1. Ce fel de ra\u0163ionamente pot trece prin mintea unui c\u00e2ine care a studiat cele \u015fapte arte liberale
\nDup\u0103 cum se \u015ftie, stoicii au propus cinci scheme de inferen\u0163\u0103, pe care le-au numit indemonstrabile (modus ponens, modus tollens etc.). Una dintre scheme este atribuit\u0103 lui Chrysippos \u015fi este formulat\u0103 \u00een chipul urm\u0103tor: \u201eDac\u0103 primul, atunci primul; dar primul; prin urmare, primul\u201c. O variant\u0103 a acestei scheme e \u015fi mai spectaculoas\u0103: \u201eDac\u0103 primul, atunci, primul; dac\u0103 nu primul, atunci primul; prin urmare, primul\u201c.
\nSextus Empiricus, \u00een prima carte din Schi\u0163e Pyrrhoniene relateaz\u0103 c\u0103 Chrysippos \u00eensu\u015fi ar fi spus c\u0103 una din schemele sale inferen\u0163iale (a cincea) este proprie p\u00e2n\u0103 \u015fi c\u00e2inilor de v\u00e2n\u0103toare.
\nReproduc fragmentul din Sextus: \u201eDup\u0103 Chrisippos, care cel mai mult se r\u0103zboie\u015fte cu animalele necuget\u0103toare, c\u00e2inele particip\u0103 \u015fi la mult l\u0103udata dialectic\u0103. \u00cen adev\u0103r, filosoful pomenit acum spune despre c\u00e2ine c\u0103 acesta ajunge la a cincea form\u0103 \u015fde inferen\u0163\u0103\u0163, c\u00e2nd \u2013 dup\u0103 ce se afl\u0103 la o trifurca\u0163ie de drumuri, mirosind dou\u0103 din ele pe care nu a apucat-o v\u00e2natul \u2013 o porne\u015fte f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103 pe al treilea drum, f\u0103r\u0103 a mai mirosi urmele.
\n\u00cen mod virtual, zice b\u0103tr\u00e2nul \u015ffilosof\u0163, c\u00e2inele face iscusitul ra\u0163ionament: \u201eV\u00e2natul a luat-o sau pe acest drum, sau pe acesta, sau pe acesta. Dar el n-a luat-o nici pe acesta, nici pe acesta. Deci a luat-o pe acest \u015fal treilea\u0163 drum\u201c. Pornind de la citatul din Sextus Empiricus, poetul \u015eerban Foar\u0163\u0103 \u00eel re-scrie \u00een felul de mai jos (\u00een Despre poem ca \u201etertium datur\u201c):
\n\u201eAjuns la ultima arter\u0103 a trifurca\u0163iei forestiere, ogarul \u00ee\u015fi aduce-aminte c\u0103-l studiase pe Chrysipp: \u2018Dac\u0103 nu asta, nici ailalt\u0103, atunci a treia\u2019-\u015fi zice el; \u015fi se repede f\u0103r\u0103-nconjur, nici prealabil\u0103 olfac\u0163ie, de-a lungul albiei de nisip \/\/ a unui curs precar de ap\u0103, pe urmele unui v\u00e2nat ce nu e, deocamdat\u0103, alta dec\u00e2t proiectul sau fic\u0163iunea n\u0103rilor sale, \u2013 f\u0103r\u0103 chip, \/\/ nici nume, \u2013 adic\u0103 defini\u0163ie: o dezirabil\u0103 fantasm\u0103 de aer parfumat, fantom\u0103 (care precede!), arhetip \/\/ la fel de gol ca un vocabul…, un soi de nisus olfactivus \u015f. c. l., \u2013 nu altminteri dec\u00e2t, la cap\u0103tul peni\u0163ei alimentate dintr-un \u015fip \/\/ de mohor\u00e2t cristal, poemul, \u2013 ie\u015fit pe br\u00e2nci, \u00eens\u0103 cu bine, din stoica alternativ\u0103 a triviei verzi a lui Chrysipp\u201c (cf. Dilema veche, an III, 14-20 aprilie 2006, nr.116, p.6).
\nPutem formaliza inferen\u0163a canin\u0103 astfel: (a v b v c)&(-a &-b)?c.
\nE corect oare?
