\u00cen luna iunie a acestui an am participat la cea de-a patra edi\u0163ie a Congresului Interna\u0163ional The Power of the Word, organizat de c\u0103tre Pontificia Universit\u00e0 Sant\u2019Anselmo din Roma, \u00een colaborare cu Heytrop College of London \u015fi School of Advanced Study University of London. Tematica de anul acesta a adus \u00een discu\u0163ie conceptul de \u201euimire\u201d \u00een dialogul dintre teologie, filozofie \u015fi poezie, Thresholds of wonder: Poetry, Philosophy and Theology in Conversation, plec\u00e2ndu-se de la cuvintele lui G. K. Chesterton: We are perishing for want of wonder, not for want of wonders. Participarea interna\u0163ional\u0103 \u015fi inerenta diversitate a perspectivelor au facut \u00een a\u015fa fel ca abord\u0103rile \u00abuimirii\u00bb s\u0103 se transforme \u00eentr-un veritabil dialog la nivel cultural, uman \u015fi spiritual. \u00cen aceast\u0103 varia\u0163iune a tematicii specifice, \u00een conferin\u0163a mea am prezentat o analiz\u0103 filozofic\u0103 a sentimentului \u00abuimirii\u00bb \u00een experien\u0163a lui Cioran, pe care am intitulat-o: Wonder in the Faith of a Non-beliver.
\nReflec\u0163ia asupra existen\u0163ei, ce \u00eenso\u0163e\u015fte \u00eentregul parcurs al g\u00e2ndirii lui Cioran, \u00ee\u015fi \u00eencredin\u0163eaz\u0103 destinul contrastului ireductibil dintre nevoia credin\u0163ei \u015fi imposibilitatea ei, oscil\u00e2nd \u00eentre tenta\u0163ia \u015fi nega\u0163ia de a crede. Pe de o parte medita\u0163ia religioas\u0103, pe de alt\u0103 parte refuzul categoric al oric\u0103rui crez religios. Suntem astfel \u00een fa\u0163a unui sceptic religios, cu g\u00e2ndul la Dumnezeu dar incapabil de a crede \u00een el. \u00cen Cioran prevaleaz\u0103 \u00abapetitul neg\u0103rii\u00bb (Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, Humanitas, 2002, p. 21), atitudine existen\u0163ial\u0103 care nu trebuie confundat\u0103 cu nihilismul radical ce ar fi simplificat cu siguran\u0163\u0103 lucrurile. Se configureaz\u0103 astfel profilul unui g\u00e2nditor necredincios dar \u00een mod profund religios pentru care via\u0163a reprezint\u0103 unica surs\u0103 autentic\u0103 a autocunoa\u015fterii de sine, ocazia inevitabil\u0103 de a se m\u0103sura cu fiin\u0163a \u015fi nefiin\u0163a lucrurilor.
\n\u00cen complexitatea g\u00e2ndirii lui Cioran, conceptul de uimire constituie o cheie de lectur\u0103 pentru \u00een\u0163elegerea ra\u0163iunilor ce stau la baza unei pozi\u0163ii dominat\u0103 de pesimismul metafizico-religios \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pentru determinarea naturii experien\u0163elor ce uimesc \u00een a\u015fa fel s\u0103 pun\u0103 la \u00eendoial\u0103 aceast\u0103 domina\u0163ie. Semnifica\u0163ia uimirii se \u00een\u0163elege doar plec\u00e2nd de la via\u0163a scriitorului, de la suferin\u0163a sa. Interioritatea subiectului g\u00e2nditor este caracterizat\u0103 de o ne\u00eentrerupt\u0103 tensiune psihologic\u0103. Cioran cunoa\u015fte \u00een timpul tinere\u0163ii suferin\u0163a psihosomatic\u0103, insomnia, plictiseala, iar cu trecerea timpului dezvolt\u0103 un sentiment de empatie pentru autorii care \u00eentrupeaz\u0103 boala. \u00abPrin Baudelaire, fiziologia a p\u0103truns \u00een poezie, iar prin Nietzsche \u00een filozofie. Prin ei, deregl\u0103rile organice s-au transfigurat \u00een c\u00e2nt \u015fi \u00een concept. Chinui\u0163i de boal\u0103, le-a fost scris s\u0103-i \u00eennobileze acesteia destinul\u00bb (Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, p.7).
