<\/p>\n
Amintirile mint, pretinde Kjell Espmark \u00een Confiden\u0163e, (1), cartea noastr\u0103 de convorbiri din 2011, \u015fi pe bun\u0103 dreptate. Nu dezvolt\u0103 \u00eens\u0103 acolo prea mult aceast\u0103 aser\u0163iune, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 se exprime ritos. \u00cen fond, de ce s-ar fi gr\u0103bit s\u0103 o fac\u0103? Problematica memoriei este o tem\u0103 recurent\u0103 a literaturii sale populate cu amintiri pe care romancierul le provoac\u0103, le excit\u0103 \u015fi le stoarce copios de tr\u0103iri inedite. La fel \u015fi poetul. Am\u00e2ndoi vor g\u0103si suport \u00een literatura filosofic\u0103 \u015fi psihanalitic\u0103 pe care Espmark le asimileaz\u0103 parc\u0103 anume pentru\u00a0 a\u00a0 \u00eente\u0163i combustia prin care \u00ee\u015fi elibereaz\u0103 necesarele st\u0103ri poetice pe c\u00e2t de intense, pe at\u00e2t de fecunde. \u00cel inspir\u0103, a\u015fadar, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, filosofii \u015fi psihanali\u015ftii \u2013 Platon, Aristotel, Nietzsche, Bergson, Freud etc, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a fi \u00eentotdeauna de acord cu ei; ideile acestora, dar \u015fi propria reflec\u0163ie critic\u0103, conexiunile ingenioase \u015fi surprinz\u0103toarele glis\u0103ri ale interpret\u0103rii faptelor de via\u0163\u0103 spre fabula\u0163ie sunt izvoare inepuizabile\u00a0 spre care scriitorul \u00ee\u015fi alearg\u0103 caii, \u00eenh\u0103ma\u0163i \u2013 cum spunea odat\u0103 Starobinski despre poe\u0163ii romantici \u2013 la cvadriga \u00eenaripat\u0103 a imagina\u0163iei. Chiar dac\u0103 a cunoa\u015fte poate \u00eensemna \u015fi pentru el a-\u015fi aminti \u2013 a\u015fa cum postuleaz\u0103 Platon \u00een a sa teorie a anamnezei \u2013, a-\u015fi\u00a0 aminti\u00a0 r\u0103m\u00e2ne o r\u00e2vnit\u0103 ocazie pentru a-\u015fi biciui \u00een voie \u015fi cu voluptate sim\u0163irea. Sim\u0163irea fiind \u00eendeob\u015fte, pentru poe\u0163i, cea mai profund\u0103 \u015fi nes\u0103\u0163ioas\u0103 form\u0103 de cunoa\u015ftere, de \u00eent\u00e2lnire cu sine \u015fi de reg\u0103sire. Care altul s\u0103 fi fost, bun\u0103oar\u0103, scopul nem\u0103rturisit al c\u0103l\u0103toriei\u00a0 \u00eentreprinse de Voltaire \u00een cunoscuta povestire a scriitorului, av\u00e2ndu-l ca protagonist pe ilustrul filosof al Luminilor? (2).
\nM\u0103 a\u015fteptam, a\u015fa fiind \u2013 \u015fi nu \u00eei fac distinsului meu interlocutor un repro\u015f tardiv, e doar o constatare \u2013 la o confiden\u0163\u0103, totu\u015fi, privilegiat\u0103. Mai ampl\u0103, poate, \u015fi mai precis\u0103 totodat\u0103. \u00cen care s\u0103 fi spus, de pild\u0103, c\u0103 \u201eamintirile ne mint: ele pe noi, dar \u015fi noi pe ele\u201c. C\u0103ci, dac\u0103 le d\u0103m crezare filosofilor care sus\u0163in c\u0103 nu exist\u0103 amintire \u00een afara unui sentiment, atunci\u00a0 amintirile ne mint \u2013 c\u00e2nd ne mint \u2013 \u00een acord \u015fi cu implicarea propriilor sentimente. Dar exist\u0103, oare, amintire s\u0103 nu mint\u0103? S\u0103 nu ne plac\u0103, mai ales, ce minte \u015fi cum ne minte\u00a0 c\u00e2nd suntem dispu\u015fi, c\u00e2nd vrem s\u0103 ne amintim? C\u00e2nd, mincinoas\u0103, amintirea noastr\u0103 este, \u015fi ea, frumoas\u0103 ca literatura \u2013 o alt\u0103 mare mincinoas\u0103 dup\u0103 spusele lui Dante invocat de Espmark \u2013, la fel\u00a0 de \u00eenv\u0103luitoare \u015fi emo\u0163ionant\u0103? De la amintire p\u00e2n\u0103 la literatur\u0103 nu mai e dec\u00e2t un pas uneori. \u015ei una, \u015fi cealalt\u0103 depind de capacitatea noastr\u0103 imaginativ\u0103 \u015fi emotiv\u0103, de\u00a0 iscusin\u0163a de a ne livra \u015fi de a ne recupera din fic\u0163iune. Cu alte cuvinte, de intensitatea \u015fi diversitatea tr\u0103irilor, dar \u015fi de m\u0103sura exprim\u0103rii. Pentru c\u0103, declara\u0163i sau nu, suntem, autori \u015fi cititori, tr\u0103itori deopotriv\u0103 ai propriilor amintiri \u015fi scrieri. \u201eDac\u0103 ar fi s\u0103 scriu o carte despre via\u0163a mea, ea s-ar intitula Amintirile mint\u201c, m\u0103rturisea Espmark prin 2007. \u00cen 2010 va ap\u0103rea cu aceast\u0103 carte, dar ea a existat difuz\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u00een scrierile sale anterioare \u00een toate genurile literare \u00een care autorul suedez s-a exersat.
