\u00cen Poesis, eleganta revist\u0103 de poezie de la Satu Mare, dl George Vulturescu comite un gest pe c\u00e2t de curajos, pe at\u00e2t de oportun: are curajul de a \u00eentredeschide o posibil\u0103 Cutie a Pandorei! Poetul de la Satu Mare redeschide \u201edosarul\u201cunei controverse \u201eantice\u201cdin \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103ra istorie a raporturilor agitate \u015fi contradictorii dintre ginta matern\u0103 si \u00eent\u00e2iul s\u0103u geniu n\u0103scut, \u015fi nu f\u0103cut: dosarul detractorilor lui Mihai Eminescu. Un mare prozator contemporan a pus acest conflict genetic \u2013 ne\u00eencetatul proces dramatic al apropierii \u015fi respingerii simultane \u2013 sub semnul \u201eGalaxiei Grama\u201d: precum efectele toxice ale exploziei de la Cernob\u00e2l, ecourile controverselor st\u00e2rnite de apari\u0163ia exploziv\u0103 \u015fi nea\u015fteptat\u0103 a poetului na\u0163ional n-au \u00eencetat s\u0103 se propage polu\u00e2nd aerul tuturor epocilor ce au urmat producerii sale. S-ar zice c\u0103 detractorii sunt un r\u0103u fatal, dar necesar \u015fi indispensabil, pentru ca poetul s\u0103-\u015fi fac\u0103 loc cu \u015fi mai mult\u0103 putere \u015fi s\u0103 se \u00eenal\u0163e mai sus sucind \u201edureros de dulce\u201c(?) g\u00e2tul genera\u0163iilor succesive ce aspir\u0103 cu elan necurmat \u015fi chinuitor s\u0103-i descopere \u015fi s\u0103-i \u201epip\u0103ie\u201cspiritul \u00eenalt \u015fi intangibil: ca \u00een psalmul celebru al lui Tudor Arghezi, ace\u015ftia vor s\u0103 pip\u0103ie Divinitatea \u015fi s\u0103 urle \u201eEste!\u201d. Cum minunea nu se produce, e\u015fecul \u00eente\u0163e\u015fte adora\u0163ia idolatrilor \u015fi spore\u015fte furia (ura!) detractorilor de ieri \u015fi de azi. Cine sunt detractorii? \u00cen stilul s\u0103u caracteristic \u015fi inimitabil, G. C\u0103linescu, crez\u00e2ndu-l pe Anghel Demetriescu \u201eascuns\u201csub pseudonimul Gellianu, \u00eei execut\u0103 scurt: \u201eJudec\u0103\u0163ile lui Anghel Demetriescu (ale lui G. Gellianu! \u2013 n.n.) sunt ale unui cretin\u201d. \u201eNu \u00een alt spirit \u2013 scrie divinul critic un r\u00e2nd mai jos \u00een marea sa Istorie\u2026 \u2013 era studiul din 1891 asupra lui Eminescu al anonimului de la Blaj, un monument de ur\u0103 \u015fi prostie doct\u0103\u201d. \u201eAnonimul\u201ce respectabilul \u015fi respectatul canonic Alexandru Grama, om de carte \u015fi militant inconturnabil al catolicismului rom\u00e2nesc, cu re\u015fedin\u0163a istoric\u0103 \u00een Blajul devenit Mecca tuturor fiilor \u015fi martirilor acestei credin\u0163e. Eminescu \u00eensu\u015fi trecuse, cum \u015ftim, \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie ca \u015fi ini\u0163iatic\u0103 din adolescen\u0163\u0103, \u00een vara lui 1866, pe la Blaj c\u00e2nd, scrie C\u0103linescu, \u201epoetul se ridic\u0103 din tr\u0103sur\u0103 \u00een v\u00e2rful Hulei \u015fi mi\u015fc\u00e2nd p\u0103l\u0103ria zise: \u00abTe salut din inim\u0103 Roma-mic\u0103. \u00ce\u0163i mul\u0163umesc, Dumnezeule, c\u0103 m-ai ajutat s-o pot vedea\u00bb. La Blaj o duse greu\u2026\u201d. Poetul \u00eens\u0103 nu c\u0103utase Vaticanul la Blaj: venise acolo cu inima \u00een palm\u0103 sedus de faima patriotismului lupt\u0103tor \u015fi c\u0103rtur\u0103resc al