{"id":23891,"date":"2015-07-12T15:53:54","date_gmt":"2015-07-12T13:53:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23891"},"modified":"2015-07-12T15:53:54","modified_gmt":"2015-07-12T13:53:54","slug":"cu-valul-pe-fata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-valul-pe-fata\/","title":{"rendered":"Cu v\u0103lul pe fa\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<p>Cum mai interpret\u0103m acum, la \u00eenceputul secolului XXI, sintagma pa\u015foptist\u0103 \u201eRom\u00e2nul s-a n\u0103scut poet\u201c? \u2013 cu aceast\u0103 \u00eentrebare \u00eencepe \u201echestionarul\u201c pe care poetul Lucian Vasiliu \u00eel lanseaz\u0103 \u00een Scriptor, noua revist\u0103 de la Ia\u015fi. Respectiva sintagm\u0103 nu spune altceva dec\u00e2t spunea \u015fi \u201eScrie\u0163i b\u0103ie\u0163i, numai scrie\u0163i!\u201c a altui mare pa\u015foptist din epoca auroral\u0103 \u00een care totul era de f\u0103cut \u015fi \u00eencepea s\u0103 se fac\u0103 \u00eentr-o pornire contagioas\u0103 de entuziasm constructiv pe care, primul, Titu Maiorescu va \u00eencerca s-o \u201eg\u00e2tuie\u201c cu al s\u0103u \u201e\u00cen l\u0103turi!\u201c, sintagm\u0103 ce st\u0103, al\u0103turi de entuziasm, la temelia spiritului critic \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Inepuizabil\u0103, sintagma lui Alecsandri are resurse ce o fac nemuritoare: \u201eO, \u015ftiu c\u0103 tot omul \u2013 spune cu filozofie Marta Petreu \u2013 se simte \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice, ceea ce e foarte bine, \u015fi c\u0103 tot omul se simte \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 fie membru \u00een Uniunea Scriitorilor&#8230; (puncte de suspensie care ne dau un termen de g\u00e2ndire! \u2013 n.n.) Dac\u0103 Alecsandri ar fi spus c\u0103 tot rom\u00e2nul s-a n\u0103scut muzician, pesemne c\u0103 azi to\u0163i s-ar fi sim\u0163it \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 intre \u00een Uniunea Compozitorilor &#8230;\u201c \u2013 glume\u015fte \u015fi nu prea, \u00een continuare, Marta Petreu. A doua \u00eentrebare a chestionarului prive\u015fte efectul imediat al acestei \u201esim\u0163iri\u201c irepresibile. \u201eGrafomania compromite literatura \u00een Rom\u00e2nia?\u201c R\u0103spunsul poetei nu sufer\u0103 echivoc: \u201e\u00cen niciun caz.\u201c A\u015fa e: grafomania \u00eei compromite pe grafomani! Dar \u00eei \u201ecompromite\u201c \u00eentr-adev\u0103r?! \u201eAvem \u2013 spune poeta \u2013 o literatur\u0103 bun\u0103, \u00een acest moment cultura rom\u00e2n\u0103 scris\u0103 e mai bogat\u0103, mai inventiv\u0103, mai inovatoare \u015fi mai performant\u0103 ca oric\u00e2nd \u00een istoria ei. Grafomanii sunt ca buruienile \u00eentr-un lan de cultur\u0103, dar nu ai ce face, eu cred c\u0103 fenomenul e universal, trebuie s\u0103 ne bucur\u0103m de ei ca de o bog\u0103\u0163ie a ecosistemului&#8230; cum ne bucur\u0103m c\u0103 g\u0103sim trei fra\u0163i p\u0103ta\u0163i, scaie\u0163i \u015fi cioc\u0103na\u015fi \u00een lanuri&#8230;\u201c. Pitore\u015fti, buruienile care \u00eembog\u0103\u0163esc, prin contrast, \u201eecosistemul\u201c, produc la r\u00e2ndul lor valuri de maculatur\u0103 literar\u0103 ce-\u015fi au \u201e\u00eenot\u0103torii\u201c (cititorii) lor inconfundabili. Maculatura literar\u0103 (cu grafomanii ei) e&#8230; za\u0163ul