{"id":2398,"date":"2010-04-22T10:23:23","date_gmt":"2010-04-22T08:23:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2398"},"modified":"2011-11-08T18:30:39","modified_gmt":"2011-11-08T16:30:39","slug":"%e2%80%9edaca-arta-a-devenit-o-simpla-comoditate-probabil-ca-ar-trebui-sa-i-sunam-clopotele-de-inmormantare%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9edaca-arta-a-devenit-o-simpla-comoditate-probabil-ca-ar-trebui-sa-i-sunam-clopotele-de-inmormantare%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"ALEX. LEO SERBAN: \u201eDaca arta a devenit o simpla comoditate, probabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare\u201c"},"content":{"rendered":"

Alex. Leo Serban in dialog cu Mihai Iovanel<\/strong><\/p>\n

Mihai Iovanel:<\/strong> Esti unul dintre putinii critici din Ro (ca sa nu zic singurul, desi probabil esti…) care, pe l\u00e2nga proiectul cultural propriu-zis (cronici, eseuri, carti) si-a construit un proiect biografic la fel de vizibil. Dupa \u201890, ai facut un character building coerent & subtil; ceea ce e interesant (sau doar tipic tie) e ca ai facut asta din perspectiva cuiva care isi iubeste intimitatea. Ti-ai expus personajul ca semn controlat de tine, nu ca intr-un reality show. Certo, ai avut o groaza de imitatori, dar nu despre asta e vorba. Ci despre plecarea ta in Argentina. Ai scris doua texte despre asta (in \u201eDilema veche\u201c si \u201eIdei in dialog\u201c), poate o sa ajungem si la ele. Dar p\u00e2na atunci vreau sa ma arat convins ca aceasta plecare in Argentina are legatura cu o structura narativa care lipsea personajului als: retragerea intr-un loc exotic ( o insula etc) unde se deda capodoperei ultime (care poate fi si o foaie alba). Este, evident, un cliseu modernist. Esti structural modernist (desi perfect adaptat la postmodernitate): dar retragerea asta nu este prea modernista?<\/strong><\/em>
\nAlex. Leo Serban: <\/strong>Haha, trebuie sa fii Iovanel ca sa observi astfel de lucruri!
\nIti multumesc pentru prilejul acestui interviu pentru a lamuri niste lucruri:
\n\u00cen primul r\u00e2nd, nu mi-am propus niciodata sa-mi fac ceea ce tu numesti \u201echaracter building\u201c. Probabil ca asta, daca s-a petrecut intr-adevar (mi se dau semne ca asa se vede din afara…), s-a petrecut in totalitate inconstient, fara \u201emetoda\u201c. Pur si simplu, asa sunt: un introvertit tenace care simte nevoia \u2013 pentru a-si proteja intimitatea \u2013 sa \u201eproiecteze\u201c in afara fata extrovertita din orice egocentric. (Evident ca sunt un egocentric!) Consider ca ma cunosc destul de bine pentru a scrie despre mine fara riscul de a parea un amator: sunt \u201especialist in als\u201e. \ud83d\ude09 Restul \u2013 pasiunea pentru filme sau pentru vizualitate in sens larg \u2013 nu este dec\u00e2t o extensie a \u201ealsismului\u201c meu. Cel putin, eu asa vad lucrurile.
\nIn al doilea r\u00e2nd, \u201eplecarea in Argentina\u201c tine de un auto-rasfat pe care stiam ca mi-l pot permite. Nu intra in nicio \u201estructura narativa\u201c \u2013 pentru ca, repet, eu nu functionez in aceasta paradigma. Totul \u2013 la mine \u2013 se desfasoara dupa o logica interioara careia o eventuala decizie exterioara (de tipul: \u201eacum ma vad din afara si stiu ca urmatorul pas ar trebui sa fie acesta\u201c) i-ar stirbi din intensitate. (Sau ingenuitate.) Am simtit nevoia sa-mi urmaresc, pur si simplu, aceasta logica interioara \u2013 care m-a dus, iata, in Argentina.
\nSingura capodopera la care aspir este propria mea viata; numai ca ea trebuie sa se faca \u201epe cale naturala\u201c, organic, fara \u201eprogram\u201c, altfel nu mai are niciun farmec…
\nIn al treilea r\u00e2nd (pentru ca trebuie s-o spun si pe asta), chiar m-am saturat de presa. Pe bune! Nu trebuie sa fii Mafalda (care, apropo, este un personaj foarte popular in Argentina, apare intr-un fel de foileton in ziare) ca sa-ti dai seama ca presa e in picaj \u2013 si nu doar in Rom\u00e2nia, ci peste tot in lume. Probabil ca e-jurnalismul va inlocui jurnalismul \u201eclasic\u201c, si asta destul de cur\u00e2nd. Vine ca o consecinta fireasca a democratizarii informatiei, a accesului la internet etc. Blogurile (pe care, in continuare, nu le gust) au devenit o alternativa care se pozitioneaza tot mai mult ca un trend dominant, marginaliz\u00e2nd presa tiparita. Lucrul acesta va determina o mutatie semnificativa, asta e cert.
