{"id":23878,"date":"2015-07-12T15:21:10","date_gmt":"2015-07-12T13:21:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23878"},"modified":"2015-07-12T15:21:10","modified_gmt":"2015-07-12T13:21:10","slug":"o-excursie-la-bucuresti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-excursie-la-bucuresti\/","title":{"rendered":"O excursie la Bucure\u015fti"},"content":{"rendered":"

Cum s-a n\u0103scut o idee<\/strong>
\n\u00cen anul 2011, la cursul de istorie a presei rom\u00e2ne\u015fti, le-am prezentat studen\u0163ilor un detaliu istorico-literar, care a generat un original proiect \u015ftiin\u0163ific, cultural \u015fi jurnalistic – \u00cent\u00e2lniri cu fo\u015fti \u015fefi de stat ai Rom\u00e2niei. \u00cen primele zile ale Anului Nou, 1870, mai mul\u0163i studen\u0163i rom\u00e2ni din Viena s-au dus la vila din Oberd\u00f6bling, unde locuia fostul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, pentru a-i transmite ur\u0103ri de Anul Nou \u015fi pentru a omagia astfel cea mai \u00eenalt\u0103 func\u0163ie din stat. \u00cen fruntea grupului de studen\u0163i rom\u00e2ni din Viena se afla un t\u00e2n\u0103r care va deveni foarte cunoscut \u00een cultura rom\u00e2n\u0103: Mihai Eminescu! Recunosc c\u0103 mi-a pl\u0103cut foarte mult gestul studen\u0163ilor, pe care am \u00eencercat s\u0103-l reeditez, dup\u0103 141 de ani, prin proiectul amintit mai sus.
\nAm avut astfel programate \u00eent\u00e2lniri cu Regele Mihai (2011), cu pre\u015fedintele Ion Iliescu (2012), cu pre\u015fedintele Emil Constantinescu (2013) \u015fi cu pre\u015fedintele Traian B\u0103sescu (2014), urm\u00e2nd ca, \u00een viitor, s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim cu pre\u015fedintele Klaus Johannis. \u00cent\u00e2lnirile \u015fi convorbirile avute p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, reportajele scrise \u015fi fotografiile f\u0103cute cu \u015fefii de stat ai Rom\u00e2niei vor forma materia unei c\u0103r\u0163i, poate chiar a unui album. De asemenea, \u00een holul facult\u0103\u0163ii se va deschide o expozi\u0163ie fotodocumentar\u0103, cu imagini din toate excursiile organizate la Bucure\u015fti.
\nPe urmele unor <\/strong>
\nmari scriitori-gazetari<\/strong>
\n\u00cen cadrul celor \u015fase excursii, am vizitat de fiecare dat\u0103 diverse institu\u0163ii culturale \u015fi mediatice – muzee, redac\u0163ii de ziare, televiziuni etc. A\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu ocazia celei recente, din 6-7 iunie a.c.
\nJoi, 4 iunie, ne str\u00e2ngeam l\u00e2ng\u0103 statuia lui Baba Novac din Cluj-Napoca, la o or\u0103 destul de matinal\u0103 (5 diminea\u0163a), respect\u00e2nd o vorb\u0103 din popor (\u201eCine se scoal\u0103 de diminea\u0163\u0103 departe ajunge!\u201c), pentru a putea realiza programul primei zile. Autocarul are doi conduc\u0103tori auto (pe care \u00eei prezint drept \u201e\u015foferi de elit\u0103\u201c, parafraz\u00e2nd titlul cunoscutului volum de nuvele al lui Vasili \u015euk\u015fin, Un \u015fofer de elit\u0103), cu care am f\u0103cut multe excursii, \u015foferi obi\u015fnui\u0163i cu modul de a fi al studen\u0163ilor. Ca de obicei, m\u0103 simt foarte confortabil, ca \u00een orice c\u0103l\u0103torie, l\u0103s\u00e2nd acas\u0103 toate problemele (doar de telefon nu m-am putut dispensa). Vremea e splendid\u0103, ceea ce ne d\u0103 ocazia de a admira frumuse\u0163ile naturii din jur, \u00een primul r\u00e2nd holdele bogate, talonate de p\u00e2lcuri de maci (\u201egr\u00e2u p\u0103zit de maci\u201c, sun\u0103 un vers al lui Mircea Dinescu).
