\u00cen deschiderea c\u0103r\u0163ii Insuportabila u\u015fur\u0103tate a fiin\u0163ei, Milan Kundera revine, \u00een chip oarecum nea\u015fteptat, la ideea nietzschean\u0103 a eternei re\u00eentoarceri. Afirm\u0103 pur \u015fi simplu c\u0103 aceasta r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare enigmatic\u0103. Pune serios \u00een dificultate logica sau puterea noastr\u0103 de \u00een\u0163elegere. Cred c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r are dreptate. S\u0103 revedem \u00een acest sens doar un singur fragment din \u015etiin\u0163a voioas\u0103. \u201eCe-ar fi dac\u0103, \u00eentr-o bun\u0103 zi sau noapte, s-ar strecura un demon \u00een singur\u0103tatea ta cea mai ad\u00e2nc\u0103 \u015fi \u0163i-ar spune: \u00abVia\u0163a asta, a\u015fa cum o tr\u0103ie\u015fti acum \u015fi cum ai tr\u0103it-o p\u00e2n\u0103 acum, va trebui s\u0103 o mai tr\u0103ie\u015fti o dat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 de nenum\u0103rate ori; \u015fi nu va fi nimic nou \u00een ea, ci fiecare suferin\u0163\u0103 \u015fi fiecare pl\u0103cere, fiecare g\u00e2nd \u015fi fiecare suspin \u015fi tot ceea ce este nespus de mic \u015fi de mare \u00een via\u0163a ta trebuie s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103, totul \u00een aceea\u015fi \u00een\u015firuire \u2013 \u015fi acest p\u0103ianjen \u015fi aceast\u0103 lumin\u0103 a lunii printre copaci, de asemenea aceast\u0103 clip\u0103 \u015fi eu \u00eensumi. Ve\u015fnica clepsidr\u0103 a existen\u0163ei se r\u0103stoarn\u0103 iar \u015fi iar \u2013 \u015fi tu odat\u0103 cu ea, fir de praf n\u0103scut din praf!\u00bb\u201c(\u00a7 341).
\nCeea ce spune aici Nietzsche poate s\u0103 dea oricui de g\u00e2ndit. Desigur, nu e \u00een joc reprezentarea comun\u0103 a ve\u015fnicei reveniri, ca atunci c\u00e2nd se crede c\u0103 st\u0103rile de lucruri din natur\u0103 \u015fi istorie s-ar tot relua, periodic. \u00cens\u0103 unele enun\u0163uri se situeaz\u0103 vizibil \u00een marginea scandalului. \u00cenainte de toate, \u00eens\u0103\u015fi ideea c\u0103 via\u0163a ar trebui v\u0103zut\u0103 ca \u015fi cum absolut orice ar reveni \u00eentocmai, de nenum\u0103rate ori. Nu e simplu de \u00een\u0163eles a\u015fa ceva. Noi accept\u0103m u\u015for c\u0103 unele fenomene pot s\u0103 revin\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, c\u0103 exist\u0103 unele cicluri sau ritmuri, analogii. \u00cens\u0103 nu \u015fi faptul c\u0103 absolut orice lucru revine exact \u00een acela\u015fi fel (\u201e\u015fi acest p\u0103ianjen \u015fi aceast\u0103 lumin\u0103 a lunii printre copaci, de asemenea aceast\u0103 clip\u0103…\u201c). Dac\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103 ar fi retr\u0103it\u0103 \u00eentocmai, exact ca acum, f\u0103r\u0103 absolut nimic nou, mai po\u0163i vorbi oare de o reluare a ei? \u015ei ce rost poate avea s\u0103-\u0163i vezi astfel propria via\u0163\u0103? Apoi, dac\u0103 o astfel de re\u00eentoarcere prive\u015fte absolut orice, atunci \u015fi faptul repet\u0103rii s-ar repeta la nesf\u00e2r\u015fit. Ne d\u0103m seama imediat \u00een ce pr\u0103pastie coboar\u0103 g\u00e2ndirea: cum repetarea \u00eens\u0103\u015fi se repet\u0103, se va repeta \u00eentocmai \u015fi repetarea repet\u0103rii, nu mai pu\u0163in aceast\u0103 din urm\u0103 repetare \u2013 \u015fi tot a\u015fa ad infinitum. Dar la fel de ciudat apare \u015fi un alt lucru: g\u00e2ndul eternei re\u00eentoarceri se va repeta el \u00eensu\u015fi de nenum\u0103rate ori, cu tot ce-l \u00eenso\u0163e\u015fte (\u201efiecare suferin\u0163\u0103 \u015fi fiecare pl\u0103cere, fiecare g\u00e2nd \u015fi suspin…\u201c). A g\u00e2ndi eterna re\u00eentoarcere \u2013 \u015fi orice altceva \u2013 nu ar mai fi deloc un g\u00e2nd contingent, singular. Ci unul care s-ar relua \u00eentocmai, de fiecare dat\u0103 \u015fi la nesf\u00e2r\u015fit, cu \u00eens\u0103\u015fi clipa fulgurant\u0103 \u00een care se ive\u015fte.