\nIn ce ma priveste sunt calm, pentru ca am renuntat la jurnalism fara regrete. Paradoxul este ca ceea ce am facut eu, toti anii astia \u2013 de c\u00e2nd am inceput sa scriu la \u201eDilema (veche)\u201c si toate celelalte… prea multe! \u2013, a fost un fel de \u201eproto-blogareala\u201c, pentru ca am scris (mai intotdeauna) numai ce am vrut, dintr-un punct de vedere ostentativ personal. (Mi s-a si reprosat lucrul asta, dar eu am mers inainte…) A fost distractiv, nu pot sa neg, am devenit cunoscut prin asta, dar am considerat ca e o etapa care se incheie. Nu m-a interesat niciodata \u201ecariera\u201c. P\u00e2na la urma, cum zicea cineva, important e sa nu-ti ratezi viata \u2013 si eu zic ca, at\u00e2ta timp c\u00e2t inca mai cauti (si te mai cauti), viata merge mai departe, departe de rutina si de rugina. Drumul in sine e important, nu directia. E important sa nu scoti aventura din viata ta, pentru ca atunci te duci drept in zid, e un drum inchis. Daca iti place ceea ce faci, atunci totul e ok.
\nIn fine, in al patrulea r\u00e2nd, nu mai am niciun mare entuziasm legat de Cinema… E foarte trist, dar asta e: \u201ethe thrill is gone\u201c. An dupa an, Cannes dupa Cannes \u2013 ca sa zic asa \u2013, imi dadeam seama ca numarul filmelor cu adevarat esentiale, radicale, abisale chiar, care schimba ceva in tine, e ridicol de mic. Nu stiu daca e un efect al lipsei distantei \u2013 sau, dimpotriva, al unei apropieri prea \u201ecritice\u201c \u2013, dar este cert ca bilantul \u2013 pentru mine, cel putin \u2013 e destul de dezamagitor: filme foarte bune, uneori (cum a fost \u201eDas Weisse Band\u201c al lui Haneke, sau \u201eUn prophete\u201c al lui Audiard…), dar care nu m-au atins asa cum au facut-o \u2013 la vremea lor \u2013 acele capodopere care m-au facut sa iubesc Cinema-ul. Din doua, una: ori a scazut intensitatea lor, ori interesul meu. Dar perspectiva de a vedea, in continuare, la cele mai mari festivaluri din lume, filme despre care poti spune \u2013 in cel mai bun caz \u2013 ca sunt \u201ebine facute\u201c sau (si mai rau!) \u201einteresante\u201c, perspectiva asta mi s-a parut descurajatoare si m-a facut sa \u201einchid taraba\u201c.<\/p>\n

M.I.: Ma intristeaza acest \u201eal patrulea r\u00e2nd\u201c, desi ii inteleg perfect ratiunea. Totusi, ti-as raspunde pe jumate glumind, tocmai acum incep sa se int\u00e2mple lucruri cu adevarat interesante in Cinema. Intoarcerea fumatorilor (\u201eReturn of the Smokers\u201c, ce zici de titlul asta?) e unul dintre ele: vezi \u201eAvatar\u201c, \u201eShutter Island\u201c. Apropo: cum ai pleda, in c\u00e2teva cuvinte, cauza fumatului?<\/em><\/strong>
\na.l.s.:<\/strong> Pai cu fumatul e simplu, ca orice lucru discreditat si discriminat, pus la zid etc., devine simpatic. Detest campaniile care vor sa-ti faca binele cu de-a sila. Eu fumez de la 13 ani si n-am de g\u00e2nd sa ma las: ce rost are sa traiesti fara a face ce-ti place?! Iar daca e sa mori (vorb’aia, cine nu moare sa ridice m\u00e2na), eh, asta e: mai bine sa stii de la ce ti se trage dec\u00e2t sa mori confuz.
\nIn \u201eAvatar\u201c se fumeaza? Nu mai tin minte, parca Sigourney Weaver, dar ea moare la sf\u00e2rsit, nu? L-am vazut la cel mai vechi mall din Buenos Aires \u2013 art-deco, anii 30 \u2013 si, cum prietenii cu care am fost au insistat sa-l vedem inca din prima zi, am mai gasit locuri doar in primul r\u00e2nd. Inca ma mai doare g\u00e2tul! \ud83d\ude42 \u201eReturn of the Smokers\u201c suna bine, dar pare mai mult titlul unui articol despre un trend cinematografic… Iar \u201eShutter Island\u201c n-am vazut.<\/p>\n

MI: De ce crezi ca nu s-a produs inca (sau s-a produs?) revolutia care era anuntata acum c\u00e2tiva ani de intrarea digitalului pe piata (=costuri mai mici de productie, \u201edemocratizare\u201c a sanselor, scaderea rolului inhibitor al marilor studiouri s.a.)?
