At\u00e2t prin tradi\u0163ia de familie, prin tradi\u0163ia german\u0103 \u00een general, c\u00e2t \u015fi prin propria forma\u0163ie intelectual\u0103, regina Elisabeta a c\u0103p\u0103tat o larg\u0103 deschidere c\u0103tre filosofie \u015fi medita\u0163ie.<\/p>\n
S-a ad\u0103ugat la aceasta \u015fi predilec\u0163ia mi\u015fc\u0103rii romantice, \u00een crepusculul c\u0103reia autoarea a vie\u0163uit \u015fi pe care a continuat-o \u00een multe privin\u0163e.
\nC\u00e2nd se va alc\u0103tui o monografie temeinic\u0103 asupra operei destul de \u00eentins\u0103 \u015fi divers\u0103 a reginei, se va vedea c\u0103 reflec\u0163ia asupra lumii \u015fi vie\u0163ii constituie una dintre caracteristicile fundamentale ale scrisului s\u0103u, prin intermediul c\u0103reia \u00ee\u015fi individualizeaz\u0103 pregnant personalitatea artistic\u0103.
\nDispun\u00e2nd de o asemenea rar\u0103 \u00eenzestrare, era firesc ca autoarea s\u0103-\u015fi direc\u0163ioneze eforturile \u015fi c\u0103tre genul aforistic propriu-zis.
\nDup\u0103 cum rezult\u0103 din m\u0103rturisirile lui Louis Ulbach, personalitatea care \u201eediteaz\u0103\u201c prima culegere de cuget\u0103ri ale reginei, din 1882, \u015fi le \u00eenso\u0163e\u015fte de cea mai ampl\u0103 exegez\u0103 scris\u0103 p\u00e2n\u0103 acum asupra lor, Carmen Sylva ar fi \u0163inut secret\u0103 \u2013 cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 \u00een 1882 \u2013 activitatea sa \u00een acest domeniu, aforismele fiind notate, pentru pl\u0103cerea ei, \u00eentr-un album, direct \u00een francez\u0103 \u2013 de altfel ca \u015fi poemele \u2013 despre care nu \u015ftiau dec\u00e2t pu\u0163ine persoane din preajma ei.
\nRegina s-a l\u0103sat cu greu convins\u0103 s\u0103 le arate.
\nDar c\u00e2nd Louis Ulbach \u015fi-a exprimat \u2013 la citirea \u201eunei pagini sau dou\u0103\u201c \u2013 \u201emirarea \u015fi admirarea\u201c sincer\u0103, ob\u0163inu promisiunea c\u0103 i se va trimite o copie la Paris cu \u201e\u00eenvoirea\u201c de a-\u015fi exprima punctul de vedere critic.
\nStructurarea \u015fi componen\u0163a primei edi\u0163ii \u00eei apar\u0163in \u201eeditorului\u201c, care declara f\u0103r\u0103 echivoc: \u201eAm a\u015fezat \u00een mod sistematic cuget\u0103rile risipite. N-am dat toate variantele care s-au \u00eenf\u0103\u0163o\u015fat \u00eenchipuirii autorului (= autoarei), dar n-am corectat nimic, n-am schimbat nimic. Este textul original, sincer, autentic al unei opere remarcabile sub mai multe puncte de vedere, pe care-l prezint cetitorului francez\u201c.
\n\u00cen schimb \u00een edi\u0163ia a doua, din 1888, \u00eencununat\u0103 cu Premiul \u201eBotta\u201c al Academiei Franceze (\u00een urma demersurilor \u00eentreprinse de Robert Scheffer) distribuirea \u015fi ordonarea, \u201emai metodic\u0103\u201c, \u00eei apar\u0163ine chiar reginei, care elimina o parte dintre aforismele primului florilegiu din 1882 \u015fi ad\u0103uga 175 aforisme noi (dup\u0103 G. Bengesco).
\nVolumul premiat, r\u0103mas de atunci neschimbat, cuprinde zece sec\u0163iuni, permisive trecerii cuget\u0103rilor dintr-un compartiment \u00eentr-altul (Via\u0163a, Omenirea, Iubirea, Fericirea, Durerea, Spiritul, Arta, Datoria, Orgoliul, Politica) \u015fi o diviziune final\u0103: Diverse, deschis\u0103 tuturor celorlalte teme abordate tangen\u0163ial.