\n\u00cens\u0103 suferin\u0163a, chinul \u015fi presentimentul mor\u0163ii se intersecteaz\u0103 \u00eendeosebi cu ideile pesimiste ale filozofiei lui Schopenhauer, devenit\u0103 un substitut al religiei. De fapt, pentru Cioran, credin\u0163a religioas\u0103 se dovede\u015fte incapabil\u0103 s\u0103 consoleze pe cine tr\u0103ie\u015fte \u00een singur\u0103tate \u015fi disperare, pe cine a pierdut orientarea \u00een via\u0163\u0103. \u015ei totu\u015fi f\u0103r\u0103 un orizont al transcenden\u0163ei \u015fi f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103 \u00een Dumnezeu, o direc\u0163ie trebuie urmat\u0103…
\nImposibilitatea de a sc\u0103pa tragediei fiin\u0163ei marcheaz\u0103 o schimbare definitiv\u0103 \u00een via\u0163a g\u00e2nditorului sceptic pentru care, \u00abpercepem mai \u00eent\u00e2i anomalia faptului brut de a exista \u015fi abia dup\u0103 aceea pe cea a situa\u0163iei noastre specifice: uimirea de a fi preced\u0103 uimirea de a fi om. Totu\u015fi, caracterul insolit al acestei st\u0103ri ar trebui s\u0103 constituie datul primordial al perplexit\u0103\u0163ilor noastre: e mai pu\u0163in firesc s\u0103 fii om dec\u00e2t s\u0103 fii pur \u015fi simplu\u00bb (Cioran, C\u0103derea \u00een timp, Humanitas, 2003, p. 7). Uimirea este animat\u0103 nu doar de un aspect epistemologic, dar \u015fi predispozi\u0163iile spiritului o pot condi\u0163iona \u00een mod ireversibil. \u00cen acest sens, Schopenhauer afirma: \u00abDac\u0103 via\u0163a noastr\u0103 ar fi f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u015fi f\u0103r\u0103 suferin\u0163\u0103, nim\u0103nui probabil nu i-ar trece prin minte s\u0103 se \u00eentrebe de ce lumea exist\u0103 \u015fi de ce este a\u015fa cum este, totul ar p\u0103rea evident\u00bb, (Schopenhauer, Il mondo come volont\u00e0 e rappresentazione, Mondadori, 1992, p.938).
\nCadrul existen\u0163ial \u00een care sunt reprezentate g\u00e2ndurile lui Cioran par a nu l\u0103sa loc unui alt tip de uimire dec\u00e2t cel al angoasei. \u00cens\u0103, al\u0103turi de sentimentul negativ al existen\u0163ei, \u00een uimirea ce caracterizeaz\u0103 \u00eendeosebi meditatio mortis se realizeaz\u0103 \u015fi experien\u0163a luminozit\u0103\u0163ii. \u00abNu exist\u0103 g\u00e2nd mai dizolvant, nici mai aduc\u0103tor de pace dec\u00e2t g\u00e2ndul mor\u0163ii. Din cauza acestei duble calit\u0103\u0163i, probabil \u00eel rumeg\u0103m p\u00een\u0103 ce nu ne mai putem lipsi de el. Ce noroc s\u0103 g\u0103sim, \u00eenl\u0103untrul aceleia\u015fi clipe, o otrav\u0103 \u015fi un leac, o revela\u0163ie care ucide \u015fi d\u0103 via\u0163\u0103, un venin fortifiant!\u00bb. (Cioran, M\u0103rturisiri \u015fi anateme, Humanitas, 2003, p.94). Se pune astfel problema sentimentului uimirii \u00een subiectul care tr\u0103ie\u015fte concomitent realitatea paradoxal\u0103 a caren\u0163ei \u015fi prezen\u0163ei fiin\u0163ei, starea de mal-\u00eatre sau de exces al r\u0103ului \u00een fiin\u0163\u0103. Prin cunoa\u015fterea excesului r\u0103ului intr\u0103 \u00een criz\u0103 at\u00e2t uimirea \u00een fa\u0163a existen\u0163ei lucrurilor c\u00e2t \u015fi angoasa in fa\u0163a efemerit\u0103\u0163ii lucrurilor. Dar care este semnifica\u0163ia uimirii \u00een via\u0163a unui necredincios care cunoa\u015fte excesul st\u0103rii de mal-\u00eatre? Aceast\u0103 experien\u0163\u0103 are un aspect negativ, disperarea, \u015fi un altul pozitiv, exigen\u0163a paradisului, a unei lumini salvatoare.