\n*
\nTimp de aproape dou\u0103 decenii profesor de teoria literaturii la Universitatea din Stockholm (\u00eentre 1978 \u015fi 1995), exeget al poeziei moderne \u2013 suedez\u0103 \u015fi universal\u0103 \u2013, poet, eseist \u015fi romancier atras \u00een anii din urm\u0103 \u015fi de dramaturgie, Kjell Espmark a debutat ca poet \u00een 1956 cu volumul Uciderea lui Benjamin. A publicat p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201980 destul\u0103 poezie memorabil\u0103 pentru a deveni \u2013 \u015fi nu numai \u00een Suedia \u2013 un poet consacrat. Cele dou\u0103sprezece volume de poeme, printre care: Lumea v\u0103zut\u0103 prin obiectivul aparatului de fotografiat (1958), Microcosmos (1961), \u00cencerc\u0103ri de via\u0163\u0103 (1979), Semnele Europei (1982), Masa secret\u0103 (1984), C\u00e2nd drumul se \u00eentoarce (1992), Cealalt\u0103 via\u0163\u0103 (1998) sau Cei vii nu au morminte (2002), Calea Lactee (2007) sunt titluri de referin\u0163\u0103 \u00een lirica suedez\u0103. Cu toate acestea, \u00eencep\u00e2nd din 1980 se dedic\u0103 romanului. Asupra lui \u00ee\u015fi va extinde cu pasiune temele predilecte pe care \u015fi-a construit opera poetic\u0103 timp de aproape \u015faizeci de ani. Romanele sale sunt, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, poezie concentrat\u0103 \u015fi con\u0163in pagini de mare for\u0163\u0103 \u00een care introspec\u0163ia psihologic\u0103 \u015fi lirismul formuleaz\u0103 \u00eempreun\u0103 verdicte pe c\u00e2t de originale, pe at\u00e2t de cutremur\u0103toare despre societatea suedez\u0103 \u015fi despre lumea \u00een care tr\u0103im. Este, din 1981, membru al Academiei Suedeze, \u00eentre 1998 \u015fi 2005 este chiar pre\u015fedintele Comitetului Nobel pentru Literatur\u0103. Acest detaliu biografic \u2013 nu lipsit de relevan\u0163\u0103, desigur \u2013, \u00eel determin\u0103 s\u0103 devin\u0103 \u015fi autorul unor lucr\u0103ri fundamentale privind redutabila instan\u0163\u0103 suedez\u0103, editate \u00een mai multe limbi: Istoria Premiului Nobel pentru Literatur\u0103: principii \u015fi evalu\u0103ri premerg\u0103toare deciziilor \u015fi Premiul pentru Literatur\u0103: o sut\u0103 de ani cu Nobel, aceasta din urm\u0103 publicat\u0103 \u00een 2003 \u015fi \u00een rom\u00e2n\u0103 de Editura Institutului Cultural. (3) C\u00e2t despre romanul Uitarea, din 1987, ap\u0103rut \u015fi \u00een Fran\u0163a \u00een 1990, la Gallimard (4), acesta este primul dintre cele \u015fapte volume care compun ciclul romanesc Timpul uit\u0103rii. Ne\u00een\u0163elegerea, Dispre\u0163ul (1991), Loialitatea (1993), Ura (1995), Revan\u015fa (1996), Bucuria (1997) sunt titluri ce indic\u0103 tot at\u00e2tea modalit\u0103\u0163i de abordare \u015fi interpretare prin care autorul realizeaz\u0103 o fresc\u0103 a societ\u0103\u0163ii suedeze contemporane dintre cele mai sumbre.
