{"id":23923,"date":"2015-07-12T16:38:00","date_gmt":"2015-07-12T14:38:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23923"},"modified":"2015-07-12T16:38:00","modified_gmt":"2015-07-12T14:38:00","slug":"darul-lacrimilor-cannes-2015","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/darul-lacrimilor-cannes-2015\/","title":{"rendered":"Darul lacrimilor. Cannes 2015"},"content":{"rendered":"

Am scris nu de pu\u0163ine ori cu p\u0103cat, recunosc. Atunci c\u00e2nd, fiind eu mai sentimental\u0103, i-am v\u0103zut pe colegii mei de breasl\u0103 \u00een chip de stane de piatr\u0103, naturi nefericite sau pervertite de t\u0103v\u0103lugul meseriei, incapabili s\u0103 le scape o lacrim\u0103. Emo\u0163iona\u0163i s-a mai \u00eent\u00e2mplat s\u0103-i v\u0103d, sau mi-am dat seama din cronici dac\u0103 \u015fi c\u00e2t au fost de tulbura\u0163i, dar s\u0103 am \u00een fa\u0163a ochilor at\u00e2tea r\u00e2nduri despre lacrimi, despre \u00eenfr\u0103\u0163irea prin pl\u00e2ns, ca \u00een orele de dup\u0103 proiec\u0163ia filmului lui Moretti Mia madre , m\u0103rturisesc c\u0103 nu, \u00een cei dou\u0103zeci de ani de c\u00e2nd vin la Cannes. Am tr\u0103it prea mult cu sentimentul c\u0103, \u00eentr-o mare pia\u0163\u0103 public\u0103 a\u015fa cum este festivalul, a c\u0103rui mitologie \u00ee\u015fi \u00eentinde faldurile spectaculoase peste ceea ce ar fi m\u0103rturisirea unei omene\u015fti emo\u0163ii, nu este de bon ton s\u0103 te ar\u0103\u0163i vulnerabil. Un critic, chiar dac\u0103 mai pl\u00e2nge, trebuie s\u0103 o fac\u0103 pe ascuns, a\u015fa cum nu se cuvine ca o doamn\u0103 s\u0103 declare \u00een lume c\u0103 ador\u0103 varza. Doar de asta am venit aici, s\u0103 tragem la galere, dac\u0103 se poate \u00eencrunta\u0163i, mult prea absorbi\u0163i de treburi majore. Dup\u0103 ce am scris la cald despre Mia madre, m-am \u00eentrebat dac\u0103 nu cumva am fost prea patetic\u0103 atunci c\u00e2nd aminteam c\u0103, dup\u0103 pierderea unui p\u0103rinte, ai sentimentul c\u0103 noi, fiicele, fiii, am r\u0103mas, f\u0103r\u0103 ocrotire, \u00een linia \u00eent\u00e2i. Sau, dac\u0103 nu cumva am exagerat, fiind o prea mare iubitoare a cinematografului \u015fi a personajului Nanni Moretti. C\u00e2nd am citit pagina lui Jacques Mandelbaum din Le Monde, intitulat\u0103 sugestiv Abemus Palmam, \u015fi mai ales finalul, mi-am zis c\u0103 nu am de ce s\u0103 m\u0103 simt st\u00e2njenit\u0103. Un b\u0103rbat a pl\u00e2ns chiar mai mult dec\u00e2t mine. Nu-l cred un om slab, \u00een schimb sunt \u015fi mai convins\u0103 de for\u0163a filmului lui Moretti, de puterile marelui cinematograf, atunci c\u00e2nd ne este dat s\u0103-l \u00eent\u00e2lnim. \u201eMia madre este acea oper\u0103 pascalian\u0103 care ne \u00eengroap\u0103 mama, \u00een care vede\u0163i cum ne pleac\u0103 \u015fi copiii, care v\u0103 face s\u0103 v\u0103 \u00eendoi\u0163i de tot ceea ce crede\u0163i c\u0103 a\u0163i realizat \u00eentr-o via\u0163\u0103, care ne aminte\u015fte c\u00e2t de mult ne \u00eemp\u0103c\u0103m cu timpul care ne deposedeaz\u0103. Un astfel de film ne d\u0103, ca s\u0103 spun a\u015fa, ora mor\u0163ii \u015fi, \u00een a\u015fteptarea ei, ne tulbur\u0103, dar ne \u015fi men\u0163ine vii. Folosul artei, marea \u00eentrebare a cinematografului morettian este, astfel, demonstrat\u0103.\u201c \u00cenl\u0103n\u0163uiesc acest pasaj de un altul, din Lib\u00e9ration de data aceasta: \u201eCinematograful s\u0103u (al lui Moretti), chiar c\u00e2nd \u00eel credeam \u00een\u0163epenit \u00een ticuri de vulpe b\u0103tr\u00e2n\u0103, continu\u0103 s\u0103 evolueze \u015fi arta sa f\u0103r\u0103 fisur\u0103 \u00eenlocuie\u015fte aici toate i\u0163ele melodramei. Dac\u0103 am pl\u00e2ns, nu am pl\u00e2ns numai ca orice copil care \u00ee\u015fi regret\u0103 mama, ci \u015fi pentru a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi ceva care nu se \u00een\u0163elege de la sine: absen\u0163a care ne a\u015fteapt\u0103 de acum \u00eencolo \u015fi f\u0103g\u0103duin\u0163a unui sf\u00e2r\u015fit\u201c. Astfel de r\u00e2nduri spun multe \u015fi despre altceva, cum se ia temperatura mereu schimb\u0103toare a unui festival, \u015fi despre cum ne-am putea am\u0103gi, auzind, \u00een vis, fo\u015fnetul unei ramuri de palmier.