din cafeaua f\u0103cut\u0103 la ibric: nu se bea, dar a f\u0103cut cafeaua s\u0103 fie mai bun\u0103. A\u015fa \u015fi cu produsele grafomanilor: fac mai vizibile, prin contrast, calitatea \u015fi valoarea autenticei literaturi. Revenind cu o privire critic\u0103 asupra expresivei sale metafore, eseista clujean\u0103 spune: \u201eDeci, hot\u0103r\u00e2t: grafomania \u015fi structurile pe care ea se sprijin\u0103, adic\u0103 1. editurile comerciale (care public\u0103 orice \u2013 c\u0103ci pe bani); 2. sistemul recept\u0103rii (coruptibil ca orice sistem); \u015fi 3. sistemul de intrare \u00een Uniune (care este corupt la baz\u0103, c\u0103ci \u015fefii de filiale au transformat intrarea \u00een uniune \u00eentr-un mecanism de culegere de voturi \u015fi colectare a simpatiei \u00een favoarea propriei persoane) nu sunt cel mai mare pericol din cultura rom\u00e2n\u0103, din literatura rom\u00e2n\u0103\u201c. Dintre cele trei care \u201enu sunt cel mai mare pericol!, cel de-al treilea din enumerarea poetei ar avea o oarecare leg\u0103tur\u0103 cu buruienile (\u201escaie\u0163ii\u201c!) sau \u201eza\u0163ul\u201c din cafea: afacere b\u0103noas\u0103 pentru editurile comerciale, dar \u015fi una rentabil\u0103 \u015fi eficient\u0103 pentru \u201esistemul de intrare\u201c \u00een ecosistem a buruienilor inevitabile, manipulabile, \u201eberbecii\u201c corup\u0163iei care p\u0103trunde peste tot. De aici \u00eencolo ar porni o alt\u0103 discu\u0163ie \u015fi chiar o ceart\u0103, c\u0103reia \u00eens\u0103 nu i se poate prevedea niciun cap\u0103t. S\u0103 convenim cu pacien\u0163\u0103 \u015fi resemnare c\u0103 principala sau cea mai mare piedic\u0103 din calea culturii este, cum spune Marta Petreu, s\u0103r\u0103cia, lipsa banilor (care nici ei singuri, \u201en-aduc fericirea\u201c!): \u201eAltele sunt piedicile \u00een calea culturii noastre, de pild\u0103, s\u0103r\u0103cia: nu sunt bani pentru reviste \u015fi c\u0103r\u0163i, banii sunt ob\u0163inu\u0163i cu greu, cei care lucreaz\u0103 \u00een sistemul cultural sunt pl\u0103ti\u0163i mai r\u0103u ca o femeie de serviciu etc. Apoi, nu sunt destui bani pentru finan\u0163area programelor de exportare a culturii rom\u00e2ne\u015fti. Apoi, \u00een interiorul culturii sunt multe biserici \u015fi bisericu\u0163e, care, fiecare, impun cam prea violent propriile valori &#8230; Sunt multe conflicte \u00een interiorul culturii noastre, adesea de natur\u0103 ideologic\u0103 (conflictul dintre comuni\u015fti \u015fi na\u0163ionali\u015fti, de pild\u0103) mo\u015ftenite din secolul trecut sau chiar din secolul XIX. \u00cen ansamblul ei, cultura rom\u00e2n\u0103 nu s-a eliberat \u00eenc\u0103 de vechii idoli na\u0163ionali\u015fti \u015fi ortodocsi\u015fti&#8230; iar anticomunismul, justificat prin natura comunismului \u015fi prin experien\u0163a noastr\u0103 istoric\u0103, este \u00een\u0163eles prea primar, prea rudimentar, \u00een sensul c\u0103 orice autor reac\u0163ionar are \u00eenc\u0103 mari \u015fanse s\u0103 fie promovat pe toate canalele media drept model universal, cu condi\u0163ia s\u0103 fi fost anticomunist&#8230; Iar excesul de anticomunism mai duce \u015fi la indiferen\u0163a \u00abclasei de sus\u00bb (ca s\u0103 folosesc formula lui Maiorescu) fa\u0163\u0103 de suferin\u0163ele mari ale \u00abpoporului de jos\u00bb. Da, cred c\u0103 \u015fi