<\/p>\n
A vorbi despre Hannah Arendt ast\u0103zi \u00eenseamn\u0103 a pune \u00een lumin\u0103 un g\u00e2nditor care \u015fi-a petrecut doisprezece ani din via\u0163a sa adult\u0103 \u00een inima uneia dintre cele mai mari tragedii europene \u2013 \u00een acel D\u00fcrftiger Zeit de care vorbe\u015fte poetul \u2013 vremuri \u00eentunecate, de depresie moral\u0103, care, \u00een fond, nu par a-\u015fi fi schimbat esen\u0163a politic\u0103 nici dup\u0103 ultimul dezastru umanitar al celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/strong><\/em><\/p>\n Pentru \u00eenceput, voi aminti o fraz\u0103 din deschiderea ultimei sale opere, ap\u0103rut\u0103 postum, Was ist Politik. Ca un ecou al lui Nietzsche \u015fi al celui de-al doilea Heidegger, Arendt scrie: \u201ede\u015fertul cre\u015fte\u2026\u201c Unii ar vedea, poate, aici enun\u0163at\u0103 o mostr\u0103 de g\u00e2ndire ecologist\u0103 avant la lettre; e vorba, \u00een schimb, de ceea ce preced\u0103 \u015fi provoac\u0103 acest de\u015fert ecologic, de acel de\u015fert spiritual \u015fi etic specific modernit\u0103\u0163ii noastre t\u00e2rzii. Aceast\u0103 afirma\u0163ie vine dup\u0103 Eichmann la Ierusalim sau banalitatea r\u0103ului, \u00eens\u0103 acest proces \u015fi efectele lui asupra vie\u0163ii intelectuale \u015fi asupra rela\u0163iilor interumane ale lui Arendt la New York vor hr\u0103ni g\u00e2ndirea sa metafizic\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een pragul b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii (c\u0103ci n-a tr\u0103it mai mult de 69 de ani). Traducere din francez\u0103 <\/strong> <\/p>\n Note:<\/strong> A vorbi despre Hannah Arendt ast\u0103zi \u00eenseamn\u0103 a pune \u00een lumin\u0103 un g\u00e2nditor care \u015fi-a petrecut doisprezece ani din via\u0163a sa adult\u0103 \u00een inima uneia dintre cele mai mari tragedii europene \u2013 \u00een acel D\u00fcrftiger Zeit de care vorbe\u015fte poetul \u2013 vremuri \u00eentunecate, de depresie moral\u0103, care, \u00een fond, nu par a-\u015fi fi schimbat… Cite\u0219te mai mult »Hannah Arendt sau contradic\u0163iile pasiunii pentru adev\u0103r<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14778,14777,14779],"class_list":["post-23972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-hannah-arendt","tag-hecatombele-primului-razboi-mondial","tag-premisele-shoah"],"views":1870,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23972"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23972\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23975,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23972\/revisions\/23975"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00centr-o prim\u0103 etap\u0103, una dintre caracteristicile g\u00e2ndirii lui Arendt a fost aceea de a \u00eendep\u0103rta din orizontul s\u0103u fenomenologic ac\u0163iunile politice ale g\u00e2nditorilor care abordeaz\u0103 aprioric politica, conform unui model ideal de societate, resping\u00e2nd acea realitate barbar\u0103 mereu neconvenabil\u0103, care domin\u0103 experien\u0163a noastr\u0103 existen\u0163ial\u0103, dar pe care ei o consider\u0103 lume a aparen\u0163elor, a sentimentelor sau a pasiunilor (cel pu\u0163in de la Platon la Spinoza). Arendt refuz\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, filosofia politic\u0103 de cabinet.
\nDar ce \u00eenseamn\u0103 pentru un filosof a-\u015fi g\u00e2ndi timpul? \u00censeamn\u0103 a \u00eencerca s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 principiile dinapoia ac\u0163iunilor politice reale ale oamenilor. Hegel credea c\u0103 asta e sarcina esen\u0163ial\u0103 a filosofiei, iar Nietzsche ar fi spus mai cur\u00e2nd c\u0103 a-\u0163i g\u00e2ndi timpul \u00eenseamn\u0103 a g\u00e2ndi \u00eempotriva timpului! \u00cen ce-o prive\u015fte, Arendt a scrutat bine lucrurile c\u00e2nd a afirmat c\u0103 a noastr\u0103 epoc\u0103 a extremelor n-a \u00eenceput \u00een prim\u0103vara lui 1933, c\u00e2nd un caporal de origine austriac\u0103 a ajuns \u2013 gra\u0163ie unui proces electoral democratic \u015fi a votului universal \u2013 cancelar al Reich-ului. Aceast\u0103 epoc\u0103 a extremelor ar fi \u00eenceput cel pu\u0163in de la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea, c\u00e2nd s-a consumat ultima faz\u0103 a coloniz\u0103rii, c\u00e2nd a fost f\u0103cut ultimul pas c\u0103tre mondializarea generalizat\u0103 dictat\u0103 de un capitalism sc\u0103pat din fr\u00e2iele eticii \u015fi c\u00e2nd, \u00een