bl\u0103jenilor. \u201eIronia sor\u0163ii \u2013 scrie George Vulturescu \u00een articolul s\u0103u din Poesis intitulat Pe urmele lui Al. Grama: o pagin\u0103 \u00abantieminescian\u0103\u00bb, uitat\u0103, a lui Vasile Lucaciu \u2013 a f\u0103cut ca \u00abgalaxia\u00bb antieminescienilor s\u0103 apar\u0103 la Blaj, ora\u015ful (\u00abf\u00e2nt\u00e2n\u0103 a darurilor\u00bb numit pe Petru Pavel Aron, sau \u00ab\u015fcoal\u0103 a \u015fcoilor rom\u00e2ne\u015fti\u00bb \u2013 Timotei Cipariu) spre care tindea inima lui Mihai Eminescu \u015fi pe care-l saluta prin 1866 cu aceste cuvinte: \u00abTe salut din inim\u0103 Roma-mic\u0103\u00bb. Aici va publica \u2013 \u00eent\u00e2i \u00een foileton, apoi sub forma unei bro\u015furi \u2013 canonicul Alexandru Grama studiul critic Mihail Eminescu (Blasiul, 1891, Biblioteca Unirea), devenit izvor de opinii pentru \u00abantieminescieni\u00bb \u2013 profesorul Ioan Gherman, istoricul Augustin Bunea \u015fi al\u0163ii. Al\u0103turi de ei, \u00een Corpusul recept\u0103rii critice a operei lui M. Eminescu din 2002 figureaz\u0103 \u015fi\u2026 Vasile Lucaciu\u201d. \u00centr-o l\u0103udabil\u0103 \u00eencercare de a-l separa \u00eentruc\u00e2tva pe \u201eLeul de la \u015ei\u015fe\u015fti\u201d, marele lupt\u0103tor pentru cauza rom\u00e2nismului \u015fi a unirii, de blamabila \u201egalaxie a antieminescienilor\u201cpuri \u015fi duri, bunul \u015fi cump\u0103nitul poet de la Satu Mare vine cu o seam\u0103 de nuan\u0163\u0103ri \u015fi preciz\u0103ri demne de tot interesul cititorilor de bun\u0103 credin\u0163\u0103: \u201ePe g\u00e2nduri \u00abantieminesciene\u00bb \u2013 arat\u0103 el \u2013 ne pune nu at\u00e2t textul articolului din Revista catolic\u0103 \u2013 Poetul Eminescu \u015fi Biserica Catolic\u0103, ap\u0103rut \u00een Anul V, fascicolul III-IV, 15-28 februarie 1891, c\u00e2t coinciden\u0163a cu anul apari\u0163iei studiului critic al canonicului Al. Grama din Blaj \u2013 1891. Din incipitul articolului lui V. Lucaciu avem o alt\u0103 nedumerire: el ia \u00een discu\u0163ie un text eminescian scris \u00eenainte cu vreo \u00abdece ani\u00bb! De ce o replic\u0103 at\u00e2t de t\u00e2rzie dac\u0103 nu sub influen\u0163a lui Al. Grama? Iat\u0103 textul lui V. Lucaciu: \u00abDiarul bucurescian Timpul a \u00eenceput a reproduce unele dintre numeroasele articole scrise de Eminescu acum sunt vre-o dece ani, c\u00e2nd colabora la acela\u015fi ziar. Din aceste articole reproducem \u015fi noi pe cel intitulat Religia, \u00een care autorul, printre unele inecsactit\u0103\u0163i sau ambiguit\u0103\u0163i pe cari le vom rectifica la urm\u0103, recunoasce imensele merite ce le are catolicismul fa\u0163\u0103 cu civlisa\u0163iunea\u2026\u00bb Este men\u0163ionat \u00abpomenitul diar\u00bb: nr. 12 din 1891. Dar textul ini\u0163ial apare \u00een Timpul, 14 martie 1880. V. Lucaciu \u00eel reproduce acum, aproape \u00een \u00eentregime, la doi ani dup\u0103 moartea lui Eminescu. Un r\u0103zboi\u2026 \u00een numele catolicismului? Evidenta \u00eenr\u0103urire a lui Grama transpare (\u2026) V. Lucaciu pare a-i repro\u015fa acelea\u015fi idei comb\u0103tute de Grama \u2013 influen\u0163a nefast\u0103 asupra tineretului. R\u00e2ndurile preotului din \u015ei\u015fe\u015fti sunt pline de ambiguitate: \u00ab\u2026 c\u0103ci \u00een \u00eempregiurul numelui s\u0103u