\nCa \u015fi anul trecut, primul popas \u00eel facem la Muzeul Memorial \u201eCezar Petrescu\u201c din Bu\u015fteni, a\u015fezat la poalele Caraimanului, de unde putem admira Crucea Eroilor Neamului, unic\u0103 \u00een Europa, at\u00e2t prin dimensiuni, c\u00e2t \u015fi prin altitudinea amplas\u0103rii (2291m). Casa, construit\u0103 \u00een stil br\u00e2ncovenesc, \u00een 1918, de o familie de avoca\u0163i, este cump\u0103rat\u0103 de Cezar Petrescu \u00een 1937, care va locui aici p\u00e2n\u0103 la moartea sa, survenit\u0103 \u00een 1961. Ghidul ne spune c\u0103 75% din valoarea casei a fost pl\u0103tit\u0103 de scriitor din drepturile sale de autor (informa\u0163ie interesant\u0103 pentru statutul scriitorului din perioada interbelic\u0103. \u015ei \u00een comunism, un scriitor cunoscut \u00ee\u015fi putea cump\u0103ra, din drepturile de autor pentru o carte, o ma\u015fin\u0103 Dacia, s\u0103 spunem, care costa 70.000 de lei. Despre c\u00e2t c\u00e2\u015ftig\u0103 azi scriitorul rom\u00e2n, mai bine s\u0103 nu vorbim!). Revenind la casa memorial\u0103, s\u0103 spun c\u0103, \u00een 1967, so\u0163ia scriitorului \u015fi fra\u0163ii acestuia decid s\u0103 doneze statului rom\u00e2n aceast\u0103 superb\u0103 vil\u0103, cu tot patrimoniul din interior (mobilier rustic, scoar\u0163e vechi, icoane pe sticl\u0103, ceramic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, statui \u2013 cele trei statui reprezent\u00e2ndu-i pe Horia, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan, realizate de Oscar Han \u2013, tablouri semnate de N. Tonitza, Anastase Demian, Aurel Jiquidi, Traian Bil\u0163iu-D\u0103ncu\u015f \u015fi al\u0163ii, peste 10.000 de volume, din care peste 600 sunt cu dedica\u0163ii primite de la confra\u0163ii de breasl\u0103. La etaj, admir\u0103m colec\u0163ia de ziare la care a colaborat scriitorul (Adev\u0103rul, Diminea\u0163a, G\u00e2ndirea, Convorbiri literare, Revista Funda\u0163iilor Regale). Nu vedem (din motive u\u015for de explicat) ziarul Rom\u00e2nia, organul Frontului Rena\u015fterii Na\u0163ionale al lui Carol al II-lea, la care Cezar Petrescu a fost director, din 1938 p\u00e2n\u0103 \u00een 1940, c\u00e2nd ziarul a\u00a0 fost suspendat, ca \u015fi alte publica\u0163ii (Rom\u00e2nia literar\u0103, de exemplu, unde Cezar Petrescu a fost de asemenea director). Fiindc\u0103 suntem clujeni, completez informa\u0163ia c\u0103 Cezar Petrescu a lucrat la ziarul clujean Voin\u0163a (1920), tot aici \u00eenfiin\u0163\u00e2nd, \u00een 1921, \u00eempreun\u0103 cu Gib. I. Mih\u0103escu, Adrian Maniu \u015fi D.I. Cucu, revista G\u00e2ndirea (care s-a mutat, \u00een decembrie 1922, la Bucure\u015fti).