\nUitarea este romanul unui scriitor care de\u0163ine toate secretele psihologiei \u015fi ale dictaturii limbajului colocvial, poetic sau filosofic, indiferent dac\u0103 acesta dob\u00e2nde\u015fte amploare discursiv\u0103 sau se reduce la forme minimale, aforistice. Protagonistul \u00eel \u00eentruchipeaz\u0103 pe autor \u00een mediul familial \u00een anii maturiz\u0103rii sale afective \u015fi morale. \u00cen aparen\u0163\u0103, un colocviu \u00eentre autor \u015fi un birocrat impersonal, romanul dezvolt\u0103 o medita\u0163ie despre uitare, aceast\u0103 traum\u0103 uman\u0103, aceast\u0103 maladie letal\u0103 a umanit\u0103\u0163ii de care mai mult sau mai pu\u0163in to\u0163i suntem atin\u015fi \u00een prezent \u2013 nu doar \u00een plan individual, ci \u015fi sub aspect social, rela\u0163ional, cultural sau politic. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, exist\u0103 un singur individ numit \u00een roman, Erik Kervell, care se bucur\u0103 de o vag\u0103 identitate, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile suedez\u0103, pentru a ne \u00eentruchipa pe noi to\u0163i \u2013 violen\u0163i dar neputincio\u015fi, sorti\u0163i tuturor e\u015fecurilor, debusola\u0163i afectiv \u00eentr-o societate infernal\u0103, fascina\u0163i de putere, de orice fel de putere, de\u015fi manipula\u0163i \u015fi h\u0103itui\u0163i de cei ce o de\u0163in abuziv; pe noi, cei lipsi\u0163i de memorie civic\u0103 \u015fi cultural\u0103, care tr\u0103im suspenda\u0163i \u00eentr-o istorie pe c\u00e2t de ostil\u0103, pe at\u00e2t de nedeterminat\u0103. Aproape c\u0103 nu mai exist\u0103 o gradare a r\u0103ului: e \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een noi \u00eempreun\u0103 cu trecutul, e imprevizibil \u00een m\u0103sura \u00een care este difuz, inocul\u00e2nd iner\u0163ia \u015fi amnezia \u00een cele mai secrete fibre ale fiin\u0163ei noastre individuale \u015fi colective.
\nDe aceea\u015fi necru\u0163\u0103toare maladie pare c\u0103 sufer\u0103 \u015fi filosoful ra\u0163iunii \u00een C\u0103l\u0103toria lui Voltaire (5),\u00a0 judec\u00e2nd dup\u0103\u00a0 st\u0103rile confuzionale pe care i le declan\u015feaz\u0103 confruntarea cu prezentul. \u00cen aceast\u0103 povestire, Voltaire, resuscitat, reface \u00eentr-un fel itinerarul lui Candide, celebrul personaj al romanului s\u0103u cu acela\u015fi nume, cutreier\u00e2nd lumea \u00eentr-o misiune de pace. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile prin care trece \u00eei produc angoase \u015fi traume, \u00eel scutur\u0103 de iluzii, \u00eel golesc de optimism. Nici \u00een trecut nu izbute\u015fte s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in \u00een barbaria societ\u0103\u0163ii moderne \u2013 prezent\u0103 pretutindeni pe glob: din America p\u00e2n\u0103 \u00een Suedia, \u00een Kosovo, \u00een Rusia, \u00een Japonia, \u00een China, \u00een Fran\u0163a sau undeva, \u00eentr-un regat islamic. Defectele democra\u0163iei, violen\u0163a f\u0103r\u0103 margini, nedrept\u0103\u0163ile cunoscute de semenii s\u0103i \u00een noua lume \u00een care se treze\u015fte \u00eel cutremur\u0103 pe Voltaire \u2013 pe g\u00e2nditor \u015fi cet\u0103\u0163ean \u2013, suferin\u0163a se dovede\u015fte necesar\u0103 \u015fi iubirea izb\u0103vitoare. Omul \u00ee\u015fi va reveni \u00een cele din urm\u0103 dintr-un soi de hiatus mnezic pentru a fi din nou cum fusese: \u201esim\u0163itor\u201c. Sim\u0163irea fiind, nu-i a\u015fa?, \u00eempreun\u0103 cu memoria, garan\u0163ia s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii ra\u0163iunii \u015fi a con\u015ftiin\u0163ei, adic\u0103 a umanit\u0103\u0163ii din noi. Aceasta este, \u00een primul r\u00e2nd, semnifica\u0163ia resuscit\u0103rii sale.
