{"id":24007,"date":"2015-07-18T18:32:29","date_gmt":"2015-07-18T16:32:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24007"},"modified":"2015-07-18T18:32:29","modified_gmt":"2015-07-18T16:32:29","slug":"cannes-2015-palmaresul-politica-fara-delicatese","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2015-palmaresul-politica-fara-delicatese\/","title":{"rendered":"Cannes 2015. Palmaresul: politic\u0103 f\u0103r\u0103 delicatese"},"content":{"rendered":"<p>Ciuda\u0163i mai sunt \u015fi fra\u0163ii ace\u015ftia Coen, care au asigurat pre\u015fedin\u0163ia bicefal\u0103 a edi\u0163iei cu num\u0103rul 68. Joel (cel mai \u00eenalt, pentru cei care vor s\u0103-l identifice mai repede) m\u0103rturisea c\u0103 nu \u015ftie, cu exactitate, \u00een ce anume const\u0103, \u00een realitate, \u201ecel mai bun film\u201c: \u201eNu exist\u0103 nici o re\u0163et\u0103 pentru a identifica cel mai bun film. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, poate c\u0103 nici nu exist\u0103 conceptul de cel mai bun film. \u00cencerca\u0163i s\u0103 afla\u0163i\u201c. \u015ei nici ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii \u00eentr-un juriu nu le spune mare lucru. Compara\u0163ia, prima pe care a avut-o la \u00eendem\u00e2n\u0103, ne-a l\u0103sat perplec\u015fi: \u201eTrebuie s\u0103 fie ceva asem\u0103n\u0103tor cu condusul unei ma\u015fini. Nu am impresia c\u0103 trebuie s\u0103 fie foarte complicat, odat\u0103 ce pricepi cum s\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fti volanul \u015fi fr\u00e2nele. Ca \u015fi \u00een oricare alt grup, este vorba de a ajunge la un consens, ca \u00een timpul unui turnaj\u201c. S\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fti volanul, fr\u00e2nele&#8230; aduce pu\u0163in a dictatur\u0103 exercitat\u0103 asupra unui juriu care, cum sublinia Le Monde, \u201epromite s\u0103 fie u\u015for r\u0103zle\u0163 (reunind pe Xavier Dolan \u015fi pe Sophie Marceau, ca s\u0103 nu-i cit\u0103m dec\u00e2t pe ei)\u201c. Poate a\u015fa se explic\u0103 de ce juriul acesta, \u201epassablement disparate\u201c, a votat \u00een unanimitate pentru Jacques Audiard \u015fi al s\u0103u Dheepan c\u00e2nd s-a pronun\u0163at sacra sintagm\u0103 Palme d\u2019 Or. Se pare c\u0103 s-au descurcat repede \u015fi cu premiile de interpretare, din moment ce nu s-au sfiit ca, al\u0103turi de merita\u0163ii lauri pentru Vincent Lindon din La loi du march\u00e9, s\u0103 a\u015feze al\u0163ii, destina\u0163i cona\u0163ionalei sale, Emmanuelle Bercot (Mon roi), c\u0103reia parc\u0103 \u00eei suflase cineva pe la nas prafuri de r\u00e2s aiurea.<br \/>\nComentatorii marilor ziare (cele care chiar conteaz\u0103) nu au fost mai pu\u0163in reticen\u0163i dec\u00e2t cei str\u0103ini \u00een exprimarea dezam\u0103girii, ba chiar au luat \u00een t\u0103rbac\u0103 nest\u0103vilitul entuziasm na\u0163ional, propagat de la cel mai \u00eenalt nivel. Le Monde din 25 mai scria: \u201eDup\u0103 ceremonia de \u00eenchidere a Festivalului de la Cannes, mai marii politicii franceze ciripeau la unison, \u00eentr-un asurzitor concurs de cucuriguri&#8230;\u201c \u201eCinematograful francez str\u0103luce\u015fte, \u00een aceast\u0103 sear\u0103, la Cannes \u015fi \u00een \u00eentreaga lume\u201c, scria pe Twitter primul ministru Manuel Valls. \u201eBravo&#8230;\u201c, insista, \u00een aceea\u015fi tonalitate \u015fi pe aceea\u015fi re\u0163ea, ministrul Culturii Fleur Pellerin. Pentru o exact\u0103 \u00een\u0163elegere, trebuie s\u0103 spun c\u0103 Dheepan, al \u015faptelea lungmetraj al lui Jacques Audiard, este un film demn de luat \u00een