{"id":23913,"date":"2015-07-12T16:15:17","date_gmt":"2015-07-12T14:15:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23913"},"modified":"2015-07-12T16:15:17","modified_gmt":"2015-07-12T14:15:17","slug":"caderea-in-lume","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caderea-in-lume\/","title":{"rendered":"C\u0103derea \u00een lume"},"content":{"rendered":"

Svetlana C\u00e2rstean, Gravita\u0163ie<\/em>, Editura Trei, Bucure\u015fti, 2015, 112 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dup\u0103 \u015fapte ani de la debutul cu Floarea de menghin\u0103 (Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103), Svetlana C\u00e2rstean public\u0103 al doilea volum de versuri, Gravita\u0163ie. Din pagina de titlu afl\u0103m c\u0103 textele au fost redactate \u00eentre 2013 \u015fi 2014. De la \u00eenceput se cuvine men\u0163ionat faptul c\u0103 nu asist\u0103m la o reinventare. Totu\u015fi, r\u0103gazul a permis decant\u0103ri \u015fi cristaliz\u0103ri. \u00cen prima culegere, poezia se situa \u00eentr-un spa\u0163iu incert. Universul st\u0103tea s\u0103 se nasc\u0103. Nu se consuma \u00een cotidian, \u00een profan sau \u00een cadrul minimalist. De asemenea, fic\u0163iunea \u015fi metafizica nu-\u015fi g\u0103seau rostul. Con\u015ftiin\u0163ei i se interzicea evadarea, pentru c\u0103 depindea de c\u00e2te un suport. Exista prin intermediar. Atitudinea Svetlanei C\u00e2rstean fa\u0163\u0103 de lume permitea dubl\u0103 decodare. Pe de o parte, \u00een registrul major, se \u00eentrez\u0103rea distopia ambalat\u0103 \u00een versiunea ademenitoare de new dawn, de nou\u0103 ordine, de utopie a pazei. Pe de alt\u0103 parte, \u00een registrul minor, aplicarea unor reguli disfunc\u0163ionale crea senza\u0163ia de las\u0103-m\u0103 s\u0103 te las, de imagine a femininului greu abordabil. \u00cen ambele cazuri p\u0103rea c\u0103 prevaleaz\u0103 figura patern\u0103.
\nCeea ce nu voia s\u0103 rosteasc\u0103 autoarea era c\u0103 Floarea de menghin\u0103 ascundea frustr\u0103rile, \u00eendoielile \u015fi chinurile maternit\u0103\u0163ii. Poezia tip\u0103rit\u0103 \u00een 2008 a\u015ftepta confirmarea c\u0103 nu se abate de la normele sociale. Literatura avea ritmul \u015fi rimele vie\u0163ii transmise de la o genera\u0163ie la alta. Emblematice r\u0103m\u00e2n, dup\u0103 opinia mea, urm\u0103toarele versuri, incluse de Svetlana C\u00e2rstean \u015fi \u00een volumul colectiv Tablou de familie (1995): \u201eStau c\u0103lare\/ pe locul dintre ziua de ieri \u015fi ziua de m\u00e2ine,\/ pe iapa asta care nu-mi apar\u0163ine\/ mie, nu eu o \u0163es\u0103l\/ \u015fi nu eu o hr\u0103nesc\/ E str\u0103in\u0103 de mine,\/ nu-i din ora\u015f\/ \u015fi nu avem amintiri comune,\/ dar m\u0103 \u0163ine cu for\u0163a pe spatele ei,\/ al nop\u0163ii care a trecut\/ \u015fi al zilei care nu prea vrea s\u0103 vin\u0103.\/ Visul m-a scuipat afar\u0103\/ cu putere\/ cu ur\u0103\/ ca pe un s\u00e2mbure\/ ca pe un copil nedorit.\/ \u015ei-am ajuns pe spatele acesta lucios\/ de pe care alunec\/ ca de pe m\u00e2zg\u0103\/ \u00eens\u0103 nu cad.\/ Noaptea se aga\u0163\u0103 de mine,\/ e o boare cu din\u0163i mici,\/ \u00eei \u00eenfige \u00een piele \u015fi acolo r\u0103m\u00e2ne.\/ Durerea nu e mare, doar continu\u0103.\/ <…> Stau cu spatele la soarele de ieri,\/ la frica de ieri,\/ \u015fi cu fa\u0163a la ceva ce \u00eenc\u0103 nu vrea s\u0103 se deschid\u0103.\/ Pe aceea\u015fi spinare m\u00e2zgoas\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd\/ tramvaiele, tocurile, muncitorii primesc semnalul\/ \u015fi pornesc\u201c (Floarea de menghin\u0103). Poeta insinua c\u0103, dincolo de iner\u0163ii \u015fi de planific\u0103ri politice, se poate identifica un model autentic de tr\u0103ire.