\nScrierile lui Cioran dau impresia unui autentic tratat despre moarte. G\u00e2nditorul se problematizeaz\u0103 pe el \u00eensu\u015fi. F\u0103r\u0103 credin\u0163a religioas\u0103, care i-ar putea oferi r\u0103spunsurile cel pu\u0163in aproximative despre moarte, a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 a fi abandonat \u00eentr-o lume c\u0103reia nu apar\u0163ii. Obsesia mor\u0163ii conduce la disperare, singurul r\u0103spuns la meandrele unei vie\u0163i incomprehensible. Disperarea, dincolo de a fi o banal\u0103 team\u0103 de moarte, este starea spiritual\u0103 care adesea se concretizeaz\u0103 \u00een atitudini de uimire. Omul disperat a lui Cioran simte durerea ca parte central\u0103 a vie\u0163ii, el g\u00e2nde\u015fte prin suferin\u0163\u0103. O via\u0163\u0103 suferind\u0103 devine motiv de reflec\u0163ii \u015fi de senza\u0163ii ce con\u0163in urmele unei lumi diverse, inaccesibile celorlal\u0163i. Disperarea introduce spiritul \u00eentr-un spa\u0163iu de infinit\u0103 singur\u0103tate unde abyssus abyssum invocat (Psalmul 41).
\nSentimentul tragic al vie\u0163ii sugereaz\u0103 c\u0103 a fi \u00eenseamn\u0103 a muri, adic\u0103 a tr\u0103i \u00eentr-o continu\u0103 con\u015ftientizare c\u0103 timpul existen\u0163ei se descompune \u00een clipe care curg f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere c\u0103tre un sf\u00e2r\u015fit sigur. Luciditatea tragediei existen\u0163iale permite accesul la lucrurile ultime, la limitele existen\u0163ei, acolo unde orice experien\u0163\u0103 este un salt \u00een disperare. Moartea devine revelatoare \u00eentruc\u00e2t conduce la o cunoa\u015ftere ce consimte \u00een\u0163elegerea semnifica\u0163iei fiin\u0163ei \u00een lume. \u00abCine mediteaz\u0103 asupra vie\u0163ii \u015fi nu atinge sentimentul \u015fi problema mor\u0163ii, r\u0103m\u00e2ne departe de orice posibilitate de profund\u0103 specula\u0163ie\u00bb (Cioran, Singur\u0103tate \u015fi destin, Humanitas, 1991, p.102). \u00cen g\u00e2ndirea lui Cioran con\u015ftiin\u0163a suferind\u0103 atinge pragul sinuciderii provoac\u00e2nd o atitudine congenial\u0103 sim\u0163irilor autorului Ecleziastului \u015fi a dreptului Iov. Uimirea determinat\u0103 de disperare creeaz\u0103 g\u00e2ndirea nelini\u015ftit\u0103 \u00een care scepticismul triumf\u0103 asupra \u015ftiin\u0163ei ra\u0163iunii.
\nDincolo de uimirea din disperare, la Cioran reg\u0103sim \u015fi sentimentul uimirii care se configureaz\u0103 sub forma de r\u0103spuns al sufletului la existen\u0163a sa \u00een lume. Exist\u0103 experien\u0163e care descoper\u0103 o realitate ce apar\u0163ine unei ordini complet diferite de cea a lumii obi\u015fnuite. Astfel sunt momentele extatice care amintesc paradisul \u015fi pe care Cioran \u00eel concepe sui generis. \u00abOmul nu e mul\u0163umit c\u0103 este om. Dar nu \u015ftie la ce s\u0103 revin\u0103 \u015fi nici cum s\u0103 reintegreze o stare ce nu i-a l\u0103sat vreo amintire distinct\u0103. Nostalgia acelei st\u0103ri constituie fondul fiin\u0163ei sale \u015fi este puntea dintre el \u015fi ceea ce, \u00een el, r\u0103m\u00e2ne din v\u00e2rsta lui str\u0103veche\u00bb. (Cioran, M\u0103rturisiri \u015fi anateme, Humanitas, 2003, p. 85).
\n\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu acest lucru g\u00e2nditorul rom\u00e2n se \u00eentreaba \u00een Cahiers: Comprendra-t-on jamais le drame d\u2019un homme qui, \u00e0 aucun moment de sa vie, n\u2019a pu oublier le paradis? (Cioran, Cahiers 1957-1972, Gallimard, 1997, p.13). Ce semnifica\u0163ie are pentru un om profund sceptic \u015fi pesimist nostalgia paradisului? Un r\u0103spuns \u00eel putem g\u0103si reflect\u00e2nd la sensul uimirii \u00eentr-o con\u015ftiin\u0163\u0103 marcat\u0103 de dimensiunea estetic\u0103 \u015fi mistic\u0103 precum cea a lui Cioran.
