<\/p>\n
Unele enun\u0163uri ce privesc sensul existen\u0163ei pot s\u0103 apar\u0103 de-a dreptul deprimante \u015fi s\u0103 descurajeze omul de ast\u0103zi. Iau mai ales o form\u0103 negativ\u0103 sau vag condi\u0163ional\u0103. Se refer\u0103, \u00een cele din urm\u0103, la ceva indeterminat ca atare.
\nAfli, de pild\u0103, c\u0103 un asemenea sens nu poate fi exprimat \u00een forma: \u201e\u00eenseamn\u0103 aceasta\u201c, \u201econst\u0103 \u00een acest lucru\u201c. Nu ai putea spune \u201ece\u201c este, c\u0103ci nu e vorba de un lucru sau un obiect. \u015ei nici c\u0103 \u201eeste\u201c, c\u0103ci nu-l afli dat ca atare. Nu reprezint\u0103 ceva ce poate fi determinat, un proiect, o cale sau o anume finalitate. Nu cap\u0103t\u0103 \u00eensemn\u0103tate \u00eenainte de a fi pus\u0103 \u00eentrebarea cu privire la a\u015fa ceva. \u015ei nu devine o problem\u0103 real\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd aproape totul pare \u00een van, c\u00e2nd survine pe nea\u015fteptate eviden\u0163a nonsensului. \u00cen fa\u0163a unor astfel de enun\u0163uri, descurajarea e \u00eentr-adev\u0103r greu de evitat. Ai, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, motive s\u0103 crezi c\u0103 nu se poate vorbi conving\u0103tor despre un posibil sens al existen\u0163ei \u015fi c\u0103, dac\u0103 totu\u015fi uneori se vorbe\u015fte, acest lucru nu face dec\u00e2t s\u0103-i confirme lipsa de limpezime.
\nO alternativ\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103 pare s\u0103 existe totu\u015fi. Cu privire la un posibil sens \u2013 \u015fi chiar la prezen\u0163a lui real\u0103, dat\u0103 \u2013 exist\u0103 imagini \u015fi reprezent\u0103ri. Iar unele par de o concrete\u0163e total\u0103, seduc\u0103toare, precum cele care vin \u00een umbra vechii viziuni a \u201eparadisului terestru\u201c. S-a observat, de altfel, c\u0103 omul modern \u015ftie s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 simulacrele unui asemenea paradis. Literatura \u015fi pictura, unele jurnale de c\u0103l\u0103torie, lucr\u0103ri de etnografie exotic\u0103, toate aduc semne cu privire la a\u015fa ceva. Imaginea se reface continuu, ob\u0163in\u00e2nd un aer tot mai mundan \u015fi mai contingent (1).
\nCaut\u0103 s\u0103-i asigure omului ner\u0103bd\u0103tor ceva accesibil, \u00eei promite o lume cert\u0103 a beatitudinii. \u00cei anun\u0163\u0103 de fapt prezen\u0163a real\u0103 a sensului, simplu \u015fi deplin, a\u015fa cum acesta s-ar oferi de la sine, departe de orice \u00eentreb\u0103ri sau angoase.
\nMotivul apare, la un moment dat, de pild\u0103, sub forma \u201eparadisului oceanian\u201c: \u00een largul Oceanului cel Mare, la o imens\u0103 distan\u0163\u0103 de orice \u0163inut al vie\u0163ii civilizate, se afl\u0103 insulele ce ocrotesc un adev\u0103rat paradis. Tocmai acolo este t\u0103r\u00e2mul oric\u0103rei desf\u0103t\u0103ri omene\u015fti. Via\u0163a omului s-ar duce acolo, a\u015fa cum comenteaz\u0103 Eliade, \u00een afara istoriei (2). Prin urmare, ea decurge cu totul altfel: \u201eomul e fericit, liber, lipsit de constr\u00e2ngeri, nu trebuie s\u0103 munceasc\u0103 pentru a tr\u0103i; femeile sunt frumoase, ve\u015fnic tinere; nici o \u201elege\u201c nu le \u00eengr\u0103de\u015fte dragostea\u201c. Actul liber \u015fi nuditatea nu cunosc ceea ce \u00eenseamn\u0103 interdic\u0163ie sau p\u0103cat. Desigur, unele jurnale de c\u0103l\u0103torie, scrise mai sec, aveau s\u0103 spun\u0103 cu totul altceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu via\u0163a dus\u0103 de b\u0103\u015ftina\u015fi pe aceste insule: \u201epeisaj uniform \u015fi monoton, clim\u0103 nes\u0103n\u0103toas\u0103, femei ur\u00e2te \u015fi obeze etc.\u201c. \u00cens\u0103 c\u0103l\u0103torul care \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 visul nu ia \u00een seam\u0103 astfel de descrieri. Chiar \u015fi \u00een fa\u0163a eviden\u0163elor brutale refuz\u0103 s\u0103 vad\u0103 ceea ce \u00een mod obi\u015fnuit se vede. \u201eImaginea acestui \u00abparadis oceanian\u00bb era \u00een consecin\u0163\u0103 mai puternic\u0103 dec\u00e2t orice \u00abrealitate\u00bb, geografic\u0103 sau de alt fel\u201c. Nimic nu putea s\u0103 o dezmint\u0103, nici dificult\u0103\u0163ile imense ale vie\u0163ii de zi cu zi, nici chipurile obosite ale oamenilor. De fapt, nimic nu era perceput ca atare: \u201efiecare vedea numai imaginea pe care o adusese cu sine\u201c. Iar cel care \u00eenc\u0103 nu c\u0103lcase pe o asemenea insul\u0103 putea s\u0103 vad\u0103 \u015fi mai limpede puritatea ei originar\u0103.