\nGravida\u0163ie<\/strong>
\nDup\u0103 20 de ani, Svetlana C\u00e2rstean se raporteaz\u0103 tot la problema ivirii vie\u0163ii. Diferen\u0163a const\u0103 \u00een radicalizarea consecin\u0163elor pe care le atrage dup\u0103 sine geneza. Poezia este via\u0163\u0103, fiindc\u0103 risc\u0103 s\u0103 reproduc\u0103, \u00eentr-un plan acutizat, predestin\u0103rile p\u0103rin\u0163ilor. Suferin\u0163a din versurile mai vechi era \u00een\u0103bu\u015fit\u0103. \u00cen pofida abunden\u0163ei \u015fi a intensit\u0103\u0163ii, textul de alt\u0103dat\u0103 nu desfiin\u0163a complexele. Mai degrab\u0103 le ignora sau le inhiba, deoarece izvora dintr-un ego r\u0103nit. Procesul sem\u0103na cu aplicarea \u201etratamentului\u201c pe baz\u0103 de litiu pentru a\u015fa-zisul sindrom bipolar. Versul am\u00e2na \u015fi, c\u00e2teodat\u0103, d\u0103dea semne de oboseal\u0103. Chiar \u015fi \u00een ipostazele delirante din Floarea de menghin\u0103 se observa mole\u015feala, \u00eentruchipat\u0103 de Oblomov.
\n\u00cen 2015, poemele asum\u0103 na\u015fterea ca singur\u0103 terapie \u00eempotriva r\u0103ului. Or, r\u0103ul reprezint\u0103 un gol. Iar lipsa necesit\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 o completare, nu o umplere. Dac\u0103 am accepta c\u0103 procesul decurge la nivelul primar, atunci am \u00eenceta s\u0103 privim poezia ca pe \u00eendeplinirea unui standard al creativit\u0103\u0163ii, retrograd\u00e2nd-o \u00een zona secre\u0163iilor endocrine. Svetlana C\u00e2rstean \u00ee\u015fi arat\u0103 iar abilitatea de a juca poezia la dou\u0103 capete. Jaloanele care delimiteaz\u0103 teritoriul confortabil sunt dou\u0103 excese: preaplinul \u015fi insuficien\u0163a cronic\u0103: \u201eMai chem \u00eenc\u0103 durerea\/ ca pe un sprijin\/\/ ca pe o dovad\u0103 de sincer\u0103 iubire\/ ea va \u0163ine loc de toate lucrurile care \u00eemi plac\/ locul liliacului\/ al lalelei\/ al c\u0103p\u015funei\/ al trenului\/ mai ales al celui de diminea\u0163\u0103\/ de ora 6,\/ locul r\u00e2sului\/ \u015fi al apei\/ locul literei\/ \u015fi al amandinei\/ \u015fi toate vor primi deodat\u0103 un gust tare amar\/ pentru ca ea s\u0103 par\u0103 at\u00e2t de dulce\/ de bun\u0103\/ pentru ca ea s\u0103 fie cea mai potrivit\u0103 prieten\u0103\/ pentru o fat\u0103 ca mine\u201c (p. 8). E la mijloc \u015fi o iluzie optic\u0103. Pentru a anula impresia dezolant\u0103 c\u0103 lucrurile \u00ee\u015fi g\u0103sesc noima pe fe\u0163ele aceleia\u015fi monede, poeta apeleaz\u0103 la densitate. Desf\u0103\u015foar\u0103 un covor \u00eenc\u0103rcat cu motive dezordonate, c\u0103ut\u00e2nd astfel s\u0103 mascheze sterilitatea.