\nCrezi ca plafonul calitativ la care a ajuns Cinema-ul este unul inerent\/paradigmatic sau unul pur contextual? Unde crezi ca duce, pe termen scurt-mediu, moda 3D (si crezi ca e o tradare a 2D-ului in favoarea fraierilor-fara-imaginatie-care-cumpara-majoritatea-biletelor?)<\/em><\/strong>
\nA.L.S<\/strong>: Of, la ce cazne \u201eintelectuale\u201c ma supui! Probabil ca revolutia respectiva s-a produs, dar e at\u00e2t de rasp\u00e2ndita si a intrat at\u00e2t de mult in obisnuintele noastre inc\u00e2t nici nu ne mai dam seama. Toate lucrurile revolutionare int\u00e2mplate in ultimii 10-15 ani (\u201erevolutia Dolby\u201c, digitalul etc.) sunt deja moneda curenta. Probabil ca se va trece si la 3D \u201eon a regular basis\u201c. Cinematograful a cunoscut revolutii tehnologice succesive \u2013 sonorul, filmul color, apoi cinemascopul… \u2013 care au schimbat fata filmelor si felul cum le percepem\/receptam. Dar progresul tehnologic nu este sinonim, evident, cu o \u201ecrestere a calitatii\u201c: a vedea\/auzi \u201emai mult\u201c nu este echivalent cu a vedea mai bine! E ca in fotografie, unde sarful ultra-sharp iti permite un close-up pe-o g\u00e2za de pe o papadie din mijlocul c\u00e2mpului, dar asta nu inseamna ca e \u201earta\u201c, ci poza buna de calendare.
\nProblema nu este, deci, artistica, ci \u2013 as zice \u2013 sapientiala: e un avans al cunoasterii, asta e clar, care ne ingaduie sa vedem\/auzim lucruri care, p\u00e2na de cur\u00e2nd, cadeau in afara sferei noastre de cuprindere senzoriala. M-as bucura ca aceste lucruri sa duca, implicit, la o rafinare a dispozitivului cinematografic \u2013 scenarii care sa porneasca de la aceste cuceriri tehnologice, pun\u00e2ndu-le la lucru intr-un mod inteligent si auto-reflexiv (vezi \u201eCach\u00e9\u201c al lui Haneke, dar asta e deja \u201eantichitate\u201c!). Deci \u201esaltul paradigmatic\u201c, daca e sa fie, eu il vad in acest sens; daca nu, nu. Dar n-as da cu piatra in cei care se inghesuie sa vada ultimele minuni 3D: curiozitatea e omeneasca, cinema-ul e (si) spectacol, iar pe mine ma ingrijoreaza mai mult apatia si blazarea \u2013 observabile la tineri \u2013 dec\u00e2t inca-entuziasmul si inca-inocenta. O lume plina de tineri cu blazari de batr\u00e2ni, neinteresati de nimic, str\u00e2mb\u00e2nd din nas la orice minune copilareasca \u2013 asta, intr-adevar, mi se pare distopica.<\/p>\n

M.I.: Nu te intreb ce ti-a placut mai mult in Argentina; ai mai scris c\u00e2te ceva despre asta si, in plus, ma g\u00e2ndesc ca lista unui hedonist ca tine ar fi prea lunga:D. Dar te intreb\u00a0 c\u00e2nd si cum te-ai plictisit prima oara in Argentina?<\/em>
\nA.L.S: <\/strong>Cred ca intr-o dupa-amiaza foarte calduroasa (si umeda!) de pe la sf\u00e2rsitul sejurului (intre timp m-am intors pentru cursurile pe care le tin la CESI, iar urmatoarea destinatie e Lisabona-mon-amour…) c\u00e2nd, Proust-ul (volum integral) carat cu mine la Buenos Aires deja incheiat, notitele pentru eseul despre (aproape incheiat, si el) transcrise in laptop, si majoritatea prietenilor facuti acolo fugiti din capitala portena din cauza zadufului (eu apucasem sa fac toate excursiile care ma interesau inca din ianuarie \u2013 luna cea mai fierbinte), am simtit \u2013 dintr-odata \u2013 ca nu prea mai am ce sa vad\/fac… Nu am simtit \u201edorul de casa\u201c, asta e clar; doar ca mi-am dat seama ca nu mai simteam nici o afectiune irepresibila pentru locul ala \u2013 dimpotriva, aveam chef sa-l parasesc pentru a-mi fi dor de el. Buenos Aires-ul a fost pentru mine un mic Eden: un loc pe care nu-l stiam dec\u00e2t din mitologiile aferente (Borges, Bioy Casares etc.), dar pe care l-am iubit cu pasiune din prima. Este, cred, \u201eosciorul\u201c care lipsea scheletului meu \u2013 de parca ar fi fost rupt din mine la nastere si mi-as fi petrecut urmatorii 50 de ani caut\u00e2ndu-l…
\nAcum, recunosc, imi lipseste p\u00e2na si acea \u201eplictiseala\u201c: avea un farmec al ei ;P<\/p>\n

MI: Ahaa, deci eseul despre Proust era chestia pe care le-o aruncai in nas unor baieti & fete de pe un blog (numaistiucare, citez din memorie) atunci c\u00e2nd erai in Argentina si, in loc sa te volatilizezi cu totul (als disparu), asa cum se astepta toata lumea, tu continuai, ca si cum nimic (=plecarea in Argentina) nu s-ar fi int\u00e2mplat, sa-ti duci lupta de gherila cu blogerii din Ro.
