Divers\u0103, abundent\u0103, dar haotic\u0103, mi\u015fcarea editorial\u0103 postdecembrist\u0103 \u00eenregistreaz\u0103 totu\u015fi c\u00e2teva construc\u0163ii care ies din conjuncturalul confuz al unei tranzi\u0163ii buimace spre nic\u0103ieri \u015fi se \u00eenscriu \u00een durata unei culturi. \u00centre acestea, poate cea mai impun\u0103toare sub toate aspectele, este colec\u0163ia Opere fundamentale a Funda\u0163iei Na\u0163ionale pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103 de sub egida Academiei Rom\u00e2ne, coordonat\u0103 de Eugen Simion. Prive\u015fti peretele somptuos de c\u0103r\u0163i, cu vorbele lui Michel Butor, ap\u0103rute p\u00e2n\u0103 acum \u00een aceast\u0103 colec\u0163ie, tip Pl\u00e9iade, \u015fi ai sentimentul c\u0103 te afli \u00een fa\u0163a unui impresionant edificiu care e, \u00een fond, cel al literaturii rom\u00e2ne. O literatur\u0103 deloc minor\u0103 sau fals mitizat\u0103, cum vor s\u0103 demonstreze \u00een elanul lor demistificator, f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u015feasc\u0103, pescuitorii \u00een ape tulburi dornici de succes ieftin ori de o imoral\u0103 r\u0103splat\u0103. Dac\u0103 e adev\u0103rat \u2013 \u015fi \u00een ce m\u0103 prive\u015fte cred c\u0103 este \u2013 ceea ce zice poporul \u00een \u00een\u0163elepciunea sa c\u0103 haina face pe om, trebuie observat c\u0103 \u015fi o literatur\u0103 are nevoie de o hain\u0103 editorial\u0103 de gal\u0103, adic\u0103 sobr\u0103 \u015fi elegant\u0103, care s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia \u015fi s\u0103-i sporeasc\u0103 vizibilitatea. Volumele din colec\u0163ia Opere fundamentale nu se disting, \u00eens\u0103, doar prin frumuse\u0163ea lor ca obiecte bibliofile pe care le-o confer\u0103 haina: h\u00e2rtie fin\u0103, \u0163inut\u0103 grafic\u0103 impecabil\u0103, copert\u0103 inconfundabil\u0103 etc. Edi\u0163iile critice din Opere fundamentale au, dincolo de \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, o solid\u0103 structur\u0103 de rezisten\u0163\u0103, rod al eforturilor, \u00een unele cazuri de multe decenii, ale unor experimenta\u0163i \u015fi devota\u0163i cercet\u0103tori, biografi, lexicografi, critici \u015fi istorici literari \u015fi editori dintre cei care, dup\u0103 toate semnele, cultura rom\u00e2n\u0103 nu va mai avea parte \u00eentr-un viitor previzibil.
\nAceste c\u00e2teva considera\u0163ii \u00eemi sunt prilejuite de recent ap\u0103ruta edi\u0163ie critic\u0103 a publicisticii lui M. Eminescu, \u00een colec\u0163ia Opere fundamentale, \u00eengrijit\u0103 de patriarhul cercet\u0103rii \u015fi edit\u0103rii operei eminesciene, D. Vatamaniuc, care este \u015fi autorul Notelor. Sunt trei tomuri \u00eensum\u00e2nd aproape 4.000 de pagini. Remarc, \u00een semn de gratitudine, faptul c\u0103 edi\u0163ia a ap\u0103rut cu sprijinul financiar al Prim\u0103riei Dumbr\u0103veni. Primarul frumoasei \u015fi prosperei a\u015fez\u0103ri sucevene, ai c\u0103rei locuitori sunt cunoscu\u0163i pentru h\u0103rnicia \u015fi spiritul lor gospod\u0103resc, este domnul Ioan Pav\u0103l. Faptul mi se pare gr\u0103itor privind simbolul spiritual pe care \u00eel reprezint\u0103 Eminescu \u015fi permanen\u0163a mitului eminescian \u00een con\u015ftiin\u0163a rom\u00e2nilor. Un mit pe care nu-l poate d\u0103r\u00e2ma nimeni, cu at\u00e2t mai pu\u0163in vreun cominternist mutant sau doctor \u00een canibalism.