\nSpiritul uman este \u015fi mai necunoscut cunoa\u015fterii ra\u0163ionale c\u00e2nd, \u00een ciuda \u00abrevela\u0163iilor durerii\u00bb, \u00een via\u0163\u0103 se petrec evenimente inexplicabile \u015fi complet opuse durerii, suferin\u0163ei \u015fi disper\u0103rii. Atitudinea lui Cioran \u00een raport cu lumea este cea a scepticului, lucru caracteristic filozofilor. C\u00e2nd adev\u0103rul lucrurilor apare ca fiind complet subiectiv, experien\u0163ele personale au valoare determinant\u0103. Adev\u0103rul subiectiv, pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnim foarte mult \u00een filozofia lui Kierkegaard, are un rol decisiv pentru Cioran deoarece se na\u015fte din \u00absuflet\u00bb \u015fi nu din silogismul ra\u0163iunii. \u00cen aceste condi\u0163ii ego-ul devine capabil de uimire, realiz\u00e2nd calea c\u0103tre cunoa\u015fterea de sine.
\nSe \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel cu experien\u0163a muzicii, omniprezent\u0103 \u00een scrierile filozofului rom\u00e2n. Fascina\u0163ia muzicii reconduce spiritul \u00een el \u00eensu\u015fi restituindu-i identitatea primordial\u0103. \u00abRecomand muzica lui Mozart \u015fi Bach ca remediu \u00eempotriva disper\u0103rii.(…) Muzica ne treze\u015fte regretul de a nu fi ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fim, iar magia ei ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 pentru o clip\u0103, transpun\u00e2ndu-ne \u00een lumea noastr\u0103 ideal\u0103, \u00een lumea \u00een care ar fi trebuit s\u0103 tr\u0103im\u00bb. (Cioran, Cartea am\u0103girilor, Humanitas, 2007, p. 37). Muzica este lumina care lumineaz\u0103 \u00eentunericul unei fiin\u0163e ce tr\u0103ie\u015fte \u00abc\u0103derea \u00een timp\u00bb, muzica treze\u015fte la eternitate. \u00abExtazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la r\u0103d\u0103cinile primare ale existen\u0163ei. \u00cen el r\u0103m\u00e2ne numai ritmul pur al existen\u0163ei, curentul imanent \u015fi organic al vie\u0163ii. Aud via\u0163a.\u00bb (Cioran, Cartea am\u0103girilor, p.7). Cioran scria \u00een caietele sale personale c\u0103 Bach a reprezentat \u00eent\u00e2lnirea vie\u0163ii lui, tot despre el scrisese: \u00abC\u00e2nd ascul\u0163i pe Bach vezi cum se \u00eenfirip\u0103 Dumnezeu. C\u0103ci muzica lui este generatoare de Divinitate\u00bb. (Cioran, Lacrimi \u015fi sfin\u0163i, Humanitas, 1991, p. 79).
\nDar care este sensul tuturor acestor sim\u0163iri pentru Cioran? Probabil un sens asem\u0103n\u0103tor celui sim\u0163it de Nietzsche \u00een Ecce homo: \u00abNu pot s\u0103 fac o diferen\u0163a \u00eentre lacrimi \u015fi muzic\u0103\u00bb (Nietzsche, Ecce homo, Adelphi,1981, p.47). Despre cuvintele filozofului german, Cioran scrie: \u00abCine nu \u00een\u0163elege cu iu\u0163eala fulgerului acest lucru, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-a tr\u0103it nici o clip\u0103 \u00een intimit\u0103\u0163ile muzicii. Nu cunosc nimic \u00een afar\u0103 de muzica lacrimal\u0103. C\u0103ci ea, plec\u00e2nd de la regretul paradisului, d\u0103 na\u015ftere la semnele acestui regret, la lacrimi\u00bb (Cioran, Lacrimi \u015fi sfin\u0163i, p.14).