s-a escitat dup\u0103 moarte, mai cu seam\u0103 printre tinerimea noastr\u0103, un fel de entusiasm ce s-a p\u0103rut a fi un cult cu adev\u0103rat p\u0103g\u00e2nesc. Dicent aceste, noi constat\u0103m numai un fapt, iar nu detragem nimic din meritul poetului, m\u0103car\u2013c\u0103 din punct de vedere cre\u015ftinesc meritele i\u2013se perd cu totul \u00een Nirvana pe care a c\u00e2ntat-o\u2026\u00bb\u201d. Nu \u201edetragem\u201d, dar\u2026 \u201emeritele i se perd cu totul\u2026\u201d! Aproape acelea\u015fi cuvinte, observ\u0103 G. Vulturescu, scrie \u00een cronica pe care o \u0163ine la Hotoan preotul greco-catolic Vasile Patca\u015fiu, participant la grupul rom\u00e2nilor care duc Memorandumul la Viena: va fi \u015fi participant preotul greco-catolic la procesul intentat la Cluj memorandi\u015ftilor \u00een 1894. Militantismul confesional al lui Vasile Lucaciu este \u00eens\u0103 inflexibil \u015fi toat\u0103 \u00eencercarea lui, \u201efracturist\u0103\u201d, de a-l \u201esalva\u201cpe genialul poet de \u201easasinatul\u201cspiritual pe care gazetarul Eminescu l-ar comite asupra tinerei genera\u0163ii a vremii lui se risipe\u015fte \u00een v\u00e2nt: Eminescu devine \u00een ochii prelatului un Socrate al vremii lui care, pentru c\u0103 agit\u0103 \u015fi \u201ecorupe\u201ctineretul cet\u0103\u0163ii, e condamnat s\u0103-\u015fi bea cucuta! Campania antieminescian\u0103 con\u0163ine \u00een sine ra\u0163iuni de ordin exclusivist \u015fi un extremism care umbresc bunele inten\u0163ii confesionale ale exponen\u0163ilor ei: detractorii lui Eminescu doresc \u201emoartea\u201cGazetarului, iar Vasile Lucaciu \u00eencearc\u0103, zadarnic, s\u0103-l \u201esalveze\u201cpe Poet. Poetul \u015fi Gazetarul sunt una: Eminescu a fost, cu vorbele lui Geo Bogza, un om \u00eentreg. Confruntate cu acest adev\u0103r simplu \u015fi greu de \u00een\u0163eles asupra geniului indisociabil eminescian, \u00eencerc\u0103rile dogmatice de tip maniheisto-sectarist de ieri \u015fi de azi de a l\u0103sa \u201euitat\u0103\u201cori a \u00eenchide \u00een \u201edebara\u201ccontribu\u0163ia ziaristului \u015fi g\u00e2nditorului politic M. Eminescu ni se par cel pu\u0163in ridicole, dac\u0103 n-ar fi periculoase. \u00cen realitate, observ\u0103 cu ascu\u0163ime G. Vulturescu, respectiva campanie antieminescian\u0103 a prela\u0163ilor catolici era \u015fi un reflex, puternic, al \u201eantimaiorescianismului bl\u0103jean\u201c\u00een domenii spirituale \u015fi culturale \u00een care amestecul obtuz al\u00a0 religiei \u015fi al indiferent c\u0103rei confesiuni este neavenit \u015fi perturbator. \u201eInflexiunea profesorului de filosofie din Satu Mare \u2013 scrie G. Vulturescu \u2013 pentru orice g\u00e2ndire care \u00abresult\u0103 din curentul opus\u00bb bisericii este evident\u0103. Din p\u0103cate, ea falsific\u0103 \u015fi viziunea tolerant\u0103 a gazetarului fa\u0163\u0103 de catolicism \u015fi geniul poetului\u201d. Ace\u015fti preo\u0163i lupt\u0103tori \u015fi plini de patriotism sunt tra\u015fi \u00eenapoi de un dogmatism exclusivist \u00een materii ce n-au de a face cu religia: ei nu pot tolera nici \u201ecritica lui Maiorescu \u00een contra \u015ecoalei B\u0103rnu\u0163iu, \u00een contra \u015fcoalei etimologice a lui Timotei Cipariu, sufletul culturii romano-catolice de la Blaj\u201c cum