\nDar \u201etrecutul este pretutindeni prezent \u00een vie\u0163ile noastre\u201c. (6) El intr\u0103 \u00een alc\u0103tuirea noastr\u0103 uman\u0103. \u201ePutem alege s\u0103 ignor\u0103m aceast\u0103 interdependen\u0163\u0103 sau s\u0103 o transform\u0103m \u00eentr-o for\u0163\u0103.\u201c (7)
\n\u00cen B\u00e9la Bart\u00f3k contra celui\u00a0 de-al Treilea Reich, personajul principal \u2013 celebrul muzician, amenin\u0163at, ca om \u015fi ca artist, de ororile celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u00ee\u015fi descoper\u0103 \u00een amintirile vie\u0163ii voca\u0163ia de lupt\u0103tor. Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00ee\u015fi aminte\u015fte propria devenire, este tot mai con\u015ftient de un adev\u0103r: c\u0103 nu este sclavul propriului trecut, ci st\u0103p\u00e2nul acestuia, c\u0103 trecutul \u00eenseamn\u0103 o for\u0163\u0103 pentru el, \u015fi nu o vulnerabilitate \u00een teribilele confrunt\u0103ri cu du\u015fmanii \u2013 ai s\u0103i, ai \u0163\u0103rii sale, ai culturii natale \u015fi universale; c\u0103\u00a0 are de ap\u0103rat o identitate, un destin \u015fi o istorie \u00eempreun\u0103 cu semenii s\u0103i. C\u00e2teva momente-cheie din via\u0163a lui Bart\u00f3k \u00eel inspir\u0103 pe autor (8), mai \u00eent\u00e2i \u00een poemul B\u00e9la Bart\u00f3k \u00eempotriva celui de-al Treilea Reich (1981) \u015fi, dup\u0103 dou\u0103zeci de ani, \u00een romanul cu acela\u015fi nume: interven\u0163ia artistului la Conferin\u0163a de Pace a Ligii Na\u0163iunilor din 1931, scrisoarea de protest prin care \u00ee\u015fi reclam\u0103 dreptul de a participa la expozi\u0163ia de la D\u00fcsseldorf despre muzica decadent\u0103 \u2013 entartete Musik, declar\u00e2ndu-se \u201eevreu voluntar\u201c, sfidarea lui Goebbels \u015fi refuzul de a completa formularul de puritate arian\u0103 introdus de ocupan\u0163ii germani. \u00cens\u0103\u015fi munca de etnomuzicolog \u2013 a cules trei mii de c\u00e2ntece \u015fi dansuri populare maghiare, slovace \u015fi rom\u00e2ne\u015fti din nordul Transilvaniei \u2013,\u00a0 c\u0103reia i s-a dedicat cu pasiune Bart\u00f3k, este ilustrat\u0103 de Espmark, \u00een paginile sale, \u00een lumina credin\u0163ei artistului \u00een caracterul universal al artei, al fraternit\u0103\u0163ii \u015fi al militantismului s\u0103u umanist: \u201eToate aceste voci, toate aceste muzici pe care le p\u0103streaz\u0103 \u00eenscrise pe suluri cerate, rod al c\u0103l\u0103toriilor lui prin Ungaria, prin Slovacia, prin Rom\u00e2nia, sunt urme ce aduc m\u0103rturie despre fraternitatea oamenilor dincolo de sclipirile gardului de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 \u2013 ritmuri r\u00e2urind din ritmuri \u00eendep\u0103rtate, sate prelungindu-se \u00een sate \u00eendep\u0103rtate. Sferturi de tonuri aspre care sunt \u00eenceputul unei partituri f\u0103r\u0103 frontiere.
\nLimbajul for\u0163elor de ocupa\u0163ie este separarea, divizarea. Al s\u0103u este \u00een\u0163elegerea dincolo de diferen\u0163e, fraternitatea, imediate\u0163ea palpabil\u0103!\u201c. (9)
\nInteresant este c\u0103 Espmark mizeaz\u0103, \u00een construc\u0163ia personajului s\u0103u, pe contrastul dintre fragilitatea fizic\u0103 a omului \u015fi t\u0103ria de caracter a muzicianului, care, \u00een plin\u0103 dictatur\u0103 nazist\u0103, problematizeaz\u0103 statura \u015fi rolul intelectualului pe fundalul fumegos\u00a0 al unei Europe distruse de r\u0103zboi.
\nO asem\u0103nare se poate stabili \u2013 \u015fi nu e prima oar\u0103 \u2013, \u00eentre autor \u015fi personajul s\u0103u. C\u0103ci este evident c\u0103 Espmark face parte din aceea\u015fi familie de spirite cu Bart\u00f3k: m\u0103 refer, fire\u015fte, dincolo de greutatea operei, la con\u015ftiin\u0163a sa artistic\u0103 \u015fi civic\u0103, la preocuparea pentru \u00eemplinirea misiunii sale ca intelectual angajat, la constan\u0163a \u015fi for\u0163a convingerilor\u00a0 democratice ale scriitorului. Or, cred c\u0103 aici se \u00eent\u00e2lne\u015fte el cu B\u00e9la Bart\u00f3k, al c\u0103rui destin \u2013 ca om, ca artist, ca intelectual, a fost profund marcat nu numai de umanism, ci \u015fi de un puternic militantism civic.