consecin\u0163\u0103, s-au radicalizat conflictele dintre imperialismele europene. Or, \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 de la mijlocul secolului al XIX-lea \u015fi-a avut, dup\u0103 Arendt, originea \u015fi totalitarismul (cf. vol. II din Originile totalitarismului). Pentru Arendt, premisele totalitarismului au ap\u0103rut \u00een modul \u00een care au fost tratate popoarele indigene. Primelor genocide moderne le-au c\u0103zut victime indigenii din coloniile engleze, spaniole, franceze, germane; le-au urmat genocidele, la fel de sistematice, \u00eendreptate contra popoarelor deranjante prin num\u0103r sau care, \u00eentr-un fel sau altul, se sustr\u0103geau ordinii occidentale. Armenii \u2013 de care se face azi a\u015fa mult\u0103 vorbire \u2013 \u015fi mai apoi evreii \u2013 de care se vorbe\u015fte \u015fi mai mult \u2013 s-au num\u0103rat\u00a0 printre victime. \u00cens\u0103 ace\u015ftia din urm\u0103 au monopolizat cel mai mare scandal istoric al Occidentului tocmai fiindc\u0103 bastonul puterii europene fusese aplicat unor europeni \u2013 deci unor oameni albi, nu doar mizerilor evrei din sheltech-urile Europei Orientale \u015fi balcanice, ci \u015fi unor burghezi germani, belgieni, francezi sau vienezi, adic\u0103 unei popula\u0163ii urbanizate \u015fi cultivate \u2013 \u00eentr-un mod pe care-l experimentaser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci doar spin\u0103rile amerindienilor (1), ale indienilor din India (vezi foametea organizat\u0103 de bunii democra\u0163i englezi (2)), ale mercenarilor indieni rebeli sepoyes sau ale popula\u0163iei hereros din Africa de Sud-Est, ale tasmanienilor, australienilor \u015fi negrilor din Congo-ul belgian, iar mai t\u00e2rziu ale vietnamezilor bombarda\u0163i cu mii de litri de napalm sau, mai r\u0103u, decima\u0163i \u00een cel mai lung r\u0103zboi chimic din istorie (vezi folosirea a\u015fa-numitei yellow rain \u2013 dioxin\u0103 \u2013, ale c\u0103rei efecte genereaz\u0103 malforma\u0163ii genetice la nou-n\u0103scu\u0163i chiar \u015fi ast\u0103zi, la patruzeci de ani de la terminarea R\u0103zboiului american din Vietnam).
\n\u00cen 1914, Occidentul a intrat \u00een ceea ce istoricul Eric Hobsbawm numea epoca extremelor, o epoc\u0103 nu numai a extremelor politice, a regimurilor totalitare sau a dictaturilor militare (vezi Japonia), dar \u015fi a dezvolt\u0103rii tehnice. Trebuie amintit c\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial a fost esen\u0163ialmente un r\u0103zboi industrial, \u00een care artileria \u015fi redutabila nou\u0103 arm\u0103 automat\u0103 \u2013 mitraliera \u2013 au f\u0103cut cel mai mare num\u0103r de victime. A\u015fa cum nota Ernst J\u00fcnger, de la Primul R\u0103zboi no\u0163iunea de lupt\u0103tor a fost \u00eenlocuit cu aceea de soldat, ca roti\u0163\u0103 de baz\u0103 \u00een organizarea birocratico-industrial\u0103 a armatelor \u015fi a industriei miliare. Acestea sunt, prin urmare, realit\u0103\u0163ile care provoac\u0103 g\u00e2ndirea politic\u0103 a modernit\u0103\u0163ii.
\nSigur, exist\u0103 \u00een Europa o tradi\u0163ie a g\u00e2ndirii politice care, de la Sf\u00e2ntul Toma din Aquino (De Regno \u2013 Despre Regat), Bodin, Spinoza \u015fi p\u00e2n\u0103 la Rousseau, Kant \u015fi neokantienii t\u00e2rzii, g\u00e2nde\u015fte politicul \u00een termenii guvern\u0103rii ideale. Totu\u015fi, exist\u0103 \u015fi o alt\u0103 \u015fcoal\u0103 de g\u00e2ndire care se pretinde realist\u0103 \u015fi care scruteaz\u0103 politicul \u00een nuda \u015fi violenta sa realitate, ca unic\u0103 origine a istoriei post-primitive, \u015fcoal\u0103 reprezentat\u0103 de Tucidide, Machiavelli, Clausewitz, Marx, Proudhon, Carl Schmitt, Adorno \u015fi, \u00een maniera sa criptic\u0103, de Heidegger. Primii s-au pierdut \u00een meandrele idealiste ale unei viziuni irenice asupra societ\u0103\u0163ilor sau \u00een speran\u0163a unei schimb\u0103ri pe c\u00e2t de generoase pe at\u00e2t de naive (vezi Proiect pentru o pace perpetu\u0103 de Kant), ceilal\u0163i, \u00een schimb, au \u00eencercat s\u0103 priveasc\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 o realitate perceput\u0103 \u015fi conceput\u0103 de actorii istoriei, f\u0103r\u0103 ca unii dintre ei \u2013 ca Marx \u015fi marxi\u015ftii sau ca sociali\u015ftii precum Proudhon \u2013 s\u0103 abandoneze iluziile asupra naturii pacifiste a omului \u015fi asupra construirii unei societ\u0103\u0163i plenare irenice \u2013 cea de la finele necesit\u0103\u0163ii.