\nApropo: ai teoretizat, pornind de la DeLillo (\u201eMaoII\u201c), relatia dintre arta&terorism; inclin sa vad in programul tau anti-blogging (program asumat prin practica), dincolo de umori facultative pe care le vei fi avut sau nu, o consecinta a eseurilor de mai an. Deci: de ce i-ai condamnat pe toti la moarte si care e raportul dintre teorie & conflicte personale? Cum gestionezi riscul de a fi perceput ca reactionar (atunci c\u00e2nd contrezi, de pe pozitii elitist-culturale, locomotiva unei realitati care cam scoate din ecuatie elitele)?
\n(Iata un citat dintr-un text deja vechi care \u201eanunta\u201c mutatiile aflate in plin proces: \u201eDaca ar fi sa ne luam dupa transformarile istorice care au avut loc, nu mi se pare obligatoriu ca functia-autor sa ram\u00e2na constanta in forma, in complexitatea si chiar in existenta lui. Ne putem imagina o cultura in care discursurile ar circula si ar fi receptate fara ca functia-autor sa se manifeste. Toate discursurile, indiferent de statutul, forma si valoarea lor, si oricare ar fi tratamentul la care sunt supuse, se vor derula in anonimatul murmurului. Nu vom mai auzi intrebari de at\u00e2tea ori puse precum: \u201eCine a vorbit cu adevarat? Chiar el, nu altcineva? C\u00e2t de autentic si c\u00e2t de original? Si ce anume, din natura sa cea mai profunda, a exprimat in discursul sau?\u201c (…) Iar in spatele tuturor acestor intrebari, nu vom mai auzi dec\u00e2t zgomotul unei indiferente: \u201eCe conteaza cine vorbeste?\u201c (Michel Foucault, \u201eCe este un autor\u201c, traducere de Bogdan Ghiu).<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> S-o luam metodic.
\nUnu: Iti repet ca nu am facut ceea ce am facut (= \u201eplecarea in Argentina\u201c) ca sa ma dau \u201einteresant\u201c. Am facut-o pentru ca s-a ivit un prilej (o invitatie la un festival de acolo) si pentru ca, pun\u00e2nd in balanta \u201edezinc\u00e2ntarea\u201c deja-descrisa \u2013 legata si de presa, si de Cinema \u2013, am realizat ca e un moment foarte prielnic sa-mi \u201elas balta toate interesele\u201c…
\nDoi: \u201elupta de gherila\u201c, cum spui, este deja veche si e foarte coerenta. Am explicat deja de ce nu-mi plac blogurile (generic vorbind, pentru ca, altfel, am dat si peste bloguri foarte reusite pe care le citesc\/comentez, in continuare, cu placere); dar nu, eu nu vad aici vreo \u201econsecinta a eseurilor de mai an\u201c. Blogurile nu sunt arta, sunt doar o forma de comunicare larg-democratica si dezinvolta. Or, pe mine ma intereseaza \u2013 in continuare \u2013 statutul Artei in lumea aceasta \u2013 larg-democratica si dezinvolta \u2013 in care, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, am ajuns sa traim… Mai sunt posibile manifestele artistice \u201ehard\u201c in era Google & Facebook \u2013 care fac ca orice informatie sa se relativizeze in prea multa informatie si orice produs artistic sa devina un fel de apendice personal cool? Mai exista loc pentru gesturi radicale intr-o epoca a nivelarii consumiste, dar \u2013 mai ales \u2013 egalitariste? (Critica mea la adresa consumismului nu trebuie confundata cu cea a lui Ernu! El o face de pe pozitii ideologice & egalitariste, eu \u2013 de pe o pozitie ideosincratica si \u201edandy\u201c… Cum i-am spus o data si lui, hedonismul n-ar putea exista fara consumism, numai ca hedonismul minimalist pe care mi l-am impus \u2013 vezi \u201eDietetica lui Robinson\u201c \u2013 se foloseste de consumism, nu se lasa inghitit de el.)
\nDeocamdata, constat ca terorismul vine dinspre zona asta, \u201esoft\u201c, a retelelor virtual-infinite si manifest-utilitare, in care tinerii construiesc comunitati orizontale aparent deschise, democratice, dar de fapt auto-continute, auto-centrate si cvasi-autiste. Asistam la o \u201efacebookizare\u201c a lumii, asta mi se pare evident: iti pui preferintele (literare, muzicale, cinematografice…) la vedere si faci un statement personal. Ei, si? Ce se c\u00e2stiga prin asta? Daca arta a devenit o simpla comoditate, probabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare. Acestui terorism (i-as zice, terorismul banalului) nu i te poti opune dec\u00e2t imagin\u00e2nd \u201eAntichristi\u201c, eventual \u2013 or, p\u00e2na si acestia isi gasesc \u201enisa\u201c lor.