\n\u00cen genere, contemporanii reginei \u2013 Louis Ulbach, Anina R\u0103dulescu-Pogoneanu, Violetta Montel-Neuschatz \u015fi referen\u0163ii Premiului \u201eBotta\u201c \u2013 au surprins cu juste\u0163e unele dintre tr\u0103s\u0103turile aforismelor autoarei, de\u015fi statutul social al reginei i-au f\u0103cut pe to\u0163i s\u0103 pluseze \u00een aprecieri.
\nE adev\u0103rat c\u0103 ele sunt str\u0103b\u0103tute de \u201eun sentiment poetic foarte delicat\u201c, cum observa Louis Ulbach \u2013 doar autoarea \u00ee\u015fi exprima, \u00een paralel, g\u00e2ndurile \u015fi \u00een poezie. Ar fi poate interesant\u0103 raportarea frazelor aforistice la liric\u0103.
\nDar nu poate fi neglijat\u0103 nici senten\u0163iozitatea ferm\u0103 a multor cuget\u0103ri de tipul: \u201eNu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 fericire: Datoria. Nu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere: Munca. Nu g\u0103se\u015fti dec\u00e2t o singur\u0103 bucurie: Frumosul\u201c.
\nS-a observat, de asemenea, c\u0103 regina \u201e\u00ee\u015fi opre\u015fte sinceritatea \u00een public\u201c, cu alte cuvinte c\u0103 autoarea nu merge \u00een introspec\u0163ii p\u00e2n\u0103 la cele mai ad\u00e2nci straturi ale durerii sau c\u0103 nu spune tot adev\u0103rul despre lumea din jur, cenzur\u00e2ndu-se nu o dat\u0103, de\u015fi e invocat\u0103 \u015fi \u201efranche\u0163ea\u201c sau \u201ecandoarea \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103\u201c a altora.
\nRespingem asemenea caracteriz\u0103ri, de\u015fi aparen\u0163ele par a le sus\u0163ine.
\n\u00cen Impresiile unei regine \u2013 e adev\u0103rat, un text mai t\u00e2rziu (1905) \u2013 se vede limpede c\u00e2t de profund \u00ee\u015fi scruteaz\u0103 autoarea sentimentele \u015fi reac\u0163iile, dezv\u0103luind public, de pild\u0103, invidia \u015fi durerea c\u0103 regina Maria are doi fii dr\u0103g\u0103la\u015fi, iar ea a r\u0103mas f\u0103r\u0103 nici un vl\u0103star.
\nDar chiar \u00een reflec\u0163ii nu se cade s\u0103 nu observ\u0103m c\u0103 ele au o cheie \u00een perspectiva c\u0103reia trebuiesc judecate mai ad\u00e2nc, dup\u0103 cum rezult\u0103 din ultimul text al volumului. \u201eAforismele \u2013 scria autoarea, utiliz\u00e2nd o frumoas\u0103 compara\u0163ie \u2013 sunt ca albinele, \u00eenc\u0103rcate de nectar, \u2013 \u00eens\u0103 \u00eenarmate cu un ac\u201c. Prin cuget\u0103ri, ea relev\u0103 hibe, d\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte, dar \u015fi \u00een\u0163eap\u0103, moralizeaz\u0103, viz\u00e2nd cur\u0103\u0163irea societ\u0103\u0163ii de rele.
\nAlte calit\u0103\u0163i precum \u201ebun\u0103tatea\u201c sau \u201edemnitatea\u201c \u2013 sunt cel mult ale reginei, nu ale scrisului s\u0103u.
\nMai fericit se exprim\u0103 Louis Ulbach, c\u00e2nd consemneaz\u0103 discre\u0163ia aforismelor, care tind s\u0103 circumscrie sufletul general uman, \u00een perspectiva c\u0103ruia Carmen Sylva prive\u015fte \u015fi propria-i fiin\u0163\u0103.
\nDar cea mai \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 observa\u0163ie ce se \u00eentrevede printre r\u00e2ndurile caracteriz\u0103rilor primului \u201eeditor\u201c, cum se intituleaz\u0103 prefa\u0163atorul, e sublinierea culturii imense, a \u201einstruc\u0163iei solide\u201c, pe care regina o are \u015fi care face ca multe dintre cuget\u0103rile ei s\u0103 semene cu ale antecesorilor. \u201eO alt\u0103 imputare \u2013 noteaz\u0103 el \u2013 se poate face cuget\u0103rilor celor mai noi: ni se pare uneori c\u0103 ele se \u00eenrudesc cu cuget\u0103rile vechi, care par a fi str\u0103moa\u015fele lor\u201c.