\nC\u00e2t r\u0103spunde unui asemenea vis, sensul \u00eensu\u015fi tinde s\u0103 devin\u0103 tangibil, o stare dat\u0103 de lucruri. Nu mai este, de pild\u0103, analog unui liman c\u0103tre care se \u00eendreapt\u0103 cel aflat pe mare, ci \u00eensu\u015fi limanul pe care ajunge s\u0103 calce cu picioarele. Pare absurd acest din urm\u0103 fapt, ca sensul s\u0103 ia forma unei st\u0103ri de lucruri, s\u0103 devin\u0103 ceva dat \u015fi la \u00eendem\u00e2n\u0103. \u00cens\u0103 mintea omeneasc\u0103 afl\u0103 pentru sine \u015fi o astfel de solu\u0163ie, vede aievea ceea ce \u00een fond nu se poate vedea.
\nS\u0103 nu ignor\u0103m \u00eens\u0103 prefacerile nea\u015fteptate ale imaginii unui astfel de paradis. Ajunge s\u0103 cunoasc\u0103 variante pe care le-am putea crede cu totul dec\u0103zute, degradate. Nu sunt pu\u0163ini, de pild\u0103, cei care vorbesc ast\u0103zi de un \u201eparadis thailandez\u201c. Sau de unul \u201eargentinian\u201c. Insula enigmatic\u0103 \u2013 deopotriv\u0103 \u00een lume \u015fi \u00een afara lumii \u2013 a devenit de la un timp \u00eencoace un loc accesibil, ce atrage prin tot felul de \u201elibert\u0103\u0163i naturale\u201c. Este locul unor desf\u0103t\u0103ri care, \u00een afar\u0103, pot s\u0103 cad\u0103 sub rigorile legii. Oare am putea vorbi, \u00een acest caz, de reprezentarea unui sens realmente primar, frust? Dac\u0103 da, tocmai acesta e de reg\u0103sit \u2013 cel pu\u0163in uneori \u2013 \u00eentr-o imagine precum cea de mai sus. R\u0103spunde nu at\u00e2t unor nevoi elementare, fire\u015fti p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, c\u00e2t unei interpret\u0103ri distincte, reactive, raportului negativ cu unele valori pe care le presupune inevitabil orice mod de convie\u0163uire.