\nChiar a\u015fa, Habemus palmam? Da, mul\u0163i am crezut c\u0103 Nanni Moretti va intra \u00een clubul de\u0163in\u0103torilor a dou\u0103 Palme d\u2019Or (prima \u00een 2001, pentru La stanza del figlio), p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele zile, c\u00e2nd unele zvonuri despre preferin\u0163ele juriului au \u00eenceput s\u0103 ne pun\u0103 pe g\u00e2nduri. Ne hr\u0103nea speran\u0163a nu numai intensitatea \u015fi amploarea filmului, ci, subteran, \u015fi simetria sentimentelor. \u00cen Camera fiului \u2013 desp\u0103r\u0163irea tragic\u0103 de un copil adus p\u00e2n\u0103 \u00een pragul vie\u0163ii de adolescent. Acum \u2013 desp\u0103r\u0163irea de mam\u0103, pe care o \u00eendur\u0103m cu to\u0163ii, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Dac\u0103 cineastul italian ar fi dat cale liber\u0103 melodramei, probabil c\u0103 lumea ar fi r\u0103mas \u00een cel mai bun caz nep\u0103s\u0103toare. Sau cu un z\u00e2mbet ironic ag\u0103\u0163at \u00een col\u0163ul gurii. Am fost departe de a\u015fa ceva. Mama mea, \u00een mod cert una dintre crea\u0163iile de v\u00e2rf ale lui Moretti, este filmul acelui lung adio pentru care nu suntem niciodat\u0103 preg\u0103ti\u0163i. Mereu avem sentimentul, poate chiar convingerea u\u015furatic\u0103 a unui timp care ne mai st\u0103, h\u0103t, \u00een fa\u0163\u0103, iar c\u00e2nd ireparabilul se produce, ne d\u0103m seama c\u00e2te lucruri au r\u0103mas nespuse \u00eentre mame, fii sau fiice. Pe chipul mereu nelini\u015ftit al eroinei, neodihnite de zile \u00eentregi, o regizoare aflate \u00een plin\u0103 nebunie a turnajului unui film politic, pe deasupra \u015fi cu un star american, se tot adun\u0103 grijile meseriei \u015fi teama de a nu o ajunge vestea trist\u0103 pe care, totu\u015fi, se a\u015fteapt\u0103 s\u0103 o primeasc\u0103 de la spitalul unde se afl\u0103 mama. Nu ne este greu s\u0103 ghicim \u00een Margherita din film (actri\u0163a Margherita Buy) un alter ego al lui Nanni Moretti, al c\u0103rui cinematograf se define\u015fte \u015fi printr-o component\u0103 autobiografic\u0103, dar care, de data aceasta, a vrut s\u0103 se ascund\u0103 \u00een spatele unei femei. La conferin\u0163a de pres\u0103 ne-a explicat \u015fi de ce. Rolul a fost conceput de la bun \u00eenceput pentru actri\u0163\u0103. Cum \u015fi-a dorit s\u0103 fac\u0103 haz de necaz pe seama \u015ftiutelor sale nevroze de cineast, dac\u0103 ar fi fost \u015fi interpret, \u00eenc\u0103rc\u0103tura comic\u0103 a stilului s\u0103u ar fi dezechilibrat povestea. Pericolul era mare, dac\u0103 avem \u00een vedere \u00eentret\u0103ierea de planuri: realitate, fic\u0163ionarea realit\u0103\u0163ii prin intermediul \u00abfilmului din film\u00bb, amintiri. Tempoul povestirii este tempoul st\u0103rilor eroinei, toate greu de controlat. Filmul regizoarei de pe ecran, chinuit, blocat de tot felul de piedici, dar \u015fi de incapacitatea ei de a le gestiona, nu trebuia s\u0103 aib\u0103 alura \u00e0 la Moretti \u015fi \u00een acest pariu emo\u0163ional paroxistic se afl\u0103, cred, frumuse\u0163ea crea\u0163iei numite, simplu, Mia madre \u2013 Mama mea. \u00cen filmul lui Moretti, cu toat\u0103 agita\u0163ia navetei platou \u2013 spital, lumina vine tocmai din preajma minunatului personaj al mamei bolnave (Giulia Lazzarini), care, parc\u0103, nu \u015fi-a terminat tot ceea ce avea de f\u0103cut