seam\u0103, prin tema sa la ordinea zilei, integrarea imigran\u0163ilor, prin apartenen\u0163a mai pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103 a eroilor, refugia\u0163i politici tamul din Sri Lanka, prin sobrietatea plin\u0103 de m\u00e2nie, proprie lui Audiard, f\u0103r\u0103 concesii, a p\u0103trunderii \u00een lumea bolnav\u0103 de droguri, violen\u0163\u0103, intoleran\u0163\u0103, suspiciune, dintr-un banlieu din sudul Parisului. \u00cen condi\u0163iile unui permanente amenin\u0163\u0103ri, ale unei existen\u0163e \u00een preajma butoiului cu pulbere, cele trei personaje, un b\u0103rbat, o femeie \u015fi o adolescent\u0103, alc\u0103tuiesc o familie fictiv\u0103, niciunul nefiind legat de cel\u0103lalt prin grade de rudenie, doar prin dorin\u0163a de a-\u015fi g\u0103si, \u00eempreun\u0103, un loc sub soarele Europei. Nu \u015ftiu cum se face, dar revista The Hollywood Reporter a prezis ca favorit al fra\u0163ilor Coen filmul lui Audiard.<br \/>\nB\u0103nuiesc c\u0103 dac\u0103 premiul suprem ar fi fost c\u00e2\u015ftigat de debutantul ungur Laszlo Neme\u015f (n\u0103scut la Budapesta, dar crescut la Paris \u015fi New York) cu Fiul lui Saul, lumea ar fi fost mai mul\u0163umit\u0103, chiar \u015fi sus\u0163in\u0103torii lui Moretti (Mia madre) sau Tod Haynes (Carol). A fost \u015focul festivalului, nea\u015fteptat din partea unui \u00eencep\u0103tor, fie el \u015fi un fost asistent al celebrului B\u00e9la Tarr, surprinz\u0103tor mai ales pentru cei care nu credeau c\u0103 se mai poate spune ceva, altceva, despre Holocaust. Se pare c\u0103 \u00eensu\u015fi Claude Lanzmann, autorul cutremur\u0103torului Shoah, a fost impresionat de modalitatea lui Neme\u015f \u201ede a filma ceea ce nu se poate filma\u201c. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, p\u0103trunz\u00e2nd \u00een cea mai cumplit\u0103 realitate, cea a lag\u0103relor de concentrare naziste, cineastul nu las\u0103 la poart\u0103 ambi\u0163ia de a aduce \u00een prim plan morala individual\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 spectaculoas\u0103. Am spus nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u201e\u00een prim plan\u201c: protagonistul (Geza Rohrig) este v\u0103zut, tot timpul, numai de la aceast\u0103 distan\u0163\u0103, \u00een timp ce privirea sa nu sl\u0103be\u015fte spectatorul, cre\u00e2nd o stare de nelini\u015fte, o privire receptor \u015fi transmi\u0163\u0103tor a ceea ce se petrece \u00een spate, \u00een celelalte planuri, unde totul este mi\u015fcare, agita\u0163ie, derut\u0103, spaim\u0103. Astfel, cu chipul mereu \u00eentors c\u0103tre noi, Saul, un Sonderkommando, sfideaz\u0103 primejdia \u00een lupta sa disperat\u0103 de a salva de fl\u0103c\u0103rile crematoriului trupul fiului s\u0103u adolescent (nici nu suntem siguri c\u0103 ar fi copilul s\u0103u) pentru a-l \u00eengropa dup\u0103 legile ebraice. \u00cen film joac\u0103 \u015fi actorul clujean Levente Molnar (l-am v\u0103zut \u00een Morgen de Marian Cri\u015fan), \u00een rolul celui mai bun prieten al eroului. Le Grand Prix, al doilea \u00een ierarhia competi\u0163iei, a fost binemeritat, dar poate c\u0103 i-ar fi stat mai bine cu o treapt\u0103 mai sus, la schimb cu Audiard. Cu c\u00e2t cobor\u00e2m pe scara palmaresului, cu at\u00e2t \u00eencepem s\u0103 c\u00e2rcotim mai pu\u0163in.