acuma, ca pe vremea lui Maiorescu, care a diagnosticat maladia, \u00eentre \u00abclasa de sus\u201c \u015fi \u00abpoporul de jos\u00bb este o pr\u0103pastie: \u00abat\u00e2ta con\u015ftiin\u0163\u0103 c\u00e2t\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 \u015fi at\u00e2ta \u015ftiin\u0163\u0103 c\u00e2t\u0103 o pot avea\u00bb; adic\u0103, are stiin\u0163\u0103, dar nu prea pare s\u0103 aib\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103. Ca intelectuali ce ne pretindem, eu cred c\u0103 ni\u015fte idei de st\u00e2ng\u0103 moderat\u0103 nu ne-ar strica defel. Mai cred c\u0103 la noi a reizbucnit lupta \u00eentre genera\u0163ii \u015fi c\u0103 uneori c\u00e2mpul cultural rom\u00e2nesc este dominat de o \u00abneofilie fiziologic\u0103\u00bb de-a dreptul rigid\u0103\u201c. \u201eExcesul de anticomunism\u201c semnalat dezaprobator de poet\u0103 nu-i desigur \u2013 ca orice exces \u2013 s\u0103n\u0103tos, ci expresia unei maladii ori suferin\u0163e ascunse: suferin\u0163a de a nu fi suferit, de exemplu. \u201eTotalitarismul \u2013 spune Marta Petreu \u2013 intr\u0103 \u00een toate, de la religie la sexualitate, observa unul dinte autorii despre care am scris. Totalitarismul de extrem\u0103 st\u00e2ng\u0103, pe care \u00een mod prescurtat noi \u00eel numim comunism sau socialism, a intrat \u00een vie\u0163ile noastre ating\u00e2ndu-ne \u015fi credin\u0163ele fundamentale, \u015fi comportamentul intim. Faptul c\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 facem fa\u0163\u0103 teribilei opres\u0103ri folosindu-ne de cultur\u0103, faptul c\u0103 am \u00eencercat s\u0103 supravie\u0163uim, adic\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een via\u0163\u0103, biologic vorbind, folosindu-ne de cultur\u0103, a fost un fapt real \u015fi \u00een esen\u0163\u0103 bun. Nu prea pricep la ce ar fi fost bun\u0103 ie\u015firea din comunism f\u0103r\u0103 oamenii care am tr\u0103it acolo, \u015fi am tr\u0103it acolo nu pentru c\u0103 am fi ales s\u0103 tr\u0103im, ci numai pentru c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 ne na\u015ftem c\u00e2nd nu trebuia \u015fi unde nu trebuia\u201c. A\u015fa-numita \u201erezisten\u0163\u0103 prin cultur\u0103\u201c ne-a dat un fel de \u201ev\u0103l\u201c prin care \u201e\u00eencercam fiecare \u00een felul nostru s\u0103 salv\u0103m un spa\u0163iu minuscul de libertate, de adev\u0103r, de valoare, de autenticitate\u201c. Ie\u015fim din totalitarism cu efectele deprinderii de a fi purtat acest \u201ev\u0103l\u201c protector de libertate (sau iluzia ei!): ca \u00een filmul cu \u201edoamnele afgane, purt\u0103toare de v\u0103l pentru c\u0103 era obligatoriu s\u0103-l poarte, iar sub v\u0103l erau fardate ca femeile europene: uite rezisten\u0163a contra talibanilor, f\u0103cut\u0103 prin cultura asumat\u0103 ca mod de comportament \u2013 mi-am spus\u201c! Probabil c\u0103 excesul de \u201eanticomunism\u201c de care amintea Marta Petreu vine \u015fi din amintirea s\u00e2c\u00e2itoare a nesuferitului \u201ev\u0103l\u201c sub care fiecare \u00eencerca, \u00een felul s\u0103u, s\u0103 fie liber: ar\u0103t\u0103m a\u015fa cum am ie\u015fit din totalitarism, cu urmele \u201ev\u0103lului\u201c pe fa\u0163\u0103. Cine n-a purtat v\u0103l, s\u0103 arunce cu piatra&#8230;<br \/>\n<strong>Amintirile criticului<\/strong><br \/>\n\u201eA scrie