pe aceast\u0103 lume. Uneori, memoria \u00eei joac\u0103 feste, ca oric\u0103rui b\u0103tr\u00e2n, dar \u00eenc\u0103 o mai poate \u00eenv\u0103\u0163a limba latin\u0103 pe nepoata ei, \u00eenc\u0103 o mai s\u00e2c\u00e2ie diferitele categorii de articole gramaticale. Oric\u00e2t am vrea s\u0103 nu c\u0103dem victime ale ata\u015famentului paseist, undeva, \u00een \u0163es\u0103tura at\u00e2t de laborioas\u0103 a filmului (cineastul a lucrat cu cinci co-scenari\u015fti ) s-a strecurat \u015fi plec\u0103ciunea \u00een fa\u0163a unei anumite genera\u0163ii de mame de alt\u0103dat\u0103, \u201ede mod\u0103 veche\u201c, admirabile \u00een pis\u0103logeala \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea lor. \u015ei pentru c\u0103 a \u0163inut s\u0103 nu-\u015fi arate col\u0163ii, cum spuneam, sentimentalismul neclintit la p\u00e2nd\u0103, Moretti a n\u0103scocit un personaj fabulos, starul american ales de Margherita, eroina regizoare, pentru a fi patronul din pelicula pe cale s\u0103 se nasc\u0103, interpretat de John Turturro. Vedeta este irezistibil\u0103 \u00een cabotinismul \u015fi \u00een fanfaronada ei. Se laud\u0103 c\u0103 a lucrat cu Stanley, a se citi Kubrick, strig\u0103 \u00een gura mare tot ce \u015ftie din cinematografia italian\u0103, adic\u0103 nume de mari autori, Antonioni, Rossellini, Fellini, recit\u0103 textul celebrei reclame a acestuia din urm\u0103, \u201eBevete piu latte\u201c. Nu este \u00een stare, \u00een schimb, spre disperarea echipei, s\u0103 \u00eenve\u0163e patru r\u00e2nduri de dialog. \u015ei totu\u015fi, \u00een acest joc \u00een care pl\u00e2nsul \u015fi r\u00e2sul \u00ee\u015fi cedeaz\u0103 ritmic locul, unui astfel de personaj \u00eei \u00eencredin\u0163eaz\u0103 Moretti o replic\u0103 definitorie: \u201eVreau s\u0103 plec de aici \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een realitate\u201c \u2013 anun\u0163\u0103 starul. Chinurile platoului, lucrul cu o regizoare h\u0103r\u0163uit\u0103 de spectrul mor\u0163ii mamei \u015fi dezordinea fatal\u0103 a na\u015fterii unui film doboar\u0103 chiar \u015fi o natur\u0103 necutreierat\u0103 de mari \u00eentreb\u0103ri. Care realitate? Cea de dincolo de film. Altfel spus, de dincolo de iluziile, minciuna \u015fi derizoriul cinematografului. Niciodat\u0103 nu a fost Nanni Moretti at\u00e2t de crud cu filmul. Dup\u0103 ce ne-a p\u0103c\u0103lit, \u00een primele cadre, cu o demonstra\u0163ie a muncitorilor protestatari, scen\u0103 cu totul plauzibil\u0103, de altfel, \u00eentr-o poveste semnat\u0103 de cineastul italian, numai c\u0103 aici era turnat\u0103 pentru uzul \u201efilmului din film\u201c, ne descump\u0103ne\u015fte de-a binelea. Ironicul Moretti ne avertizeaz\u0103 discret: Nu trebuie s\u0103-i cerem prea mult cinematografului. Nu \u015ftim cu ce r\u0103m\u00e2nem. \u00cen Italia, unde premiera a avut loc \u00eenaintea deschiderii Cannes-ului, nu s-a bucurat de o primire favorabil\u0103. Nimeni nu este profet \u00een \u0163ara lui. Acolo, a\u015fa cum ne-a m\u0103rturisit \u015fi autorul, judec\u0103\u0163ile despre cineastul Moretti se interfereaz\u0103 cu cele despre op\u0163iunile sale politice militante. C\u00e2nd a b\u0103tut ceasul palmaresului, italienii au c\u0103zut \u00eentr-o \u201egrande amarezza\u201c: Trebuia s\u0103 fie anul Italiei \u015fi, \u00een schimb, 2015 va fi amintit ca anul Fran\u0163ei.