\nReferin\u0163e:
\nSextus Empiricus, Opere filosofice I, traducere de Aram M. Frenkian, Bucure\u015fti: Editura Academiei, 1965, p.31.<\/p>\n
2.\u00a0 M\u0103garul lui Buridan
\n\u201eOmnis homo est animal;
\nasinus est animal;
\nergo asinus est homo\u201c. Toat\u0103 lumea filosofic\u0103 \u00eel cunoa\u015fte bine: m\u0103 refer, desigur, la m\u0103garul lui Buridan. Jean Buridan (1300-1361) a fost profesor de filosofie \u015fi logic\u0103 la Universitatea din Paris. Pe seama lui circul\u0103 o seam\u0103 de legende pe c\u00e2t de pitore\u015fti, tot pe at\u00e2ta de pu\u0163in credibile: c\u0103 a fost unul dintre aman\u0163ii reginei Fran\u0163ei \u015fi c\u0103, pentru acest cuvios motiv, a fost pus \u00eentr-un sac \u015fi aruncat \u00een Sena, c\u0103 a fost izgonit din Paris \u015fi c\u0103 a \u00eentemeiat Universitatea din Vienne etc. etc. Nimic nu s-a dovedit, la un examen sumar, a fi adev\u0103rat. Via\u0163a lui Buridan r\u0103m\u00e2ne, astfel, sub v\u0103lul fanteziilor.
\nDar suprema inven\u0163ie pus\u0103 pe seama venerabilului profesor este \u00eensu\u015fi m\u0103garul (zis al lui Buridan). Exege\u0163ii care au cercetatat lucr\u0103rile filosofului nu au dat de urma lui. Arthur Schopenhauer a c\u0103utat s\u0103 identifice pasajul \u015fi nu a avut succes. Scrie: \u201eEu \u00eensumi de\u0163in o edi\u0163ie din Sophismata…, \u00een care am c\u0103utat <fabula m\u0103garului> de multe ori \u015fi \u00een van, de\u015fi m\u0103garii apar ca exemple \u015fi ilustra\u0163ii la aproape fiecare pagin\u0103 <din aceast\u0103 lucrare>\u201c. \u00centreaga poveste pare, mai degrab\u0103, o confec\u0163ie a adversarilor lui Buridan.
\nCe semnific\u0103 \u00eens\u0103 sintagma \u201easinus Buridani\u201c? E vorba, \u00een definitiv, de un mic apolog, menit a ar\u0103ta c\u0103 un ins aflat \u00eentre dou\u0103 \u201etenta\u0163ii\u201c perfect similare nu se poate hot\u0103r\u00ee s\u0103 opteze (oric\u00e2t ar voi) pentru nici o variant\u0103. Liberul s\u0103u arbitru \u00een\u0163epene\u015fte! A\u015fezat de st\u0103p\u00e2n \u00een fa\u0163a a dou\u0103 gr\u0103mezi egale de paie, m\u0103garul nu se va hot\u0103r\u00ee s\u0103 aleag\u0103 nici una \u015fi va muri, pur \u015fi simplu, de foame.
\nBuridan ar argumenta \u00een acest chip faptul c\u0103 voin\u0163a nu e \u00een stare prin ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 fac\u0103 alegeri, dar e constr\u00eens\u0103 de ra\u0163iune s\u0103 decid\u0103. C\u00e2nd ra\u0163iunea nu g\u0103se\u015fte un c\u00e2\u015ftig (sau o pierdere), voin\u0163a r\u0103m\u00eene \u00een stare de somnolen\u0163\u0103. Din aceast\u0103 pricin\u0103, Buridan e convins c\u0103 m\u0103garul lui va avea un sf\u00e2r\u015fit tragic.