\nNu-mi propun s\u0103 explorez aceste teribile aporii din fragmentul de mai sus. E greu de crezut c\u0103 logica obi\u015fnuit\u0103 ne-ar ajuta \u00een aceast\u0103 chestiune. \u00cens\u0103 a\u015f vrea s\u0103 revin asupra uneia dintre consecin\u0163ele ideii lui Nietzsche, care aduce \u00een fa\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, felul s\u0103u neobi\u015fnuit de a g\u00e2ndi cu privire la sensul \u2013 \u015fi nonsensul \u2013 celor existente.
\nNu sunt pu\u0163ini comentatorii care consider\u0103 c\u0103 mesajul filosofului ar fi totu\u015fi unul simplu. Anume, cele existente nu au nici un sens \u015fi nici un \u0163el, nu au cum s\u0103 de\u0163in\u0103 a\u015fa ceva. Ideea eternei re\u00eentoarceri d\u0103 peste cap orice credin\u0163\u0103 \u00een vreun posibil sens al vie\u0163ii. Iar ultimele cuvinte, cu sunetul lor vag testamentar, \u00ee\u0163i amintesc doar de propria nimicnicie. Acela\u015fi mesaj nihilist, s-ar spune. \u00cens\u0103, cum avea s\u0103 se vad\u0103, e mult\u0103 grab\u0103 \u00eentr-o astfel de judecat\u0103. Se reiau prea u\u015for c\u00e2teva reprezent\u0103ri deja uzate. De altfel, Nietzsche caut\u0103 s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine el \u00eensu\u015fi o asemenea atitudine, proprie \u00een\u0163elegerii comune, obi\u015fnuite.
\nRevin \u00eens\u0103 la paginile lui Milan Kundera. Nu se complic\u0103 prea mult cu posibile interpret\u0103ri metafizice, caut\u0103 s\u0103 vad\u0103 mai cur\u00e2nd ce ar putea s\u0103 ne spun\u0103 un asemenea mit cu privire la propria noastr\u0103 via\u0163\u0103. \u201eMitul eternei re\u00eentoarceri afirm\u0103, prin nega\u0163ie, c\u0103 via\u0163a care dispare odat\u0103 pentru totdeauna, care nu mai revine, se aseam\u0103n\u0103 cu o umbr\u0103, e lipsit\u0103 de greutate, e dinainte moart\u0103 \u015fi dac\u0103 a fost atroce, frumoas\u0103, splendid\u0103, aceast\u0103 atrocitate, aceast\u0103 splendoare sau frumuse\u0163e nu \u00eenseamn\u0103 nimic\u201c (traducere de Jean Grosu). Prin urmare, dac\u0103 via\u0163a omului nu revine \u00een nici un fel, a\u015fa cum obi\u015fnuim acum s\u0103 credem, atunci ea poate fi socotit\u0103 dinainte moart\u0103. Nimic din ceea ce ar putea s\u0103 o defineasc\u0103 nu ar avea nici o \u00eensemn\u0103tate. Cum spune scriitorul, exact ca atunci c\u00e2nd \u00eentre dou\u0103 triburi oarecare s-ar duce un r\u0103zboi nimicitor, cu nenum\u0103ra\u0163i mor\u0163i, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a schimba nimic \u00een lumea respectiv\u0103 a vie\u0163ii. Sigur, r\u0103zboiul ar fi lipsit de sens, \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi aceast\u0103 lips\u0103 de sens ar fi cu totul ne\u00eensemnat\u0103. \u00cens\u0103 dac\u0103 un astfel de r\u0103zboi s-ar repeta \u00eentruna, mereu \u015fi mereu, ai avea \u00een fa\u0163\u0103 cumplitul lui nonsens. Ai vedea imediat ceea ce e cu adev\u0103rat \u00eengrozitor \u015fi iremediabil, absurdul ar c\u0103p\u0103ta o eviden\u0163\u0103 de-a dreptul orbitoare.