\nHannah Arendt se reg\u0103se\u015fte \u00een ambele categorii de g\u00e2nditori. \u00cen mare, Arendt spune a\u015fa: de c\u00e2nd omul a devenit centrul afl\u0103rii adev\u0103rului, de c\u00e2nd adev\u0103rul se identific\u0103 \u015fi cu cogito ergo sum, \u015fi cu adequatio res intellectum, de la Descartes, deci, am intrat \u00een lumea lui \u201etotul e posibil\u201c, adic\u0103 \u00een lumea obiectiv\u0103rii, at\u00e2t \u00een ce prive\u015fte obiectul \u015ftiin\u0163elor naturii, c\u00e2t \u015fi \u00een ce prive\u015fte obiectul\u00a0 ac\u0163iunii politice. Pe scurt, a\u015fa cum \u015ftiin\u0163ele naturii sunt supuse inova\u0163iei permanente (condi\u0163ie a progresului), care arunc\u0103 nihilismul asupra valorilor trecute, \u00een goana dup\u0103 o autodep\u0103\u015fire ce nu mai e dialectic\u0103, ci exponen\u0163ial\u0103, la fel \u015fi politica: antrenat\u0103 \u00een aceast\u0103 determina\u0163ie ontologic\u0103 a modernului, nu mai e limitat\u0103 de nicio tradi\u0163ie transcendent\u0103. Politica e redus\u0103 la necesit\u0103\u0163ile unui joc de putere care nu mai are rela\u0163ii cu transcendentul \u015fi \u00een care se exprim\u0103 doar puterea tehno-financiar\u0103 \u015fi fantasmagoriile istoriciste, gra\u0163ie apelului ne\u00eencetat la tehnica triumf\u0103toare, prin care \u201etotul e posibil\u201c a devenit permanent posibil. Altfel spus, pentru moderni, \u201escopul scuz\u0103 mijloacele\u201c, iar mijloacele de a ne atinge scopurile au atins propor\u0163ii neimaginabile, a\u015fa \u00eenc\u00e2t ast\u0103zi, \u00een 2015, ne-am putea distruge planeta prin teroarea nuclear\u0103.
\nIat\u0103 de ce, \u00een lucrarea \u00centre trecut \u015fi viitor (Between Past and Present), Arendt sus\u0163ine, al\u0103turi de Popper, c\u0103 ruptura de tradi\u0163ia politic\u0103 a Romei este vinovat\u0103 de apari\u0163ia regimurilor totalitare. Simone Weil situa aceast\u0103 ruptur\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul tradi\u0163iei grece\u015fti, privind Imperiul Roman ca origine a nazismului (3). Astfel, \u00een modernitate, referin\u0163ele la trecut nu mai \u00eenseamn\u0103 dec\u00e2t un bagaj de teme alegorice \u015fi estetice (chiar publicitare) care pentru Nietzsche erau ca ni\u015fte m\u0103\u015fti dintr-un magazin de recuzit\u0103 teatral\u0103: Revolu\u0163ia Francez\u0103, de pild\u0103, \u015fi imita\u0163ia romanilor sau formele moderne ale entit\u0103\u0163ilor politice care recurg la semnifican\u0163i extra\u015fi din tradi\u0163ii populare degradate.
\nAst\u0103zi, prezentul pare fie o copie a masacrelor anterioare \u2013 \u00eenf\u0103ptuite acum \u00een numele unui moralism de bazar (drepturile omului \u015fi alte ingerin\u0163e democratice) sau ca metafor\u0103 estetizant\u0103 (vezi blockbusterul Salva\u0163i soldatul Ryan), fie ca etalare a unor v\u0103ic\u0103reli eterne care permit manipularea sentimentalismului popular \u00een scopul politicii de moment, f\u0103r\u0103 a putea oferi consolarea m\u0103car a unui b\u0103nu\u0163 aruncat de poman\u0103\u2026
\nAici, \u00een acest punct al reflec\u0163iei, Hannah Arendt reia o tematic\u0103 central\u0103 la Nietzsche \u2013 cea a nihilismului european. \u00centr-adev\u0103r, nihilismul din \u015ftiin\u0163\u0103, transpus \u00een actul guvern\u0103rii oamenilor, se dispenseaz\u0103 de vechile valori transcendente fiindc\u0103 acestea au ajuns s\u0103 deranjeze \u2013 \u00een procesul de distrugere a vechilor forme politice \u2013 at\u00e2t dezvoltarea statului-na\u0163iune \u015fi a capitalului na\u0163ional, c\u00e2t \u015fi, mai t\u00e2rziu, dezvoltarea capitalului mondial. Nu se mai face \u015ftiin\u0163\u0103 ca pe vremea lui Lavoisier, nici m\u0103car ca pe vremea lui Niels Bohr; ast\u0103zi, gra\u0163ie biologiei moleculare \u015fi geneticii, suntem gata s\u0103 ac\u0163ion\u0103m asupra genomului uman \u2013 nicio lege moral\u0103 nu ne poate \u00eempiedica! Tot acest arsenal nu e dec\u00e2t manifestarea voin\u0163ei de putere a omului plasat \u00een centrul lumii \u2013 voin\u0163\u0103 de putere care se transmite din \u015ftiin\u0163ele naturii spre politic \u015fi viceversa (vezi \u015ftiin\u0163a \u00een serviciul r\u0103zboiului pentru putere, medicina \u015fi psihologia folosite pentru opera\u0163iuni de tortur\u0103 etc.). Politica modern\u0103 \u015fi postmodern\u0103 este, \u015fi ea, ca moda: trebuie s\u0103 inoveze pentru a satisface av\u00e2ntul tehno-capitalului \u015fi efectele sale esen\u0163iale \u2013 plus-valoarea care cre\u015fte propor\u0163ional cu circularea capitalului. Trebuie, a\u015fadar, s\u0103 se modifice ne\u00eencetat forma politicului pentru a-i supune pe oameni fe\u0163elor mereu noi pe care le ia expansiunea Capitalului \u015fi lupta permanent\u0103 contra sc\u0103derii profiturilor\u2026
\nOr, dac\u0103 la \u00eenceputul anilor 1960 Hannah Arendt \u00ee\u015fi \u00eencepe analiza asupra dezvolt\u0103rii nihilismului \u00een toate domeniile vie\u0163ii, ea \u00eei refuz\u0103 totu\u015fi, teoretic, viitorul, acapararea tuturor domeniilor activit\u0103\u0163ii umane. Iat\u0103 de ce sus\u0163inea tot timpul c\u0103 politica trebuie s\u0103 urmeze un imperativ categoric etic colectiv \u2013 c\u0103utarea ne\u00eencetat\u0103 a libert\u0103\u0163ii, care trebuie s\u0103 pun\u0103 fr\u00e2u acelui \u201etotul e posibil\u201c nihilist. Ea vrea, deci, s\u0103 salveze de la naufragiu acea speran\u0163\u0103 n\u0103scut\u0103 odinioar\u0103 de Lumini. Aceast\u0103 voin\u0163\u0103 teoretic\u0103, no\u0163iunea de libertate ca fond al ac\u0163iunii politice etice, a fost punctul de reper din analiza sa asupra totalitarismului.