\nDe-a lungul timpului, fabula a r\u0103mas aceea\u015fi, dar \u015fi-a schimbat \u00een c\u00eeteva r\u00e2nduri eroii: Aristotel a vorbit de un c\u00e2ine, Buridan \u00eensu\u015fi a vorbit de un pelerin care dore\u015fte s\u0103 ajung\u0103 la Avignon \u015fi, aflat la o r\u0103scruce, nu se poate decide pentru nici unul din drumurile care duc acolo: prin Lyons sau prin Dun-le-Roy; se poate vorbi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, de un b\u0103rbat care se confrunt\u0103 cu frumuse\u0163ea terifiant\u0103 a dou\u0103 surori gemene, \u201eindiscernabile\u201c (cu termenul lui Leibniz), \u015fi care r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna burlac, tocmai din pricina \u015fov\u0103ielilor sale…
\nPutem conchide c\u0103 m\u0103garul (fie el \u015fi al lui Buridan) a fost, este \u015fi va fi un nobil reprezentant al filosofiei…
\n3. Etica lui Spinoza, p\u0103ianjenul \u015fi musca
\nSe poate prezenta o doctrin\u0103 filosofic\u0103 auster\u0103, precum aceea a lui Baruch Spinoza (1632-1677), prin intermediul exemplelor pe care le ofer\u0103 g\u00e2nditorul in Etica? Ariel Suhamy arat\u0103, \u00een volumul intitulat Spinoza par les b\u00eates, c\u0103 se poate.
\nEl face un catalog al exemplelor folosite de Spinoza pentru a-\u015fi ilustra opiniile. Suhamy ob\u0163ine \u00een acest chip un adev\u0103rat bestiariu medieval, din care nu lipsesc himera, calul \u00eenaripat, \u015farpele, sirena, musca infinit\u0103, viermele din s\u00e2nge, m\u0103garul, c\u00e2inele stelar sau p\u0103ianjenul etc.
\nC\u00e2nd un asemenea volum dispune de ilustra\u0163iile unui desenator iscusit, precum Alia Daval, rezult\u0103 o carte nu doar amuzant\u0103, dar \u015fi folositoare. C\u0103ci pu\u0163ini \u00eendr\u0103znesc ast\u0103zi s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 argumentele \u015fi propozi\u0163iile lui Spinoza. Ariel Suhamy descoper\u0103 astfel o modalitate inedit\u0103 de a studia g\u00e2ndirea unuia dintre filosofii cei mai dificili ai modernit\u0103\u0163ii.
\nPentru edificare, voi oferi c\u00e2teva fragmente din prezentarea volumului oferit\u0103 de \u00eensu\u015fi autorul lui:
\n\u201eAvem despre Spinoza imaginea unui filosof cu peruc\u0103, cu aparatul lui greoi de teoreme \u015fi demonstra\u0163ii. Aceasta \u00eenseamn\u0103 a neglija unul din aspectele esen\u0163iale ale metodei sale: ilustra\u0163ia \u015fexemplul\u0163. Aceast\u0103 introducere <\u00een filosofia lui Spinoza> se sprijin\u0103 doar pe exemplele sale animaliere, care str\u0103bat o oper\u0103 mai pitoreasc\u0103 dec\u00e2t ne imagin\u0103m. Obiectivul spinozismului este de a a\u015feza din nou omul \u00een cadrul naturii, al\u0103turi de p\u0103ianjen, de cal, de pe\u015fti. \u015ei de a-l smulge din iluziile sale c\u0103 are nevoie de o metamorfoz\u0103: \u015foarecele nu e obligat de nimeni s\u0103 ac\u0163ioneze dup\u0103 legile firii leului, omul nu se poate transforma \u00een fiar\u0103 sau \u00een zeu. De a-l ini\u0163ia \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00een \u015ftiin\u0163a adev\u0103ratelor muta\u0163ii, acelea care duc la fericirea etern\u0103. Dar ra\u0163iunea nu \u00eel poate \u00eempinge spre acest scop f\u0103r\u0103 ajutorul \u015fi sus\u0163inerea imaginilor. Prin urmare, acest bestiariu \u2013 care urmeaz\u0103 ordinea Eticii \u2013 se rote\u015fte \u00een jurul omului…\u201c.
