Ca eseist, Dumitru Radu Popescu a creat o nou\u0103 specie a genului. C\u00e2nd fac aceast\u0103 afirma\u0163ie nu am \u00een vedere doar formulele abordate, cum este cea epistolar\u0103, ci mai ales un anumit specific ce \u0163ine de substan\u0163a \u015fi atmosfera eseurilor sale, dar \u015fi de stilul \u015fi discursul literalmente inconfundabile. Primul \u015fi cel mai simplu lucru care \u00ee\u0163i vine \u00een minte la lectura \u015fi relectura lor este acela c\u0103 sunt proze nonfictive, dar \u00een care fic\u0163iunea are totu\u015fi un rol \u00eensemnat. Dumitru Radu Popescu nu trateaz\u0103 teme \u015fi subiecte, ci le inventeaz\u0103 trat\u00e2ndu-le. Fapt este c\u0103 \u00een eseurile sale se reg\u0103sesc \u015fi se completeaz\u0103 prozatorul cu arta sa portretistic\u0103, dramaturgul cu \u015ftiin\u0163a dialogului \u015fi sim\u0163ul spectacolului, poetul, memorialistul, jurnalistul. Altminteri, Dumitru Radu Popescu configureaz\u0103 \u015fi \u00een nara\u0163iunile eseistice universuri care sunt, \u00een fond, perfect congruente cu cele din romanele, nuvelele sau piesele sale de teatru. Cu o imagina\u0163ie prodigioas\u0103, el convoac\u0103 \u00een textele eseistice \u2013 iar bibliografia sa cuprinde c\u00e2teva volume de asemenea scrieri \u2013 pe eroii literaturii \u015fi artei, pe cei ai istoriei \u015fi mitologiei, \u00eentr-un mod \u00een care ne face s\u0103-i sim\u0163im mai contemporani dec\u00e2t contemporanii no\u015ftri. \u00cei pune, a\u015fa-zic\u00e2nd, la treab\u0103 pentru a ne revela mai bine condi\u0163ia, condi\u0163ia uman\u0103, \u015fi existen\u0163a tragic\u0103: \u201eDac\u0103 am lua \u00een c\u0103tare via\u0163a \u015fi opera protop\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri \u2013 numele lor fie ve\u015fnic binecuv\u00e2ntat! \u2013 am ajunge lesne la concluzia c\u0103 \u00een biografia lor zbuciumat\u0103 exist\u0103 c\u00e2teva clipe tragice \u2013 de iluminare \u015fi \u00eentunecare a min\u0163ii! \u2013 chiar \u00eenainte de \u00eemplinirea pedepsei… Ne-am referi doar la trei momente de r\u0103scruce din via\u0163a \u015fi opera lor: unu, dialogul cu \u015farpele, petrecut chiar \u00eenainte de vreo convorbire dintre Adam \u015fi Eva, ei put\u00e2nd s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 cuvinte \u00een fericirea paradisiac\u0103 \u00een care respirau aerul ozonat \u015fi plin de miroase ecologice; doi, merele; trei, aruncarea peste p\u00e2rleazul raiului. Patru? Aducerea pe lume a primului om \u2013 ne\u00eentocmit de Dumnezeu! \u2013 Cain, care, desigur, nu putea fi dec\u00e2t un criminal\u201c.
\nPunerea ingenioas\u0103 \u00een rela\u0163ie a personajelor biblice cu cele ale literaturii, asocierile insolite, metaforele marca DRP, unghiurile inedite din care sunt citite, percepute \u015fi comentate mari opere ale literaturii rom\u00e2ne \u015fi universale sunt deopotriv\u0103 revelatoare \u015fi revitalizante: \u201e\u00cen Caragiale \u2013 din care to\u0163i cam provenim \u2013 adev\u0103rul nu are nici o importan\u0163\u0103! De la Spiridon p\u00e2n\u0103 la Jup\u00e2n Dumitrache to\u0163i \u015ftiu cu ce se \u00eendeletnice\u015fte b\u0103iatul de cas\u0103 Chiriac \u2013 varianta d\u00e2mbovi\u0163ean\u0103, mai coapt\u0103, a feciorului din basme, C\u0103t\u0103lin! \u00cen O scrisoare pierdut\u0103 toat\u0103 suflarea omeneasc\u0103 din or\u0103\u015felul de sub munte e la curent cu \u015ftreng\u0103riile galante ale Coanei Zoi\u0163ica! Le cunoa\u015fte p\u00e2n\u0103 \u015fi vicleanul actor Dandanache, venit din Bucure\u015fti! \u015ei? Nimic! Toat\u0103 lumea e fericit\u0103! \u015ei poli\u0163aiul Pristanda d\u0103 comanda: \u00abMuzica! Muzica!\u00bb. Castelul Elsinor dac\u0103 s-ar afla \u00een Valahia, nimeni n-ar muri! To\u0163i ar tr\u0103i ferici\u0163i! Hamlet s-ar c\u0103s\u0103tori cu Ofelia \u015fi, la nunta lui, Polonius, prototipul danez al lui Pristanda-valahul, ar striga fericit: \u00abMuzica! Muzica!\u00bb\u201c.