\nLa \u00eenceput, Arendt precizeaz\u0103 pe bun\u0103 dreptate c\u0103 totalitarismul nu-\u015fi g\u0103se\u015fte un precedent \u00eenainte de modernitate. El nu se trage nici din tiranie, nici din dictatura greceasc\u0103, \u015fi cred c\u0103 nici din Republica sau din Imperiul Roman. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in din formele politice ale Evului Mediu cre\u015ftin sau musulman, nici chiar din monarhia absolut\u0103 de tipic occidental sau din autocratismul rusesc. Totalitarismul din secolul al XX-lea vine, \u00een schimb, din teologizarea politicului, ca s\u00e3-l amintesc aici pe Carl Schmitt, sau din ceea ce Berdiaev, vorbind de comunismul lui Lenin, considera o nou\u0103 religie politic\u0103 unde se amestec\u0103, desigur, \u015fi autocra\u0163ia, dar care implic\u0103 \u015fi mai puternic cultul luptei de clas\u0103 v\u0103zut\u0103 ca o categorie \u015ftiin\u0163ific\u0103 apar\u0163in\u00e2nd \u015fi planului ontologic, \u015fi dezvolt\u0103rii tehno-\u015ftiin\u0163ei (cf. Sursele \u015fi sensul comunismului rus, Paris, 1938). Astfel, acel \u201etotul e posibil\u201c \u00eentruchipeaz\u0103 practica atunci c\u00e2nd scopul politic, puterea ca for\u0163\u0103, e \u00een acela\u015fi timp \u015fi principiu prim, \u015fi finalitate ultim\u0103 a ac\u0163iunii, c\u00e2nd politicul reprezint\u0103 un solipsism simultan transcendent \u015fi imanent. Trebuie admis c\u0103, dincolo de momentele sale de m\u0103re\u0163ie, \u00een Revolu\u0163ia Francez\u0103 sunt totu\u015fi de g\u0103sit originile moderne cele mai \u00eendep\u0103rtate ale acestui \u201etotul e posibil\u201c, \u00een vremea Terorii \u015fi a r\u0103zboiului din Vendeea. Dar \u015fi \u00een defini\u0163ia politicului dat\u0103 de cel mai mare teoretician al r\u0103zboiului modern, Clausewitz, dup\u0103 care r\u0103zboiul \u00eenseamn\u0103 a face politic\u0103 cu alte mijloace. Or, r\u0103zboiul fiind \u00eenso\u0163it de violen\u0163a extrem\u0103, f\u0103r\u0103 limite (demonstrat\u0103, de altfel, de r\u0103zboaiele napoleoniene prin num\u0103rul solda\u0163ilor mobiliza\u0163i \u015fi prin pierderile enorme pentru acea epoc\u0103), politica n-a pregetat s\u0103 se foloseasc\u0103 de aceast\u0103 violen\u0163\u0103 pentru a-\u015fi atinge scopurile. Totu\u015fi, \u015fi aici m\u0103 despart de g\u00e2ndirea lui Arendt, ea postuleaz\u0103 ca esen\u0163\u0103 a politicii non-totalitare \u201elupta pentru libertate prin ac\u0163iune\u201c. Mai machiavelic \u015fi mai schmittian, eu v\u0103d \u00een Politic \u015fi \u00een Politic\u0103 o c\u0103utare permanent\u0103 a puterii, conservarea \u015fi expansiunea acesteia, perfect ilustrat\u0103, dup\u0103 mine, de noul r\u0103zboi rece postcomunist dintre Rusia \u015fi China, pe de o parte, \u015fi Statele Unite plus UE, pe de alt\u0103 parte.
