Un caz cu totul interesant de autocenzura la Eminescu ni-l ofera finalul \u201eScrisorii II\u201c. Ascult\u00e2nd, dupa lectura, de sfaturile Junimii de a schimba un cuv\u00e2nt dur, \u201efamenii\u201c, poetul reorganizeaza textul reusind ca, din doar doua trasaturi de condei, aparent insesizabile, sa fie chiar mai dur. Culmea este ca aceste minime interventii nu sunt sesizate nici de I.L. Caragiale, care relateaza int\u00e2mplarea, nici de Titu Maiorescu in prima editie a sa din 1883. Faptele sunt acestea. In \u201eIronie\u201c (iulie 1889) Caragiale citeaza finalul poemului astfel: \u201eDe-oi urm\u00e0 sa scriu in versuri, teama mi-e ca nu cumv\u00e0 \/ F\u00e0menii din ziua de-astazi sa ma ‘nceapa-a laud\u00e0: \/ Daca port cu usurinta si cu z\u00e2mbet a lor ura, \/ Laudele lor de sigur m-ar sc\u00e2rbi peste masura.\u201c (fata de acest scrupul accentual al sau, vezi mai jos c\u00e2t de limpede este textul eminescian) \u2013 si comenteaza sec: \u201eSarmane omule! Dac-ai invia ai vedea ca de ce te temi nici moartea nu te poate scapa!\u201c Revine in \u201eDoua note\u201c (1892) cu un text din care citam mai amplu (si pentru ca este putin cunoscut, relu\u00e2ndu-se de obicei fragmentar): \u201eVersurile citate la pagina 19 sunt exact acele pe cari Eminescu le-a citit in Junimea. Mai t\u00e2rziu s-a facut modificarea lor dupa observatiile si cererea c\u00e2torva persoane din cercul acela, a caror sensibilitate extrema se simtea jignita de expresiile prea viguroase, prea crude, ale poetului. El \u2013 se stie bine aceasta \u2013 a facut concesiune delicatetii acelora si a ingaduit sa se toarne in veninul lui nativ si sincer putina apa de trandafir\u2026 sa i se schimbe F\u00e0menii\u00a0 in Oamenii si sc\u00e2rbi in m\u00e2hni; dar nu din toata inima a facut aceasta concesiune, desi, in discutia fara sir si nici capat\u00e2i ce se iscase, ca de obicei, dupa citirea poemei, staruise si \u2039votase\u203a pentru modificarea anodina si o dama la care el tinea foarte mult in acel timp.
\nLe spun acestea ca sa nu se creaza de catre public \u2013 mai putin initiat in ale miscarii literare \u2013 ca ar fi citatiunea de mai sus o falsificare: este o varianta originala, aceea anume la care tinea poetul, o varianta ce mi se pare \u2013 \/mie\/ care am groaza de \u2039apa de trandafir\u203a \u2013 cu mult preferabila celei puse in v\u00e2nzare de domnii editori. Eminescu nu era androgin, era barbat; el pe impotentii intelectuali nu-i considera ca oameni, ci ca fameni, si de aplauzele lor nu s-ar fi m\u00e2hnit \u2013 se sc\u00e2rbea.
\nDar la varianta asta cedase el cel putin, sub ce influenta nu ne pasa\u2026Mai t\u00e2rziu insa s-a petrecut ceva mai rau\u2026 mai t\u00e2rziu, pe c\u00e2nd artistul era cu mintea bolnava, s-a facut in opera lui publicata in volum indreptari, purgari si omisiuni cu desav\u00e2rsire arbitrare. Eu crez ca asta trebuie relevat.
\nEditorii sunt liberi sa traga c\u00e2te exemplare vor, sa le v\u00e2nza cum si c\u00e2t le place, sa profite de munca si de pe urma sarmanului pierdut c\u00e2t pot, sunt liberi; sa ram\u00e2na negustorul cinstit, si c\u00e2stig bun sa-i dea Dumnezeu, dar sa stea la taraba lui si sa nu s-amestece a poci opera artistului. (\u2026) Care artist, care om de bun-simt si de treaba ar indrazni sa ia un penel si sa indrepteze o trasura macar a unui Rafael, sa prefaca numai o masura a lui Beethoven, ori sa potriveasca coapsa lui Apolon sau soldul unei Venere dupa personala lui judecata si dupa pornirea gustului sau actual? Lucrarea ce un artist ca Eminescu o lasa este, cu toate calitatile si defectele ei, ceva sf\u00e2nt, fiindca-n ea se intrupeaza pipait, si pentru o viata mai durabila dec\u00e2t a neamului sau intreg, g\u00e2ndiri si simtiri de veacuri ale acestuia, si de aceea, fara teama de exagerare, s-a putut zice ca o asa lucrare este patrimoniul omenirii intregi, nu numai a unui neam.