\nTipologiile \u015fi filia\u0163iile pe care le stabile\u015fte sau numai le sugereaz\u0103 Dumitru Radu Popescu sunt dintre cele mai nea\u015fteptate \u015fi ele incit\u0103 la o nou\u0103 lectur\u0103, stimuleaz\u0103 reflec\u0163ia asupra literaturii fa\u0163\u0103 cu istoria. \u015ei nu numai. Agami\u0163\u0103 Dandanache este \u201eumbra decrepit\u0103 a lui Agamemnon\u201c (personajul lui Homer, bine\u00een\u0163eles!), Trahanache \u2013 \u201ereversul m\u0103l\u0103ie\u0163 \u015fi umbra posomor\u00e2t\u0103 a lui Socrate\u201c, becherul f\u0103r\u0103 nume \u2013 un \u201epersonaj olimpian. Aproape un zeu de D\u00e2mbovi\u0163a\u201c. Eseistul d\u0103 impresia c\u0103 se joac\u0103 cu planurile, cu secolele, cu mileniile, dar \u015fi cu unghiurile, ca un tenismen ori ca un privitor rafinat \u00eentr-o expozi\u0163ie de tablouri sau de sculpturi. Jocul s\u0103u are sens \u015fi este revelator. Din Antichitatea greac\u0103 sare cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een epoca lui Caragiale \u015fi de aici \u00een obsedantul prezent.
\nUn subiect predilect al lui Dumitru Radu Popescu \u00eel constituie miturile na\u0163ionale \u015fi universale. De pild\u0103, mitul sacrificiului, care la Nicolae Labi\u015f, \u00een Moartea c\u0103prioarei, de\u015fi transpus, e drept poetic, \u00een ceea ce eseistul \u015fi analistul fin nume\u015fte via\u0163a profan\u0103, adic\u0103 \u00een realitatea unui anotimp \u015fi a unui timp secetos \u2013 secetos \u015fi istoric, nu doar meteorologic \u2013 nu e deloc cobor\u00e2t \u00een praful istoriei nep\u0103s\u0103toare, cu binecunoscuta expresie a lui Marin Preda, dimpotriv\u0103, prin raportarea la celebre jertfiri \u2013 a anticei Ifigenii, a Anei lui Manole ori a personajului mioritic \u2013 iese \u00eent\u0103rit \u015fi \u00eembog\u0103\u0163it. Dar, se \u00eentreab\u0103 prozatorul, nu cumva c\u0103prioara este ea \u00eens\u0103\u015fi \u201emai mult dec\u00e2t o vietate profan\u0103\u201c, altfel spus nu e ea \u201echiar o zeitate a p\u0103durii, care este jertfit\u0103 pentru via\u0163a p\u0103m\u00e2ntenilor\u201c? Cu alte cuvinte, \u015fi \u00een acest caz, ne afl\u0103m oricum \u00een plin mit: mitul jertfirii zei\u0163elor. \u015ei atunci, mai \u00eentreab\u0103 scriitorul: \u201eOare Nicolae Labi\u015f (n\u0103scut \u00een acela\u015fi an cu DRP \u2013 n.m.) n-a fost o zeitate care a fost jertfit\u0103 pentru rena\u015fterea literaturii rom\u00e2ne?\u201c.