\nAceast\u0103 viziune asupra libert\u0103\u0163ii ca fond al Politicului o ajut\u0103 pe Arendt s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 totalitarismul ca un sistem uniform \u00een toate \u0163\u0103rile \u00een care s-a instaurat, f\u0103r\u0103 diferen\u0163e istorico-culturale totu\u015fi esen\u0163iale pentru sesizarea modului lor de func\u0163ionare, c\u0103ci URSS-ul nu e nici China, nici Germania nazist\u0103. Pentru ea, a\u015fadar, totalitarismul e un sistem care nu doar \u00eel priveaz\u0103 pe om de libert\u0103\u0163i elementare, dar controleaz\u0103 toate domeniile vie\u0163ii umane: via\u0163\u0103 personal\u0103 \u015fi social\u0103, privat\u0103 \u015fi public\u0103, productiv\u0103 \u015fi cultural\u0103. F\u0103r\u0103 institu\u0163ie, sistemul totalitar, adaug\u0103 ea, se articuleaz\u0103 \u00een jurul unui F\u00fchrer Prinzip, totul plec\u00e2nd \u015fi depinz\u00e2nd de conduc\u0103tor. Dac\u0103 ideea absen\u0163ei institu\u0163ionale putea, \u00een parte, s\u0103 convin\u0103 URSS-ului anilor 1920-30, din pricina dispari\u0163iei totale a structurilor etatice ale regimului imperial \u015fi a figurii sale tutelare, \u0163arul autocrat, pentru ca, odat\u0103 decretat\u0103 Revolu\u0163ia, s\u0103-\u015fi reg\u0103seasc\u0103 \u00eentruc\u00e2tva \u00een \u0163arul Ro\u015fu figura emblematic\u0103, \u00een ce prive\u015fte Germania nazist\u0103, teoria vidului institu\u0163ional nu corespunde realit\u0103\u0163ii. Conduc\u0103torul rezultat din alegerile democratice, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 frustrat\u0103 de amput\u0103ri teritoriale, a g\u0103sit intact ansamblul institu\u0163iilor wilhelminiene, mo\u015ftenite dup\u0103 abdicarea kaizerului (\u00eemp\u0103rat peste un imperiu constitu\u0163ional \u015fi peste compromisul bismarckian dintre social-democra\u0163ie \u015fi puterea politico-militar\u0103 aristocratic\u0103). C\u0103ci, dup\u0103 cum arat\u0103 unii istorici, nu pu\u0163ini, tocmai pentru a conserva statul german \u015fi institu\u0163iile sale fundamentale cei doi \u015fefi ai Marelui Stat-major, von Hidenburg \u015fi Ludendorf, care erau \u00een serviciu la sf\u00e2r\u015fitul Imperiului, i-au cerut kaizerului s\u0103 abdice: pentru a nu angaja \u0163ara \u00een haosul total generat de revolu\u0163ia spartakist\u0103. \u00cen schimb, Germania nazist\u0103 a fost teatrul unei lupte ne\u00eencetate \u00eentre institu\u0163iile politice \u015fi administrative tradi\u0163ionale \u015fi cele c\u00e2teva institu\u0163ii puternice paralele, instalate de nazi\u015fti \u00eencep\u00e2nd cu 1933.
\n\u00centre scrierea ultimului volum despre totalitarism \u015fi reportajul despre Eichmann la Ierusalim au trecut zece ani, timp \u00een care Arendt pare s\u0103 reia pe cont propriu analizele lui Heidegger asupra modernit\u0103\u0163ii. Iat\u0103 de ce, \u00een Eichmann la Ierusalim, nici F\u00fchrer Prinzip-ul, nici absen\u0163a institu\u0163iilor nu vor duce la \u00eenf\u0103ptuirea unor crime \u00een mas\u0103, ci abandonarea de c\u0103tre Reich a oric\u0103rui principiu etnic \u015fi deci abandonarea rela\u0163iei dintre legea legal\u0103 votat\u0103 \u015fi legea moral\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t s-a ajuns la situa\u0163ia \u00een care au trebuit s\u0103 se \u00eenfrunte legalitatea legilor moralmente nedrepte, c\u0103ci inumane, \u015fi legitimitatea legii morale nescrise, dar umane, ca \u00een Antigona lui Sofocle. Administra\u0163ia Reich-ului, oric\u00e2t de legal\u0103 se pretindea, pierduse, de fapt, busola imperativului categoric etic, \u015fi deci aceast\u0103 transcenden\u0163\u0103 care ar fi trebuit s\u0103 instituie limite \u00eenaintea elabor\u0103rii de legi \u015fi a punerii lor \u00een practic\u0103.
\nDin nou, Arendt abandoneaz\u0103 terenul realit\u0103\u0163ii politice de dragul idealismului kantian. \u015etim \u00eens\u0103, din experien\u0163a vremurilor noastre moderne, experien\u0163\u0103 c\u00e2\u015ftigat\u0103 pe c\u00e2mpurile de lupt\u0103 din Primul R\u0103zboi Mondial, c\u0103 imperativul categoric etic al societ\u0103\u0163ilor occidentale a dat gre\u015f, c\u0103 idealul unui progres al cunoa\u015fterii \u015fi al unui progres tehnic care s\u0103 favorizeze progresul moral s-a pierdut odat\u0103 cu folosirea f\u0103r\u0103 limit\u0103 a tehnicilor militare letale, a artileriei \u015fi a r\u0103zboiului chimic. Cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi valorile morale au cotit pe drumuri diferite. \u201eTotul e posibil\u201c \u00ee\u015fi f\u0103cea de cap \u00een vremea \u201efurtunilor de o\u0163el\u201c, iar eticul sucomba \u00een fluvii de noroi amestecat cu s\u00e2ngele a sute de mii de solda\u0163i toca\u0163i cu arme dintre cele mai moderne (cf. J\u00fcnger, Furtuni de o\u0163el \u015fi Jurnalul dintre 1914-1918, Christian Bourgois, Les Carnets de guerre 1914-1918 de Louis Barthas, tonnelier, Fran\u00e7ois Maspero, 1978). R\u0103zboiul modern a devenit o afacere industrial\u0103 f\u0103r\u0103 alt\u0103 limit\u0103 dec\u00e2t victoria total\u0103 a unui actor asupra altuia, iar gestionarea sa s-a transformat \u00een acte pur tehno-birocratice \u015fi tehno-financiare, unde civilii sunt angrena\u0163i \u015fi ei \u00eentr-o armat\u0103 \u2013 cea a industriei (vezi cooptarea femeilor \u00een munca industrial\u0103 masiv\u0103 din uzinele de armament).