\nL-am \u00eentrebat odat\u0103 pe Kjell Espmark dac\u0103, scriind at\u00e2tea c\u0103r\u0163i \u2013 aproape patruzeci \u2013, nu i s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie la un moment dat, cum spunea Baudelaire, las d\u2019 \u00e9crire, s\u0103 ajung\u0103, altfel spus, la satura\u0163ie. Dac\u0103 nu cumva o astfel de excep\u0163ional\u0103 fecunditate ar comporta \u015fi riscul unei oarecari repetitivit\u0103\u0163i. O modalitate de a preveni\u00a0 aceste dou\u0103 pericole, mi-a spus cu convingere, este \u201erota\u0163ia culturilor pe care o cunoa\u015fte orice \u0163\u0103ran\u201c. \u00cen cazul scriitorului, a genurilor literare. A\u015fadar, s\u0103 fi intrat, oare, experien\u0163a noastr\u0103 jurnalistic\u0103 \u00een ritmul unei asemenea rota\u0163ii? C\u0103ci \u00een vara lui 2006 l-am invitat pe Kjell Espmark s\u0103 deschidem o rubric\u0103 de convorbiri \u00een Cultura. Am deschis-o, am intitulat-o Accent. O \u00eentrebare pentru Kjell Espmark \u015fi a fost de o neobi\u015fnuit\u0103 longevitate: din august 2006 p\u00e2n\u0103 \u00een ianuarie 2010, c\u00e2nd ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 adun\u0103m textele \u00eentr-un volum. Coresponden\u0163a prin e-mail care a \u00eenso\u0163it-o \u00een subtext a fost de o neab\u0103tut\u0103 regularitate \u015fi rigoare. Disciplina acestei munci nu a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 ne consolideze prietenia constant afectuoas\u0103. A\u015fa s-a n\u0103scut cartea citat\u0103 deja de mai multe ori: Kjell Espmark. Confiden\u0163e. 42 de Convorbiri cu Angela Martin. Recitind-o, constat cu pl\u0103cere c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een Prefa\u0163a semnat\u0103 de autor \u015fi \u00een Postfa\u0163a semnat\u0103 de mine, \u00een care am\u00e2ndoi descriem premisele proiectului \u2013 suntem, de fapt, \u00een dialog. \u201eDup\u0103 ce mi-a luat un interviu mai amplu, Angela Martin mi-a propus s\u0103 ne continu\u0103m discu\u0163ia \u00een revista Cultura \u015fi am acceptat cu bucurie. Pe de-o parte, demonstrase perspicacitate \u00een ceea ce prive\u015fte subiectele literare \u015fi de politic\u0103 cultural\u0103, pe de alta, \u00eentreb\u0103rile ei \u00eemi ofereau ocazia de a-mi exprima opiniile \u00een anumite privin\u0163e, importante pentru mine, dar nu neap\u0103rat \u015fi pentru mediul cultural suedez. Mi se punea la dispozi\u0163ie un for \u00een care aveam libertatea de a lua atitudine \u00een probleme care m\u0103 interesau cu adev\u0103rat \u2013, iar acest dialog a durat trei ani!\u201c<\/p>\n
De ce aceast\u0103 carte de convorbiri cu Kjell Espmark \u015fi cum a fost ea conceput\u0103, am spus-o la r\u00e2ndul meu: \u201eNu am discutat dec\u00e2t tangen\u0163ial despre calitatea interlocutorului meu de pre\u015fedinte al Comitetului Nobel pentru Literatur\u0103 din 1998 p\u00e2n\u0103 \u00een 2005 \u015fi, ulterior, de membru al acestuia. Dar nu pentru c\u0103 am neglijat subiectul, altminteri extrem de interesant, ci pentru c\u0103 am ales s\u0103-i acord \u00eent\u00e2ietate scriitorului. Pe acesta am \u0163inut s\u0103-l \u00eentreb cum se raporteaz\u0103 la lume, care este viziunea lui asupra actului de crea\u0163ie, cum se reg\u0103se\u015fte, critic fiind, \u00een propria-i literatur\u0103, cum vede rela\u0163ia scriitorului cu puterea, ce crede despre \u015fansele propriilor noastre culturi \u00een lumea global\u0103 spre care ne \u00eendrept\u0103m \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, c\u00e2t de aproape de idealul s\u0103u este Europa \u00een care tr\u0103im\u201c.