scria, memorabil, Mihail Dragomirescu \u00een Critica \u201e\u015ftiin\u0163ific\u0103\u201c\u015fi Eminescu. \u00cen cazul lui Vasile Lucaciu \u2013 preot cu sufletul \u00eemp\u0103r\u0163it \u00eentre Blaj \u015fi Roma \u2013 \u201eatitudinea lui \u2013 noteaz\u0103 G. Vulturescu \u2013 este mai veche dec\u00e2t a lui Grama, g\u0103sindu-\u015fi izvoarele \u00ab\u00een causa dezvolt\u0103rii limbii \u015fi a ortografiei limbii rom\u00e2ne\u00bb, proiect ortografic prezentat de Titu Maiorescu, \u00een calitate de ministru, Academiei \u00een 8 aprilie 1880\u201d. Care a fost reac\u0163ia, mai catolic\u0103 dec\u00e2t a Papei, a \u201einteligen\u0163ei rom\u00e2ne din Satu Mare\u201d? Reac\u0163ia bl\u0103jenilor a r\u0103mas \u00eencremenit\u0103 \u00eentr-o telegram\u0103 ca un glon\u0163 trimis\u0103 pre\u015fedintelui Academiei, lui Ion Ghica: \u201emul\u0163i din publicul rom\u00e2nesc nu sunt de p\u0103rerile manifestate \u00een proiectul dlui Maiorescu\u201c\u015fi acest proiect \u201edup\u0103 convingerea noastr\u0103, este un atentat contra limbii rom\u00e2ne\u201d. Dar \u201e\u00een joc pentru canonicii s\u0103tm\u0103reni (V. Lucaciu, Ioane Marcu, Gheorghe Marchi\u015f) era apartenen\u0163a fa\u0163\u0103 de Roma a bisericilor greco-catolice pe care le slujeau. Eminescu prev\u0103zuse (\u00eentr-o \u00eensemnare referitoare la sistemul etimologic al lui T. Cipariu) fisurile dintre reprezentan\u0163ii unor confesiuni care scindau unitatea fiin\u0163ei na\u0163ionale (sau, cu cuvintele lui Ieronim G. Bari\u0163iu: \u00abpolipul confesional\u00bb care \u00abroade inima \u015fi m\u0103duva rom\u00e2nilor\u00bb): \u00abBl\u0103jenii n-au iubit \u015fi cultivat na\u0163iunea rom\u00e2neasc\u0103 ca atare, cum este ea, ci au iubit o abstrac\u0163iune, un principiu, na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103 cum ea nu exista \u015fi cum ne place a spera, ea nici nu va exista.\u00bb\u201cAspre, dar drepte \u2013 pentru c\u0103 realiste! \u2013, r\u00e2ndurile lui Eminescu r\u0103m\u00e2n ca un cui \u00eenfipt \u00een inima confesional\u0103 a catolici\u015ftilor de profesie. \u00ce\u015fi p\u0103streaz\u0103 intact\u0103 \u00eentreaga lor actualitate, inclusiv pentru zilele noastre: exist\u0103 domenii \u00een care \u201epolipul confesional\u201cnu une\u015fte, ci dezbin\u0103. Singura \u201elimb\u0103\u201d, accesibil\u0103 \u015fi unitar\u0103, menit\u0103 s\u0103 p\u0103streze \u015fi s\u0103 consolideze coeziunea unei comunit\u0103\u0163i de orice tip este \u015fi va r\u0103m\u00e2ne limba competen\u0163ei, a celor ce \u015ftiu, cu erudi\u0163ia \u015fi mai ales cu inteligen\u0163a bunului sim\u0163. Riscurile reactiv\u0103rii \u201epolipului confesional\u201c n-au pierit, din contr\u0103, sporesc, la poarta \u201eGalaxiei Grama\u201cdin orice domeniu se poate observa cum cre\u015fte coada recru\u0163ilor \u00een a\u015fteptarea biletului de intrare. Noroc cu reac\u0163iile oportune \u015fi benefice precum cele cuprinse \u00een judiciosul articol al poetului George Vulturescu. Cum vedem, istoria \u201esentimentului eminescian\u201ceste \u015fi la Satu Mare plin\u0103 de lupta contrariilor \u00een care, mai presus de veninul detractorilor \u2013 dar \u015fi cu contribu\u0163ia lor! \u2013 r\u0103m\u00e2ne \u015fi se ridic\u0103 f\u0103ptura imaginar\u0103 a