\nUn asemenea r\u0103zboi mondial sf\u00e2\u015fie con\u015ftiin\u0163ele, \u00eei n\u0103uce\u015fte pe oameni prin hiperviolen\u0163a declan\u015fat\u0103 \u00een speran\u0163a unui viitor mai bun. A fost suficient apoi ca o criz\u0103 economic\u0103 de propor\u0163ii s\u0103 ascut\u0103 resentimente abia reprimate \u015fi s\u0103 fie identificat, \u00een mod \u201e\u015ftiin\u0163ific\u201c un \u0163ap isp\u0103\u015fitor \u2013 cum se \u00eent\u00e2mplase \u015fi \u00een cazul indigenilor din colonii \u2013 pentru a duce, \u00een Europa, la izolarea unei\u00a0 categorii de oameni mai pu\u0163in umani, sub-umani (Untermensch). Obiectivare care permite astfel fiec\u0103ruia s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 propriile responsabilit\u0103\u0163i etice pentru a aplica f\u0103r\u0103 rezerve acestor exclu\u015fi deciziile legale \u015fi administrative pe care statul le-a votat \u015fi le-a decretat, impun\u00e2nd exploatarea sclavagist\u0103 sau pur \u015fi simplu eliminarea fizic\u0103 a unor oameni, dac\u0103 aceasta s-ar dovedi un avantaj economic, administrativ sau militar util ob\u0163inerii de spa\u0163iu vital. Iar asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een secolul al XX-lea, \u015fi nu la popoarele s\u0103lbatice, ci chiar \u00een s\u00e2nul unuia dintre cele mai educate (Gebilded) popoare ale lumii moderne, pecetluind pentru totdeauna ruptura dintre modernitatea tehnic\u0103 \u015fi progresul moral.
\n\u00cen timpul procesului s\u0103u, Eichmann \u015fi-a prezentat activitatea de la Budapesta, c\u00e2nd au fost deporta\u0163i aproape \u00een totalitate evreii din Ungaria, drept o activitate condus\u0103 dup\u0103 toate regulile unei neutralit\u0103\u0163i administrative (chiar weberiene, a\u015f spune!). Nu declarase el, de mai multe ori, c\u0103 personal nu sim\u0163ise niciodat\u0103 ur\u0103 sau resentiment fa\u0163\u0103 de evrei? C\u0103 pur \u015fi simplu aplica metodic legile unui stat constitu\u0163ional, printre ai c\u0103rui func\u0163ionari se num\u0103ra \u015fi c\u0103ruia \u2013 ca orice func\u0163ionar, de la po\u015fta\u015f la comisar de poli\u0163ie \u015fi de la lucr\u0103torul la cadastru p\u00e2n\u0103 la profesorul universitar \u2013 \u00eei jurase credin\u0163\u0103? Pe institu\u0163ii, deci, nu pe absen\u0163a lor se sprijinea totalitarismul. Totalitarismul este concep\u0163ia administrativ\u0103 \u015fi birocratic\u0103 a ansamblului rela\u0163iilor umane aflate sub protec\u0163ia unor legi care se dispenseaz\u0103 de orice referin\u0163\u0103 etic\u0103 \u00een favoarea finalit\u0103\u0163ii ac\u0163iunii dorite \u015fi promovate de stat. S-ar putea spune, atunci, c\u0103 e vorba de un caz excep\u0163ional. Nu este, fiindc\u0103 aceast\u0103 situa\u0163ie excep\u0163ional\u0103 fusese prev\u0103zut\u0103 chiar de constitu\u0163ia statului de drept german, Republica de la Weimar: e vorba de starea de excep\u0163ie, care a fost aplicat\u0103 pe toat\u0103 perioada dintre 1933 \u015fi dispari\u0163ia celui de-al Treilea Reich. Starea de excep\u0163ie devenise o stare \u201enormal\u0103\u201c a societ\u0103\u0163ii germane (\u015fi a fost aplicat\u0103 \u015fi \u00een Fran\u0163a, din septembrie 1940, \u015fi \u00een Marea Britanie, pe durata \u00eentregului r\u0103zboi, ca \u015fi \u00een Statele Unite, fapt ce a permis internarea \u00een lag\u0103re a unor prizonieri germani refugia\u0163i \u00een Fran\u0163a, printre ei afl\u00e2ndu-se \u015fi Hannah Arendt sau \u00een Anglia ori, dac\u0103 vorbim de SUA, \u00eenchiderea cet\u0103\u0163enilor americani de origine japonez\u0103, dup\u0103 Pearl Harbour).
\nTocmai aceast\u0103 stare de excep\u0163ie devenit\u0103 \u201enormal\u0103\u201c \u2013 care, \u00een definitiv, a devenit caracteristica esen\u0163ial\u0103 a unei gestiuni administrative, contabile \u015fi pur tehnice a oamenilor \u2013 tocmai aceast\u0103 stare, deci, l-a determinat pe Heidegger s\u0103 afirme c\u0103 lag\u0103rele de concentrare sau productivitatea pentru productivitate se sprijin\u0103 pe acelea\u015fi fundamente metafizice care articuleaz\u0103 \u015fi g\u00e2ndirea tehno-\u015ftiin\u0163ific\u0103. De unde concluzia logic\u0103 a lui Arendt \u2013 r\u0103ul socio-politic, chiar cel mai violent, apar\u0163ine \u201enormalit\u0103\u0163ii\u201c, banalit\u0103\u0163ii gestion\u0103rii tehno-birocratice a st\u0103rii de excep\u0163ie, unde legile stau sub zodia lui \u201etotul e posibil\u201c\u2026 De fapt, Eichmann \u015fi zelul s\u0103u nepregetat de a aplica o lege moralmente criminal\u0103 nu e mai lipsit de con\u015ftiin\u0163\u0103 moral\u0103 dec\u00e2t cei care au luat decizia lans\u0103rii celor dou\u0103 bombe atomice asupra unei \u0163\u0103ri care \u00eencepuse deja negocierile de pace pentru a sf\u00e2r\u015fi odat\u0103 cu r\u0103zboiul, \u015fi asta pentru a ar\u0103ta unei alte \u0163\u0103ri (\u00een spe\u0163\u0103, URSS) cine e noua putere militar\u0103 dominant\u0103; sau dec\u00e2t Robert McNamara, care a ordonat \u00eenecarea altei \u0163\u0103ri, Vietnamul, sub ploaia chimic\u0103 yellow rain, ale c\u0103rei efecte devastatoare sunt \u00eenc\u0103 prezente.