\nIar discu\u0163ia poate continua…
\n*
\nDar scriu despre Kjell Espmark \u015fi \u00eencerc s\u0103-i compun portretul din c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi. Nu m\u0103 voi \u00een\u015fela, \u00eemi sunt destul de clare: memoria se ofer\u0103 s\u0103-mi \u00eentind\u0103 ni\u015fte creioane cu v\u00e2rfurile bine ascu\u0163ite, \u00eemboldindu-m\u0103 s\u0103 nu ezit a le \u00eent\u0103ri. Scriitorul \u00eensu\u015fi parc\u0103 vrea s\u0103-mi vin\u0103 \u00een ajutor ar\u0103t\u00e2ndu-mi-se ne\u00eentrerupt dintr-o familiar\u0103 dep\u0103rtare. E, \u00eens\u0103, c\u00e2nd umbr\u0103 \u00een\u015fel\u0103toare, c\u00e2nd impasibil model. \u00cei z\u0103resc ochii alba\u015ftri, vioi, sc\u0103p\u0103r\u0103tori, aten\u0163i s\u0103-mi \u0163in\u0103 privirea la distan\u0163\u0103, s\u0103 nu \u00eemi lase timp s\u0103 \u00eel p\u0103trund. \u015ei z\u00e2mbetul i-l deslu\u015fesc, mereu acela\u015fi pe buzele sub\u0163iri: fugar, dar \u015fi pu\u0163in rigid, probabil din cauza \u00eencord\u0103rii: e z\u00e2mbetul disciplinat al unui g\u00e2nd indecis \u2013\u00a0 \u015fi neresemnat \u2013 \u00eentre o uimire candid\u0103 \u015fi persiflare. Un g\u00e2nd al poetului copil\u0103ros, \u00eemi spun, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l prind \u00een cuvinte, \u015fi al criticului revoltat din romanele sale psiho-sociale. Via\u0163a i se cite\u015fte \u00een c\u0103r\u0163i, dar \u015fi \u00een ochi \u015fi pe buze. Dovad\u0103 c\u0103 scriitorul \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103 \u201eun portret stilizat redus la ochi \u015fi buze, \u00eens\u0103 perfect recognoscibil\u201c, care figureaz\u0103 \u201epe coperta primei p\u0103r\u0163i a romanului-fluviu\u00a0 Gl\u00f6mskans tid (Timpul uit\u0103rii) (10). Scriitorul are \u00eens\u0103 alur\u0103, are charism\u0103 de actor suedez \u2013 frumos, trufa\u015f, \u015fi \u00een acela\u015fi timp fragil, \u0163es\u0103tor de drame, enigmatic. S\u0103 tot fim prin toamna lui 2002 \u00een Bucure\u015fti la Funda\u0163ia Cultural\u0103 Rom\u00e2n\u0103, unde ne-am \u00eent\u00e2lnit prima oar\u0103. Ori poate peste c\u00e2teva luni, la Stockholm? Pentru c\u0103 recunosc silueta cl\u0103dirii, istorice cred, \u00een care locuie\u015fte scriitorul. \u015ei-apoi, apartamentul \u2013 at\u00e2t de cald, de calm \u015fi deschis, \u00eenc\u00e2t bibliotecile par piei de mesteac\u0103n \u00eentinse la soare \u00eentr-un lumini\u015f. Kjell Espmark nu e singur, \u00een dreapta lui lic\u0103re\u015fte chipul binevoitor al so\u0163iei, Monica Lauritzen, scriitoare. C\u00e2nd unul, c\u00e2nd cel\u0103lalt scot c\u00e2te o carte din teancurile cl\u0103dite pe jos la perete, undeva l\u00e2ng\u0103 o u\u015f\u0103 \u00eenalt\u0103. Glumesc am\u00e2ndoi: sunt autori pe care el, pre\u015fedintele Comitetului Nobel pentru Literatur\u0103, va trebui s\u0103-\u015fi fac\u0103 temele s\u0103 \u00eei citeasc\u0103. St\u0103m de vorb\u0103 cu amfitrionii no\u015ftri, \u00een picioare, pe o teras\u0103 \u00eenconjurat\u0103 de verdea\u0163\u0103: Augustin Buzura le poveste\u015fte despre scriitorii americani \u00eent\u00e2lni\u0163i la lansarea c\u0103r\u0163ii sale, Refugii, la libr\u0103ria Rizzoli, eveniment patronat de PEN-Club-ul new-yorkez, prilej cu care a donat Bibliotecii Na\u0163ionale din New York \u015fi manuscrisul ultimului s\u0103u roman, Recviem pentru nebuni \u015fi bestii. Cartea are \u015fanse s\u0103 apar\u0103 \u015fi \u00een suedez\u0103, \u00een traducerea lui Dan Shafran, traduc\u0103torul e \u015fi el de fa\u0163\u0103.