genialului Mihai Eminescu, personalitate polivalent\u0103, imposibil de pus pe \u201ecalapod\u201c\u015fi cu neputin\u0163\u0103 de a fi tras\u0103 pe roat\u0103 \u015fi rupt\u0103 \u00een mai multe buc\u0103\u0163i. De altminteri, \u00een multele lui refuzuri \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u0103ri \u2013 inclusiv \u00een rezisten\u0163a, inexplicabil\u0103 \u015fi nedumeritoare, la invita\u0163ia (soma\u0163ia) de a-\u015fi da (lua) doctoratul! \u2013 putem citi ideea despre sine \u00eensu\u015fi ca om \u00eentreg, \u00een pofida firii \u201evis\u0103toare\u201cde poet: e \u00een toate acestea refuzul unei \u201eclericiz\u0103ri\u201ca intelectualului \u015fi a punerii lui sub jugul unei robii aurite. Refuzarea \u00eenjug\u0103rii, a \u201eclericiz\u0103rii\u201ceste identic\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, cu \u201er\u0103spopirea\u201clui Ion Creang\u0103. Cu toate bunele sale inten\u0163ii confesionale \u015fi umanitare, marele memorandist \u015fi lupt\u0103tor Vasile Lucaciu r\u0103mane de aceea un autentic \u201edetractor\u201cal lui Eminescu. Dar un \u201edetractor\u201cdeosebit de valoros, ale c\u0103rui m\u00e2hniri sunt extraordinar de expresive \u015fi definitorii pentru ceea ce Eminescu n-a vrut \u015fi n-a putut fi.
\nIat\u0103, citite cum trebuie, vorbele m\u00e2hnirii \u015fi p\u0103rerii de r\u0103u prin care \u201edetractorul\u201c\u00eei aduce unul din cele mai trainice \u015fi sincere elogii \u201edetractatului\u201cs\u0103u: \u201eDac\u0103 un spirit ca al lui Eminescu \u2013 scrie canonicul, filozoful \u015fi patriotul Vasile Lucaciu \u00een Poetul Eminescu \u015fi Biserica Catolic\u0103 \u2013 s-ar fi l\u0103sat a se st\u0103p\u00e2ni de acest influcs binef\u0103cetor, ce \u00eensu\u015fi \u00eel recunoscu esclusiv Catolicismului, desigur c\u0103 atunci el nu s-ar fi aflat sub tir\u0103nia acelor agita\u0163iuni oribile, ce l-au isbit din nevoie \u00een ur\u00e2t, din ur\u00e2t \u00een nevoie, apoi \u00een melanconie \u015fi nebunie. Singur aceasta i-a lipsit lui Eminescu, ca \u015fi at\u00e2tor altora, spre a se lini\u015fci cu spiritul \u015fi a-\u015fi asigura merite reale \u015fi cu adev\u0103rat neperitoare, c\u0103 n-a voit s\u0103 asculte \u015fi s\u00e3 se plece dumnezeescului glas ce necontenit se repe\u0163e\u015fce oamenilor prin aceea\u015fi Biseric\u0103 catolic\u0103\u2026\u201c. \u00centr-adev\u0103r, Eminescu n-a voit s\u0103 fie doar \u201ecatolic\u201c. \u015ei nu \u201es-a l\u0103sat a se st\u0103p\u00e2ni\u201cde \u201einflucsul esclusiv\u201c! \u015ei n-a voit \u201ese asculte \u015fi se se plece\u201c: Eminescu a fost un om \u00eentreg, neaplecat nim\u0103nui care, \u00een pofida singur\u0103t\u0103\u0163ii, s-a l\u0103sat furat de un ne\u00eentrerupt dialog cu o lume \u00eentreag\u0103 \u00een a c\u0103rei nesf\u00e2r\u015fit\u0103 varietate a nuan\u0163elor prismatice se va fi oglindit pe sine \u00eensu\u015fi, recunosc\u00e2ndu-se \u00een ceilal\u0163i. A fost miraculoasa pic\u0103tur\u0103 \u00een care se oglinde\u015fte oceanul. A r\u0103mas surd la acest \u201ebinef\u0103cetor influcs esclusiv\u201c. El n-a fost doctor \u00een teologie, ci doar \u00een existen\u0163a fireasc\u0103 \u015fi neat\u00e2rnat\u0103 a poporului rom\u00e2n. Nesuferind haine ce nu-s ale lui, a suferit o