\n\u201eEditorul\u201c invoc\u0103 \u2013 pe l\u00e2ng\u0103 doamnele Angoult \u015fi Swetchine, cu care o compar\u0103 spre a o \u00een\u0103l\u0163a fa\u0163\u0103 de ele \u2013 numele lui Lamartine, Proudhon, La Bruy\u00e8re. Dar num\u0103rul lor ar putea fi sporit, cu Marc Aureliu, Epictet, Cato, Baltasar Grac\u00edan, Pascal, Vauvenargues, Schopenhauer, etc.
\nFamiliaritatea reginei cu cultura antic\u0103 \u015fi modern\u0103 rezult\u0103 \u015fi din replicile pe care le d\u0103 unor predecesori sau din aluziile pe care le face, uneori, chiar \u00een aforisme la Homer, Apuleius, Schopenhauer, Cervantes etc.
\nPersonal, consider c\u0103 cele mai multe aforisme ale reginei Elisabeta a Rom\u00e2niei au fost scrise \u00een momente de fericit\u0103 inspira\u0163ie. Durerea din care au r\u0103s\u0103rit le imprim\u0103 o acut\u0103 tonalitate melancolic\u0103, dup\u0103 cum religiozitatea autoarei le ridic\u0103, cel pu\u0163in pe unele dintre ele, \u00een zonele spiritualit\u0103\u0163ii \u00eenalte.
\nDintre toate, cele mai realizate artistic ni se par cele grupate \u00een sec\u0163iunea Iubirea, ce r\u0103sar ne\u00eendoielnic din experien\u0163a nemijlocit\u0103 sau reprezint\u0103 proiec\u0163ii ale aspira\u0163iilor ei.
\nMai mult ca oriunde, Carmen Sylva propulseaz\u0103 aici cugetarea c\u0103tre mitologia \u015fi filosofia dragostei. Am cita c\u00e2teva exemple: \u201eDragostea este aceea care creeaz\u0103 lumea, \u015fi tot ea o duce la pieire; dea Domnul ca tot dragostea s\u0103 o judece, la sf\u00e2r\u015fitul veacurilor\u201c; \u201eUn singur st\u00e2lp a d\u0103ruit Dumnezeu crea\u0163iunii sale: iubirea\u201c. Sau despre iubire \u00een compara\u0163ie cu prietenia: \u201eIubirea cere, prietenia d\u0103ruie\u015fte\u201c; \u201eIubirea nu vede cusururile, prietenia le \u00eendr\u0103ge\u015fte\u201c; \u201eDragostea dispre\u0163uie\u015fte prietenia, fiindc\u0103 se simte creatoare; dar nici prietenia nu ia \u00een seam\u0103 dragostea, deoarece se \u015ftie nepieritoare\u201c.
\nFoarte importante sunt \u015fi maximele din grupajul Omenirea \u2013 ce constituie o adev\u0103rat\u0103 pledoarie pentru complexitatea \u015fi delicate\u0163ea femeii, pentru lipsa de \u00een\u0163elegere a ei \u00een principal de c\u0103tre b\u0103rba\u0163i, dar \u015fi de semenele de acela\u015fi gen.
\nRod al tr\u0103irilor profunde ale autoarei, ele sunt scrise cu un patos \u015fi cu o frumuse\u0163e a expresiei care se transmite chiar \u015fi dincolo de tiparele genetice ale limbii \u00een care au fost elaborate.
\nCit\u0103m o cugetare care i-ar fi pl\u0103cut \u015fi lui Blaga: \u201eO fat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 este un lan de gr\u00e2u verde, sub z\u0103pad\u0103\u201c. Sau alta care ar putea fi utilizat\u0103 ca un ve\u015fnic memento: \u201eO mam\u0103 e ca \u015fi Dumnezeu: o chemi la vreme de nevoie, o ui\u0163i \u00een ceasul desf\u0103t\u0103rilor\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, c\u00e2teva cuget\u0103ri referitoare cu adev\u0103rat la omenire \u00een \u00eentregul ei: \u201e\u00cen fiecare om clocote\u015fte un Prometeu, f\u0103uritor, r\u0103zvr\u0103tit \u015fi martir\u201c. Sau: \u201eB\u0103rbatul r\u0103scump\u0103r\u0103 p\u0103catul str\u0103mo\u015fesc pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, \u2013 femeia prin maternitate\u201c.