<br \/>\nUna dintre cele mai a\u015fteptate \u00eent\u00e2lniri se anun\u0163a a fi cea cu regizorul taiwanez Hou Hsiao-Hsien (francezii \u00eei spun mai simplu 3H), cel care, al\u0103turi de Edward Yang (mort, din p\u0103cate) \u015fi Tsai Ming Liang, a fost, \u00een anii \u201980, un adev\u0103rat model pentru colegii din China continental\u0103. De opt ani nu se prea mai \u015ftia mare lucru despre el, de aceea prezen\u0163a sa \u00een competi\u0163ie a avut toate datele unui eveniment. Dac\u0103 de la unele filme am ie\u015fit \u00een lacrimi, de la altele pu\u015fi pe g\u00e2nduri, Asasinul lui Hou Hsiao-Hsien ne-a ame\u0163it cu at\u00e2ta frumuse\u0163e. Frumuse\u0163e \u00een stare pur\u0103, care \u00ee\u0163i taie r\u0103suflarea, imposibil de fixat chiar \u015fi \u00een cele mai cuprinz\u0103toare, flexibile norme ale esteticii. O poveste cu arte mar\u0163iale din secolul al IX-lea, de pe vremea dinastiei Tang, pe parcursul c\u0103reia alb-negrul moare, pur \u015fi simplu, \u00eenghi\u0163it de culori. Natura-complice parc\u0103 a trimis o lumin\u0103 special\u0103 dincolo de fiecare nuan\u0163\u0103. Ro\u015ful ia min\u0163ile cu incandescen\u0163a lui, albul este curgere de lapte, ca s\u0103 nu mai vorbesc de compozi\u0163ia cadrelor, t\u0103iate geometric, milimetric de toate liniile orizontale ale obiectelor. \u015ei, pe acest fundal, o f\u0103ptur\u0103 de vis, actri\u0163a Shu Qi, r\u0103zbun\u0103toarea, asasina, prins\u0103 \u00eentre datorie \u015fi amintirea iubirii de alt\u0103dat\u0103. Le prix de la mise-en sc\u00e8ne nu putea avea un destinatar mai potrivit. Nu a trecut neb\u0103gat \u00een seam\u0103 de juriu nici un alt favorit al multor critici, un r\u0103sf\u0103\u0163at chiar, \u00een ultima vreme, Yorgos Lanthimos, marea speran\u0163\u0103 a cinematografului grec, revela\u0163ia sec\u0163iunii Un certain regard din 2009 cu Canin. The Lobster de acum (Prix du sc\u00e9nario), o fabul\u0103 social\u0103, o contra-utopie, amestec de duritate, r\u00e2s galben, nebunie, despre absurditatea totalitarismului care aduce ordinea universal\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een amor. At\u00e2ta c\u00e2t s-a putut pricepe dintr-o \u00eencurc\u0103tur\u0103 de i\u0163e, dintre care unele duc c\u0103tre Lars von Trier, altele c\u0103tre Roy Andersson sau Aki Kaurismaki. Un h\u00e2tru a \u00eencadrat Homarul lui Lanthimos \u00een categoria ad-hoc a filmelor pe care nu e\u015fti obligat s\u0103 le \u00een\u0163elegi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, aluzie la r\u0103spunsul selec\u0163ionerului Thierry Fr\u00e9maux la \u00eentrebarea unui ziarist sincer nedumerit: \u201eExist\u0103 \u015fi filme din care nu trebuie s\u0103 pricepi totul\u201c. Ceea ce \u0163ine de esen\u0163\u0103 am b\u0103gat la cap. \u00centr-un viitor distopic, va fi vai de b\u0103rba\u0163ii ajun\u015fi celibatari p\u00e2n\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 rezonabil\u0103 sau, \u015fi mai r\u0103u, divor\u0163a\u0163i. Li se acord\u0103 un r\u0103gaz \u015fi posibilitatea de a-\u015fi g\u0103si sufletul-pereche. Dac\u0103 la cap\u0103tul a patruzeci \u015fi cinci de zile se vor dovedi incapabili, vor fi transforma\u0163i \u00eentr-un animal, ce-i drept la liber\u0103 alegere, ca ultim\u0103, suprem\u0103 bun\u0103voin\u0163\u0103. Eroul nostru, interpretat de un Colin Farrell cu dou\u0103zeci de kilograme \u00een plus, opteaz\u0103 pentru a fi un homar. De aici \u00eencolo, filmul \u00eencepe s\u0103 o iar razna, drept care unii l-au numit un \u201eOfni\u201c, \u201eobiect filmic neidentificat\u201c. Inutil s\u0103 amintesc multele glume culinare inspirate de titlu, Homarul, dar adev\u0103rul este c\u0103, \u015fi a\u015fa, cu \u00eenc\u00e2lceala din ultima parte, o f\u0103r\u00e2m\u0103 de adev\u0103r despre constr\u00e2ngerile societ\u0103\u0163ii tot r\u0103zbate. Ca s\u0103 nu mai amintesc c\u0103 \u00eenceputul ex-abrupto m\u00e2ng\u00e2ie orgoliul femeilor: dintr-o ma\u015fin\u0103 coboar\u0103 o t\u00e2n\u0103r\u0103 doamn\u0103 cu un revolver, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 \u00eempu\u015fte primul nefericit care \u00eei iese \u00een cale pe un c\u00e2mp: un biet m\u0103gar. Probabil c\u0103 \u015ftia ea ceva.