singur\u0103 c\u0103ma\u015f\u0103, a lui Nesus: c\u0103ma\u015fa patriotismului, \u015fi aceea purtat\u0103 \u201e\u00een marginile adev\u0103rului\u201cdespre lumea rom\u00e2neasc\u0103 prin care a trecut. Articolul dlui George Vulturescu din care am citat pe larg nu este singur, este doar o \u201ecutie a Pandorei\u201c, ce face parte dintr-o carte extraordinar\u0103 intitulat\u0103, cu modestia cuvenit\u0103: Mihai Eminescu \u015fi scriitorii s\u0103tm\u0103reni. Documente de istorie literar\u0103 \u2013 Studii critice (Editura \u015ecoala Ardelean\u0103, Cluj-Napoca. Editor: Vasile George D\u00e2ncu). Este o carte pasionant\u0103, plin\u0103 de surprize, o c\u0103l\u0103torie fascinant\u0103 pe urmele lui Eminescu \u00een S\u0103tmar \u015fi \u00een amintirea celor ce l-au cunoscut \u015fi nu l-au cunoscut, presim\u0163indu-l. \u00cen felul ei, aceast\u0103 carte face cinste nu doar l\u0103udabililor ei realizatori, dar \u015fi \u201edetractorilor\u201clui Eminescu pe care, f\u0103r\u0103 s\u0103-i ,,reabiliteze\u201c, \u00eei explic\u0103 \u015fi \u00eei face mai \u00een\u0163ele\u015fi \u00een ra\u0163iunea campaniei lor detractoare: se prea poate ca l\u0103ud\u00e2ndu-i, s\u0103-i \u201e\u00eenfunde\u201c\u015fi mai tare! Pe de alt\u0103 parte, f\u0103r\u0103 a voi cu tot dinadinsul, este \u015fi o carte polemic\u0103: nu cu oricine \u015fi nici m\u0103car cu detractorii, dar cu \u00eensu\u015fi marele Ibr\u0103ileanu, a c\u0103rui idee \u2013 n\u0103scut\u0103 din cultul pentru Eminescu! \u2013 despre \u201eabera\u0163ia\u201ccalendaristic\u0103 a ivirii nea\u015fteptate a genialului poet na\u0163ional \u00een s\u0103raca literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 e, din nou, pus\u0103 \u00een dificultate de existen\u0163a unor \u201evestitori\u201cs\u0103tm\u0103reni, \u00eentre care chiar \u015fi posibilul \u201emodel\u201cpentru t\u00e2n\u0103rul Eminescu, un Gheorghe Marchi\u015f, preot greco-catolic la Carei \u015fi profesor la Beiu\u015f: c\u00e2teva poezii ale acestuia sunt atribuite, \u00een 1988, de c\u0103tre academicianul G. Mih\u0103il\u0103, poetului na\u0163ional! Paternitatea lui Eminescu asupra respectivelor poezii ale lui Marchi\u015f o sus\u0163ine \u015fi temeinicul istoric literar Mircea Popa\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Poesis, eleganta revist\u0103 de poezie de la Satu Mare, dl George Vulturescu comite un gest pe c\u00e2t de curajos, pe at\u00e2t de oportun: are curajul de a \u00eentredeschide o posibil\u0103 Cutie a Pandorei! Poetul de la Satu Mare redeschide \u201edosarul\u201cunei controverse \u201eantice\u201cdin \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103ra istorie a raporturilor agitate \u015fi contradictorii dintre ginta matern\u0103 si… Cite\u0219te mai mult »Un om \u00eentreg: Mihai Eminescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14766,14765,14767],"class_list":["post-23964","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-diarul-bucurescian-timpul","tag-poetul-eminescu-si-biserica-catolica","tag-v-lucaciu"],"views":1549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23964"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23965,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23964\/revisions\/23965"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}