\nCeea ce a\u015f vrea s\u0103 spun este c\u0103 aceste dorin\u0163e de care se leag\u0103 imaginea unui paradis mundan nu iau \u00eentotdeauna forma unor nostalgii. Nu exprim\u0103 oric\u00e2nd n\u0103zuin\u0163a ap\u0103s\u0103toare \u015fi dificil\u0103 dup\u0103 o alt\u0103 condi\u0163ie omeneasc\u0103. Nu vorbesc despre tendin\u0163a c\u0103tre ceva \u201ecu totul altfel\u201c, nici despre urm\u0103rile dureroase ale \u201ec\u0103derii\u201c. \u00cen fond, n\u0103zuin\u0163a lor, dac\u0103 e vorba de \u201eparadisul thailandez\u201c, se pierde cu totul \u00een lucrul dorit. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu sensul acestor dorin\u0163e, se ive\u015fte \u015fi se consum\u0103 odat\u0103 cu ceea ce e dorit, dispare \u00een chiar nimicul acestuia, ceea ce, altfel privind lucrurile, pare s\u0103 contrazic\u0103 \u00eens\u0103\u015fi ideea de sens. Dac\u0103, totu\u015fi, nu o contrazice, sau nu o contrazice total, este pentru simplul motiv c\u0103 nici o dorin\u0163\u0103 nu poate fi satisf\u0103cut\u0103 deplin. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd cineva are un asemenea sentiment se conserv\u0103 pe mai departe o anume insuficien\u0163\u0103. Fie c\u0103 e vorba de o inadecvare \u00eentre dorin\u0163\u0103 \u015fi lucrul dorit, fie de poten\u0163area constant\u0103 a dorin\u0163ei ca atare. \u00cen acest din urm\u0103 caz, fiecare nou act de satisfacere amplific\u0103 dorin\u0163a, o conduce c\u0103tre o form\u0103 de exces.
\nUltima form\u0103 de insuficien\u0163\u0103 apropie aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 de cea nostalgic\u0103, una care nu se define\u015fte prin actul de satisfacere. Pare mai cur\u00e2nd indeterminat\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 (3).
\nDe pild\u0103, dorin\u0163a \u201e\u00eentoarcerii la natur\u0103\u201c: nici un mod de reg\u0103sire a \u201enaturii\u201c nu ar putea s\u0103-i corespund\u0103 \u015fi nu i-ar fi propriu. La fel \u015fi \u00een cazul acelei dorin\u0163e care e proprie iubirii: aceasta nu caut\u0103 ceva anume, ci mai cur\u00e2nd iubirea \u00eens\u0103\u015fi. S\u0103 ne g\u00e2ndim deopotriv\u0103 la dorin\u0163a de a reg\u0103si o form\u0103 simpl\u0103 de puritate. Pentru un personaj al lui Yasunari Kawabata, din ciudata povestire Frumoasele adormite, a\u015fa ceva pare posibil \u00eentr-o veche \u015fi retras\u0103 pensiune. Aici, \u201eclien\u0163ii de \u00eencredere\u201c pot r\u0103m\u00e2ne peste noapte l\u00e2ng\u0103 tinerele abandonate cu totul unui somn profund. Cu fiecare din cele cinci nop\u0163i pe care le petrece aici, b\u0103tr\u00e2nul Eguchi va experimenta posibilitatea accesului la o frumuse\u0163e pur\u0103, liber\u0103 de orice conven\u0163ie obi\u015fnuit\u0103. \u00cens\u0103 are tot mai mult sentimentul c\u0103 tinerele adormite, nefiresc de frumoase, suport\u0103 o form\u0103 de moarte. Trupurile lor, mirabile \u00eentr-un fel, seam\u0103n\u0103 uneori cu ni\u015fte cadavre. \u00cen consecin\u0163\u0103, \u00eel va \u00eencerca un sentiment de singur\u0103tate \u015fi de\u015fert\u0103ciune. Afl\u0103, de altfel, c\u0103 unele tinere nu-\u015fi mai revin niciodat\u0103 din somnul profund care li s-a indus artificial. Locul pe care \u00eel caut\u0103 se dovede\u015fte a fi, \u00een cele din urm\u0103, unul \u00een care frumuse\u0163ea t\u0103cut\u0103 a trupului face loc pe nea\u015fteptate mor\u0163ii ca atare.
\nSensul dorin\u0163ei, acum, nu-\u015fi mai cere o realizare efectiv\u0103, nu se consum\u0103 cu totul \u00een ceva prezent \u015fi la \u00eendem\u00e2n\u0103. Dimpotriv\u0103, se retrage \u00een imaginea pe care o genereaz\u0103, \u00een lumea acestei imagini. Este, de aceast\u0103 dat\u0103, un sens nostalgic. Astfel a\u015f \u00een\u0163elege afirma\u0163ia lui Eliade cu privire la \u201eparadisul oceanian\u201c: imaginea acestuia era \u201emai puternic\u0103 dec\u00e2t orice \u201arealitate\u2019, geografic\u0103 sau de alt fel\u201c. \u00cens\u0103 o astfel de imagine poate lua forme nea\u015fteptat de umile sau joase. La fel \u015fi nostalgia care \u00eei corespunde, poate deveni ea \u00eens\u0103\u015fi trivial\u0103, abject\u0103. Chiar \u015fi a\u015fa, ne asigur\u0103 interpretul, ea nu ar face dec\u00e2t s\u0103 camufleze imaginea exemplar\u0103 (\u201eCea mai abject\u0103 \u201anostalgie\u2019 ascunde \u201anostalgia paradisului\u2019\u201c) (4).