\nDestinul operei publicistice a lui Eminescu s-a dovedit a fi \u015fi \u00een posteritate tot at\u00e2t de dramatic precum biografia omului care a scris-o. S\u0103 ne amintim de avatarurile edit\u0103rii ei \u00een deceniile de dinaintea evenimentelor de la finele anului 1989. De fapt, nu numai \u00eentr-o anumit\u0103 perioad\u0103, ci \u00een toate epocile care s-au scurs, ea a fost \u201eobiect de controvers\u0103 \u00een cultura rom\u00e2n\u0103\u201c, cum reaminte\u015fte Eugen Simion \u00een eseul introductiv al acestei admirabile edi\u0163ii. G. C\u0103linescu sublinia \u00eentr-o celebr\u0103 conferin\u0163\u0103 rostit\u0103 la Academia Rom\u00e2n\u0103, \u00een 1964, c\u00e2nd se \u00eemplineau 75 de ani de la moartea lui Eminescu, c\u0103 via\u0163a acestuia \u201ese confund\u0103 cu opera, Eminescu n-are alt\u0103 biografie\u201c. C\u00e2nd f\u0103cea aceast\u0103 remarc\u0103, marele critic avea \u00een vedere opera poetic\u0103 (\u201e\u2026el a scris \u00een versuri o zguduitoare biografie\u201c). Eminescu a scris \u00eens\u0103 o biografie cel pu\u0163in tot at\u00e2t de zguduitoare \u015fi \u00een proza sa politic\u0103. Subscriu la opinia c\u0103 adev\u0103rata profesie a lui Eminescu a fost gazet\u0103ria pentru care a avut o mare voca\u0163ie, o voca\u0163ie paralel\u0103, cum observa \u015eerban Cioculescu \u00eentr-un articol din 1939 ap\u0103rut \u00een Revista Funda\u0163iilor Regale. Cele dou\u0103 biografii \u015fi cele dou\u0103 voca\u0163ii, poezia \u015fi ziaristica, definesc o personalitate complex\u0103 \u015fi compun o oper\u0103 unitar\u0103. \u201eIstoricii literari \u2013 scria Perpessicius \u2013 vor stabili \u00eentr-o bun\u0103 zi c\u00e2t de unitar\u0103 a fost existen\u0163a material\u0103 \u015fi sufleteasc\u0103 a poetului, c\u00e2t\u0103 prezen\u0163\u0103 artistic\u0103 \u015fi ideologic\u0103 este \u00een articolul s\u0103u de ziar ca \u015fi \u00een poema cea mai hieratic\u0103\u2026\u201c. Pentru C\u0103linescu, opera publicistic\u0103 a lui Eminescu este \u201etrainic\u0103 tot at\u00e2t c\u00e2t \u015fi poezia\u201c. Fiindc\u0103, comenteaz\u0103 Eugen Simion \u00een introducere, este vorba de aceea\u015fi viziune asupra lumii. Mijloacele sunt \u00eens\u0103 diferite. De la simpla \u015ftire sau comentariul unei telegrame externe p\u00e2n\u0103 la editoriale \u015fi articole polemice \u2013 \u201eproze mesianice, violente \u015fi colorate\u201c, cum le caracterizeaz\u0103 criticul \u2013 \u015fi p\u00e2n\u0103 la amplele analize pe teme sociale, politice, culturale, publicistul se \u201emut\u0103\u201c din sferele poeziei hieratice \u00een tumultul vie\u0163ii \u015fi \u00ee\u015fi schimb\u0103 radical instrumentele comunic\u0103rii. Eminescu abordeaz\u0103 toate problemele ce \u0163in de via\u0163a societ\u0103\u0163ii \u015fi fiin\u0163a statului rom\u00e2n, mai ales problema na\u0163ionalit\u0103\u0163ii, de fapt a identit\u0103\u0163ii noastre. E drept, multe dintre ideile sale sunt primite. Erau \u015fi ale junimi\u015ftilor cu al lor \u201econservatorism progresist\u201c. \u00cendeosebi \u00een perioada c\u00e2nd a lucrat la Timpul, Eminescu considera munca sa de ziarist mai important\u0103 \u015fi, oricum, mai urgent\u0103 dec\u00e2t cea de poet. O dovedesc d\u0103ruirea, rigoarea document\u0103rii din cele mai variate \u015fi autorizate surse, pasiunea (\u201ePasiunea \u00eenal\u0163\u0103, pasiunile \u00eenjosesc\u201c e o magnific\u0103 reflec\u0163ie a sa care a \u015fi fost selectat\u0103 \u00eentr-o antologie universal\u0103 de maxime celebre) \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, arta (acesta este cuv\u00e2ntul) cu care a practicat gazet\u0103ria. \u00centrebarea ce o adresa cuiva care \u00eel \u00eendemna s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 se odihneasc\u0103: \u201epe cine s\u0103 las \u00een locul meu?\u201c, invocat\u0103 simplist \u015fi tezist \u00een \u201eobsedantul deceniu\u201c, tulbur\u0103 \u00eentr-un sens mult mai profund. Era vorba, \u00een fond, de asumarea unei misiuni cu tot ce implic\u0103 ea, nu doar de o slujb\u0103, de un job, cum se zice ast\u0103zi cu un barbarism rizibil. \u015ei, la urma urmei, pe cine ar fi putut l\u0103sa Eminescu \u00een locul lui?! Pe cine ar putea l\u0103sa Eminescu \u015fi ast\u0103zi \u015fi oric\u00e2nd \u00een locul s\u0103u?!
