{"id":23933,"date":"2015-07-12T16:51:41","date_gmt":"2015-07-12T14:51:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23933"},"modified":"2015-07-12T16:51:41","modified_gmt":"2015-07-12T14:51:41","slug":"jose-saramago-istorie-lectura-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jose-saramago-istorie-lectura-literatura\/","title":{"rendered":"Jos\u00e9 Saramago Istorie, lectur\u0103, literatur\u0103"},"content":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Istoria asediului Lisabonei,<\/em> traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Mioara Caragea, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eSingura datorie pe care o avem fa\u0163\u0103 de istorie este s\u0103 o rescriem.\u201c <\/strong><\/em>
\n(Oscar Wilde)<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen anul 1147, sub conducerea Regelui Afonso Henriques \u015fi cu ajutorul armatei cruciate pornite spre locurile sfinte, portughezii recuceresc Lisabona, eliber\u00e2nd-o de mauri. Acest fapt istoric, \u00eenregistrat de toate documentele dat\u00e2nd din acea vreme \u015fi intrat de mult \u00een patrimoniul identitar lusitan, reprezint\u0103 punctul de plecare al romanului lui Jos\u00e9 Saramago, Istoria asediului Lisabonei.
\nAsedii & lecturi<\/strong>
\nNumai c\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een majoritatea crea\u0163iilor laureatului Nobel pentru Literatur\u0103 din anul 1998, dincolo de orice pretext narativ, fie el \u015fi de o asemenea importan\u0163\u0103 istoric\u0103 \u2013 sau mai ales \u00een acest caz! \u2013, se g\u0103sesc semnifica\u0163iile profunde, cele asupra c\u0103rora cititorul trebuie s\u0103 se aplece cu luare aminte pentru a descifra mesajul textului. C\u0103ci, preg\u0103tind pentru tipar o impresionant\u0103 edi\u0163ie a unui tratat istoric intitulat Istoria asediului Lisabonei, corectorul Raimundo Silva, angajat de ani de zile la o mare editur\u0103, decide s\u0103 fac\u0103 o modificare: mai precis, s\u0103 adauge cuv\u00e2ntul \u201eNu\u201c, tocmai \u00een momentul-cheie \u00een care era a\u015fteptat r\u0103spunsul crucia\u0163ilor la solicitarea portughezilor. Prin urmare, \u00een noua istorie astfel publicat\u0103, crucia\u0163ii nu contribuie la eliberarea Lisabonei, rolul de a rec\u00e2\u015ftiga ora\u015ful revenind exclusiv armatei na\u0163ionale. Dup\u0103 descoperirea gravei sale abateri de la normele deontologiei profesionale, editura decide s\u0103 \u0163in\u0103 seama de anii pe care Raimundo Silva \u00eei dedicase activit\u0103\u0163ii de corector, a\u015fa \u00eenc\u00e2t el nu este concediat, ci doar pus sub atenta observa\u0163ie a unui coordonator, Maria Sara. Iar aceasta, fascinat\u0103 de gestul temerarului care \u00ee\u015fi riscase slujba modific\u00e2nd originalul, \u00eei ofer\u0103 \u015fansa de a scrie propria sa variant\u0103 a recuceririi ora\u015fului, astfel lu\u00e2nd na\u015ftere, pe de o parte, cea dint\u00e2i crea\u0163ie (de ast\u0103 dat\u0103, una fic\u0163ional\u0103, nu istoric\u0103!) a lui Silva, intitulat\u0103, iar acum nu mai este deloc o surpriz\u0103, Istoria asediului Lisabonei, dar \u015fi o frumoas\u0103 poveste de dragoste \u00eentre Raimundo \u015fi Maria.
