{"id":2403,"date":"2010-04-22T10:33:25","date_gmt":"2010-04-22T08:33:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2403"},"modified":"2010-04-22T10:33:39","modified_gmt":"2010-04-22T08:33:39","slug":"orice-sau-nimic-%e2%80%9ewhatever-works%e2%80%9c-de-woody-allen","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orice-sau-nimic-%e2%80%9ewhatever-works%e2%80%9c-de-woody-allen\/","title":{"rendered":"Orice sau nimic: \u201eWhatever Works\u201c de Woody Allen"},"content":{"rendered":"

Daca \u201eWhatever Works\u201c (\u201eCe-o fi, o fi\u201c) e o comedie reusita, aceasta se \u00eent\u00e2mpla pentru ca Woody Allen regizorul a fost suficient de \u00eentelept \u00eenc\u00e2t sa se lipseasca de Woody Allen actorul (si mai ales de ceea ce sta \u00een spatele lui). Suntem scutiti de o noua \u00eencarnare a personajului nascocit \u00een urma cu aproape 40 de ani, a carui persistenta \u00een a reveni si rezistenta la schimbare l-au facut sa se confunde, p\u00e2na la un punct, cu autorul sau; cel putin asta pare ca vrea Allen sa ne faca sa credem, prin aceea ca vorbeste si se comporta \u00een afara ecranului \u00eentocmai ca \u00een filme. <\/strong>
\nUn slapstick retoric<\/strong>
\nDe regula, atunci c\u00e2nd Allen regizeaza comedii si, dintr-un motiv sau altul, nu poate juca sau nu vrea sa joace el \u00eensusi rolul principal, protagonistul este acelasi, gafeurul plin de fobii ce se pune \u00een tot felul de situatii ridicole pe care, cum-necum, le \u00eencurca si mai tare. Asa a fost \u00een \u201eCelebrity\u201c (\u201eCelebritate\u201c, 1998), asa a fost \u00een \u201eAnything Else\u201c (\u201eSfaturi \u00een dragoste\u201c, 2003). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, actorii din rolurile principale par mai preocupati sa-l joace pe Allen dec\u00e2t sa-si vada de scenariu \u2013 Branagh \u00een \u201eCelebritate\u201c se b\u00e2lb\u00e2ie si trece de la un spasm la altul cu o naturalete care mai ca o excede pe cea a maestrului sau.
\nAceasta persona comica a cineastului new-yorkez e un monument, dar Larry David, interpretul rolului principal (si unul dintre scenaristii lui \u201eSeinfeld\u201c) joaca altceva. \u00cenceputul lui \u201eWhatever Works\u201c e fulminant si, din acest motiv, cu un monolog care pare cu at\u00e2t mai interminabil cu c\u00e2t e de o mizantropie niciodata at\u00e2t de explicit formulata p\u00e2na acum \u00een filmografia lui Allen. Scenele din debut nu ascund cine stie ce rafinament \u2013 personajele privesc direct \u00een camera, glumesc pe seama publicului (\u00eei acorda meritul cuvenit sau \u00eei neaga existenta), nu e un umor din cale afara de original si nici cinematografic nu vor face istorie. E stand-up comedy mai degraba dec\u00e2t film, dar e un stand-up comedy de cea mai buna calitate, de o virulenta asemanatoare cu cea practicata de George Carlin p\u00e2na nu demult.
\nBoris (Larry David) a fost luat \u00een calcul pentru un premiu Nobel, Melody (Evan Rachel Wood) abia vorbeste engleza. Melody scoate pe gura tot felul de trasnai, Boris \u00eei da replica, e un fel de \u201eStan si Bran\u201c \u00een care suturile \u00een fund si dosurile de palma au fost \u00eenlocuite de savante scatoalce verbale, e un slapstick retoric care, av\u00e2du-l pe Allen drept orator, nu prea poate da gres. Prostul epocal si partenerul sau genial sau batr\u00e2nul cu o iubita t\u00e2nara sunt cupluri antagonice care s-au mai vazut, si nu de ieri, de azi. \u201eThe body or the mind, what a dilemma!\u201c, rostea Chaplin \u00een \u201eLimelight\u201c (1952) catre t\u00e2nara Claire Bloom si catre sine. E un impas vechi de c\u00e2nd lumea pe care filmul nu \u00eel rezolva, ci doar \u00eel exploateaza.<\/p>\n


\nTotul e bine c\u00e2nd
\nse termina grozav<\/strong>
\n\u201eC\u00e2teodata un cliseu este cel mai bun mod de a transmite un mesaj\u201c, Allen o spune (prin gura lui David \/ Yelnikoff) si o pune \u00een practica. \u00cen fond, cele mai multe dintre cliseele pe care ni le serveste tot ale lui sunt. Cuplurile se fac si se desfac, dar cumva cu totii tot \u00een picioare cad \u2013 din tortul fericirii conjugale toata lumea primeste c\u00e2te o felie pentru ca, \u00een comediile erotic-intelectuale regizate de autorul lui \u201eAnnie Hall\u201c, \u201etotul e bine c\u00e2nd se termina cu bine\u201c. Doar ca, de data aceasta, parca prea se termina cu bine; acest \u201ecu bine\u201c vine \u00een cantitati industriale, at\u00e2t de mari \u00eenc\u00e2t submineaza serios potentialul comic al peliculei, e un exces prin care Allen \u00eesi ia de doua ori revansa. Prin transformarea dramatica la care \u00eei supune pe parintii lui Melody, cineastul face ca, pe de o parte, New-Yorkul sa triumfe simbolic asupra provinciei \u00een general si asupra Sudului \u00een particular, iar, pe de alta parte, cultura high brow sa \u00eesi demonstreze \u00eent\u00e2ietatea asupra a tot ceea ce e cultura si nu e high brow \u00een acelasi timp. Probabil ca lui Allen chiar i-ar placea ca toata lumea sa asculte jazz si sa se dedice \u00eentr-un fel sau altul artei; din acest motiv, \u201eCe-o fi, o fi\u201c e mai mult dec\u00e2t o farsa si mai putin dec\u00e2t o utopie, nu din cale afara de ambitios, \u00eensa agreabil (la fel ca precedentul \u201eVicky Cristina Barcelona\u201c, de altfel).
\nAcest proiect, care marcheaza re\u00eentoarcerea lui Allen \u00een orasul caruia \u00eei datoreaza ceea ce este (si pe care, \u00eentr-un fel, el \u00eensusi l-a transformat), nu e \u201ethe feelgood movie of the year\u201c, nu e genul de film menit sa ne creasca moralul, ne avertizeaza Boris Yelnikoff \u00een debutul filmului. Din pacate sau din fericire, nu-si tine cuv\u00e2ntul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca \u201eWhatever Works\u201c (\u201eCe-o fi, o fi\u201c) e o comedie reusita, aceasta se \u00eent\u00e2mpla pentru ca Woody Allen regizorul a fost suficient de \u00eentelept \u00eenc\u00e2t sa se lipseasca de Woody Allen actorul (si mai ales de ceea ce sta \u00een spatele lui). Suntem scutiti de o noua \u00eencarnare a personajului nascocit \u00een urma cu aproape… Cite\u0219te mai mult »Orice sau nimic: \u201eWhatever Works\u201c de Woody Allen<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[1958,1957,1960,1959],"class_list":["post-2403","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ce-o-fi","tag-whatever-works","tag-film-woody-allen","tag-o-fi"],"views":2883,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2403"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2403\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}