\u00a0 Dar eu, la ce lucrez acum? sunt, la r\u00e2ndul meu, \u00eentrebat\u0103. Traduc Uitarea. \u015ei \u00eei m\u0103rturisesc autorului c\u00e2t m\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103 s\u0103 trudesc pe asemenea pagini, dense de lirism. Iar aici, amintirile \u00eencep s\u0103 se contrazic\u0103. Totu\u015fi, cred c\u0103 i-am trimis cartea ap\u0103rut\u0103 la Bucure\u015fti, exact peste un an, dup\u0103 ce mai \u00eent\u00e2i am publicat la Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne Scris \u00een piatr\u0103, volumul de poeme tradus de Gabriela Melinescu \u015fi de Dan Shafran. \u201ePentru mine, ca scriitor \u2013 \u00eencepe Espmark s\u0103 ne explice \u2013, traduc\u0103torul este un prieten drag \u015fi nedesp\u0103r\u0163it\u201c. A spus-o, \u00eentr-un fel, atunci, o va spune \u015fi mai t\u00e2rziu, \u00een Confiden\u0163e (11) \u015ei adev\u0103rul este c\u0103 Kjell Espmark a avut parte \u2013 pentru rom\u00e2n\u0103, cel pu\u0163in \u2013, nu doar de traduc\u0103tori buni, ci \u015fi de prieteni fideli. Dar trebuie s\u0103 p\u0103r\u0103sim terasa, ne a\u015fteapt\u0103 o mul\u0163ime de lume \u00een \u00eenc\u0103perea al\u0103turat\u0103 (o buc\u0103t\u0103rie?, o sufragerie cu buc\u0103t\u0103ria la vedere?), inundat\u0103 de lumin\u0103, extrem de prietenoas\u0103, de o rafinat\u0103 simplitate \u015fi elegan\u0163\u0103. \u00cenc\u0103pem cu to\u0163ii \u00een ea \u2013 unii suntem oameni \u00een carne \u015fi oase, al\u0163ii sunt parc\u0103 \u015fi mai vii printre noi, de\u015fi veni\u0163i din c\u0103r\u0163i sau povesti\u0163i din amintiri: Nichita St\u0103nescu, Sorescu, prieteni vechi ai lui Espmark, Franz Kafka, Val\u00e9ry, Baudelaire, Emerson, Transtr\u00f6mer, Bart\u00f3k, Ahmatova, Virgiliu \u015fi nu numai ei \u2013, invita\u0163i s\u0103 celebr\u0103m coexisten\u0163a culturilor, a valorilor, a frumosului \u015fi a bunului-gust \u00een jurul unei mese rotunde, mai cur\u00e2nd o corol\u0103 deschis\u0103 cu iriz\u0103ri roz-sidefii b\u0103t\u00e2nd pe jum\u0103tate \u00een verde proasp\u0103t \u015fi \u00een portocaliu, m\u0103t\u0103soas\u0103 \u015fi \u00eenvoalt\u0103, de\u015fi \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu pe\u015fte \u015fi fructe de mare din bel\u015fug. Lumile se leag\u0103 dintr-odat\u0103, se amestec\u0103, se continu\u0103, se completeaz\u0103\u00a0 nu ne d\u0103m seama cum, asemenea literaturilor, \u015fi se dezleag\u0103 la fel ca limbile \u015fi ca muzica \u00een armonii \u015fi \u00een\u0163elesuri \u015ftiute \u015fi ne\u015ftiute. Flash-urile timpului, brutale \u015fi dezordonate, nu le disturb\u0103, cu toate c\u0103 sunt multe \u015fi de o infinit\u0103 varietate. C\u00e2te o explozie de bucurie spulber\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een replic\u0103, solemnitatea acestor discu\u0163ii pe care le prelungim p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu dup\u0103 miezul nop\u0163ii \u00eentr-o alt\u0103 secven\u0163\u0103, la cel\u0103lalt cap\u0103t al Europei, \u00eentr-o atmosfer\u0103 familial\u0103, \u00een chio\u015fcul din gr\u0103dina casei lui Augustin Buzura la Corbeanca, ascuns \u00een mireasma de caprifoi. Suntem r\u0103sf\u0103\u0163a\u0163i de st\u0103p\u00e2na casei, Maria Buzura, \u015fi ne d\u0103m drumul, vorbim tare \u015fi r\u00e2dem cu poft\u0103 de-a valma cu \u201ecopiii\u201c \u2013 unii mai mari, al\u0163ii mai mici. R\u00e2d \u015fi criticii: Eugen Simion \u015fi Mircea Martin. P\u00e2n\u0103 atunci l-am re\u00eent\u00e2lnit pe Kjell Espmark\u00a0 la unele evenimente rom\u00e2ne\u015fti organizate \u00een 2002 \u015fi \u00een 2004 de Institutul Cultural Rom\u00e2n \u015fi de alte institu\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti la Stockholm, bun\u0103oar\u0103 la inaugurarea \u201eAnului Cultural Rom\u00e2nesc\u201c \u00een celebra Bl\u00e5 hallen \u2013 Sala Albastr\u0103 a superbei Prim\u0103rii din Stockholm, unde au loc balurile cu prilejul decern\u0103rii Premiilor Nobel. Sau la expozi\u0163ia \u201eTezaure de aur: 7000 de ani de art\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201c g\u0103zduit\u0103 de Medelhavsmuseet \u2013 Muzeul de Antichit\u0103\u0163i Mediteraneene \u015fi Apropiat-Orientale \u015fi etal\u00e2nd inclusiv piese din tezaurul de la Pietroasa, vernisajul fiind onorat de prezen\u0163a A.S. Prin\u0163esa Madeleine; acum \u00eens\u0103 s\u0103rb\u0103torim conferin\u0163a \u0163inut\u0103 de academicianul suedez despre Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 la Academia Rom\u00e2n\u0103, \u015fi lansarea C\u0103l\u0103toriei lui Voltaire\u00a0 la C\u0103rture\u015fti, primul volum ap\u0103rut \u00een colec\u0163ia Cultura lumii. Repere, sub sigla Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne. Dar, oare, mai