despre poetul \u015fi criticul literar Gheorghe Grigurcu, o mare personalitate a culturii rom\u00e2ne, este o cutezan\u0163\u0103. Ce s\u0103 spui mai \u00eent\u00e2i? \u00cen primul r\u00e2nd, e greu de explicat de unde vine aceast\u0103 formidabil\u0103 for\u0163\u0103 creatoare. Nu-i tocmai u\u015for, dimpotriv\u0103, s\u0103 te scoli, zi de zi, diminea\u0163a la ora cinci, s\u0103 cite\u015fti, s\u0103 scrii, s\u0103 scrii. Asta p\u00e2n\u0103 la orele zece, unsprezece. Apoi, s\u0103 sco\u0163i la plimbare cei \u015fapte c\u00e2ini. S\u0103 vorbe\u015fti la telefoane, s\u0103 rezolvi coresponden\u0163a, s\u0103 faci fa\u0163\u0103 \u015fi altor cerin\u0163e ale vie\u0163ii cotidiene. Sau s\u0103 dai curs invita\u0163iilor de a participa, \u00een calitate de pre\u015fedinte, la anumite Festivaluri literare din diferite ora\u015fe ale \u0163\u0103rii. De cincizeci de ani (din 1965), num\u0103r de num\u0103r, criticul literar Gheorghe Grigurcu colaboreaz\u0103 la revista Familia. Alte colabor\u0103ri, tot de zeci de ani, \u015fi la revistele Rom\u00e2nia literar\u0103, Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103, Convorbiri literare. De luat \u00een considerare \u015fi munca depus\u0103 la zecile de c\u0103r\u0163i publicate: poezie, critic\u0103 \u015fi istorie literar\u0103, publicistic\u0103, memorii. Tenacitate \u015fi putere de munc\u0103? Da, dar e pu\u0163in spus. Fiind considerat cel mai important critic literar de poezie, m\u0103 nedumere\u015fte lipsa Domniei Sale din juriul Premiului Na\u0163ional de Poezie \u00abMihai Eminescu\u00bb de la Boto\u015fani. La fel, av\u00e2nd o oper\u0103 poetic\u0103 impozant\u0103, ca valoare \u015fi num\u0103r de c\u0103r\u0163i, te \u00eentrebi pe bun\u0103 dreptate, de ce nu se afl\u0103 printre nominaliza\u0163ii Premiului amintit? (&#8230;) Anul acesta, pe 16 aprilie, a \u00eemplinit \u015faptezeci \u015fi nou\u0103 de ani. S\u0103-l binecuv\u00e2nteze Bunul Dumnezeu mul\u0163i ani\u201c. Am citat dintr-un encomion binemeritat care prefa\u0163eaz\u0103 dialogul avut de Vasile Proca cu poetul \u015fi criticul Gheorghe Grigurcu la 8 octombrie 2006 la Sighetul Marma\u0163iei \u015fi publicat \u00een acest num\u0103r (5-6 2015) al revistei Scriptor. Cu sinceritatea \u015fi directe\u0163ea care i-au adus multe antipatii, criticul face o serie de observa\u0163ii acute asupra literaturii actuale \u015fi profilului noilor genera\u0163ii de literatori, despre \u201eoportunismul\u201c \u015fi \u201ev\u0103lul\u201c unor scriitori din trecut \u015fi din prezent. Cu privire la tinerii \u201efurio\u015fi\u201c \u015fi poezia lor \u201epornografic\u0103\u201c are o p\u0103rere relativ tolerant\u0103, crede \u201ec\u0103 acest fenomen nu trebuie nici luat foarte tare \u00een serios, nici batjocorit foarte tare. Pentru c\u0103 este un fel de cre\u015ftere a poeziei. Eu am spus c\u0103 este un fel de acnee pe pagin\u0103\u201c. Este o mod\u0103, \u201e\u015fi ca orice mod\u0103 este perisabil\u0103\u201c. Ceea ce, din 2006 p\u00e2n\u0103 acum, s-a \u015fi confirmat par\u0163ial. Mai stabil \u015fi bine consolidat \u00een amintirea criticului \u015fi al poetului r\u0103m\u00e2ne trecutul, \u00een care face o natural\u0103, oportun\u0103 distinc\u0163ie \u00eentre \u201ejudecata aplicat\u0103 operei \u015fi aplicat\u0103 comport\u0103rii omului. Scriitorul este condamnabil c\u00e2nd a f\u0103cut compromisuri \u00een scris, prin text. Nu ne intereseaz\u0103 dac\u0103 nu \u015fi-a pl\u0103tit impozitele sau dac\u0103 \u015fi-a \u00een\u015felat nevasta.