\nDar cea mai important\u0103, poate, din tot volumul, ni se pare reflec\u0163ia: \u201eCea ce deosebe\u015fte pe om de animale este \u00eendoiala\u201c.
\nO preocupare special\u0103 a avut-o Carmen Sylva pentru definirea geniului. C\u00e2teva aforisme sunt de-a dreptul memorabile: \u201eGeniul, ca \u015fi Soarele de darnic, \u00eemprumut\u0103 \u015fi altora lumina sa\u201c; \u201eGeniul este un suveran cuib\u0103rit \u00eentr-un bordei, \u2013 dar prin simpla sa prezen\u0163\u0103, bordeiul se preface \u00een palat\u201c. Sau: \u201eGeniul este ca o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 purtat\u0103 de v\u00e2nt, ce va s\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103 cine \u015ftie unde, f\u0103r\u0103 grija \u0163arinei care-l va hr\u0103ni\u201c.
\nCa \u00een mai toate aforismele \u015fi \u00eendeosebi ca \u00een cuget\u0103rile scrise \u00eendeosebi de poe\u0163i, care caut\u0103 cu orice pre\u0163 metafora revelatoare, reflec\u0163iile reginei Elisabeta sunt pline de expresii \u00eenflorate ale g\u00e2ndirii \u015fi sim\u0163irii, rezultate din prea plinul ei sufletesc, ca ni\u015fte adev\u0103ruri ce-\u015fi cer \u00eentruparea cuv\u00e2ntului, ca ni\u015fte compara\u0163ii imprevizibile, ca ni\u015fte opozi\u0163ii coexistente \u00een aceea\u015fi no\u0163iune sau ca \u00eempreun\u0103ri ale unor sensuri antitetice ce-\u015fi dezv\u0103luie nea\u015fteptat complementaritatea.
\nExtragem c\u00e2teva sclipiri ale expresiei din foarte multele ce ar putea fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate: \u201e\u00cen tinere\u0163e ro\u015fim, \u00een v\u00e2rsta matur\u0103 pl\u00e2ngem, iar la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e sur\u00e2dem, la fiecare dat\u0103 pentru acelea\u015fi pricini\u201c (ne cheam\u0103 \u00een minte f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem poezia lui Blaga Trei fe\u0163e); \u201ePuritatea poate exista \u015fi f\u0103r\u0103 candoare, dar candoarea nu poate exista f\u0103r\u0103 puritate\u201c; \u201e\u00abSimplu adev\u0103r\u00bb este mai complex ca o femeie\u201c; \u201eDumnezeu iart\u0103 \u2013 Natura niciodat\u0103\u201c; \u201eCea mai mare fericire, ca \u015fi cea mai mare nenorocire, este aceea de a nu mai dori nimic\u201c; \u201ePana scriitorului aduce mai mult\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere dec\u00e2t religia, \u015fi chinuie\u015fte mai dibaci dec\u00e2t Inchizi\u0163ia\u201c.
\nDe dincolo de Timp, Regina ne \u00eembie, poate mai mult dec\u00e2t pe contemporanii ei, cu frumuse\u0163ile \u00eenchise \u00een tomuri pr\u0103fuite pe care am uitat s\u0103 le mai deschidem\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
At\u00e2t prin tradi\u0163ia de familie, prin tradi\u0163ia german\u0103 \u00een general, c\u00e2t \u015fi prin propria forma\u0163ie intelectual\u0103, regina Elisabeta a c\u0103p\u0103tat o larg\u0103 deschidere c\u0103tre filosofie \u015fi medita\u0163ie. S-a ad\u0103ugat la aceasta \u015fi predilec\u0163ia mi\u015fc\u0103rii romantice, \u00een crepusculul c\u0103reia autoarea a vie\u0163uit \u015fi pe care a continuat-o \u00een multe privin\u0163e. C\u00e2nd se va alc\u0103tui o monografie… Cite\u0219te mai mult »Cuget\u0103rile reginei Elisabeta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[14807,14806],"class_list":["post-24017","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-cugetarile-reginei-elisabeta","tag-louis-ulbach"],"views":1713,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24017","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24017"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24017\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24018,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24017\/revisions\/24018"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24017"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24017"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24017"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}