exista atunci \u015fi acum, \u00een august 2006, c\u00e2nd \u00eel invitam pe scriitor la o \u00eent\u00e2lnire cu colegii no\u015ftri de la revista Cultura? Kjell Espmark trece neobosit de colo-colo, c\u00e2nd \u00eentr-o parte c\u00e2nd \u00een alta a memoriei mele, ca o lumin\u0103 care \u00eemi joac\u0103 \u00een geam parc\u0103 \u0163in\u00e2nd mor\u0163i\u015f s\u0103 m\u0103 trezeasc\u0103. \u015etie probabil \u2013 \u015fi are dreptate \u2013 c\u0103 nu mi-am amintit \u00eenc\u0103 tot. Apoi, brusc, st\u0103 locului s\u0103-mi pozeze, de\u015fi el este cel care poart\u0103 aparatul de fotografiat at\u00eernat de g\u00e2t. Iat\u0103, \u00eemi spun, un g\u00e2nd parazit \u015fi dau s\u0103-l alung. Ba nu, m\u0103 dumiresc \u00een secunda imediat urm\u0103toare, pur \u015fi simplu mi-a fulgerat prin minte titlul volumului s\u0103u de poezie, Lumea v\u0103zut\u0103 prin obiectivul aparatului de fotografiat, din 1958. \u015ei p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e logic s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple a\u015fa, pentru c\u0103 niciun scriitor nu poate fi \u00een nicio \u00eemprejurare desp\u0103r\u0163it de c\u0103r\u0163ile sale, de opera sa. Dup\u0103 cum nici c\u0103r\u0163ile sale, \u00een alte limbi, str\u0103ine, de traduc\u0103torii s\u0103i, \u00een nicio biobibliografie fiabil\u0103.
\nNu m\u0103 voi gr\u0103bi, fire\u015fte, s\u0103 spun c\u0103 a\u015fa se \u00eencheie aceast\u0103 poveste, mai cu seam\u0103 c\u0103 \u015ftiu cu certitudine c\u0103 ea va continua. Cu toate acestea, ast\u0103zi \u00eemi iau un scurt r\u0103gaz\u00a0 oprindu-m\u0103 aici. Nu \u00eenainte \u00eens\u0103 de a transcrie dou\u0103 fraze pe care scriitorul mi le-a l\u0103sat\u00a0 parc\u0103 anume scrise \u00een Uitarea, \u015ftiind c\u0103, odat\u0103, am s\u0103 i le \u00eentorc: \u201eCeea ce nu \u00eemi amintesc \u00ee\u015fi amintesc cuvintele. Eu cu sl\u0103biciunile mele nu a\u015f fi izbutit niciodat\u0103 s\u0103 aduc la lumin\u0103 aceste imagini\u201c. (12)<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1. Kjell Espmark, Confiden\u0163e. 42 de convorbiri cu Angela Martin, Curtea Veche, 2011
\n2. Kjell Espmark, C\u0103l\u0103toria lui Voltaire, versiunea rom\u00e2neasc\u0103 de Angela Martin, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, 2006
\n3. Traducere de Carmen Nicolaescu.
\n4. \u00cen Rom\u00e2nia avea s\u0103 apar\u0103 \u00een 2003. Traducere din francez\u0103 \u015fi prefa\u0163\u0103 de Angela Martin, Editura Institutului Cultural Rom\u00e2n.
\n5. Versiunea rom\u00e2neasc\u0103 de Angela Martin, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, 2006
\n6. Kjell Espmark, Confiden\u0163e. 42 de convorbiri cu Angela Martin, p. 42
\n7. Ibidem.
\n8. Ibidem
\n9. Idem, B\u00e9la Bart\u00f3k contra celui de-al Treilea Reich, traducere din limba spaniol\u0103 de Angela Martin, Polirom, 2012.
\n10. Kjell Espmark, Confiden\u0163e, p. 151
\n11. Ibidem, p. 46.
\n12. Ibid., 62.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Amintirile mint, pretinde Kjell Espmark \u00een Confiden\u0163e, (1), cartea noastr\u0103 de convorbiri din 2011, \u015fi pe bun\u0103 dreptate. Nu dezvolt\u0103 \u00eens\u0103 acolo prea mult aceast\u0103 aser\u0163iune, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 se exprime ritos. \u00cen fond, de ce s-ar fi gr\u0103bit s\u0103 o fac\u0103? Problematica memoriei este o tem\u0103 recurent\u0103 a literaturii sale populate cu amintiri… Cite\u0219te mai mult »Kjell Espmark: confiden\u0163e despre uitare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14868,14870,94,14867,14869],"class_list":["post-24072","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-capacitatea-imaginativa","tag-inertia-si-amnezia","tag-kjell-espmark","tag-problematica-memoriei","tag-uitarea"],"views":1580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24072","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24072"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24072\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24075,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24072\/revisions\/24075"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}