\nDumitru Radu Popescu este, la fel ca al\u0163i importan\u0163i scriitori rom\u00e2ni afirma\u0163i \u00een a doua jum\u0103tate a secolului trecut, un adversar al demitiz\u0103rilor, al complexelor de orice fel \u015fi al prejudec\u0103\u0163ilor care blocheaz\u0103 spiritul. El iube\u015fte literatura rom\u00e2n\u0103 pe toat\u0103 \u00eentinderea ei, de la b\u0103tr\u00e2nii cronicari p\u00e2n\u0103 la cei ce o slujesc \u00een contemporaneitate, \u015fi nu doar o iube\u015fte, ci o retr\u0103ie\u015fte cu voluptate. Unul dintre mesajele ce le desprind din eseurile acestui mare prozator este acela c\u0103 solitudinea scriitorului nu numai c\u0103 nu exclude, dar presupune solidaritatea cu to\u0163i cei care au f\u0103urit cultura \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103. Exemplar\u0103 la Dumitru Radu Popescu, ca \u015fi la Nicolae Breban sau Augustin Buzura, este mai ales solidaritatea cu cei din genera\u0163ia sa \u2013 o genera\u0163ie de crea\u0163ie, cum a definit-o Eugen Simion. Apoi, a\u015fa cum remarca Daniel Cristea-Enache: \u201e\u00cen scrisul s\u0103u implicat, pasionat, aproape coleric, D.R. Popescu ap\u0103r\u0103 cu din\u0163ii cam tot ceea ce ast\u0103zi e negat sau batjocorit: de la miturile na\u0163ionale la ideea na\u0163ional\u0103 \u015fi la patriotismul adev\u0103rat…\u201c. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, tocmai despre miturile na\u0163ionale, at\u00e2t de batjocorite, ca s\u0103 preiau vorba lui Daniel Cristea-Enache, de sfertodoc\u0163ii \u015fi mercenarii din mass-media ori de demitizatorii de serviciu \u015fi \u00een serviciu, Dumitru Radu Popescu a scris eseuri ce ar putea figura \u00een orice antologie a temei. Apoi, clasicii, \u015fi ei oculta\u0163i dup\u0103 marea g\u0103l\u0103gie, a\u015fa cum s-au petrecut lucrurile \u015fi \u00een prima parte a perioadei postbelice, sco\u015fi din manuale, acuza\u0163i c\u0103 au omor\u00e2t \u0163\u0103rani ori c\u0103 au colaborat cu un regim sau altul, \u00eenseamn\u0103 pentru autorul V\u00e2n\u0103torii regale exact ce spunea C\u0103linescu \u00een faimoasa prefa\u0163\u0103 la Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent \u2013 \u201eeternii no\u015ftri p\u0103zitori ai solului ve\u015fnic\u201c. Eseistul formuleaz\u0103 aproape de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd se refer\u0103 la marii scriitori puncte de vedere noi privind opera, biografia \u015fi destinul lor. De exemplu, despre Arghezi: \u2013 \u201eun mare romancier! \u2013 Cimitirul Buna-Vestire care devanseaz\u0103 cu c\u00e2teva decenii proza fantastic\u0103, doldora de un absurd feroce sau luminos, propus\u0103 lumii literare de realismul magic al sud-americanilor \u015fi de c\u00e2\u0163iva europeni… Tot spun \u015fi nu m\u0103 ascult\u0103 nimeni: Arghezi este \u00eentemeietorul teatrului absurdului! Despre omul absurd a vorbit \u015fi \u00eentr-o tablet\u0103 din 1908! Eugen Ionescu, mu\u015ftruluindu-l \u00een Nu, a poposit \u00een teatru dup\u0103 piesele \u00eentr-un act ale titanului de la M\u0103r\u0163i\u015for\u201c.