\nAstfel, prin aceast\u0103 logic\u0103, Arendt aminte\u015fte de foarte vechea, originara diferen\u0163\u0103 dintre legalitatea nomos-ului \u015fi legitimitatea eticii. Aceast\u0103 antinomie scoate la lumin\u0103 toate aporiile pe care le-a generat \u00een g\u00e2ndirea \u015fi \u00een practica politic\u0103 a unei lumi care a mo\u015ftenit de la greci \u015fi filosofia politic\u0103, \u015fi etica.
\n1) Dac\u0103 politica nu este, din interior (cf. Tucidide), ghidat\u0103 de o moral\u0103, ci de cucerirea puterii \u015fi de men\u0163inerea ei cu orice pre\u0163, atunci discursurile morale care acompaniaz\u0103 actele de cea mai crud\u0103 violen\u0163\u0103 (r\u0103zboaiele) nu sunt dec\u00e2t justific\u0103ri bune de adormit poporul, folosite de guvernan\u0163i pentru a amu\u0163i orice ripost\u0103 posibil\u0103. A\u015fa sunt, de pild\u0103, discursurile despre drepturile omului tr\u00e2mbi\u0163ate ca justificare a amestecului celui mai puternic \u2013 sub un pretext oarecare \u2013 \u00een politica intern\u0103 a unui stat mai slab, camufl\u00e2nd crimele de r\u0103zboi sub numele de opera\u0163iuni umanitare (vezi F\u00e2\u015fia Gaza, Kosovo, Irak, Libia, Siria)\u2026 Demonstra\u0163ia invers\u0103 a acestei aser\u0163iuni se face atunci c\u00e2nd un popor sau o parte a unui popor se confrunt\u0103 cu un pericol real, f\u0103r\u0103 ca niciuna dintre marile puteri s\u0103 intervin\u0103, fiindc\u0103 se \u00eempotrive\u015fte intereselor sale de stat: vezi refuzul francezilor de a interveni \u00een cazul masacrelor din Burundi sau refuzul Statelor Unite de a interveni \u00een 1940 contra Germaniei naziste\u2026
\n2) De la secularizarea lumii, care a parafat moartea lui Dumnezeu \u00een Europa (fiindc\u0103, a\u015fa cum scria Nietzsche, oamenii nu mai aveau nevoie de El) sau, dac\u0103 vre\u0163i, de c\u00e2nd religiozitatea s-a deplasat de la interpretarea vie\u0163ii \u015fi a cre\u0103rii lumii spre politica v\u0103zut\u0103 ca voin\u0163\u0103 de putere, politica n-a mai \u00eensemnat dec\u00e2t punerea \u00een act a r\u0103zboiului total pentru eliminarea total\u0103 a inamicului, f\u0103r\u0103 griji pentru pacea lui Dumnezeu, f\u0103r\u0103 respect pentru vitejia inamicului, f\u0103r\u0103 cru\u0163area popula\u0163iei civile. Acest r\u0103zboi total presupune exterminarea \u00een mas\u0103 a civililor fiindc\u0103 ar sus\u0163ine puterea, furniz\u00e2ndu-i, \u00eentre altele, solda\u0163i \u015fi bra\u0163ele de munc\u0103 ce fac s\u0103 mearg\u0103 ma\u015fin\u0103ria, aliment\u00e2nd armata cu material militar.
\nAstfel, dincolo de procesul lui Eichmann, constat\u0103m c\u0103, cu c\u00e2t puterea e mai vast\u0103, cu c\u00e2t r\u0103ul e mai banal fiindc\u0103, \u00een grade diferite, e un r\u0103u general, care atinge orice putere dornic\u0103 s\u0103 se \u00eentemeieze pe sine ca unic adev\u0103r absolut. Or, asemenea ipostaze ale puterii nu sunt \u00eent\u00e2lnite numai \u00een \u0163\u0103ri a\u015fa-zis totalitare, le sunt familiare chiar \u015fi pretinselor democra\u0163ii \u2013 vezi Fran\u0163a sau Marea Britanie, ca s\u0103 nu mai vorbim de Statele Unite (Patriotic Act) sau comportamentul Israelului \u00een teritoriile ocupate \u015fi \u00een Gaza.