<br \/>\nIntereseaz\u0103 numai dac\u0103 \u00een scrisul s\u0103u, fie c\u0103 este vorba de opere de fic\u0163iune, de publicistic\u0103, el \u015fi-a c\u0103lcat con\u015ftiin\u0163a, pl\u0103tind tribut unei conjuncturi nefavorabile. Este vorba, \u00een primul r\u00e2nd, \u00een epoca noastr\u0103, de compromisuri pe care scriitorii le-au f\u0103cut cu ideologia \u015fi propaganda comunist\u0103. Nu mai pu\u0163in, exist\u0103 un oportunism postdecembrist. S\u0103 spunem lucrurilor pe nume\u201c. \u015ei le spune, d\u00e2nd c\u00e2teva nume \u2013 foarte pu\u0163ine! \u2013 dinainte \u015fi dup\u0103 decembrie 1989. Dac\u0103 numele celor \u201edinainte\u201c \u00eel justific\u0103 \u00eentr-o m\u0103sur\u0103, celelalte \u00eel dezmint \u00een ceea ce sus\u0163ine, fiind vorba de \u201einamici personali\u201c ai criticului, inamici care sus\u0163in valori pe care domnia sa nu le sus\u0163ine, ba chiar, \u00een mare m\u0103sur\u0103, le detest\u0103: cine zice c\u0103 Nichita St\u0103nescu e un mare poet, e pasibil, dup\u0103 Gh. Grigurcu, de \u201eoportunism\u201c, ca s\u0103 nu mai spunem c\u0103 paradoxul unui mare scriitor \u015fi oportunist ca Eugen Barbu, de exemplu, \u00eel descump\u0103ne\u015fte teribil pe eminentul critic! Cu aceast\u0103 excep\u0163ie, necorijabil\u0103, din p\u0103cate, Gh. Grigurcu are, dac\u0103 nu peste tot dreptate, cel pu\u0163in \u00eendrept\u0103\u0163irea spuselor lui despre trecutul \u201enegru\u201c pe care l-am str\u0103b\u0103tut cu to\u0163ii, cu sau f\u0103r\u0103 \u201ev\u0103l\u201c pe fa\u0163\u0103. \u00centorc\u00e2ndu-se \u00een timp, Gh. Grigurcu deap\u0103n\u0103 amintiri cu \u015fi despre Nicolae Labi\u015f \u015fi \u015ecoala de literatur\u0103 de unde a fost dat afar\u0103 pentru c\u0103 l-a vizitat, la M\u0103r\u0163i\u015for, pe Tudor Arghezi \u015fi i-a f\u0103cut o vizit\u0103 Ecaterinei B\u0103l\u0103cioiu, fosta so\u0163ie a lui Eugen Lovinescu, \u201ea c\u0103rui fiic\u0103 avea la Paris o activitate care deranja regimul. Vorbea la postul de Radio Europa Liber\u0103 al\u0103turi de so\u0163ul s\u0103u, Virgil Ierunca, critic\u00e2nd aspru regimul comunist din \u0163ar\u0103. A fost o \u015fedin\u0163\u0103 de demascare \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte criticul \u2013 dup\u0103 tipicul comunist. Desf\u0103\u015furat\u0103 chiar \u00een seara de Cr\u0103ciun, \u00een 24 decembrie. \u015ei s-a votat \u00een unanimitate, nu se putea altminteri, excluderea mea din acest colectiv s\u0103n\u0103tos. A trebuit s\u0103 p\u0103r\u0103sesc c\u00e2t de poate de repede cl\u0103direa respectiv\u0103, unde, fie vorba \u00eentre noi, nu m\u0103 sim\u0163eam prea bine (&#8230;) Am plecat de acolo f\u0103r\u0103 mari regrete. Labi\u015f a fost al\u0103turi de mine p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul moment. La plecare mi-a d\u0103ruit c\u00e2teva c\u0103r\u0163i. Printre care un volum din opera dramatic\u0103 a lui Lucian Blaga. Volumul doi, pe care peste un an Lucian Blaga mi-a dat un m\u0103gulitor autograf. Nu l-am mai rev\u0103zut pe Labi\u015f care, dup\u0103 cum se \u015ftie, a murit, \u00een \u00eemprejur\u0103ri \u00eenc\u0103 neclare p\u00e2n\u0103 \u00een momentul de fa\u0163\u0103, un an mai t\u00e2rziu, \u00een decembrie 1956\u201c. Amintiri de ne\u015fters ale unui mare critic&#8230;<br \/>\n<strong>Testamentul unui poet<\/strong><br \/>\nDou\u0103 stele c\u0103l\u0103uzitoare a avut \u00een scurta lui via\u0163\u0103 (1955 \u2013 1990) pe care s-a gr\u0103bit s-o p\u0103r\u0103seasc\u0103 Aurel Dumitra\u015fcu: poezia \u015fi prietenia. Poetul moldovean de pe Valea Sabasei \u2013 o sih\u0103strie \u201eplin\u0103 de c\u0103r\u0163i \u015fi de singur\u0103tate\u201c \u2013 \u00eei scrie de la Borca prietenului ie\u015fean Lucian Vasiliu: \u201eCoresponden\u0163a noastr\u0103 nu poate fi o plictiseal\u0103 cu pene la p\u0103l\u0103rie, coresponden\u0163a noastr\u0103 are un sens, ea va avea \u00eentotdeauna ceva constructiv \u00een sine&#8230; Nu vreau s\u0103-mi scrii, dac\u0103 nu dore\u015fti, un prieten este totu\u015fi o religie; o \u00abbisericu\u0163\u0103\u00bb \u00eent\u00e2mpl\u0103toare n-ar avea sens\u201c. O seriozitate necomun\u0103 \u015fi o febril\u0103 c\u0103utare a \u00eencrederii \u015fi a purit\u0103\u0163ii greu de aflat \u00een era suspiciunii \u015fi a iluziilor \u201e\u00eentinate\u201c. Un poet pur \u015fi un om curat \u00ee\u015fi c\u0103uta \u201edublul\u201c, ferindu-se de \u201eprieteni\u201c \u015fi de \u201ebisericu\u0163e\u201c: \u201eSpun aceasta pentru c\u0103 \u015fi mie-mi scriu tot felul de tovar\u0103\u015fi, dar nu-mi face nicio pl\u0103cere s\u0103 le scriu, de\u015fi ei cred c\u0103-mi sunt prieteni. Ni\u015fte discu\u0163ii pl\u00e2ng\u0103cioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de sp\u00e2nzur\u0103tori cu \u015fnur de catifea. Avem de scris, de \u00ab\u00eenc\u00e2lcit\u00bb pove\u015ftile seci, eu unul tr\u0103iesc cu sentimentul c\u0103 nu am scris capodopere (nu r\u00e2de!), dar simt c\u0103 sunt Altfel&#8230;\u201c. Un dor romantic de fug\u0103, de evaziune \u00een \u0163inutul menit s\u0103-i apere cultul frumosului \u015fi al poeziei ,,printre oameni de o cople\u015fitoare incultur\u0103, oameni preocupa\u0163i numai de competi\u0163ii \u015fi noroi (cite\u015fte: bani). A pleca este unica ra\u0163iune a salv\u0103rii\u201c. Se simte un nomad, \u201eador drumurile. Ce bine sem\u0103n cu \u0163iganii, din acest punct de vedere! Eu nu am c\u00e2\u015ftigat niciodat\u0103 nimic, nu m-a interesat c\u00e2\u015ftigul, nu doresc s\u0103 fiu \u00abcineva\u00bb. Poezia nu mi se pare deloc o glorie, cred c\u0103 nu doresc dec\u00e2t s\u0103 fiu l\u0103sat \u00een pace, s\u0103 nu m\u0103 cert cu tot felul de impostori, cu haimanale pline de jeg\u201c. Are nevoie de \u00eencredere, una neatins\u0103 de viciul rivalit\u0103\u0163ii, al invidiei, interesului meschin \u015fi competitiv, \u201e\u00eemi place \u00eencrederea, spune el, de exemplu \u00eencrederea cu care pariaz\u0103 D. R. Popescu pe mine, \u00een Tribuna. Omul acesta face ceva \u00een plus: \u00eemi respect\u0103 textele &#8230; a sim\u0163it c\u0103 decen\u0163a mea nu este fric\u0103, iar sensibilitatea mea nu este ni\u015fte f\u0103in\u0103 alb\u0103\u201c. A sim\u0163it c\u0103 este un idealist plin de talent care sfideaz\u0103 cu inocen\u0163\u0103 \u015fi umor nepervertit \u201ebisericile\u201c: \u201eTu \u015ftii c\u0103 n-am v\u0103zut Ia\u015fi-ul?! Spune bisericilor c\u0103 \u00eentr-o zi va veni un turbat s\u0103 le spun\u0103 prostii. \u015ei vom bea un pahar de otrav\u0103 \u00een ciuda lor!