\nSi asa dar a pune m\u00e2na fara sfiala pe o asemenea lucrare cu calitati eterne si a cuteza s-o potrivesti sau s-o mai cioplesti, dupa trecatorul tau gust si cu competenta ta discutabila, discutabila pentru ca e negativa fata cu realitatea evidenta si palpabila a monumentului ce-l judeci \u2013 discutabila fie ea c\u00e2t de autorizata in parerea-ti proprie si a c\u00e2torva clienti \u2013 va sa zica a mutila lucrarea de arta pentru restul fara capat cunoscut al lumii si vremii, este a te face vinovat de o fapta reprobabila, este, cu un cuv\u00e2nt, o profanare\u2026 Iar de profanare nu e capabil dec\u00e2t un om fara inima si cu spiritul ingust, un om care niciodata nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe deasupra egoismului str\u00e2mt, nici o emotie \u2026 cum sa zic? Impersonala \u2013 ca sa intrebuintez si eu niste platitudini platonice scoase de cur\u00e2nd iar la moda \u2013 nici un fel de respect chiar c\u00e2nd se afla in fata lucrurilor sfinte\u2026fiindca n-are, fiindca nu poate avea nimic sf\u00e2nt pe lume\u2026\u201c
\nCit\u00e2nd fragmentar, de aici, partea referitoare la filologie, Perpessicius atragea atentia in 1943 ca aceste schimbari \u201eau prilejuit lui Caragiale violenta iesire impotriva Junimei si a lui Maiorescu\u201c (\u201eOpere\u201c III, p. 267). Acest fel de a defini tinta este linistitor si invita la istorie literara, relatiile lui Caragiale cu Junimea si Maiorescu in 1892, etc., distrag\u00e2nd atentia de la textul ca text. Dupa cum vedem, intr-adevar Conu’ Iancu vorbeste de editori in general \u2013 dar il parafrazeaza pe Maiorescu si se refera la editiile existente, acelea scoase cu girul criticului. La ora de fata se pot da oric\u00e2nd cinci-sase exemple de editori actuali, arat\u00e2nd cu zeci de trimiteri ca se pun, de buna voie sau nu, sub \u201eviolenta iesire\u201c de mai sus \u2013 iar daca se iau manualele scolare, mai ales acelea pentru elevii mici, exemplele sunt legiune.
\nSa revenim, insa, la chestiune, la textul in discutie. Ceea ce Caragiale numeste \u201eapa de trandafir\u201c vom vedea imediat ca este, dimpotriva, \u201ev.i.t.r.i.o.l.\u201c ca-n comediile sale, pentru ca Eminescu a acceptat, intr-adevar, schimbarile (este vorba numai de Oamenii pentru Famenii, cum observa si Perpessicius, loc. cit, verbul m-ar sc\u00e2rbi apar\u00e2nd doar intr-o varianta manuscrisa colaterala a textului, probabil aceea citita in sedinta \u2013 si neav\u00e2nd mare relevanta) \u2013 dar a organizat o alta retorica a textului la publicarea in revista. Manuscrisul, respectat de Perpessicius, mai putin Famenii, este astfel :<\/p>\n
De-oiu urma sa scriu in versuri teama mi-e ca nu cumva
\nFamenii din ziua de-astazi
\nsa ma\u2019nceap\u2019 a lauda\u2026
\nDaca port cu umilinta si cu z\u00e2mbet
\na lor ura
\nLaudele lor desigur, m’ar m\u00e2hni peste masura.<\/p>\n
In acest enunt, cuv\u00e2ntul greu, accentuat, in jurul caruia se organizeaza discursul, este Famenii \u2013 iar Caragiale pune chiar accentul grav pe a c\u00e2nd il citeaza (in \u201eIronie\u201c) \u2013 si sensul devine ca ei, famenii ma vor lauda, nu toti oamenii, asa cum nu toti oamenii sunt fameni. Famen (\u201edesfr\u00e2nat, decazut, efeminat\u201c, din lat. presupus feminus) este echivalent cu ceea ce Conu’ Iancu numeste \u201eandrogin\u201c; noi, azi, spunem homosexual, cu nuanta \u201ebisexual\u201c. Poetul accepta scoaterea cuv\u00e2ntului (pe care-l vom regasi, insa, in \u201eScrisoarea III\u201c, cum se stie) \u2013 dar in \u201eConvorbiri literare\u201c organizeaza versurile astfel:<\/p>\n
De-oiu urma sa scriu in versuri, teama-mi e ca nu cum-va
\nOamenii din ziua de-astazi sa ma’nceap’ a lauda
\nDaca port cu usurinta si cu z\u00e2mbet a lor ura,
\nLaudele lor de sigur m’ar m\u00e2hni peste masura.<\/p>\n