\nS-a spus, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 ziaristul de la Curierul de Ia\u015fi, Federa\u0163iunea \u015fi Timpul nu a fost un doctrinar. \u00cen consecin\u0163\u0103, el trebuie judecat ca atare. Avea \u015fi ap\u0103ra, desigur, o ideologie. Unii au v\u0103zut \u00een Eminescu un om al metodei, al sistemului \u015fi \u201enu al reac\u0163iilor subiective lipsite de elabora\u0163ie intelectual\u0103\u201c. E limpede, \u00een orice caz, c\u0103 sintagma \u201eelabora\u0163ie intelectual\u0103\u201c este cum nu se poate mai definitorie \u00een ceea ce-l prive\u015fte. Altminteri, lipsa elabora\u0163iei intelectuale era, este \u015fi ast\u0103zi, una din tristele realit\u0103\u0163i de la noi pe care le-a denun\u0163at, cum numai el \u015ftia s\u0103 o fac\u0103: \u201eN-are cineva \u00eentr-adev\u0103r dec\u00e2t s\u0103 deschiz\u0103 o tez\u0103 de licen\u0163\u0103, s-asculte prelec\u0163iuni la universit\u0103\u0163i \u2013 escept\u0103m pe cele de matematic\u0103 \u2013 s\u0103 citeasc\u0103 ziare \u015fi bro\u015furi, s\u0103 citeasc\u0103 proiecte \u015fi paraproiecte de legi din Camer\u0103, s-asculte discu\u0163ii \u00een Adun\u0103ri \u015fi se va convinge c\u0103 o numeroas\u0103 clas\u0103 de oameni nu-\u015fi \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 mintea la nimic alta dec\u00e2t la reproducerea de vorbe din c\u0103r\u0163i str\u0103ine, c\u0103 propria munc\u0103 intelectual\u0103 se reduce la nimic\u201c.
\nNeabdic\u00e2nd nici o clip\u0103 de la codul \u015fi convingerile sale, care erau ale unui patriot lucid, Eminescu preconiza ceea ce Eugen Simion nume\u015fte religia muncii \u015fi sanc\u0163iona cu severitate lenea balcanic\u0103, \u015fmecheria, demagogia, miticismul, inclusiv cel al colegului s\u0103u de la Timpul, I.L. Caragiale, formele f\u0103r\u0103 fond, corup\u0163ia, impostura. \u015ei asta nu \u00een termeni generali, ci \u00eentotdeauna cu referiri \u015fi exemple concrete. \u00cen concep\u0163ia sa, munca intelectual\u0103 trebuia s\u0103 corespund\u0103 muncii productive a \u201eclaselor de jos\u201c, c\u0103rora le-a acordat o special\u0103 aten\u0163ie ori de c\u00e2te ori \u00een discu\u0163ie a survenit problema progresului.
\nCriticul Mihai Ungheanu observa c\u0103 \u201eUn om ca Eminescu devine intolerabil pentru c\u0103 trebuie ascultat\u201c. \u015ei nu doar de contemporanii s\u0103i, \u00eentre care erau totu\u015fi c\u00e2\u0163iva scriitori \u015fi ziari\u015fti de vaz\u0103, de ar fi s\u0103-l pomenim doar pe C.A. Rosetti, pe care, rememoreaz\u0103 Eugen Simion, \u00eel potope\u015fte cu toate adjectivele. Exist\u0103 m\u0103rturii c\u0103 \u201ebietul fanariot modernizat, agent al decaden\u0163ei sub formulele acoperitoare ale reformei…\u201c, el \u00eensu\u015fi un reputat gazetar al vremii, citea cu \u00eenfrigurare pamfletele \u015fi articolele polemice ale lui Eminescu. Pe l\u00e2ng\u0103 pl\u0103cerea estetic\u0103 ce i-o producea lectura lor, grecul cu \u201eochii bulbuca\u0163i de broasc\u0103\u201c \u00ee\u015fi va fi dat seama probabil c\u0103, umilit de Eminescu, va fi mult mai \u00een\u0103l\u0163at, inclusiv \u00een posteritate, dec\u00e2t l\u0103udat de un oarecare sc\u00e2r\u0163a-sc\u00e2r\u0163a pe h\u00e2rtie, dintre cei ce formau, cu expresia lui Eminescu, \u201epotaia de gazetari ignoran\u0163i\u201c sau de vreun politician ajuns \u00een \u201eadun\u0103tura de ghe\u015feftari\u201c care era, \u00een opina sa, parlamentul.
