Ca lumea e o scena a devenit, din Renastere p\u00e2na azi, o afirmatie comuna. Si o dovada, la indem\u00e2na oricui, ca literatura (textul pentru teatru, in acest caz) inseamna viata in oglinda. La fel cum, prin oglindire, si ea, scena e chiar o lume. In care mirajele, fantasmele, adevarurile trec de pe sc\u00e2ndura in sala si \u201echiar moartea e relativa\u201c, dupa cum scrie Anton Pavlovici Cehov in \u201eC\u00e2ntec de lebada\u201c. O piesa mai putin jucata, in lume si la noi, aleasa de regizorul Mihai Maniutiu pentru a marca, anul acesta, Ziua Mondiala a Teatrului la Arad.
\nDaca data premierei \u2013 27 martie \u2013 nu a fost stabilita int\u00e2mplator, noua productie a Teatrului Clasic \u201eIoan Slavici\u201c ram\u00e2ne insa un spectacol pentru toate anotimpurile. Si, cu siguranta, o experienta artistica de execeptie pentru fiecare membru al amintitei trupe. Opt\u00e2nd pentru acest Cehov, regizorul Mihai Maniutiu s-a inscris perfect in proiectul teatrului aradean \u2013 de repertoriu\u00a0 si de festival unicat in Rom\u00e2nia \u2013 acela de cercetare, de revizitare si de resuscitare a clasicilor, element catalizator in re-facerea, cu suflu nou validat de traditia perena, a miscarii teatrale contemporane.
\nDaca la precedenta sa colaborare cu Teatrul \u201eIoan Slavici\u201c, in 2006, regizorul Mihai Maniutiu a plecat din contemporaneitatea imediata spre tragedia antica, mont\u00e2nd \u201eIubirea Fedrei\u201c, textul mult discutatei, adulatei si hulitei, in egala masura, Sarah Kane (un spectacol de referinta al acelui an in Rom\u00e2nia), de data aceasta el readuce in atentie un clasic al modernitatii, un autor foarte jucat si iubit si de publicul autohton. Cu un text nu tocmai ofertant, macar la prima vedere, nici pentru noii parametri de abordare-receptare din viata teatrala de azi, nici pentru marca sa de director de scena. \u201eC\u00e2ntec de lebada\u201c e o piesa (scurta) cu doua personaje, actorul sexagenar (in retragere) Vasili si sufleorul Nikita, un creator si un umil \u201eajutor\u201c al sau, un vrajitor si un vrajit care monologheaza si dialogheaza despre teatru, despre lumea devenita scena si scena devenita lume, despre vraja care il tine in viata pe primul, pentru ca in arta \u201echiar si moartea e relativa\u201c, si il ucide pe al doilea (palid soptitor de vorbe).
\nLa o repede ochire, textul pare datat, cu adevaruri clasate, cu replici din categoria celor pretabile clamarii si insailarilor cabotine de stors lacrimi ori, macar, de miscat naturelul simtitor spre emotia de duzina, oricum, un text cu grandilocvente prafuite, o curiozitate de alt(e) veac(uri). Combinatie beton intre clasic egal vetust si ravagiile sentimentale ale sufletului slav. Regizorul Mihai Maniutiu s-a incumetat (nu zic vorba mare) sa supuna \u201eC\u00e2ntecul de lebada\u201c unei relecturi de secol XXI. O re-lectura care seamana cu restaurarea unei pelicule de film mut, scoasa din arhiva Cehov, infuzata cu s\u00e2nge si culori proaspete, reconditionata in articulatiile de forta si proiectata in fata unui public pentru care experimentele teatrale de ultima ora mai au doar putine taine. Astfel, \u201eC\u00e2ntecul de lebada\u201c al clasicului Anton Pavlovici a devenit un suport (de o plasticitate rafinata si de un energetism viguros, impresionant) pentru o \u201ediscutie\u201c la zi despre teatru ca magie. Ca alternativa la stereotipurile uniformizatoare, chiar cu doza continuta de sminteala, de manipulare, de evazionism.
\nSpectacolul regizorului Mihai Maniutiu aduce in spatiul de joc \u2013 intregul teatru \u2013 toata trupa aradeana, de la seniori la debutanti. Un personaj colectiv c\u00e2nd animat draceste, c\u00e2nd incremenit in secvente de guleai decupate dupa rigorile artei filmului mut, c\u00e2nd cor antic in raspar, c\u00e2nd public martor ori supraveghetor al scenei si, deopotriva, al salii printre spectatorii careia se amesteca, nonsalant ori brutal, dupa caz. In devalmasie, manechine vii si manechine surogat-umane, toate imbatate de vraja teatrului. Care presupune si dizarmonie si monstruozitate si slabiciune si cosmar, toate ritm\u00e2nd starea de beautitudine indusa de lumina ca de acvariu care incetineste miscarile. Si de muzica insidioasa ce \u201ecurge\u201c din gramofon. Bine scolita de regizor, trupa construieste (cu putine derapaje) un spectacol viu, plin de ritm, ascendent, potentat de excelentul maestru de light design ing. Lucian Moga, de ingenioasele mecanisme de scena (ing. Ion Stan), de costumele Oanei Varan si decorurile lui Doru Pacurar, completate de video proiectiile lui Adelin Ghionghiosan.