\n(Trei:) Reactionarismul meu \u2013 pe care mi-l asum, ba chiar sunt m\u00e2ndru de el \u2013 este singurul mijloc pe care-l vad capabil, in acest moment, sa faca diferenta; nu spun ca este singurul la modul absolut: doar contextual. Este strategic: un fel de \u201edadaism\u201c (culmea, gesturile dadaiste vor fi devenit \u201ereactionare\u201c!) la purtator, care incearca \u2013 de unul singur \u2013 sa zg\u00e2lt\u00e2ie ceva in acest terorism soft. Sau al softului ;P
\nC\u00e2t despre citatul din Foucault \u2013 e OK, cu rezerva ca acelasi lucru il spusese si Borges, ceva mai inainte. Dar Borges (ca si Foucault) erau oameni vechi, care anticipau prezentul pe cale sa se configureze astazi cu un fel de generozitate idealista. Intr-adevar, nu conteaza autorul, p\u00e2na la urma; iar conditia anonimatului este \u2013 poate \u2013 chiar preferabila, cine stie? (Un fapt amuzant si mai cur\u00e2nd anecdotic care ma implica: la un an de la disparitia \u201eteroristei\u201c am scris c\u00e2teva comentarii anonime pe blogul unei dudui pe care mai scrii si tu \u2013 nu-i dau numele pentru ca nu vreau sa-i fac reclama; ei bine, at\u00e2t duduia respectiva, c\u00e2t si un alt blogar \u201ede afara\u201c \u2013 si el, sustinator frenetic al luciatei \u2013 m-au \u201edeconspirat\u201c ca fiind \u201eals\u201e. Mi s-a parut teribil de comic pentru ca a demonstrat ca, in fond, \u201emetoda\u201c e buna, doar tinta difera ;P Iar asta trebuie coroborat cu cotidianul blogheristic in care anonimii injura de dimineata p\u00e2na-n noapte nume (& prenume) cunoscute, dar se ofenseaza daca ii ataci, consider\u00e2nd ca au \u201edreptul la opinie\u201c; de ce ar fi acesta valabil in cazul lor dar nu si in al tau? Sau, poate, opinia e \u201eindreptatita\u201c atunci c\u00e2nd insulti nume, dar nu mai e atunci c\u00e2nd ataci pseudonime?! Paradoxal si absurd…)
\nProblema este, insa, ca \u201eautorul anonim\u201c pe cale de de-materializare propune discursuri de o exasperanta banalitate… Fie n-a citit nimic din ce s-a scris p\u00e2na la el \u2013 si-atunci repeta, in mai prost, ceea ce s-a spus deja in forme perfecte \u2013, fie a citit, dar este lipsit de \u201egeniul formulei\u201c, si-atunci isi creeaza cititori de acelasi calibru cu el. Creeaza \u201ecomunitati\u201c care-l aduleaza din lipsa de ceva mai bun. Iar nivelul scade constant \u2013 e suficient sa vorbesti cu orice \u201ecadru\u201c din orice facultate ca sa-ti confirme cele mai negre banuieli. Universitatile creeaza acei cititori\/spectatori mediocri pentru operele mediocre de m\u00e2ine. Pentru ca, daca ar exista un \u201eautor anonim\u201c genial, radical, idealmente fundamental, ar nimeri numaidec\u00e2t intr-o nisa: \u201ecomunitatile\u201c nu s-ar interesa de el dec\u00e2t, in cel mai fericit caz, pentru ca e trendy…\u00a0 Si-atunci ar ajunge pe Facebook:)
\nExista o fraza teribila in \u201eMao II\u201c al lui DeLillo, care ma tem ca era profetica: \u201eViitorul e al multimilor.\u201c O vedem confirmata astazi de luptele de strada din Londra in momentul deschiderii unui magazin \u201eAmerican Apparel\u201c, care demonstreaza ca multimile nu decid numai politica \u2013 asta se cheama democratie \u2013, ci si loisir-ul si hedonismul. Nivelarea barbara din entertainment, din turism, ba chiar si din moda este efectul pervers al unei \u201edemocratii a gustului\u201c care ajunge \u2013 culmea \u2013 sa nu fie altceva dec\u00e2t dreptul de a alege ce au ales ceilalti…
\n
\nMI: Doua chestii:
\n(i) Spuneai odata ca te plictiseste \u201edemonstratia\u201c intr-un articol de critica si ca in mod ideal iti imaginezi critica (de film, literara s.a.) ca pe un transfer \u2013 pur de orice carnatie \u2013 de Verdicte intre doua sau mai multe minti. Intrebare: nu tocmai asta realizeaza Facebook-ul? Sau te deranjeaza caracterul statistic al noilor medii, unde verdictul e rezultatul presiunii exercitate de grupuri\/retele de indivizi, nu de indivizi pur si simplu? Dar daca tocmai aceste concatenari de minti fara precedent in istorie vor produce o mutatie de nivel in paradigma umanului \u2013 deci inclusiv in arta? Intrebarea asta am gasit-o, formulata dezirativ, intr-un \u201eTime\u201c recent despre milennials. Atentie, nu doar ignarii au migrat catre platformele online, ci si noile elitele (artistice, politice s.a.)
