201eun subiect care merge la public \u015fi mai ales la pres\u0103\u201c. Ceea ce nu mai era o lupt\u0103 cu Ceau\u015fescu ori cu regimul politic din \u0163ar\u0103, ci o ac\u0163iune dintre cele care intr\u0103 \u00een categoria crimelor \u00eempotriva statului rom\u00e2n. \u00cen concep\u0163ia lor, \u201eorice mijloc e bun ca s\u0103 st\u00e2rnim opinia public\u0103 \u00eempotriva lui Nicolae Ceau\u015fescu, chiar dac\u0103 \u00abcolateral\u00bb d\u0103m ap\u0103 la moar\u0103 celor care, numero\u015fi la Paris, ar vrea ca Transilvania s\u0103 fie desprins\u0103 de Rom\u00e2nia\u201c. Aceasta, chipurile, ar fi \u00eensemnat o \u201emanipulare tactic\u0103\u201c necesar\u0103 pentru a servi cauza. Manipula\u0163i ei \u00een\u015fi\u015fi, vajnicii lupt\u0103tori la ad\u0103postul exilului eludau un adev\u0103r de neclintit pe care \u00eel reaminte\u015fte Virgil T\u0103nase: \u201efiin\u0163a unei \u0163\u0103ri \u015fi a poporului care o locuie\u015fte este infinit mai vast\u0103 dec\u00e2t dictatorul s\u0103u vremelnic\u201c. Cu experien\u0163a sa tr\u0103it\u0103 intens, dramatic, scriitorul ajuns acum la v\u00e2rsta memoriilor \u015ftie bine ce spune!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Virgil T\u0103nase a intrat de cur\u00e2nd \u00een r\u00e2ndul septuagenarilor. L-am cunoscut la Ia\u015fi pe la mijlocul anilor \u201990. Apoi l-am re\u00eent\u00e2lnit tot la Ia\u015fi \u00een 2001. Am evocat aici aceste momente \u00een comentariul prilejuit de apari\u0163ia romanului s\u0103u autobiografic Leap\u015fa pe murite. \u00cen 2001 revenise de la Paris pentru a pune \u00een scen\u0103 O scrisoare… Cite\u0219te mai mult »La o aniversare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6059],"class_list":["post-24076","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-virgil-tanase"],"views":1014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24076","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24076"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24076\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24077,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24076\/revisions\/24077"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24076"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24076"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24076"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}