\nIonel Bulbuc, Sorin Calota, Bogdan Costea, Florin Covalciuc, Alina Danciu, Cecilia Donat, Adriana Ghinita, Tudor Lucanu, Doru Nica, Liliana Balica, Ioan Peter, Dorina Darie, Robert Pavicsits, Giorgiana\u00a0 Elena Popan, Marian Parfeni, Oltea Blaga, Roxana Sabau, Calin Stanciu, Stefan Statnic, Mariana Tofan, Angela Varjasi, Alex Margineanu, Dan Antoci, Cosmin Blaga sunt, in multe momente, argintul viu al \u201eC\u00e2ntecului de lebada\u201c.
\nIn mare forma, confirm\u00e2nd statutul de unul din cei mai inzestrati actori rom\u00e2ni ai momentului, Ovidiu Ghinita duce greul acestei montari. Cu o remarcabila inteligenta artistica, asum\u00e2ndu-si rolul p\u00e2na in cele mai ascunse resorturi, impunator si vulnerabil, in egala masura, sarcastic si cabotin (c\u00e2nd trebuie), tragic in cadere, m\u00e2ntuit de pasiune, persifl\u00e2ndu-se si copilarindu-se, rican\u00e2nd amar, livr\u00e2ndu-se fara masca, patetic-slav ori ghidus ironic, c\u00e2nd in combustie, c\u00e2nd letargic invins, intr-un impecabil slalom printre limite (si cu dictie impecabila), insufletit de magia rolurilor (mai ales Lear si Boris Godunov) si neresemnat in fata sf\u00e2rsitului, el este un electrizant Vasili.
\nInspirat distribuit in Nikita, Zoltan Lovas, excelent partener de joc in \u201eC\u00e2ntecul de lebada\u201c, e vrajitul care crede neconditionat in puterea de seductie a maestrului, in invincibilitatea lui si in fantasmele teatrului. E o reusita combinatie de Charlot (inocentul bucur\u00e2ndu-se cu putin) si Sancho (partener de aventuri al vrajitorului Vasili), supus mortii (repetabile) pentru ca nu e dec\u00e2t un umil, pagubos soptitor de vorbe la judecata de apoi, severa, nemiloasa, p\u00e2na la urma, a teatrului care isi accepta in eternitate doar eroii.
\nUn personaj catalizator al montarii lui Mihai Maniutiu este copila-vrajitoare, nimfeta sadica si fetita cu gesturi maiestuoase de infanta practic\u00e2nd magia si omorul in efigie cu gratia unei miniaturale balerine. O papusa insufletita, cu g\u00e2nduri negre sub fruntea bombata, ca de portelan, cu z\u00e2mbet inghetat, care stie tot si infige andrele malefice c\u00e2nd in pieptul altor papusi, c\u00e2nd in pieptul oamenilor. Teatrul pare regatul ei unde guverneaza si seduce incr\u00e2ncenat-duios, apare si dispare ca o imagine de vis repede transformat in cosmar. Alina si supune, cheama si distruge, muta intr-o lume a vorbelor. Numele personajului ei ar putea fi Moartea. Numele fetitei de 10 ani, actrita p\u00e2na in maduva oaselor, este Mara Purza. Si pentru ea, scena (des)vrajita de Mihai Maniutiu printr-o noua, incitanta lectura a unei piese scrise de Anton Pavlovici Cehov, pare sa nu mai aiba nici un secret.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca lumea e o scena a devenit, din Renastere p\u00e2na azi, o afirmatie comuna. Si o dovada, la indem\u00e2na oricui, ca literatura (textul pentru teatru, in acest caz) inseamna viata in oglinda. La fel cum, prin oglindire, si ea, scena e chiar o lume. In care mirajele, fantasmele, adevarurile trec de pe sc\u00e2ndura in sala… Cite\u0219te mai mult »Scena (des)vrajita<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[1961,1962,1963],"class_list":["post-2406","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-anton-pavlovici-cehov","tag-cantec-de-lebada","tag-regizorul-mihai-maniutiu"],"views":2691,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2406","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2406"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2406\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}