\nCel pu\u0163in \u00een acest loc din paginile scriitorului nu e invocat\u0103 \u015fi o alt\u0103 posibilitate, aceea ca via\u0163a omului s\u0103 conteze tocmai prin aceea c\u0103 este irepetabil\u0103 ca atare, unic\u0103. Aceasta ar \u00eensemna ca \u00eensu\u015fi sf\u00e2r\u015fitul ei s\u0103 fie v\u0103zut altfel dec\u00e2t ca o simpl\u0103 dispari\u0163ie. \u015ei s\u0103 devin\u0103 evidente umbrele care o acoper\u0103, ororile comise, absurdul ce-\u015fi poate face loc. Nimic nu ar fi f\u0103r\u0103 urm\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 nici o \u00eensemn\u0103tate. De\u015fi atras\u0103 uneori \u00een vertijul celor arbitrare, via\u0163a \u00eenc\u0103 ar avea intensitatea tr\u0103irii singulare \u015fi nemijlocite. Ne amintim c\u0103 Emil Cioran, atunci c\u00e2nd comenteaz\u0103 Moartea lui Ivan Ilici, spune la un moment dat c\u0103 personajul tr\u0103ie\u015fte cu adev\u0103rat \u015fi simte propria via\u0163\u0103 abia dup\u0103 ce are eviden\u0163a violent\u0103 a nonsensului. Tr\u0103ie\u015fte realmente doar at\u00e2ta vreme c\u00e2t se vede singur cu propria suferin\u0163\u0103 (\u201eel este doar \u00een intervalul dintre vidul s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi cel al mor\u0163ii\u201c). Nonsensul tr\u0103it \u00eei descoper\u0103 deodat\u0103 via\u0163a ca atare, \u00eenainte de toate spaimele trupului, suferin\u0163a \u015fi tremurul c\u0103rnii, odat\u0103 cu chipul indiferent al celor din jur.
\nDincoace de aceast\u0103 posibilitate a \u00een\u0163elegerii, Kundera prefer\u0103 s\u0103 observe altceva. Absen\u0163a revenirii \u2013 unor vie\u0163i sau r\u0103zboaie, iubiri sau f\u0103r\u0103delegi \u2013 ne modific\u0103 esen\u0163ial percep\u0163ia propriei existen\u0163e. De pild\u0103, vremea terorii \u201edeja trecute\u201c, precum cea a lui Robespierre. \u00centruc\u00e2t istoria francez\u0103 a ajuns s\u0103 vorbeasc\u0103 \u201ede un lucru ce nu mai revine, anii s\u00e2ngero\u015fi n-au r\u0103mas \/\u00een istoriografie\/ dec\u00e2t simple vorbe, teorii \u015fi discu\u0163ii, au devenit mai u\u015fori ca fulgul \u015fi nu mai st\u00e2rnesc teama nim\u0103nui\u201c. Se face resim\u0163it\u0103 astfel o anume u\u015fur\u0103tate a vie\u0163ii \u2013 \u015fi a fiin\u0163ei \u00een cele din urm\u0103. Ajungem \u00eemp\u0103ca\u0163i cu noi \u00een\u015fine, indiferen\u0163i fa\u0163\u0103 de ceea ce, de\u015fi monstruos, se tot estompeaz\u0103 \u00een timp. C\u00e2nd privim lucrurile ca \u015fi cum ar fi trec\u0103toare, efemere, le acord\u0103m incon\u015ftient o circumstan\u0163\u0103 atenuant\u0103. Le judec\u0103m cu destul\u0103 \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 \u2013 sau nu le mai judec\u0103m deloc. Dac\u0103 socotim c\u0103 nimic nu mai revine, \u201etotul e dinainte iertat \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, totul e \u00eeng\u0103duit cu cinism\u201c. Dac\u0103 \u00eens\u0103 vedem via\u0163a ca \u015fi cum totul s-ar repeta, perspectiva cu privire la noi \u00een\u015fine ar fi alta. Nici un gest nu ar pierde din realitatea lui crud\u0103, p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. Dimpotriv\u0103, \u015fi-ar tot expune \u00eentreaga lui gravitate, mereu \u015fi mereu, o insuportabil\u0103 povar\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103.