\nAp\u0103rut\u0103 \u00een anul 1989, cartea lui Jos\u00e9 Saramago (purt\u00e2nd, ca \u00eentr-un infinit joc al reduplic\u0103rilor \u015fi oglindirilor, titlul Istoria asediului Lisabonei) aduce \u00een prim-plan complicata rela\u0163ie \u00eentre realitate \u015fi fic\u0163iune, prin intermediul raportului stabilit \u00eentre domeniul istoric \u015fi cel literar. C\u0103ci, a\u015fa cum spunea scriitorul, \u201epe c\u00e2nd \u00een documentul istoric cititorul are tendin\u0163a s\u0103 cread\u0103 prea mult, \u00een textul literar acela\u015fi cititor manifest\u0103 aplecarea de a crede prea pu\u0163in\u201c. Prin urmare, transform\u00e2ndu-\u015fi personajul, corectorul Raimundo Silva, din cititor \u00een autor, Saramago discut\u0103, implicit, \u015fi noile dimensiuni pe care vechiul pact de lectur\u0103 le prime\u015fte \u00een perioada contemporan\u0103. \u00cen plus, scriitorul construie\u015fte \u015fi \u00een aceast\u0103 crea\u0163ie a sa un univers prin excelen\u0163\u0103 livresc, labirintic-borgesian \u00een cel mai bun \u015fi mai complet sens al termenului, cartea de fa\u0163\u0103 cuprinz\u00e2nd trimiteri directe sau aluzii la mari nume ale literaturii universale. C\u0103ci, de\u015fi Fernando Pessoa e o singur\u0103 dat\u0103 men\u0163ionat \u00een Istoria asediului Lisabonei (avem \u00een vedere romanul lui Saramago!), Raimundo Silva, prin munca sa de modest func\u0163ionar solitar, dar deopotriv\u0103 prin preocup\u0103rile literare \u015fi, mai cu seam\u0103, prin permanenta medita\u0163ie asupra problemelor culturii occidentale (\u015fi nu numai) reprezint\u0103 o replic\u0103 \u00een cheie ironic-postmodern\u0103 la figura lui Bernardo Soares, semi-heteronimul pessoan, desemnat drept autor al tulbur\u0103toarei C\u0103r\u0163i a nelini\u015ftirii. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, atmosfera din romanul lui Saramago \u2013 \u00eentotdeauna excelent creionat\u0103 \u015fi fix\u00e2nd pentru totdeauna datele \u015fi locurile esen\u0163iale ale unei Lisabone imposibil de uitat \u2013, ca \u015fi tehnica digresiv\u0103 reprezint\u0103 un ecou al drumurilor lui Pessoa-Soares printr-un ora\u015f care \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie simplu cadru exterior de desf\u0103\u015furare a ac\u0163iunilor, devenind veritabil peisaj sufletesc, romancierul portughez demonstr\u00e2nd o uluitoare capacitate, oarecum \u00eenrudit\u0103 cu cea a lui William Blake, de a \u00eenregistra lucrurile din jur nu doar privindu-le, ci contempl\u00e2ndu-le \u015fi observ\u00e2ndu-le, astfel, subtilit\u0103\u0163ile \u015fi profunzimea neb\u0103nuite adesea. \u00cen parantez\u0103 fie spus, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 unul dintre cele mai reu\u015fite romane ale lui Saramago este Anul mor\u0163ii lui Ricardo Reis, axat pe existen\u0163a fic\u0163ional\u0103 a unuia dintre heteronimii lui Fernando Pessoa. Apoi, permanentul dialog al prezentului cu trecutul \u015fi asumarea mo\u015ftenirii culturale arabe ca f\u0103c\u00e2nd parte din tezaurul cultural-identitar al \u00eentregii Peninsule Iberice trimit la opera spaniolului Juan Goytisolo, care \u00een Juan f\u0103r\u0103 de \u0163ar\u0103 \u015fi Carte de identitate a abordat teme \u00eenrudite.
\nCorectori, cititori, autori<\/strong>
\nConsiderat de Harold Bloom \u201etextul cel mai fermec\u0103tor al lui Saramago\u201c, Istoria asediului Lisabonei e \u015fi o extraordinar\u0103 \u00eencercare din partea autorului de a demonstra c\u0103 orice istorie este o fic\u0163iune, Saramago duc\u00e2nd mai departe afirma\u0163ia lui Emerson conform c\u0103reia nu exist\u0103 istorie, ci doar biografie, dar \u015fi convingerea lui Oscar Wilde c\u0103 cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 de critic\u0103 e autobiografia ce reu\u015fe\u015fte s\u0103 evite vulgaritatea.