\nScriitor de mare succes \u00een vremea lui, Cezar Petrescu nu a fost scutit de drame personale, cea mai mare fiind legat\u0103 de singurul s\u0103u fiu, din prima c\u0103s\u0103torie, Teodor Aurel. \u00cen 1940, la 23 de ani, era student la Arhitectur\u0103, \u00een Bucure\u015fti, fiind mobilizat pentru r\u0103zboiul care urma s\u0103 \u00eenceap\u0103. Din cauza opozi\u0163iei p\u0103rin\u0163ilor de a se c\u0103s\u0103tori cu Viorica, fiica unei familii de \u0163\u0103rani din Vrancea, \u00ee\u015fi \u00eempu\u015fc\u0103 iubita, chiar \u00een curtea casei sale, dup\u0103 care se sinucide \u015fi el. Cezar Petrescu a fost at\u00e2t de marcat de aceast\u0103 dram\u0103, \u00eenc\u00e2t nu a avut t\u0103ria s\u0103 participe la funeralii, deleg\u00e2ndu-l pe ziaristul Leon Kalustian s\u0103 se ocupe de \u00eenmorm\u00e2ntare (care ne-a l\u0103sat c\u00e2teva m\u0103rturii \u00een acest sens, \u00een volumul Simple note). Destinul scriitorului este interesant \u015fi din alt punct de vedere. \u00cen vreme ce mul\u0163i dintre confra\u0163ii s\u0103i au \u00eenfundat pu\u015fc\u0103riile comuniste pentru convingerile lor politice, Cezar Petrescu s-a adaptat rapid noului regim. \u00cenc\u0103 \u00een 1946\u00a0 public\u0103 impresii de c\u0103l\u0103torie din URSS, traduce masiv, \u00een colaborare, din scriitorii ru\u015fi \u015fi sovietici (lui i se datoreaz\u0103 cea mai bun\u0103 versiune din Pe Donul lini\u015ftit, al lui Mihail \u015eolohov, care va lua Premiul Nobel pentru literatur\u0103). \u00cen 1952 ob\u0163ine Premiul de Stat clasa a II-a pentru scenariul cinematografic Nepo\u0163ii gornistului, scris \u00eempreun\u0103 cu teoreticianul literar de trist\u0103 faim\u0103, Mihai Novicov, iar \u00een 1955 devine membru al Academiei RPR. Interesant de men\u0163ionat este \u015fi faptul c\u0103 scriitorul voia s\u0103 scrie un roman cu titlul \u00censeninare, \u00een replic\u0103 la romanul \u00centunecare (1927-1928), dar moartea l-a \u00eempiedicat s\u0103-\u015fi duc\u0103 la \u00eendeplinire acest proiect. \u00cen orice caz, a fost instructiv pentru viitorii jurnali\u015fti s\u0103 ia contactul cu activitatea unuia dintre cei mai mari gazetari rom\u00e2ni, despre care \u015ftiau doar c\u0103 a scris Fram, ursul polar! Din c\u00e2te mi-a spus ghidul, activitatea publicistic\u0103 a lui Cezar Petrescu nu a f\u0103cut \u00eenc\u0103 obiectul unei exegeze, a\u015fa c\u0103 o tez\u0103 de doctorat despre aceasta va fi binevenit\u0103.
\nUrm\u0103torul popas \u00eel facem la Casa Memorial\u0103 \u201eGeorge Enescu\u201c de la Sinaia. Casa a fost construit\u0103 dup\u0103 planurile lui Enescu \u00eensu\u015fi, ajutat de arhitectul Radu Dudescu, din banii ob\u0163inu\u0163i de compozitor \u00een urma turneului s\u0103u american (1923-1926), cas\u0103 pe care a numit-o Vila Lumini\u015f. \u00cen 1947, aflat la Paris, George Enescu a donat statului rom\u00e2n aceast\u0103 vil\u0103, cu dorin\u0163a ca ea s\u0103 devin\u0103 loc de odihn\u0103 \u015fi crea\u0163ie pentru arti\u015fti. \u00cen 1995, vila s-a transformat \u00een Casa Memorial\u0103 \u201eGeorge Enescu\u201c, piesele de mobilier \u015fi obiectele expuse ref\u0103c\u00e2nd atmosfera din timpul c\u00e2nd era locuit\u0103 de George Enescu \u015fi de so\u0163ia sa, Maria Cantacuzino-Enescu. Viitorul mare violonist \u015fi dirijor, Yehudi Menuhin, l-a vizitat aici pe Enescu, pentru a lua lec\u0163ii de vioar\u0103 (strada pe care se afl\u0103 vila poart\u0103 acum numele acestuia). Redau un fragment din interviul pe care l-am f\u0103cut cu Sorin Toma, \u00een care este evocat\u0103 o \u00eent\u00e2mplare petrecut\u0103 \u00een aceast\u0103 vil\u0103: \u201eMult mai t\u00e2rziu, \u00een perioada interbelic\u0103, mai precis \u00een 1927, Regina Maria (so\u0163ia Regelui Ferdinand I) s-a \u00eent\u00e2lnit, \u00een casa lui George Enescu de la Sinaia (marele compozitor avea o vil\u0103, Lumini\u015f, la Sinaia), cu familia lui Yehudi Menuhin (1916-1999), care venise \u00een Rom\u00e2nia pe c\u00e2nd copilul-minune avea 11 ani, pentru a lua, \u00een continuare, lec\u0163ii de vioar\u0103 de la maestrul sau, George Enescu. Familia Toma s-a \u00eemprietenit, la Sinaia, cu familia Menuhin. Regina Maria l-a \u00eentrebat pe tat\u0103l lui Yehudi dac\u0103 mai cunoa\u015fte pe cineva din Rom\u00e2nia, la care acesta a r\u0103spuns c\u0103 \u00eel cuno\u015fte pe Alexandru Toma. \u201eCare Toma?\u201c \u201eCel care scrie poezii!\u201c. Apoi cineva dintre cei prezen\u0163i i-a \u015foptit ceva la ureche reginei, care a r\u00e2s \u015fi apoi a exclamat: \u201eA, the socialist gentleman!\u201c (\u201eA, domnul acela socialist!\u201c). Ei bine, acest \u201esocialist gentleman\u201c refuzase s\u0103 mearg\u0103 la palatul regal, unde fusese invitat, motiv\u00e2ndu-\u015fi \u00een felul urmator refuzul, \u00een acord, evident, cu convingerile sale politice: \u201eEu am tradus poeziile poetei Carmen Sylva, nu ale Reginei Elisabeta!\u201c. (\u201ePrecizez, \u00een parantez\u00e3, c\u00e3 \u00eentre Yehudi \u015fi mine s-a \u00eenchegat atunci o prietenie pe via\u0163\u00e3. Yehudi a \u00eencetat din via\u0163\u00e3 \u00een 1999\u201c spune Sorin Toma.)
\nA doua zi, \u00eenainte de a vizita Palatul Cotroceni, ne-am oprit la Casa Memorial\u0103 \u201eLiviu Rebreanu \u2013 Fanny Rebreanu\u201c, aflat\u0103 \u00een apropierea Cotrocenilor. Casa este\u00a0 g\u0103zduit\u0103 \u00eentr-un apartament cump\u0103rat de Liviu Rebreanu \u00een anul 1934, pentru fiica sa, Puia-Florica Rebreanu. Dup\u0103 cum afl\u0103m din prezentarea muzeului, \u201espa\u0163iul \u015fi patrimoniul au fost donate de aceasta cu dorin\u0163a de a o reprezenta \u015fi pe mama sa care, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 a fost actri\u0163\u0103, a abordat \u015fi literatura memorialistic\u0103, fapt ce i-a adus calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor. A fost inaugurat \u00een 1995.\u201c
\n\u00cen apartamentul al\u0103turat se afl\u0103 Casa Memorial\u0103 \u201eIon Minulescu\u201c, alc\u0103tuit\u0103 din cinci camere \u015fi dependin\u0163e, \u00een care vedem lucruri ale faimosului poet, c\u0103r\u0163i, manuscrise, dar mai ales o adev\u0103rat\u0103 expozi\u0163ie de tablouri \u015fi statui, semnate de nume celebre: Iosif Iser, Jean Steriadi, Theodor Pallady, clujeanul Carol Popp de Szatm\u00e1ry, Nicolae D\u0103r\u0103scu, Oscar Han, Nicolae Tonitza, Al. Ciucurencu, Margareta Sterian, Camil Ressu, M.H. Maxy, Lucian Grigorescu, Victor Brauner \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Probabil \u015fi acest apartament a fost donat statului de c\u0103tre urma\u015fii vrednici ai lui Ion MInulescu.
\nUltimul popas \u00een c\u0103utarea scriitorilor-gazetari \u00eel facem la M\u0103r\u0163i\u015for, \u201epatria literaturii\u201c lui Arghezi, unde poetul a tr\u0103it \u00eentre 1930-1937. \u201eM\u0103r\u0163i\u015forul e patria literaturii mele. De acolo au ie\u015fit \u00abcuvintele potrivite\u00bb \u015fi toate scrierile adunate acuma \u00eentr-o mul\u0163ime de volume, g\u00e2ndite la o mas\u0103 dintr-o camer\u0103 mic\u0103, pe care mi-o rezervasem pentru reverie… Pentru mine, M\u0103r\u0163i\u015forul e un lucru de neuitat. Cred c\u0103 acolo mi s-a pl\u0103m\u0103dit cerneala \u015fi mi-a \u00eenviat oarecum condeiul\u201c, m\u0103rturisea Tudor Arghezi.