\nE de luat \u00een seam\u0103 ceea ce spune scriitorul ceh \u00een aceste pagini, \u00eenainte de toate dorin\u0163a de a privi cu luciditate lucrurile. Felul \u00een care invoc\u0103 ideea nietzschean\u0103 reface deodat\u0103 \u00eensemn\u0103tatea memoriei vii, nevoia de a nu uita trecutul. Doar c\u0103 unele afirma\u0163ii nu-\u015fi refuz\u0103 o anume naivitate. \u015etim, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 r\u0103ul poate reveni \u00eentocmai \u2013 sau chiar cu o nou\u0103 for\u0163\u0103 \u2013 \u015fi atunci c\u00e2nd memoria e perfect activ\u0103. Iar ceea ce revine iar \u015fi iar nu ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 ne \u00eemp\u0103c\u0103m cu ororile timpului. Pare s\u0103 induc\u0103 pe nesim\u0163ite o form\u0103 profund\u0103 de imunitate sau de indiferen\u0163\u0103. Omul se obi\u015fnuie\u015fte \u00een dese r\u00e2nduri cu r\u0103ul, \u00eel accept\u0103 ca \u015fi cum nu ar \u00eensemna aproape nimic. S-a vorbit deja despre o anume banalitate a r\u0103ului. \u00cen definitiv, nu r\u0103ul \u00eensu\u015fi revine, ci mai cur\u00e2nd o anumit\u0103 atitudine. Se tot reface, \u00een noi \u00een\u015fine, un mod de via\u0163\u0103 neutru \u015fi \u00een aparen\u0163\u0103 inocent. Acesta ajunge perceput \u00een felul a ceva obi\u015fnuit, dat ca atare \u015fi dintotdeauna. Se reface mai mult sau mai pu\u0163in cu fiecare subiectivitate \u00een parte, aproape ca \u00eentr-o moar\u0103 uitat\u0103 a timpului. Cum ar putea oare o asemenea atitudine s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een noi con\u015ftiin\u0163a vinii? \u015etim bine, aceasta nu se na\u015fte oricum, nu apare dac\u0103 omul nu se vede la un moment dat singur cu limitele sale, dac\u0103 nu simte nevoia s\u0103 r\u0103spund\u0103 singur \u015fi pentru totdeauna \u00een fa\u0163a celuilalt. Ceea ce \u00eenseamn\u0103, a\u015fa cum s-a spus, c\u0103 tocmai clipa trebuie s\u0103 aib\u0103 o semnifica\u0163ie decisiv\u0103, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu o po\u0163i uita nicicum; \u00een definitiv, ve\u015fnicia \u00eens\u0103\u015fi se na\u015fte \u00een clip\u0103 (S\u00f8ren Kierkegaard). Nu e vorba cu aceasta de o solu\u0163ie comun\u0103, sigur\u0103 \u015fi la \u00eendem\u00e2n\u0103, mai sigur\u0103 dec\u00e2t altele. \u00cens\u0103 cred c\u0103 exist\u0103 o povar\u0103 intim\u0103 a celor irepetabile, asemeni unui dar unic primit c\u00e2ndva \u00een grij\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen deschiderea c\u0103r\u0163ii Insuportabila u\u015fur\u0103tate a fiin\u0163ei, Milan Kundera revine, \u00een chip oarecum nea\u015fteptat, la ideea nietzschean\u0103 a eternei re\u00eentoarceri. Afirm\u0103 pur \u015fi simplu c\u0103 aceasta r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare enigmatic\u0103. Pune serios \u00een dificultate logica sau puterea noastr\u0103 de \u00een\u0163elegere. Cred c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r are dreptate. S\u0103 revedem \u00een acest sens doar un singur fragment din… Cite\u0219te mai mult »Povara celor irepetabile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14846,14848,14847,4123,14845],"class_list":["post-24051","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-ideea-eternei-reintoarceri","tag-insuportabila","tag-milan-kundera","tag-nietzsche","tag-vesnica-revenire"],"views":1547,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24051","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24051"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24051\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24052,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24051\/revisions\/24052"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24051"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24051"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24051"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}