\n\u00cen plus, corectorul Raimundo Silva, pe m\u0103sur\u0103 ce se transform\u0103 \u00een autor, este cuprins de dilema statutului existen\u0163ial \u015fi are revela\u0163ia contur\u0103rii extreme a propriei identit\u0103\u0163i \u00een raport cu istoria na\u0163iunii sale (pe care o poveste\u015fte tot el). Antrenat \u00een demersurile de documentare \u00een vederea relat\u0103rii personale a cuceririi Lisabonei de c\u0103tre portughezi, Silva descoper\u0103 c\u0103 tr\u0103ie\u015fte la grani\u0163a deconcertant\u0103 dintre afar\u0103 \u015fi \u00een\u0103untru. C\u0103ci imobilul unde locuie\u015fte e situat pe amplasamentul unei foste por\u0163i a ora\u015fului, dat\u00e2nd din epoca medieval\u0103, iar Raimundo simte c\u0103 el \u00eensu\u015fi se pozi\u0163ioneaz\u0103 cumva la mijloc, \u00eentre dou\u0103 lumi, trecut \u015fi prezent, cunoscut \u015fi necunoscut; vechea poart\u0103 nu e, deci, simplu prag, ci \u015fi o invita\u0163ie spre dep\u0103\u015firea imanentului pentru a p\u0103trunde \u00eentr-o metadimensiune, unde legile consacrate ale spa\u0163iului \u015fi timpului nu mai func\u0163ioneaz\u0103: \u201e\u015fi pentru prima dat\u0103 are o luminoas\u0103 revela\u0163ie, locuie\u015fte exact pe locul unde, odinioar\u0103, se deschidea poarta Alfofa, dac\u0103 \u00een interior sau \u00een afar\u0103, azi nu mai putem afla\u201c. Pozi\u0163ia aceasta ambigu\u0103 d\u0103 na\u015ftere unor supozi\u0163ii privind statutul dilematic pe care \u00eensu\u015fi Raimundo Silva \u00eel va adopta \u00een iminentul asediu al Lisabonei, evenimentul pe care \u00eel relateaz\u0103 \u00een propria carte, fiind greu de stabilit dac\u0103 el e prin excelen\u0163\u0103 asediatorul sau dimpotriv\u0103, devine treptat asediatul. Totu\u015fi, nici naratorul, nici personajul nu par dispu\u015fi a clarifica evenimentul, l\u0103s\u00e2nd cititorul s\u0103 descopere noua dimensiune a protagonistului, zbaterea sa dramatic\u0103 \u00eentre dou\u0103 dimensiuni compensatorii, f\u0103r\u0103 posibilitatea unei situ\u0103ri de o parte sau de alta.
\nDocument\u00e2ndu-se pentru a putea construi la nivel textual versiunea sa asupra asediului Lisabonei, Raimundo Silva \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 se g\u0103se\u015fte \u00een imposibilitatea funciar\u0103 de a crede adev\u0103rurile cuprinse \u00een tratatele de istorie: \u201eCorectorul, trebuie s\u0103 spunem, nu crede o boab\u0103 din ce-i citesc ochii, \u00eei prisose\u015fte scepticismul\u201c. Prin urmare, el va re-crea istoria portughez\u0103, neg\u00e2nd eviden\u0163a istoric\u0103 a ajutorului crucia\u0163ilor la cucerirea ora\u015fului, at\u00e2t \u00een opera istoric\u0103 pe care o modific\u0103, periclit\u00e2ndu-\u015fi serviciul, c\u00e2t \u015fi \u00een propria sa lucrare (o fic\u0163iune), pe care o definitiveaz\u0103 \u2013 dar, esen\u0163ial, numai dup\u0103 ce deja distorsionase adev\u0103rul oficial. Saramago e convins el \u00eensu\u015fi c\u0103 adev\u0103rul este plural, const\u00e2nd \u00eentr-o serie de adev\u0103ruri, ce pot fi exprimate \u00een func\u0163ie de perspectiva narativ\u0103, realiz\u00e2nd concomitent capacitatea textului literar de a deveni text istoric, tocmai prin caracteristicile sale de a fi fic\u0163iune: \u201edup\u0103 un timp tot se va g\u0103si careva s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 aceste lucruri s-ar fi putut spune sau pl\u0103smui, \u015fi odat\u0103 pl\u0103smuite, istoriile ajung s\u0103 fie mai adev\u0103rate dec\u00e2t \u00eent\u00e2mpl\u0103rile adev\u0103rate pe care le povestesc\u201c.