\nDar Eminescu este intolerabil \u015fi pentru unii dintre contemporanii no\u015ftri. Un play-boy aproape centenar, altminteri povestitor simpatic, purtat, precum moa\u015ftele sfin\u0163ilor, pe la toate televiziunile \u015fi radiourile \u015fi prezentat ca mare boier al spiritului, istoric de cafenea, dup\u0103 ce, p\u00e2n\u0103 \u00een 1990, \u015fi-a petrecut via\u0163a prin Africa, a venit s\u0103 ne dea nu numai lec\u0163ii de istorie imaginat\u0103 \u015fi, desigur, demitizant\u0103, ci \u015fi de eminescologie. Printre altele, ne-a dojenit, spun\u00e2ndu-ne c\u0103 opera jurnalistic\u0103 a lui Eminescu nu trebuia s\u0103 fie editat\u0103, pentru c\u0103 e neeuropean\u0103. Sigur, la urma urmei, b\u0103tr\u00e2nul liberal cu ascenden\u0163i pe care Eminescu i-a cam ve\u015ftejit, are tot dreptul s\u0103 nu-i plac\u0103 ziaristica primului-redactor de la Timpul. Pe Eminescu, vorba lui Nichita St\u0103nescu, \u00eel doare \u00een cenu\u015f\u0103 de ceea ce-i place sau nu unuia sau altuia dintre europenii no\u015ftri r\u0103u plasa\u0163i \u015fi malforma\u0163i, dar a ne admonesta pe noi pentru editarea publicisticii eminesciene e o insolen\u0163\u0103 impardonabil\u0103.
\nAplicat la realit\u0103\u0163ile societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u015fi europene a vremii sale, Eminescu se ridic\u0103, totodat\u0103, deasupra evenimen\u0163ialului, acces\u00e2nd sensurile mari, cu b\u0103taie lung\u0103 \u00een timp. Multe texte parc\u0103 au fost scrise asear\u0103. \u00cen vasta utopie eminescian\u0103, cum nume\u015fte Eugen Simion ziaristica sa, exist\u0103 nenum\u0103rate puncte de vedere, analize, intui\u0163ii care nu \u015fi-au pierdut actualitatea, ba chiar \u015fi-au consolidat-o, \u015fi, apreciaz\u0103 criticul, \u201eoric\u00e2te \u00eenvinuiri am aduce g\u00e2ndirii sale sociale, un rol trebuie s\u0103-i recunoa\u015ftem publicistului necru\u0163\u0103tor polemic de la Timpul, \u015fi anume c\u0103 utopia lui este construit\u0103 pe fantasma unei Rom\u00e2nii profunde \u015fi eterne, iar conservatorismul s\u0103u exprim\u0103 ceea ce tradi\u0163ionali\u015ftii de mai t\u00e2rziu (R\u0103dulescu-Motru, de pild\u0103) au numit tradi\u0163ionalismul spiritual rom\u00e2nesc\u201c. Eugen Simion relev\u0103 dou\u0103 aspecte ale ziaristicii eminesciene: \u201e1. \u00eendrept\u0103\u0163irea istoric\u0103, dac\u0103 o raport\u0103m la momentul \u00een care este scris\u0103 \u015fi 2. calitatea ei literar\u0103\u201c. Criticul observ\u0103 c\u0103 ceea ce \u00eei d\u0103 savoare este limbajul \u015fi remarc\u0103 stilul perfect adecvat la obiect, lipsit de metafore. Este, scrie Eugen Simion, o proz\u0103 politic\u0103 \u201eplin\u0103 de idei \u015fi colorat\u0103 de o emotivitate \u015fi o imagina\u0163ie pe care nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i gazetari rom\u00e2ni au putut-o egala\u201c. Ba \u015ftim: niciunul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Divers\u0103, abundent\u0103, dar haotic\u0103, mi\u015fcarea editorial\u0103 postdecembrist\u0103 \u00eenregistreaz\u0103 totu\u015fi c\u00e2teva construc\u0163ii care ies din conjuncturalul confuz al unei tranzi\u0163ii buimace spre nic\u0103ieri \u015fi se \u00eenscriu \u00een durata unei culturi. \u00centre acestea, poate cea mai impun\u0103toare sub toate aspectele, este colec\u0163ia Opere fundamentale a Funda\u0163iei Na\u0163ionale pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103 de sub egida Academiei Rom\u00e2ne, coordonat\u0103… Cite\u0219te mai mult »Publicistica lui Eminescu \u00een \u201eOpere fundamentale\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10924,1141,5764],"class_list":["post-23988","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-opere-fundamentale","tag-eugen-simion","tag-publicistica-lui-eminescu"],"views":2990,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23988","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23988"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23988\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23989,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23988\/revisions\/23989"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23988"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23988"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23988"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}