\n(ii) Sa presupunem ca nu ti-ai fi permis produsul de lux numit sustragerea din cadrul relatiilor de productie si ai continua sa fii, ca noi toti ceilalti, un proletar cultural \u2013 obligat sa produca pentru a supravietui. Cum ti-ai construi strategia de a continua sa ram\u00e2i \u201ein top\u201c? Mai mult, sa zicem ca ai debuta acum (evident, pastr\u00e2ndu-ti profilul cultural-mental din realitate). Ce ai face? Ai intra online? Te-ai duce catre zona exclusivista a unor publicatii paper de nisa? Ai alege zona academica? Zona publicistica? Intreb asta pentru ca dupa 90 ai fost una dintre mintile cele mai creative in zona culturala (vezi inclusiv \u201eproto-blogareala\u201c: norocul tau ca s-au cam dus protocronistii, ca altfel te-ai fi trezit citat, in textele dumnealor, printre \u201eprioritatile rom\u00e2nesti\u201c), un trendsetter in materie de stil, cu un approach simultan dezinhibat-elitist etc.; chiar daca acum nu mai gasesti suficient de excitant efortul de a te readapta in practica, poate o schitezi in teorie…<\/em><\/strong>
\nA.L.S:<\/strong> N-as zice ca asta face Facebook-ul \u2013 sau poate nu sunt eu indeajuns de familiarizat cu el…? Dar da, ma deranjeaza ca \u201epresiunea este exercitata de grupuri\/retele\u201c pentru ca, unu, sunt alergic la orice \u201epresiune exercitata de grupuri\u201c, doi, nu cred dec\u00e2t in (ideea & practica de) Individ, si trei: este nevoie de Excelenta. Or, cum eu nu cred ca aceasta excelenta poate fi \u2013 in arte, spre deosebire de stiinte \u2013 rezultatul grupurilor\/retelelor, ci numai al indivizilor, lasa-ma sa fiu sceptic in legatura cu mutatia de nivel.
\nSigur, faptul ca elitele se orienteaza catre online este o miscare inteligenta, in ton cu \u201eaerul timpului\u201c; doar ca, in ceea ce ma priveste, prefer sa fiu \u201ein raspar\u201c, exil\u00e2ndu-ma in nisa mea hard-modernista & int\u00e2rziat-joyceana. Este o strategie de \u00e9cart artistic, pur individuala: aleg sa ma plasez in afara \u201eretelelor\u201c pentru a-mi urmari o coerenta interioara alergica la colectivisme\/comunitarisme de orice fel.
\n(ii) Pai, fiind tot eu (= lol), probabil ca nu m-ar interesa sa fiu \u201ein top\u201c, nu? Ce rost are sa fii \u201ein topul\u201c unei paradigme culturale in care nu crezi? Dar incerc sa ma dedublez\/obiectivez pentru a-ti raspunde la intrebare…
\nDa, cu siguranta ca m-as orienta spre online. As opta pentru o zona aflata la interferenta spatiului academic cu \u201etrendsetterismul\u201c. As propune & sustine un melting pot de concepte venite din zona analizei culturale in care as identifica, riguros dar creativ, trenduri \u201eutilitare\u201c. Probabil ca asta m-ar duce spre un soi de \u201eDietetica a lui Robinson\u201c multimedia inspirata de \u201eAb\u00e9c\u00e9daire\u201c-ul lui Deleuze, dar mult mai \u201eaplicata\u201c si fara mutra mea in cadru;) La limita, experimentul acesta s-ar putea finaliza intr-un pattern combinatoriu cu care fiecare ar urma sa-si construiasca\/stabileasca structura proprie si sa-si anticipeze trend-afinitatile… Un fel de \u201ehoroscop\u201c intelectual, daca vrei, bazat nu pe astre, ci pe concepte.
\n
\nM.I.: Ziceai odata ca ai vrea sa fii martorul Apocalipsei \u2013 in sens laic, tu fiind agnostic (sau ai progresat p\u00e2na la a fi ateu, hm: ?). Cum ai gasi mai agreabila constitutia ei \u2013 sa fie o apocalipsa nucleara, sa fie una eco (dezghet planetar=>navala apelor) sau un bombardament extraterestru? Si cum ai proceda stiind ca urmeaza sa vina madama respectiva? Te-ai sinucide inainte, aleg\u00e2nd o moarte fara durere, sau ai astepta, curios sa vezi cum se int\u00e2mpla exact, cu riscul implicit al unei morti nasoale? Si, daca ai fi God, carui regizor i-ai incredinta realizarea ei?<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Ah, da! Cine nu si-ar dori \u2013 din orgoliu antropologic \u2013 sa fie unul dintre acei happy few = \u201eultimii oameni de pe Pam\u00e2nt\u201c? Sa asiste la sf\u00e2rsitul acestuia, daca tot nu a fost de fata la facerea lui? (Evident, exclud imbecilii si basinosii!) Pare un masochism, dar este \u2013 de fapt \u2013 o imensa sansa sapientiala si existentiala sa cunosti momentul ultim (chit ca n-ai mai avea cui sa-l comunici…).
\nAcuma, in privinta modalitatilor; nu mi-as dori o apocalipsa nucleara, mi se pare meschin; nici eco, pare derizoriu de trendy; cu \u201ebombardamentul extraterestru\u201c you touch base, cum se spune in baseball. Pentru ca ar fi rezultatul unui hazard cosmic, deci contactul acesta cu un alt corp ceresc (asteroid, meteorit gigant etc.) ar fi in \u201elogica lucrurilor\u201c (eu cred ca totul este hazard in spatiu, doar ca exista patternuri ale acestui hazard). Nu ar fi rezultatul unor t\u00e2mpenii pam\u00e2ntene sau \u201eneatentii\u201c (= isteria eco).