\nPortugalia \u2013 trecut, prezent, literatur\u0103<\/strong>
\nS-a observat \u00eens\u0103 prea pu\u0163in c\u0103, \u00een afara noii ecua\u0163ii pe care o stabile\u015fte \u00eentre trecut \u015fi prezent, \u00eentre fic\u0163iune \u015fi realitate, \u00eentre adev\u0103rul istoric \u015fi cel literar, Jos\u00e9 Saramago recite\u015fte, \u00een felul s\u0103u, \u00een Istoria asediului Lisabonei, unul dintre marile romane din spa\u0163iul cultural portughez, \u015fi anume Ilustra Cas\u0103 Ramires, al lui E\u00e7a de Queiroz, text ap\u0103rut \u00een anul 1900, dar dep\u0103\u015find cu mult cadrul realismului care domina estetica epocii. Protagonistul lui Saramago, corectorul, devine un veritabil dublu al lui Gon\u00e7alo, din cartea lui E\u00e7a de Queiroz. Ca \u015fi acela, Raimundo Silva demareaz\u0103 scrierea unui text \u2013 care, chiar dac\u0103 e fic\u0163iune, se nume\u015fte, fie \u015fi formal, \u201eistorie\u201c. E adev\u0103rat c\u0103 Gon\u00e7alo privea istoria pe care o elabora cu toat\u0103 seriozitatea \u015fi se implica total \u00een acest demers, \u00eens\u0103, la fel ca \u015fi Raimundo, intuia c\u0103, \u00een ciuda aparen\u0163ei \u015ftiin\u0163ifice a discursului istoric, ceva va r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna imposibil de spus la acel nivel. Cartea lui Saramago se transform\u0103, deci, pe nesim\u0163ite, \u00een palimpsest postmodern, c\u00e2t\u0103 vreme re\u0163eaua textual\u0103 (fie ea istoric\u0103 sau strict fic\u0163ional\u0103) e cea care configureaz\u0103 identitatea lusitan\u0103, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 scriitorul demonstr\u00e2nd cum func\u0163ioneaz\u0103 uzul \u2013 \u015fi abuzul… \u2013 al\/asupra istoriei, ori cum se structureaz\u0103 imagina\u0163ia istoric\u0103. Sigur c\u0103 Raimundo se dovede\u015fte a fi, pe parcurs, \u015fi inversul prin excelen\u0163\u0103 al lui Gon\u00e7alo: pentru el, istoria e \u00een primul r\u00e2nd efort de imaginare, iar nu de documentare, corectorul reduc\u00e2nd chiar, pe alocuri, domeniul istoric, la nivelul de efect retorico-stilistic, ini\u0163iativ\u0103 pe care, \u00een pofida intui\u0163iilor sale, care se situau mult deasupra epocii pe care o reprezenta, Gon\u00e7alo nu ar fi putut-o avea. C\u0103ci Gon\u00e7alo prefer\u0103 raportarea la trecut \u015fi \u00eenvestirea acestuia cu semnifica\u0163ii profunde, \u00een vreme ce Raimundo, tr\u0103ind \u00eentr-o epoc\u0103 a scepticismului \u015fi a permanentei reevalu\u0103ri (sceptice), privilegiaz\u0103 prezentul \u2013 numai c\u0103 ia, fa\u0163\u0103 de acesta, \u015fi necesara distan\u0163\u0103 ironic\u0103. Dar leg\u0103tura textual\u0103 dintre aceste personaje e p\u0103strat\u0103 mereu, c\u0103ci apartamentul cu balcon al lui Raimundo, situat, a\u015fa cum este, pe locul fostei por\u0163i Alfofa, e \u015fi replica lui Saramago la Turnul lui Gon\u00e7alo din romanul lui E\u00e7a de Queiroz.