\nUn scriitor fundamental pentru Dumitru Radu Popescu este Liviu Rebreanu. \u00cen R\u0103scoala, el aude cutremurat corurile, nu mai pu\u0163in r\u0103scolitoare dec\u00e2t cele din tragediile antice. Sunt corurile, s\u0103 le zicem reprezentative, pentru categorii umane \u015fi sociale diferite, clase antagonizate de o istorie ostil\u0103. Se \u00eenfrunt\u0103 s\u00e2ngeros, observ\u0103 Dumitru Radu Popescu, \u00een \u201ecel mai modern roman scris de Liviu Rebreanu\u201c, corul Puterii \u015fi corul \u0163\u0103ranilor. Cei din primul cor erau \u201eie\u015fi\u0163i din stirpea \u0163\u0103ranilor pe care i-au masacrat\u201c \u015fi care \u201eilustrau tragedia unei \u0163\u0103ri f\u0103r\u0103 conduc\u0103tori, sau c\u00e2rmuit\u0103 de ni\u015fte posp\u0103i\u0163i pentru care singura religie \u2013 milenar\u0103, fire\u015fte! \u2013 era crima legalizat\u0103 \u015fi ho\u0163ia neru\u015finat\u0103\u201c. Pro\u015ftii, schi\u0163a de doar c\u00e2teva pagini a lui Rebreanu, este considerat\u0103 de cel ce este el \u00eensu\u015fi autorul unor antologice proze scurte o capodoper\u0103 \u00een care geniul lui Rebreanu a \u201etransformat o posibil\u0103 anecdot\u0103 sem\u0103n\u0103torist\u0103 \u00eentr-o tragedie absurd\u0103\u201c. Citit\u0103 ast\u0103zi cu ochiul proasp\u0103t al prozatorului, ea \u00ee\u015fi dezv\u0103luie o dimensiune protocronic\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201epropune, cu multe decenii \u00eenainte de Godot, Marea A\u015fteptare, \u00een r\u0103scrucea timpurilor, a ie\u015firii din pe\u015ftera unei istorii inferioare \u2013 \u015fi ratarea m\u00e2ntuirii… Godot nu vine, dar ma\u015fin\u0103ria cu aburi parc\u0103 divini (pe care \u00abpro\u015ftii\u00bb au a\u015fteptat-o de cu noapte! \u2013 n.m.) vine \u00een gara din Ardeal \u2013 \u015fi pleac\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se schimbe nimic \u00een via\u0163a celor ce au a\u015fteptat-o cu o evlavioas\u0103 speran\u0163\u0103\u201c.
\n\u00cen \u00eencheierea acestor \u00eensemn\u0103ri, recurg la formula epistolar\u0103 a eseistului. Domnule Dumitru Radu Popescu, referitor la schi\u0163a lui Rebreanu, face\u0163i trimiteri revelatoare, inclusiv la eroi shakespearieni (Regele Lear). Pe mine nu m-a dus mintea at\u00e2t de departe. Pe mine, \u201epro\u015ftii\u201c lui Rebreanu care \u2013 a\u015fa cum spune\u0163i \u2013 \u201enu-\u015fi \u00eentrev\u0103d locul \u00een aceast\u0103 lume \u00een care e\u015fecul adapt\u0103rii la o nou\u0103 certitudine seam\u0103n\u0103 pur \u015fi simplu cu un fel de neant ridicol \u015fi incurabil\u201c, m-au dus, recunosc, cu g\u00e2ndul mai mult la Cioran \u015fi, desigur, la rat\u0103rile Rom\u00e2niei, cele dintotdeauna, dar \u00eendeosebi cele mai recente. Nu vi se pare c\u0103 trenul acela a\u015fteptat cu at\u00e2ta evlavioas\u0103 speran\u0163\u0103 \u2013 speran\u0163a pro\u015ftilor! \u2013 s-ar putea chema UE sau NATO? Sau, de ce nu, trenul Deveselu, numit astfel dup\u0103 sta\u0163ia terminus?! Ori \u015fi eu, vorba lui Creang\u0103 Ion, oi fi vreun prost?! Tot ce se poate! M\u0103 consoleaz\u0103 \u00eens\u0103 aceast\u0103 concluzie a dumneavoastr\u0103: \u201e…\u015fi pro\u015ftii ardeleni, \u015fi r\u0103scula\u0163ii din Sud sunt la fel: ei reprezint\u0103 magistral e\u015fecul prezentului \u015fi al viitorului\u201c..<\/p>\n
\n
* Din prefa\u0163a la volumul de eseuri <\/strong> \u00een curs de apari\u0163ie <\/strong> Ca eseist, Dumitru Radu Popescu a creat o nou\u0103 specie a genului. C\u00e2nd fac aceast\u0103 afirma\u0163ie nu am \u00een vedere doar formulele abordate, cum este cea epistolar\u0103, ci mai ales un anumit specific ce \u0163ine de substan\u0163a \u015fi atmosfera eseurilor sale, dar \u015fi de stilul \u015fi discursul literalmente inconfundabile. Primul \u015fi cel mai simplu lucru… Cite\u0219te mai mult »Dumitru Radu Popescu \u015fi corul morilor de v\u00e2nt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14731,3059],"class_list":["post-23915","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corul-morilor-de-vant","tag-dumitru-radu-popescu"],"views":1854,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23915","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23915"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23915\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23916,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23915\/revisions\/23916"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23915"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23915"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23915"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCorul morilor de v\u00e2nt de Dumitru Radu Popescu, <\/strong><\/p>\n
\nla Editura Pallas Athena<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"