\n\u015ei dac\u0103 deviza britanic\u0103 \u201eright or wrong my country first\u201c duce la r\u0103t\u0103cirea sau chiar la pierderea legii morale (vezi cazul Indiei coloniale, a burilor din Africa de Sud sau a popula\u0163iei mao-mao din Kenya), Hannah Arendt sus\u0163ine cu t\u0103rie c\u0103 adev\u0103rul e mai presus de patrie sau de trib. De unde \u015fi lipsa ei de concesii \u00een analiza colabor\u0103rii unora dintre elitele evreie\u015fti cu r\u0103ul banal al birocra\u0163iei Reich-ului. Fapt pentru care a fost \u015fi atacat\u0103 de o parte a comunit\u0103\u0163ii intelectualilor evrei din Statele Unite \u015fi din Fran\u0163a, inclusiv de filosoful Hans Jonas. Pentru Arendt \u00eens\u0103, deviza umanismului autentic este \u00eent\u00e2i adev\u0103rul \u015fi abia apoi durerile patriei. Pe acest fond de opinii divergente trebuie v\u0103zut\u0103 \u015fi scrisoarea foarte critic\u0103 pe care i-a trimis-o Gershom Scholem, care spunea: \u201e\u00cen limba ebraic\u0103, exist\u0103 un lucru care nu poate fi definit p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, dar care e totu\u015fi concret \u015fi pe care evreii \u00eel numesc Ahavat Israel \u2013 \u00abiubire de evrei\u00bb. Dar \u00een dumneata, drag\u0103 Hannah, ca \u00een mul\u0163i al\u0163i intelectuali evrei proveni\u0163i din st\u00e2nga german\u0103, nu g\u0103sesc prea mult\u0103 iubire de evrei\u201c. \u015ei, da, iubirea de evrei \u00eensemna aici a p\u0103stra t\u0103cerea \u00een privin\u0163a colabor\u0103rii unor capi evrei cu autorit\u0103\u0163ile Reich-ului, at\u00e2t \u00een \u0163\u0103rile ocupate, c\u00e2t \u015fi \u00een Fran\u0163a (vezi c\u0103r\u0163ile lui Maurice Rajsfus, Des juifs dans la collaboration, L\u2019UGIF (1941-1944)).
\nMai mult, Arendt pune \u00een lumin\u0103 \u201eunicitatea f\u0103r\u0103 precedent\u201c a Shoah-ului identific\u00e2nd originea totalitarismului \u00een dezvoltarea Imperialismului \u015fi premisele Shoah-ului \u00een marasmul popoarelor colonizate. Or, aceste extermin\u0103ri programate din colonii nu sunt fructul unui antisemitism secular, arhaic \u015fi fundamental religios. Ea sugereaz\u0103 c\u0103 Shoah-ul e cel mai tragic experiment f\u0103cut pe evreii europeni din secolul al XX-lea cu procedee aplicate deja \u00een alte p\u0103r\u0163i, ra\u0163ionalizate,\u00a0 sistematizate de birocra\u0163ii statului modern \u015fi sporite de noile tehnici inventate pentru eliminarea oamenilor.
\n\u00cen aceste carnagii, Arendt a v\u0103zut cea mai h\u00e2d\u0103 fa\u0163\u0103 a lui \u201etotul e posibil\u201c, o fa\u0163\u0103 pe care o \u00eentrez\u0103rise \u00een fumul Revolu\u0163iei Franceze. Dar voind s\u0103 salveze \u015fi imperativul categoric Kantian, \u015fi speran\u0163a Luminilor, nu putea s\u0103 manifeste acel fatalism pesimist care locuia g\u00e2ndirea primului s\u0103u maestru, Heidegger, care nu vedea r\u0103ul \u00een destinul tehno-birocratic al lumii contemporane, ci \u00een ceea ce el numea Gestell \u015fi \u00een s\u0103v\u00e2r\u015firea unui destin \u00eenceput cu secole \u00een urm\u0103, prin metafizic\u0103, mult \u00eenainte de Revolu\u0163ia Francez\u0103.
\n\u00cen concluzie, cred c\u0103 Hannah Arendt ar fi trebuit, poate, s\u0103 mearg\u0103 un pic mai departe \u015fi s\u0103 observe c\u0103 scandalul legitim declan\u015fat de soarta evreilor \u00een al Doilea R\u0103zboi Mondial \u00ee\u015fi are originea \u00eentr-un fel de prelungire rasist\u0103 a \u201ebanalit\u0103\u0163ii r\u0103ului\u201c din hecatombele Primului R\u0103zboi Mondial. Mai mult, s-ar fi putut remarca \u015fi faptul c\u0103 aceast\u0103 ru\u015fine post factum a Occidentului era mai cur\u00e2nd o manifestare a falsei sale con\u015ftiin\u0163e, dat fiind c\u0103, \u00een frunte cu Germania, acest Occident aplicase popula\u0163iilor europene albe \u015fi chiar unor elite intelectuale \u015fi burgheze urbane tratamente rezervate, p\u00e2n\u0103 atunci, doar popula\u0163iilor de culoare. Totu\u015fi, deleg\u00e2nd crimele \u00een mas\u0103 ale regimului nazist unei \u201ebanalit\u0103\u0163i a r\u0103ului\u201c statale, de larg\u0103 generalitate, Arendt nega Shoah-ului calitatea de hapax al istoriei. De un hapax ar fi fost vorba \u00een cazul unui R\u0103zboi total \u2013 Weltb\u00fcrgerkrieg \u2013 ca dezl\u0103n\u0163uire a tehnicii puse \u00een slujba celui mai mare r\u0103zboi civil pe care-l va fi suportat P\u0103m\u00e2ntul nostru.<\/p>\n
\nde Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n
\n(1) David E. Stannard, American Holocaust : The Conquest of the New World, Oxford University Press, 1992.
\n(2) Mike Davis, Late Victorian Holocausts: El Ni\u00f1o Famines and the Making of the Third World, Verso, London, 2001.
\n(3) Simone Weil, \u00c9crits historiques et politiques, Gallimard, Paris, 1960, Quelques r\u00e9flexions sur les origines de l\u2019hitl\u00e9risme, pp. 36-37.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"