\nGravita\u0163ia Svetlanei C\u00e2rstean devine, \u00eentr-una dintre coordonatele esen\u0163iale, o formul\u0103 de exprimare a c\u0103derii \u00een lume, dup\u0103 o \u00eendelung\u0103 r\u0103t\u0103cire a cugetului printre surogate. Acceptarea realit\u0103\u0163ii, a momentului nedenaturat, intervine c\u00e2nd poeta abandoneaz\u0103 idilismul mesei \u00een familie, luat\u0103 doar cu mama, \u015fi iluzia frumuse\u0163ii s\u0103rb\u0103torilor de iarn\u0103. Gustul c\u0103rnii de porumbel \u015fi mirosul coniferelor, am\u00e2ndou\u0103 achizi\u0163ionate \u00een copil\u0103rie, dau m\u0103sura traumelor: \u201eviitorul va fi eroic\/ \u00ee\u0163i promit\/ \u015fi a fost\/ ai putea zice c-am ajuns\/ ai putea fi m\u00e2ndru de mine\/ aici \u00een schimb e prezentul\/ care clip\u0103 de clip\u0103 se preface-n trecut\/ ca uleiul amestecat cu f\u0103in\u0103\/ arunc peste um\u0103r o p\u00e2ine coapt\u0103 de mine\/ tribut s\u0103 m\u0103n\u00e2nce din ea toate p\u0103s\u0103rile neprih\u0103nite ale ora\u015fului\/ arunc peste um\u0103r\/ rochi\u0163a aia vi\u015finie\/ de stamb\u0103,\/ cu floricele,\/ pe care mi-au rupt-o\/ oamenii la coad\u0103\/ la ulei \u015fi la zah\u0103r,\/ \u015fi agendele tale\/ cu toate pl\u0103\u0163ile\/ \u015fi facturile\/ \u015fi calculele tale\/ la zi\/ le arunc\/ laolalt\u0103 cu brazii no\u015ftri molizi\/ de Cr\u0103ciun\u201c (pp. 63-64). Versurile precedente, situate \u00eentre folosirea personal\u0103 a obiectelor \u015fi obliga\u0163ia de a le procura \u00een v\u0103zul tuturor, marcheaz\u0103 distrugerea ideii de intimitate de c\u0103tre agresiunea politic\u0103 (public\u0103). Gravita\u0163ia \u00eenseamn\u0103, \u00een acest sens, \u00eentoarcerea cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, aterizarea, recuperarea individualiz\u0103rii \u015fi \u00eempropriet\u0103rirea de sine f\u0103r\u0103 a sim\u0163i poft\u0103 de flashback-uri \u015fi de triumfalism.
\nPoezie (extra)terestr\u0103<\/strong>
\nPoezia Svetlanei C\u00e2rstean se lupt\u0103 cu impurit\u0103\u0163ile strecurate de colectivitate. Privirea se str\u0103duie\u015fte s\u0103 tempereze prejudec\u0103\u0163ile mo\u015ftenite de la predecesori. Disputa cu virusul nu urm\u0103re\u015fte eliminarea, opera\u0163iune imposibil\u0103, ci \u00eempiedicarea incub\u0103rii. Textul \u00ee\u015fi define\u015fte t\u0103r\u00e2mul privat cu fiecare traum\u0103 izolat\u0103 \u015fi, uneori, chiar expulzat\u0103. \u00cen cele mai multe r\u00e2nduri, liricul corespunde dorin\u0163ei de a stabili un hotar \u00eentre sinele real \u015fi cel antrenat s\u0103 induc\u0103 \u00een eroare. Delimitarea porne\u015fte de la dubita\u0163ie: \u201east\u0103zi te-ntreb\/ c\u00e2t m\u0103 poate ridica de la p\u0103m\u00e2nt poezia\/ c\u00e2t\/ nu-mi plac magicienii\/ nici circul\/ dar micul taur poate levita\/ aici\/ laolalt\u0103 cu mine\/ \u015fi pot \u00eenghi\u0163i\/ flori carnivore\/ precum fachirul\/ s\u0103bii\/ \u015fi te pot ascunde\/ \u00een orice dulap din buc\u0103t\u0103rie\/ de zece ori mai mic dec\u00e2t mine\/ printre foi de dafin,\/ zah\u0103r vanilat \u015fi esen\u0163\u0103 de rom,\/ \u015fi te pot scoate de-acolo\/ \u00eentreag\u0103\/ de c\u00e2te ori vreau\/ c\u00e2t m\u0103 poate ridica de la p\u0103m\u00e2nt poezia\/ te-ntreb\/ p\u00e2n\u0103 la tine\/ m\u0103 poate ridica?\/ c\u00e2nd voi fi \u015fi eu\/ ca pe\u015ftele-n ap\u0103\/ \u00een aer?\u201c (p. 29-30). Interoga\u0163ia \u2013 adresat\u0103 propriei con\u015ftiin\u0163e, nu mamei (a\u015fa cum s-ar desprinde din context) \u2013 respinge deopotriv\u0103 afirma\u0163ia \u015fi nega\u0163ia.