\n\u201eLa prima vedere, \u00een sistemul lui Spinoza, firea \u015fi condi\u0163ia omului nu sunt foarte departe de acelea ale animalelor. Una din afirma\u0163iile sale faimoase const\u0103 \u00een negarea voin\u0163ei libere a omului. Omul nu e \u201eun imperiu \u00eentr-un imperiu\u201c (Etica III, prefa\u0163\u0103), el e o parte a Naturii, \u015fi e supus, ca orice alt\u0103 fiin\u0163\u0103, unei necesit\u0103\u0163i absolute, fiind determinat de legile firii. \u201eAm spus c\u0103 numai acel lucru e liber, care exist\u0103 \u015fi se manifest\u0103 prin necesitatea propriei sale naturi… \u00cen\u0163elegi, a\u015fadar, c\u0103 nu pot s\u0103 plasez libertatea \u00een libera decizie \u015fa omului\u0163, ci \u00een necesitatea liber\u0103\u201c (Scrisoarea 58).
\nAceast\u0103 afirma\u0163ie a uimit profund pe mul\u0163i dintre contemporanii s\u0103i, care au ripostat \u00een felul urm\u0103tor: dac\u0103 lucrurile ar sta astfel, nu ar mai fi nici o diferen\u0163\u0103 \u00eentre om \u015fi animale. C\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in, a replicat Spinoza. Exist\u0103 o mare deosebire \u00eentre om \u015fi, s\u0103 zicem, un \u015fobolan, un porumbel sau o albin\u0103. Departe de a reduce omul la animal, Spinoza pretinde c\u0103 amenin\u0163area cea mai redutabil\u0103 a omului vine din dorin\u0163a de a imita animalele. Pentru a da un exemplu, iat\u0103 cum explic\u0103 Spinoza p\u0103catul lui Adam: crez\u00e2nd c\u0103 este precum animalele, Adam a \u00eenceput s\u0103 le imite sim\u0163\u0103mintele, \u00een loc s\u0103 imite afectele b\u0103rbatului (sau femeii) \u015fi s\u0103-\u015fi p\u0103streze deplina libertate.
\n\u015ei despo\u0163ii de orice fel \u0163intesc mereu s\u0103-\u015fi transforme supu\u015fii \u00een fiare sau automate: \u00een acest chip ei repet\u0103 p\u0103catul lui Adam. Dar pentru c\u0103 firea animalelor e profund diferit\u0103 de a oamenilor, o fiin\u0163\u0103 uman\u0103 nu poate \u00eencerca s\u0103 le imite f\u0103r\u0103 a-\u015fi pierde \u00eens\u0103\u015fi natura, adic\u0103, libertatea. Ilustra\u0163iile de bestiariu ale lui Spinoza sunt, prin urmare, destul de echivoce.
\nPe de o parte, el le folose\u015fte ca exemple ca s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 omul, ca \u015fi fiarele, este o parte a Naturii \u015fi c\u0103 libera voin\u0163\u0103 (\u015fi liberul arbitru) sunt doar o iluzie. Nu suntem mai liberi dec\u00e2t o albin\u0103 sau un asin. Dar, pe de alt\u0103 parte, el pretinde c\u0103 animalele nu sunt \u00eentocmai oamenilor (natura lor fiind diferit\u0103) \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, pentru acest motiv, ele nu pot fi luate drept model. O atare credin\u0163\u0103 e destul de periculoas\u0103 pentru ideea de libertate \u015fi, mai ales, pentru \u00eens\u0103\u015fi libertatea noastr\u0103 politic\u0103. \u015etim bine c\u0103 Spinoza e fost unul dintre marii ap\u0103r\u0103tori ai toleran\u0163ei\u201c.
\nAriel Suhamy & <ill. de> Alia
\nDaval, Spinoza par les b\u00eates, <Paris>: Ollendorff & Desseins, 2008, 160p.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Ce fel de ra\u0163ionamente pot trece prin mintea unui c\u00e2ine care a studiat cele \u015fapte arte liberale Dup\u0103 cum se \u015ftie, stoicii au propus cinci scheme de inferen\u0163\u0103, pe care le-au numit indemonstrabile (modus ponens, modus tollens etc.). Una dintre scheme este atribuit\u0103 lui Chrysippos \u015fi este formulat\u0103 \u00een chipul urm\u0103tor: \u201eDac\u0103 primul, atunci… Cite\u0219te mai mult »Bestiar metafizic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14719,14721,14720],"class_list":["post-23904","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-arte-liberale","tag-schite-pyrrhoniene","tag-sextus-empiricus"],"views":1406,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23904","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23904"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23904\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23905,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23904\/revisions\/23905"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23904"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23904"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23904"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}