Indian prin na\u015ftere, dintr-o mam\u0103 evreic\u0103 din Bagdad \u015fi un tat\u0103 dintr-o familie punjabi, sosit de c\u00e2teva decenii la Londra. Este un sculptor influent \u015fi aclamat. Da, faimos. Creeaz\u0103 imagini foarte puternice, precum \u00eemi spunea o prieten\u0103 care mi l-a descoperit. F\u0103cuse cincisprezece ani de psihanaliz\u0103 atunci c\u00e2nd \u201el-am cunoscut\u201d (iar acum cred c\u0103 se apropie sau poate chiar a dep\u0103\u015fit dou\u0103zeci de ani), precum m\u0103rturise\u015fte el \u00eensu\u015fi \u2013 ca de pild\u0103 \u00een conversa\u0163ia cu prietenul s\u0103u Hanif Kureishi, scriitor la r\u00e2ndul s\u0103u psihanalizat (\u015fi cam tot at\u00e2t). E dureroas\u0103 experien\u0163a analizei? Bine\u00een\u0163eles! Cum altfel? Dar \u015fi lui Kapoor, \u015fi lui Kureishi li se pare c\u0103 seam\u0103n\u0103 foarte mult cu experien\u0163ele lor artistice. Cu ce fac \u2013 unul \u00een sculptur\u0103, cel\u0103lalt \u00een scriitur\u0103. \u015ei, oricum, f\u0103r\u0103 psihanaliz\u0103 nu ar fi putut rezista, spune Kapoor.<\/p>\n
Una dintre crea\u0163iile din urm\u0103 ale lui Anish Kapoor este Leviathanul expus la Grand Palais din Paris \u00een cadrul expozi\u0163iei Monumenta (11 mai \u2013 23 iunie 2011). Leviathan const\u0103 \u00een patru sfere de cauciuc interconectate, \u00eenalte de 35 de metri, purpurii \u015fi translucide \u00een interior, prin care poate fi z\u0103rit\u0103 structura palatului. Sculptura ocup\u0103 mare parte din spa\u0163iul interior al palatului \u015fi produce o senza\u0163ie pregnant\u0103 de sufocare. Prin form\u0103, amplasare, senza\u0163ie \u2013 ar putea p\u0103rea o claustrofob\u0103 imaginare a vie\u0163ii uterine.<\/p>\n
De altfel, crea\u0163iile lui Anish Kapoor par direct inspirate de experien\u0163e primare, predomin\u00e2nd \u00eentr-acestea (\u00een foarte multe) ro\u015ful violent, arunc\u00e2nd materii ca s\u00e2ngele, corpuri gigantice care (nu doar la Grand Palais) sufoc\u0103 spa\u0163iul. Un tun trage ghiulele cu vopsea ro\u015fie care maculeaz\u0103 pere\u0163ii albi \u015fi, treptat, prin repeti\u0163ie, acumuleaz\u0103 o materie carnal\u0103, \u00eens\u00e2ngerat\u0103 la baz\u0103. O sculptur\u0103, Mama ca un munte (1985), seam\u0103n\u0103 izbitor cu un vagin (ro\u015fu \u2013 a se da factor comun; \u015fi aceasta \u00eei asigur\u0103 lui Kapoor un loc de surf pe valul actual al a\u015fa-zisei arhitecturi yonice). Dou\u0103 cuburi de lemn gemene, desp\u0103r\u0163ite (unite?) de o dung\u0103 ro\u015fie, trimit la Rela\u0163ii de s\u00e2nge (2006). Alte sculpturi au leg\u0103turi puternice cu ideea sau mai corect ar trebui s\u0103 spunem cu percep\u0163iile viscerale de ran\u0103, limitare, dividere, invadare.<\/p>\n
S\u0103 revenim la Leviathanul de la Grand Palais. Iat\u0103 o explica\u0163ie (dar era oare nevoie?): \u201eSculptura este o imersiune total\u0103 \u00eentr-o dimensiune fizic\u0103 \u015fi mental\u0103 neexplorat\u0103, spunea Anish Kapoor \u00eentr-un interviu de pe Designboom. Odat\u0103 ce te afli \u00een\u0103untru, \u00een giganticul balon cu patru bra\u0163e, forma volutelor \u00ee\u0163i evoc\u0103 \u00een acela\u015fi timp un spa\u0163iu organic exterior \u015fi un self interior; c\u00e2nd ie\u015fi din el (\u015fi te \u00eentorci \u00een spa\u0163iul Grand Palais-ului), speran\u0163a mea e c\u0103 privitorul are o nou\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu sculptura, \u00een lumina ce p\u0103trunde prin acoperi\u015ful de sticl\u0103. (…) Este un singur obiect, o singur\u0103 form\u0103, o singur\u0103 culoare. Ro\u015ful intens ne aminte\u015fte de culorile pe care le vedem noaptea \u2013 instabile \u015fi monocrome; ro\u015ful creeaz\u0103 mult mai multe umbre \u00eentunecate, psihologic \u015fi fizic vorbind, dec\u00e2t negrul sau albastrul. (…) Nu cred c\u0103 exist\u0103 privitor inocent. Orice privire, orice contemplare aduce cu sine complica\u0163ii, istorii anterioare, un trecut mai mult sau mai pu\u0163in real. \u00cendeosebi arta abstract\u0103 \u015fi sculptura implic\u0103 aceast\u0103 idee c\u0103 privirea \u00eenseamn\u0103 \u015fi corp \u015fi, bine\u00een\u0163eles, memorie. Memoria \u015fi corpul se reunesc \u00een actul privirii. Sunt foarte interesat de ceea ce d\u0103 sens acestui proces: cum memoria \u015fi corpul sunt implicate \u00eempreun\u0103 \u00een orice oper\u0103, cum ceva se \u00eent\u00e2mpl\u0103, cum ceva se schimb\u0103.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Indian prin na\u015ftere, dintr-o mam\u0103 evreic\u0103 din Bagdad \u015fi un tat\u0103 dintr-o familie punjabi, sosit de c\u00e2teva decenii la Londra. Este un sculptor influent \u015fi aclamat. Da, faimos. Creeaz\u0103 imagini foarte puternice, precum \u00eemi spunea o prieten\u0103 care mi l-a descoperit. F\u0103cuse cincisprezece ani de psihanaliz\u0103 atunci c\u00e2nd \u201el-am cunoscut\u201d (iar acum cred c\u0103 se… Cite\u0219te mai mult »Analizandul Anish<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[14693,14694],"class_list":["post-23886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-anish-kapoor","tag-leviathanul"],"views":1559,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23886"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23886\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23887,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23886\/revisions\/23887"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}