\nSvetlana C\u00e2rstean mut\u0103 centrul de gravita\u0163ie cu deta\u015farea unui astronaut care, \u00een afara atmosferei terestre, ar executa o s\u0103ritur\u0103 tripl\u0103 Tsukahara cu \u015furub. Nu este necesar ca poezia s\u0103 fie \u00eens\u0103\u015fi salvarea. Scriitoarea ofer\u0103 consisten\u0163\u0103 volumului \u015fi pentru c\u0103 face din literatur\u0103 o rezerv\u0103 de lux, o form\u0103 imprevizibil\u0103, \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een zona domestic\u0103, acolo unde imperativul se domole\u015fte sau dispare. Izolarea, t\u0103cerea \u015fi stagnarea se transform\u0103 \u00een virtu\u0163i, pentru c\u0103 apar\u0163in firescului: \u201enu lacrimile m\u0103 atr\u0103geau pe atunci\/ ci nemi\u015fcarea.\/\/ azi locuiesc \u00eentr-o camer\u0103 a mea\/ \u00een loc de pere\u0163i\/ fuioare de lacrimi\/ c\u0103rora le am\u00e2n gravita\u0163ia\u201c (p. 21). Recuperarea resurselor con\u015ftiin\u0163ei se petrece treptat, cu eliminarea lent\u0103 a reziduurilor acumulate.
\nC\u00e2teodat\u0103, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele se p\u0103streaz\u0103 \u00eentr-un rezervor secret, care \u00eempiedic\u0103 evacuarea complet\u0103. Inciziile emo\u0163ionale \u00eempov\u0103reaz\u0103 precum nisipul acumulat \u00een rinichi: \u201eSunt un copil nervos\/ \u00een mijlocul camerei de joac\u0103.\/ O mam\u0103 din alt secol\/ mi-a cump\u0103rat de Cr\u0103ciunul \u0103sta\/ un lego mare.\/ M-a l\u0103sat aici s\u0103 m\u0103 joc.\/ Afar\u0103 aud multe avioane\/ zguduind aerul,\/ nu le v\u0103d,\/ mama asta vine din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd,\/ \u00eemi spune\/ nu te teme,\/ e v\u00e2ntul,\/ Mistralul, bate 3 sau 6 sau 9 zile la r\u00e2nd\u201c (p. 15). Ceva refuz\u0103 s\u0103 se dezve\u0163e de r\u0103ul provocat de abandon. Probabil e vorba de paznicul fictiv, scornit pentru a exagera capacitatea personal\u0103 de stimulare a maturiz\u0103rii. \u015ei, \u00een locul unui cavaler \u00een armur\u0103, se na\u015fte un c\u0103pc\u0103un. Tr\u0103irile extreme \u00ee\u015fi \u00eemprumut\u0103 hainele. Valoarea cadoului nu supline\u015fte dezinteresul exprimat de adult. Ocrotirea nu se traduce prin siguran\u0163\u0103, ci prin d\u0103sc\u0103lire \u015fi l\u0103sare de izbeli\u015fte: \u201esunt o femeie singur\u0103 \u00een camera de joac\u0103.\/ o \u00eenc\u0103pere goal\u0103.\/ Mistralul zguduie geamurile\/ le d\u0103 la perete \u015fi intr\u0103.\/ m\u0103 caut\u0103.\/ m\u0103 dezbrac\u0103.\/ \u00eemi scoate inima din piept\/ o arunc\u0103-n mijlocul camerei.\/ inima mea se love\u015fte ritmic de podele.\/ o privesc cu interes\/ ca pe un dansator de step.\/ bat ritmul o dat\u0103 cu ea\u201c (p. 75). Anxietatea se asociaz\u0103 cu inconstan\u0163a afectiv\u0103. Dorin\u0163ele latente din copil\u0103rie se pierd din pricina blocajelor autoeducate. Unica solu\u0163ie este aplicarea pe ten a unei m\u0103\u015fti z\u00e2mbitoare \u2013 kitsch \u2013 a\u015fa cum par azi filmele cu Fred Astaire. Masochismul rela\u0163iilor nes\u0103n\u0103toase se dovede\u015fte un alt prilej pentru a considera Gravita\u0163ie o carte reu\u015fit\u0103. Nici avioanele de h\u00e2rtie nu mai decoleaz\u0103. Svetlana C\u00e2rstean, cu acest volum \u00eemplinit, este o poet\u0103 care, poate cur\u00e2nd, \u00ee\u015fi va preface voca\u0163ia \u00een har.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Svetlana C\u00e2rstean, Gravita\u0163ie, Editura Trei, Bucure\u015fti, 2015, 112 p.   Dup\u0103 \u015fapte ani de la debutul cu Floarea de menghin\u0103 (Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103), Svetlana C\u00e2rstean public\u0103 al doilea volum de versuri, Gravita\u0163ie. Din pagina de titlu afl\u0103m c\u0103 textele au fost redactate \u00eentre 2013 \u015fi 2014. De la \u00eenceput se cuvine men\u0163ionat faptul c\u0103 nu… Cite\u0219te mai mult »C\u0103derea \u00een lume<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14730,14729],"class_list":["post-23913","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gravitatie","tag-svetlana-carstean"],"views":1313,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23913","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23913"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23913\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23914,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23913\/revisions\/23914"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23913"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23913"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23913"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}