\nProbabil c\u0103 nu \u00eentotdeauna, contextul afirma\u0163iei nu permite o asemenea generalizare. Iar nostalgia \u201ecea mai abject\u0103\u201c, cum e numit\u0103 aici, \u00eenc\u0103 poate fi una proprie. \u00cenc\u0103 duce cu sine un paradox de care, probabil, nu scap\u0103 nimeni: a-\u0163i dori o existen\u0163\u0103 deplin\u0103 \u015fi totu\u015fi mundan\u0103, necondi\u0163ionat\u0103 \u015fi totu\u015fi \u00een trup, atemporal\u0103 \u015fi totu\u015fi dat\u0103.<\/p>\n
Note:
\n1) O nuvel\u0103 precum The Lotus Eater, de William Somerset Maugham, va situa un astfel de paradis \u2013 deopotriv\u0103 atr\u0103g\u0103tor \u015fi cumplit prin efectele sale ultime \u2013 \u00een zona mediteranean\u0103, la Capri. Avem de a face cu o replic\u0103 t\u00e2rzie a acestui motiv, compus\u0103 din elemente subiective \u015fi contingente, unele cu totul obi\u015fnuite. Ca \u015fi cum fiecare via\u0163\u0103 omeneasc\u0103 se poate vedea pe sine, cel pu\u0163in o dat\u0103 \u00een aceast\u0103 lume, sub semnul unei beatitudini depline.
\n2) Imagini \u015fi simboluri, 1994, pp. 13-15.
\n3) Cu aceasta, nu am \u00een vedere ceea ce L\u00e9vinas nume\u015fte \u201edorin\u0163\u0103 metafizic\u0103\u201c. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu o asemenea dorin\u0163\u0103, de limit\u0103, poate s\u0103 spun\u0103 desigur c\u0103 este pur\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201evizeaz\u0103 ceea ce se g\u0103se\u015fte dincolo de tot ce ar fi simpl\u0103 satisfac\u0163ie\u201c (Totalitate \u015fi infinit, A, \u00a7 1). \u00cens\u0103 dorin\u0163ele la care m\u0103 refer aici, mai exact acele moduri ale lor pe care le am \u00een vedere, nu au nici puritatea \u015fi nici orientarea \u201edincolo\u201c, ce ar fi proprii celor metafizice. Nu evit\u0103 o satisfac\u0163ie sau alta, chiar dac\u0103 actul de satisfacere nu le poate fi definitoriu.
\n4) Un argument adus \u00een acest loc l-ar constitui faptul c\u0103 noile imagini ale \u201eparadisului terestru\u201c, oric\u00e2t de umile ar fi, au aceea\u015fi func\u0163ie \u00een economia vie\u0163ii mentale ca \u015fi cele mitice sau religioase. Ele ne spun, pur \u015fi simplu, c\u0103 \u201eacolo, \u00een \u00abinsul\u0103\u00bb sau \u00een \u00abparadis\u00bb, existen\u0163a se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een afara timpului \u015fi a istoriei\u201c (op. cit., p. 14). Sigur, imaginea nu mai are acum un sens cosmologic. \u00cens\u0103 noul ei sens, redus uneori la cel psihologic, sau la unul obi\u015fnuit, empiric, \u00eenc\u0103 mai las\u0103 a se vedea c\u0103 func\u0163ia ei \u00een economia mental\u0103 este analog\u0103 celei vechi.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Unele enun\u0163uri ce privesc sensul existen\u0163ei pot s\u0103 apar\u0103 de-a dreptul deprimante \u015fi s\u0103 descurajeze omul de ast\u0103zi. Iau mai ales o form\u0103 negativ\u0103 sau vag condi\u0163ional\u0103. Se refer\u0103, \u00een cele din urm\u0103, la ceva indeterminat ca atare. Afli, de pild\u0103, c\u0103 un asemenea sens nu poate fi exprimat \u00een forma: \u201e\u00eenseamn\u0103 aceasta\u201c, \u201econst\u0103… Cite\u0219te mai mult »\u201eParadisul oceanian\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14783,14784],"class_list":["post-23980","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-nostalgia-paradisului","tag-sens-primar"],"views":1319,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23980"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23980\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23983,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23980\/revisions\/23983"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}