\nDar pentru a \u00een\u0163elege sentimentul uimirii la Cioran este necesar s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare cadrul complet al spiritualit\u0103\u0163ii sale care, pe l\u00e2ng\u0103 lacrimi \u015fi muzic\u0103, a cunoscut \u015fi mistica. \u00cen definitiv, cum trebuie \u00een\u0163eles \u00abun mistic f\u0103r\u0103 absolut\u00bb (Bollon, Cioran l\u2019h\u00e9r\u00e9tique, Gallimard, 1997, p. 130) sau pasiunea absolutului \u00eentr-un suflet sceptic?
\nMistica \u00eempreun\u0103 cu muzica reprezint\u0103 sinteza experien\u0163elor spirituale ale lui Cioran. Pu\u0163inele ocazii \u00een care a cunoscut starea de extaz au fost momente esen\u0163iale \u00een via\u0163a g\u00e2nditorului, el ob\u0163in\u00e2nd astfel o explica\u0163ie la intui\u0163iile sale precedente. Aceste momente privilegiate sau situa\u0163ii limite, uimesc prin asem\u0103narea cu fenomenele descrise de sfin\u0163i. \u00ab\u00cen timpul nop\u0163ilor de insomnie am \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat mistica \u015fi st\u0103rile ultime, pentru c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, ceea ce este fascinant la mistic\u0103 este conceperea st\u0103rile ultime, nu mai este nimic dup\u0103, doar nebunia\u00bb (Cioran, Un apolide metafisico, Adelphi, 2004, 103). Extazul este premisa sentimentului fiin\u0163ei \u00abmistuite de dorul paradisului, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi cunoscut nici un singur acces de credin\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103\u00bb (Cioran, M\u0103rturisiri \u015fi anateme, p.161). Uimirea la Cioran este de \u00een\u0163eles ca sentiment spiritual ce treze\u015fte \u00een omul sceptic religios, dorin\u0163a salv\u0103rii, r\u0103scump\u0103r\u0103rii \u015fi eternit\u0103\u0163ii.
\nCioran a fost un sceptic, un necredincios cu predilec\u0163ie pentru nega\u0163ie, nu a fost un mistic sau un muzician, cu at\u00e2t mai pu\u0163in un sf\u00e2nt, dar acestea nu i-au \u00eempiedicat fascinul muzicii \u015fi pasiunea sfin\u0163ilor, nu a fost privat de sim\u0163 estetic, filozofic sau teologic. De aceea putem spune c\u0103 uimirea este \u015fi un sentiment religios al celui care dep\u0103\u015fe\u015fte aspectul tragic al vie\u0163ii f\u0103r\u0103 ajutorul credin\u0163ei religioase. Este vorba despre o privire spiritual\u0103 capabil\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 intens lumea \u00een care tr\u0103ie\u015fte, sintetiz\u00e2nd experien\u0163a propriei fiin\u0163e \u00een cuvintele: m\u0103 uimesc deci exist!
\nAceast\u0103 uimire aminte\u015fte de celebra expresie din Evul Mediu, citat\u0103 de filozoful Karl Jaspers: \u00abVin, nu \u015ftiu de unde; sunt, nu \u015ftiu cine; m\u0103 \u00eendrept, nu \u015ftiu unde; m\u0103 minunez c\u0103 sunt fericit\u00bb (Jaspers, Cifre della trascendenza, Marietti, 1990, p. 12). Se atest\u0103 astfel caracterul axiologic al uimirii, prin intermediul c\u0103reia omul are posibilitatea s\u0103 stabileasc\u0103 rela\u0163ii profunde cu el \u00eensu\u015fi, cu ceilal\u0163i, precum \u015fi cu ceea ce se arat\u0103 infinit necunoscut, astfel \u00eenc\u00e2t nu se las\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 definit ca Nefiin\u0163\u0103 sau mai cur\u00e2nd ca Fiin\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen luna iunie a acestui an am participat la cea de-a patra edi\u0163ie a Congresului Interna\u0163ional The Power of the Word, organizat de c\u0103tre Pontificia Universit\u00e0 Sant\u2019Anselmo din Roma, \u00een colaborare cu Heytrop College of London \u015fi School of Advanced Study University of London. Tematica de anul acesta a adus \u00een discu\u0163ie conceptul de \u201euimire\u201d… Cite\u0219te mai mult »M\u0103 uimesc, deci exist! Emil Cioran \u015fi uimirea scepticului religios<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14843,1864,14842,14844],"class_list":["post-24049","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-abordarile-uimirii","tag-emil-cioran","tag-experienta-lui-cioran","tag-uimirea-scepticului-religios"],"views":1642,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24049"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24049\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24050,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24049\/revisions\/24050"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}