\nDa, am ramas un agnostic, mi se pare pozitia cea mai rezonabila si de bun-simt, cred ca ateii \u2013 \u201econvinsi\u201c ca \u201enu exista Dumnezeu\u201c \u2013 dau dovada de aceeasi aroganta, auto-amagire si naivitate ca si cei care cred ca exista (desi pariul lui Pascal poate fi invocat aici in favoarea celor din urma).
\nC\u00e2t despre asteptarea \u201emadamei\u201c respective, cum at\u00e2t de haios ii spui: probabil ca m-as sinucide, intr-adevar, cu c\u00e2teva secunde\/minute inainte, pentru ca n-as suporta g\u00e2ndul sa mor \u201ela comun\u201c si sa fiu la cheremul unei madame ambetate (sau imbatate) care-a decis moartea mea…
\nIn fine, daca as fi God, n-as mai avea cui incredinta \u201eregizarea Apocalipsei\u201c pentru ca, daca as fi God, lumea asta n-ar fi existat in the first place ;P<\/p>\n

MI: O observatie pur formala: in cartea \u201e4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul rom\u00e2nesc\u201c pot fi gasite o groaza de judecati de valoare, survolari de peisaj, cronici, schite de analiza, dar mai putin analize de complexitatea hermeneutica a acelora din \u201eDe ce vedem filme\u201c. Este vorba doar de o explicatie circumstantiala (critica de prima instanta \u2013 de int\u00e2mpinare \u2013 exclude din principiu detenta interpretativa solicitata de clasici) sau de ceva care te plictiseste\/ te retine la cinema-ul rom\u00e2nesc (vorbesc de cel nou, ca ala vechi stim deja ca nu exista : ). Si: despre care regizor rom\u00e2n nu ai refuza sa scrii o carte peste 10 ani (in conditiile in care acesta continua sa lucreze, eventual\u00a0 \u201eprogres\u00e2nd\u201c, in parametrii actuali?)<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> … Si in conditiile in care eu as continua sa lucrez, recte scriu despre cinema, nu?
\nNu cred ca as scrie o carte intreaga despre un regizor; a fost una singura de acest tip (cea despre Lars von Trier, aparuta la Idea in 2004), dar era la 6 m\u00e2ini. Iar pe aia am scris-o pentru ca eram trei care ne-am unit fortele \u2013 Stefan Balan, Mihai Chirilov si cu mine; 3, precum numele lui LvT, precum trilogiile lui… de aia am vrut ca si titlul sa fie \u201edin trei\u201c: filmele, femeile, fantomele (\u201eformalisme\u201c, deh).
\nNu-mi place genul numit monografie, iar acum, de c\u00e2nd cu cartea lui Madi (Mihailescu) despre Truffaut, stacheta e mult prea sus. In plus, ar trebui sa fie despre o cariera incheiata \u2013 si nu mi-as permite sa sugerez ca anumite cariere sunt incheiate ;P
\nDa, ai dreptate ca in \u201e4,3,2\u201c-ul meu nu exista analize extinse, o data pentru ca \u2013 ai spus \u2013 este vorba despre cronici de int\u00e2mpinare, dialoguri, pagini de jurnal etc. (intr-un fel, cartea asta seamana cu cea despre Lars von Trier, o \u201efast book\u201c, doar ca scrisa de unul singur), si \u2013 totodata \u2013 pentru ca eu zic ca, pentru o analiza aplicata, e nevoie de un ragaz (teoretic, dar nu numai) in care intra si revederea acelor filme. Or, eu mi-am impus intotdeauna sa revad filmele la o anumita distanta de prima vizionare, sa las filmul sa \u201ese aseze\u201c in mine, sa ma b\u00e2ntuie, sa mi se faca dor sa-l revad… Filmele acestea sunt, in general, capodopere (vezi \u201eVertigo\u201c, \u201eAnul trecut la Marienbad\u201c, \u201ePersona\u201c sau un experiment sui-generis precum \u201eHistoire(s) du cinema\u201c). Exista un inceput de eseu, cu idei destul de interesante, cred, despre \u201eIacob\u201c (scris inainte de 89), dar acela s-a pierdut; celelalte filme mai vechi despre care mi-ar fi placut sa scriu (\u201ePadurea sp\u00e2nzuratilor\u201c, \u201eReconstituirea\u201c, \u201eSecvente\u201c) au fost deja abordate in fel si chip de critica rom\u00e2neasca, iar despre cele mai noi pe care eu, personal, le asez in acelasi top cu acestea (\u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c, \u201e4,3,2\u201c, \u201eH\u00e2rtia va fi albastra\u201c si \u201ePolitist, adjectiv\u201c) am inteles ca scrie o carte Andrei Gorzo, deci noul film rom\u00e2nesc \u2013 sintagma pe care o prefer ambiguei \u201enoul val rom\u00e2nesc\u201c \u2013 e pe m\u00e2ini bune. Sper ca exista c\u00e2teva idei bune de preluat din \u201e4 decenii…\u201c, care ar putea servi unor analize aprofundate.<\/p>\n

M.I: Ce personaj negativ ti-ar placea sa fii intr-un film clasic?<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Keyser Soze forever. E deja clasic \u201eThe Usual Suspects\u201c, nu?<\/p>\n

MI: Clar. Daca ai vrea sa torturezi pe cineva, ce film i-ai pune, over and over again?<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Orice de Nancy Meyers (\u201eThe Parent Trap\u201c, \u201eWhat Women Want\u201c, \u201eSomething’s Gotta Give\u201c etc.)<\/p>\n