Schimbarile sunt simple, si usor de inteles c\u00e2nd compari\u2013 dar editorii nu tin seama de ele. In loc de teama mi-e poetul face legatura invers: teama-mi e si, in plus, desparte in silabe: nu cum-va. In faza din manuscrise lectura era neteda ca sa iasa in evidenta Famenii de mai jos \u2013 pe c\u00e2nd in revista se rup cuvintele pentru alte accente: acel \u201enu cum-va\u201c este apasat, suierator, amenintator, cu sensul \u201eca nu carecumva\u201c, \u201ein nici un caz nu\u201c. Pentru a iesi acest sens se scoate accentul secundar din ligatura mi-e: se rostea sacadat \u201etea-ma \/\/ mi-e-ca\/\/ nu-cum-va Famenii\u201c (aici, puternic: e cuv\u00e2ntul forta) \u2013 iar acum se rosteste \u201eteama-mi \/\/ e ca \/\/ nu cum-\/\/ va Oamenii\u2026\u201c (nu si cum\u2013 rostite puternic, egal, amenintator). Ca o indicatie: de sigur de mai jos se scrie tot dezlegat, autoironic. Maiorescu pastreaza in primele editii ca in \u201eConvorbiri\u201c (teama-mi e ca nu cum-va; in editiile 6-11 are sa’nceap’ a ma lauda) \u2013 deci nu observa (oare accepta?) aranjarea textului de catre poet dupa scoaterea termenului dur din discurs. Caragiale nu face comparatiile, retine doar Famenii si sc\u00e2rbi, pe care le monteaza in aranjamentul editiei princeps. Editorii lui Caragiale nu se intereseaza, la r\u00e2ndul lor, c\u00e2tusi de putin de aceste lucruri, fiind preocupati doar (exclusiv) sa redea citatele din Eminescu in editiile actuale. Dupa el, Ioan Scurtu (1908) va reintroduce \u201efamenii\u201c respectivi \u2013 dar toti editorii \u2013 inclusiv Perpessicius, desigur (care schimba doar apostrofurile, av\u00e2nd sa ma ‘ncea’a (apostrof larg urmat de aposdtrof str\u00e2ns), fata de \u201eConvorbiri\u201c care au: sa ma’nceap’a; oricine poate judeca diferenta de accente: in revista apostrofurile egale, str\u00e2nse, cer recitare sacadata pentru sensul de mai sus) \u2013 vor lega, regulamentar: \u201ecumva\u201c, \u201edesigur\u201c. Ceea ce numim indeobste retorica textului se pierde. Aranjamentul retoric al poetului si (aici, nu in multe alte parti) al primului sau editor propune o adresare apasata, rupta, suieratoare \u2013 si generalizatoare, de fapt: nu numai \u201efamenii\u201c, ci toti \u201eoamenii din ziua de-astazi\u201c sunt refuzati de la acele laude.
\nCaragiale insusi are foarte multe grafii neconventionale: vocale duble pentru rostirea prelungita, cuvinte despartite in silabe, etc. Trebuie sa dam exemple din editiile sale, facute de el insusi \u2013 pentru ca in editiile noastre actuale aceste grafii sunt netezite dupa normele lingvistilor. Intreaga noastra literatura clasica ne insoteste prin timp, pe noi si pe copiii, nepotii, stranepotii nostri \u2013 asa cum i-a insotit si pe parinti etc., prin editori, care se supun normelor specialistilor \u2013 ori prin specialisti care impun editorilor norme: luati-o cum vreti, e un \u201epalindrom\u201c existential la urma urmei \u2013 dar observati, rogu-va, ca responsabilitatea este difuza, vina de \u201eatimie\u201c (profanare, cum spunea Conu’ Iancu la 1892) nu mai poate fi aplicata strict cuiva: este a tuturor \u2013 si a nimanui. E o stare de cosmar \u2013 si vom persista d\u00e2nd in continuare exemple pentru a arata ca at\u00e2t viata c\u00e2t si opera lui Eminescu se cosmetizeaza cu sistem, sunt tinute ca intr-un adevarat infern mereu contemporan cu noi\u2026 Parca ne-ar astepta, parca-l ajungem tot citindu-l si recit\u00e2ndu-l.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un caz cu totul interesant de autocenzura la Eminescu ni-l ofera finalul \u201eScrisorii II\u201c. Ascult\u00e2nd, dupa lectura, de sfaturile Junimii de a schimba un cuv\u00e2nt dur, \u201efamenii\u201c, poetul reorganizeaza textul reusind ca, din doar doua trasaturi de condei, aparent insesizabile, sa fie chiar mai dur. Culmea este ca aceste minime interventii nu sunt sesizate nici… Cite\u0219te mai mult »Eminescu si autocenzura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1950,1949],"class_list":["post-2395","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-autocenzura","tag-eminescu"],"views":2455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2395","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2395"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2395\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}