\n2015 va r\u0103m\u00e2ne, cred, \u015fi ca un an al mamelor. Am v\u0103zut, onoarea deschiderii a avut-o filmul La t\u00eate haute, cu un fiu rebel \u015fi o mam\u0103 bezmetic\u0103. Umbrele personajului au trecut \u015fi prin alte filme, din competi\u0163ie sau din afara ei (Louder Then Bombs, Marguerite et Julien, Ingrid Bergman \u2013 Cu propriile ei cuvinte), dar cele mai a\u015fteptate au fost peliculele structurate \u00een jurul figurii materne. Probabil c\u0103 al doilea ca \u00eentindere epic\u0103 a fost O poveste despre dragoste \u015fi \u00eentuneric, ecranizarea actri\u0163ei israelo-americane convertite la regie, Natalie Portman. M-am dus cu inima str\u00e2ns\u0103. Port prea mult \u00een mine cople\u015fitorul roman al lui Amos Oz pentru a nu fi tremurat la g\u00e2ndul acestui aproape nes\u0103buit proiect. \u015ei \u00eenc\u0103 unul de debut! Mare dezam\u0103gire! P\u0103cat c\u0103 marele scriitor nu a avut puterea s\u0103 se opun\u0103 unei astfel de \u00eentreprinderi. O ilustrare cum nu se poate mai plat\u0103 a unor momente din carte, vizualizate sau de cele mai multe ori telefonate, cu inten\u0163ia ne\u00eendoielnic\u0103 de a valorifica actri\u0163a, care este \u015fi interpreta nefericitei mame a scriitorului, Fania Klausner, personaj pe care ecranul nu-l p\u0103r\u0103se\u015fte nicio clip\u0103. Adic\u0103 exact ceea ce nu se petrece \u00een carte, acolo unde, de at\u00e2tea ori, absen\u0163a mamei induce fiorul unei irepresibile nostalgii. Am citit c\u0103 singura condi\u0163ie a lui Amos Oz, de-a lungul tratativelor sale cu Natalie Portman, a fost s\u0103 nu-l \u00eentrebe nimic despre motivul sinuciderii mamei sale. Iar proasp\u0103ta autoare numai asta face de-a lungul decup\u0103rii fragmentelor din roman. S\u0103 ne sileasc\u0103 s\u0103 spunem pe nume cauzelor. Am \u00eendr\u0103znit s\u0103 scriu, prin toate cele de mai sus, c\u0103 anul acesta Cannes-ul nu s-a ferit s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Poate unii vor spune c\u0103 am cam exagerat. Ei bine, criticul Deborah Young de la Hollywood Reporter tocmai asta repro\u015fa filmului Nataliei Portman: nu i-a smuls nicio lacrim\u0103. Exist\u0103 c\u0103r\u0163i de care cinematograful nu ar trebui s\u0103 se ating\u0103.<\/p>\n

\"cinema\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am scris nu de pu\u0163ine ori cu p\u0103cat, recunosc. Atunci c\u00e2nd, fiind eu mai sentimental\u0103, i-am v\u0103zut pe colegii mei de breasl\u0103 \u00een chip de stane de piatr\u0103, naturi nefericite sau pervertite de t\u0103v\u0103lugul meseriei, incapabili s\u0103 le scape o lacrim\u0103. Emo\u0163iona\u0163i s-a mai \u00eent\u00e2mplat s\u0103-i v\u0103d, sau mi-am dat seama din cronici dac\u0103 \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Darul lacrimilor. Cannes 2015<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563,14735,6652],"class_list":["post-23923","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015","tag-film-mia-madre","tag-nanni-moretti"],"views":1261,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23923","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23923"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23923\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23925,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23923\/revisions\/23925"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23923"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23923"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23923"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}