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, a \u00eencheiat plutonul premian\u0163ilor (despre actori am scris) mexicanul cu nume de francez italian, Michel Franco, socotit emulul austriacului Michael Haneke. De\u015fi programat la sf\u00e2r\u015fitul festivalului, Chronic a stimulat rezervele de energie \u015fi aten\u0163ie ale ziari\u015ftilor, c\u00e2te vor mai fi fost ele, cu minimalismul lui, rece precum pere\u0163ii unui spital. Este, orice s-ar spune, o chestiune de talent s\u0103 te apropii de mizeria fiziologic\u0103 a bolnavilor \u00een stadiu terminal f\u0103r\u0103 a fi b\u0103nuit de pl\u0103cerea ur\u00e2tului, a curiozit\u0103\u0163ii morbide \u00een fa\u0163a descompunerii trupului uman. Tim Roth, \u00een rolul unui infirmier dedicat muncii sale de a \u00eengriji fiin\u0163e f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103, de mult roase de degradare, \u00eendepline\u015fte toate gesturile cu precizia tehnicianului, \u00een aparen\u0163\u0103 neatins de nicio participare emo\u0163ional\u0103, ca \u015fi cum omeneasca milostenie i-ar fi cu totul str\u0103in\u0103. Afl\u0103m t\u00e2rziu secretul acestui b\u0103rbat.<br \/>\nSe \u00een\u0163elege c\u0103 palmaresul 2015 putea s\u0103 arate altfel. A fost un an \u00een care jura\u0163ii au avut de unde culege.<\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-large wp-image-24008\" src=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1-448x192.jpg\" alt=\"cannes\" width=\"448\" height=\"192\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1-448x192.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1-300x129.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1-200x86.jpg 200w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/cannes1.jpg 600w\" sizes=\"auto, (max-width: 448px) 100vw, 448px\" \/><\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ciuda\u0163i mai sunt \u015fi fra\u0163ii ace\u015ftia Coen, care au asigurat pre\u015fedin\u0163ia bicefal\u0103 a edi\u0163iei cu num\u0103rul 68. Joel (cel mai \u00eenalt, pentru cei care vor s\u0103-l identifice mai repede) m\u0103rturisea c\u0103 nu \u015ftie, cu exactitate, \u00een ce anume const\u0103, \u00een realitate, \u201ecel mai bun film\u201c: \u201eNu exist\u0103 nici o re\u0163et\u0103 pentru a identifica cel mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2015-palmaresul-politica-fara-delicatese\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cannes 2015. Palmaresul: politic\u0103 f\u0103r\u0103 delicatese<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563,14801],"class_list":["post-24007","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015","tag-film-fratii-coen"],"views":1620,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24007","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24007"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24007\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24009,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24007\/revisions\/24009"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24007"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24007"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24007"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}