\u201c. De la \u00een\u0103l\u0163imea neverosimilei sale purit\u0103\u0163i, poetul acesta din stirpea genial\u0103 a unui Nicolae Labi\u015f ofer\u0103 urma\u015filor, fo\u015ftilor s\u0103i contemporani, cea mai lucid\u0103 viziune asupra genera\u0163iei, a \u201enoului val\u201c din care \u00eei f\u0103cea pl\u0103cere s\u0103 fac\u0103 parte: o viziune pe care niciun critic literar de atunci \u015fi de dup\u0103 aceea n-a fixat-o \u015fi n-a formulat-o at\u00e2t de complet \u015fi de memorabil, cu mai mare pertinen\u0163\u0103 dec\u00e2t el. Textul pe care i-l trimite la 02.11.1979 lui Lucian Vasiliu poate fi \u201e\u00eenfiat\u201c \u015fi inclus \u00een opera critic\u0103 de oricare dintre criticii care au publicat de atunci \u00eencoace o Istorie a literaturii rom\u00e2ne contemporane. Iat\u0103 acel text memorabil, intitulat Valul \u201980,\u00a0 un text \u00eenc\u0103rcat \u015fi de o semnifica\u0163ie testamentar\u0103: \u201eSe pare c\u0103 vehiculata idee de \u00abgenera\u0163ie\u00bb a devenit mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, c\u0103 este vorba, de fapt, de un \u00abcomplex de genera\u0163ie\u00bb. Dar acesta din urm\u0103 mi se pare un simptom al certitudinii c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unui nou val de scriitori (poe\u0163i, \u00een cazul de fa\u0163\u0103) de indiscutabil talent, val sudat ideologice\u015fte, dar diversificat stilistic. Un val \u00abacharn\u00e9\u00bb, s-ar zice, dar lupta acestui nou val nu este una de nimicire a poeziei anterioare, de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilit\u0103\u0163i, mai pu\u0163in concupiscente, mai pu\u0163in idilice, o sensibilitate \u00een care ironia \u015fi absurdul par a-\u015fi da m\u00e2na, dar \u00een spatele c\u0103rora exist\u0103, de fapt, o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 triste\u0163e, un acut sentiment al realit\u0103\u0163ii fragile, o imens\u0103 responsabilitate \u00een fa\u0163a unei lumi care-\u015fi demitizeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi lini\u015ftea (sau mai ales lini\u015ftea). Poe\u0163ii noului val impun prin gustul artistic inconfundabil; se poate spune c\u0103 sunt o genera\u0163ie erudit\u0103, poezia lor nu este livresc\u0103 (cum s-a spus), ci inteligent\u0103, ei nu pot scrie \u00abfrumos\u00bb pentru c\u0103 par \u00abplictisi\u0163i\u00bb de imensitatea poeziilor \u00abfrumoase\u00bb, dar care nu spun nimic, ironia lor nu-\u0163i d\u0103 sentimentul de burlesc, ci de gravitate \u015fi responsabilitate \u00een fa\u0163a fiec\u0103rei clipe. Nu se refugiaz\u0103 \u00een incongruen\u0163\u0103 \u015fi absurd (cum li s-ar p\u0103rea celor cu o sensibilitate vetust\u0103, neintegrabil\u0103 \u00een circuitul existen\u0163ei spirituale moderne), senza\u0163ia pe care o dau, de \u00abhomo ludens\u00bb, este un semn c\u0103 ei ard continuu, c\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea \u015fi neast\u00e2mp\u0103rul lor au un substrat constructiv, reflectat \u00een actul crea\u0163iei. Ei sunt con\u015ftien\u0163i de inocen\u0163a comun\u0103 a multor gesturi generatoare de catastrofe. S-ar putea spune: valul \u201980 nu \u015ftie s\u0103 