\nTrecutul \u2013 literar \u015fi istoric \u2013 devine prezent prin intermediul mecanismelor fic\u0163iunii, iar Raimundo Silva e realmente \u201eregele lumii\u201c \u2013 a\u015fa cum se visa, scriind o istorie, \u00eensu\u015fi Gon\u00e7alo: corectorul lui Saramago st\u0103p\u00e2ne\u015fte, ca orice autentic creator, propria lume fic\u0163ional\u0103, \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic f\u0103r\u0103 voia lui. Iar fic\u0163ionaliz\u00e2nd istoria \u2013 pe care o considera deja o fic\u0163iune \u2013 Raimundo e, succesiv, orgoliosul Rege Afonso Henriques, Mogueime cel \u00eendr\u0103gostit de Ouroana, sau Mem Rodrigues. Jos\u00e9 Saramago reu\u015fe\u015fte, \u00een acest fel, s\u0103 configureze propriul discurs romanesc miz\u00e2nd mult pe tehnici ale interactivit\u0103\u0163ii \u015fi eviden\u0163iind mereu importan\u0163a realit\u0103\u0163ilor alternative. Lumea devine un imens spa\u0163iu (cadru?) de joc, iar personajul central, la fel ca \u015fi cititorul, trebuie s\u0103 se integreze \u00een aceast\u0103 nou\u0103 realitate \u2013 care este, desigur, cea a lecturii \u015fi recept\u0103rii active a sensurilor unui text de o asemenea factur\u0103. \u00cen plus, toate aceste jocuri cu realit\u0103\u0163ile alternative sau, alteori, cu cele concomitent \u201ereale\u201c, (trans)puse \u00een planul fic\u0163iunii, dezv\u0103luie \u015fi evolu\u0163ia iubirii dintre Raimundo \u015fi Maria Sara, care porne\u015fte, iar Saramago nu ne las\u0103 nici o clip\u0103 s\u00e3 uit\u0103m asta, de la pretextul unei c\u0103r\u0163i citite de am\u00e2ndoi: Istoria asediului Lisabonei \u2013 replic\u0103 (din nou ironic-postmodern\u0103, cum altfel…) la celebra carte citit\u0103, \u00een Infernul lui Dante, de Paolo Malatesta \u015fi Francesca da Rimini. Dovad\u0103, dac\u0103 mai era nevoie, a convingerii lui Saramago, pe urmele lui Mallarm\u00e9, c\u0103 lumea exist\u0103 pentru a sf\u00e2r\u015fi \u00eentr-o carte frumoas\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Istoria asediului Lisabonei, traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Mioara Caragea, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2014   \u201eSingura datorie pe care o avem fa\u0163\u0103 de istorie este s\u0103 o rescriem.\u201c (Oscar Wilde) \u00cen anul 1147, sub conducerea Regelui Afonso Henriques \u015fi cu ajutorul armatei cruciate pornite spre locurile sfinte, portughezii recuceresc Lisabona, eliber\u00e2nd-o de mauri.… Cite\u0219te mai mult »Jos\u00e9 Saramago Istorie, lectur\u0103, literatur\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14741,2718,14742],"class_list":["post-23933","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istoria-asediului-lisabonei","tag-jose-saramago","tag-traducere-mioara-caragea"],"views":1365,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23933","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23933"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23933\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23934,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23933\/revisions\/23934"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23933"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23933"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23933"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}