MI: In decorul carui film ti-ar placea sa traiesti (lu\u00e2nd de buna ipoteza ca ti-ar placea sa traiesti in alta realitate)? Evident, plezirul asta n-ar avea de a face cu valoarea filmului.<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Mi s-a mai pus aceasta intrebare, o sa raspund la fel: in decorul din \u201eMon oncle\u201c de Tati. O zi in casa veche a unchiului, o zi in cea ultra-moderna a familiei surorii lui… Intre cele doua as lua bicicleta.<\/p>\n

M.I.: 3 ponturi pentru cei care fac\/ incep sa scrie critica de film (desi reviste nu prea exista, e \u2013 cel putin din exterior \u2013 una dintre meseriile cele mai cool, ergo r\u00e2vnite). Care e biblia criticului de film (agnostic, ma rog…)? Si care sunt, dupa gustul tau, cei mai buni 3 critici contemporani la nivel mondial? <\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Ponturi: 1. Sa uite de cronica pe care urmeaza s-o scrie c\u00e2nd incepe filmul; 2. Sa nu-si ia notite intr-un carnetel: daca unele chestii iti ies din cap e pentru ca nu erau destul de importante sa ram\u00e2na acolo; 3. Sa-ncerce ca nu povesteasca actiunea in mai mult de doua fraze. Carte: Hitchcock-Truffaut. Critici: J. Hoberman, A.O.Scott, Antoine de Baeque.<\/p>\n

M.I.: Te recunosti in adjectivul amoral? Ce te-ar putea face sa scrii o etica?<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Total! Nimic; doar \u2013 cum am facut deja \u2013 o dietetica…<\/p>\n

MI: Iti propun, just for fun, un mini-chestionar adaptat pentru Twitter: raspunsurile tale vor avea 140 de semne cu spatii (apropo, stii ca s-au publicat carti de \u201erezumate\u201c pentru twitter ale marilor carti occidentale…)
\nDeci: rezuma-l pe Proust in 140 de semne:D; si dupa aia, tot \u00e0 la Twitter, defineste Cinema, Hitchcock, Internet, Literatura.<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> Deci LOL. Trebuie sa stii, inainte de orice, ca nu sunt (si) impotriva Twitterului: dimpotriva, mi se pare un mijloc foarte eficient (economic, nici nu mai incape discutie!) de a comunica rapid lucruri importante in capsule minuscule (vezi importanta lui evidenta in situatii de criza cum au fost cele din Rep. Moldova, Iran, in cazul unor catastrofe naturale etc.). In plus, pentru ca obliga la brevitate, il recomand cu caldura ;P
\n(C\u00e2t despre Proust, probabil ca stii ca exista un episod Monty Python in care concurentii trebuiau sa rezume \u201eIn cautarea timpului pierdut\u201c intr-un minut…)
\nDeci Proust = autor francez suferind & instarit scriind izolat de lume un roman in 7 volume cu fraze f lungi despre intermitentele memoriei & inimii sale
\nCinema = arta in imagini miscatoare cu oameni reali care vorbesc (mut sau sonor) & reusind sa spuna de una singura ce nu pot celelalte arte la un loc
\nHitchcock = corpolent regizor britanic inventator al suspansului mutat in sua pt avere & celebritate; apare uneori in filmele lui; gust pt umorul negru
\nInternet = mijloc de informare\/comunicare ce stocheaza memoria lumii fac\u00e2nd-o disponibila printr-un clic pe www urmat de ceva; se imbogateste continuu
\nLiteratura = arta a cuv\u00e2ntului scris ce foloseste emotiile pt a construi naratiuni sau poeme facute sa st\u00e2rneasca emotii & (mai rar) sa puna pe g\u00e2nduri<\/p>\n

MI: Final shot. Alex. Leo Serban in 140 de semne.<\/em>
\nA.L.S:<\/strong> personaj amoral & egocentric cu reputatie sulfuroasa (partial adevarata) care a cochetat cu critica de film din facilitate, apoi a renuntat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex. Leo Serban in dialog cu Mihai Iovanel Mihai Iovanel: Esti unul dintre putinii critici din Ro (ca sa nu zic singurul, desi probabil esti…) care, pe l\u00e2nga proiectul cultural propriu-zis (cronici, eseuri, carti) si-a construit un proiect biografic la fel de vizibil. Dupa \u201890, ai facut un character building coerent & subtil; ceea ce… Cite\u0219te mai mult »ALEX. LEO SERBAN: \u201eDaca arta a devenit o simpla comoditate, probabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[181,150,1206,83,1951,3494],"class_list":["post-2398","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alex-leo-serban","tag-cinema","tag-critici","tag-film","tag-interviu-alex-leo-serban","tag-mihai-iovanel"],"views":4178,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2398","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2398"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2398\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2398"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2398"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2398"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}