iubeasc\u0103 \u00eengerii, nu \u015ftie s\u0103 confunde poncifele cu valoarea. Acest val afirm\u0103 libertatea de spirit a unei \u0163\u0103ri, Rom\u00e2nia, umanismul neviciat al unor oameni care \u015ftiu ce sunt, de unde vin, unde se duc. Acuta con\u015ftien\u0163\u0103 a ireversibilit\u0103\u0163ii respira\u0163iei \u00eei face s\u0103 fie o genera\u0163ie unitar\u0103 (adic\u0103 solidari \u00een plan spiritual; de aici \u015fi siguran\u0163a c\u0103 ei vor \u00abna\u015fte\u00bb o literatur\u0103 mare), \u00abbun\u0103\u00bb, a\u015f spune, gloria p\u0103r\u00e2ndu-li-se un basm vechi \u015fi ne\u00een\u0163eles, poezia fiindu-le nu religie (po\u0163i fi religios \u015fi s\u0103 nu participi), ci singurul mod prin care-\u015fi justific\u0103 exemplar lupta \u015fi trecerea. Reac\u0163iile criticii vor fi diverse, mul\u0163i vor \u00eencerca s\u0103 anihileze for\u0163a originalit\u0103\u0163ii noului val, c\u0103ut\u00e2nd \u00absurse\u00bb \u00een poezia de aiurea. Dar nu \u015ftiu cine va putea contesta superba victorie a unei sensibilit\u0103\u0163i inconfundabile asupra abunden\u0163ei dulceg\u0103riilor poetice, prea masiv prezente \u00een presa literar\u0103 din ultimii ani. A \u00abparia\u00bb pe Traian T. Co\u015fovei, Emil Hurezeanu, Aurel Pantea, Matei Vi\u015fniec, Lucian Vasiliu, Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Liviu Ioan Stoiciu, Eugen Suciu, Ion Stratan, \u015etefan Mitroi, Petru Romo\u015fan, Dumitru Chioaru etc. \u00eenseamn\u0103 a consim\u0163i la ideea c\u0103 noua genera\u0163ie va da culturii noastre c\u00e2\u0163iva poe\u0163i inconfundabili. \u015ei dac\u0103 am omis unele nume, e un semn c\u0103 sunt con\u015ftient de existen\u0163a altor talente reale, pe care le a\u015ftept cu bucurie \u015fi \u00eencredere. Aurel Dumitra\u015fcu, Borca, 2.11.1979\u201c. Merit\u0103 s\u0103 fie \u0163inut minte acest portret de genera\u0163ie \u015fi testament spiritual al poetului de la Borca. \u015ei merit\u0103 s\u0103 fie \u0163inut mereu pe masa de lucru a noilor \u201evaluri\u201c de lupt\u0103tori cu morile de v\u00e2nt ale poeziei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cum mai interpret\u0103m acum, la \u00eenceputul secolului XXI, sintagma pa\u015foptist\u0103 \u201eRom\u00e2nul s-a n\u0103scut poet\u201c? \u2013 cu aceast\u0103 \u00eentrebare \u00eencepe \u201echestionarul\u201c pe care poetul Lucian Vasiliu \u00eel lanseaz\u0103 \u00een Scriptor, noua revist\u0103 de la Ia\u015fi. Respectiva sintagm\u0103 nu spune altceva dec\u00e2t spunea \u015fi \u201eScrie\u0163i b\u0103ie\u0163i, numai scrie\u0163i!\u201c a altui mare pa\u015foptist din epoca auroral\u0103 \u00een care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-valul-pe-fata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cu v\u0103lul pe fa\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1309,12600,13881],"class_list":["post-23891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marta-petreu","tag-poetul-lucian-vasiliu","tag-scriptor"],"views":1711,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23891"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23891\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23892,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23891\/revisions\/23892"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}