\nM\u0103 aflu la M\u0103r\u0163i\u015for\u00a0 pentru a \u015fasea oar\u0103, \u00eempreun\u0103 cu diverse genera\u0163ii de studen\u0163i jurnali\u015fti. La primele dou\u0103 vizite, ghid special ne-a fost \u00eens\u0103\u015fi doamna Mitzura Arghezi, cu care ne-am fotografiat \u015fi care ne-a acordat interviuri, dar care s-a sup\u0103rat cumplit pe mine, \u00een urma interviului f\u0103cut cu cel care i-a f\u0103cut at\u00e2t de mult r\u0103u tat\u0103lui domniei sale, proletcultistul Sorin Toma, fost redactor-\u015fef al Sc\u00e2nteii, autorul articolului de trist\u0103 faim\u0103, Poezia putrefac\u0163iei sau putrefac\u0163ia poeziei (am publicat interviul cu doamna Mitzura Arghezi \u00een volumul meu, Un ardelean la Bucure\u015fti, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2011, p. 54-60). Re\u0163in dou\u0103 detalii semnificative din acest interviu: ca student\u0103 la actorie, doamna Mitzura Arghezi a avut examen, \u00eentre al\u0163ii, cu Nicolae Moraru care, culmea cinismului, i-a dat s\u0103 comenteze studiul lui Sorin Toma! De asemenea, mi-a spus c\u0103 \u00een 1956, c\u00e2nd l-a \u00eenso\u0163it pe Arghezi, care f\u0103cea parte din delega\u0163ia oficial\u0103 a RPR, pentru aducerea \u00een \u0163ar\u0103 a unei p\u0103r\u0163i din tezaurul Rom\u00e2niei, confiscat de Lenin, \u00een 1917, a fost uimit\u0103 de faptul c\u0103 stewardesele erau \u201efoarte frumoase \u015fi foarte elegante\u201c. \u00cen orice caz, regret c\u0103 studen\u0163ii nu mai au ocazia de a se \u00eent\u00e2lni cu doamna Mitzura Arghezi. Acum ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 noul ghid al muzeului, care a absolvit Jurnalismul la Sibiu, a\u015fa c\u0103 se simte oarecum \u00een familie, al\u0103turi de studen\u0163ii jurnali\u015fti. Ni se al\u0103tur\u0103 \u015fi doamna Jenica, \u00eengrijitoarea casei, care poate oric\u00e2nd \u00eenlocui un ghid competent, prin c\u00e2te lucruri \u015ftie despre cas\u0103 (\u015fi care m\u0103 \u00eentreab\u0103, \u015fi acum, de ce nu mai colaborez la Flac\u0103ra lui Adrian P\u0103unescu, unde m\u0103 citise c\u00e2ndva s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103). De\u015fi cunoscsc bine muzeul, intru totu\u015fi \u00een cl\u0103dire, pentru a retr\u0103i atmosfera arghezian\u0103. La cap\u0103tul sc\u0103rilor, \u00een st\u00e2nga, este biroul de lucru al poetului, cu bastonul celebru \u015fi papucii de cas\u0103, care \u00eemi dau o extraordinar\u0103 senza\u0163ie de \u201eprezen\u0163\u0103\u201c a Maestrului: am impresia c\u0103 este pu\u0163in plecat s\u0103 adune ou\u0103le din cuibare sau s\u0103 \u00eei dea de m\u00e2ncare lui Zdrean\u0163\u0103, eroul celebrei poezii, de care au auzit to\u0163i studen\u0163ii. Recitesc ultimele dou\u0103 versuri scrise de Arghezi cu dou\u0103 zile \u00eenaintea mor\u0163ii, la 12 iulie 1967, dedicate Paraschivei, so\u0163ia care murise cu un an \u00eenainte. Versurile sunt \u00eenr\u0103mate, \u00een facsimil, \u00een biroul poetului: \u201eM\u0103 chemi din dep\u0103rtare \u015fi te ascult\/ N-am s\u0103 te fac, pierduto, s\u0103 m\u0103 a\u015ftep\u0163i prea mult!\u201c.
\n\u00cen dreapta este camera \u00een care Arghezi \u00ee\u015fi primea musafirii. Aici au fost f\u0103cute \u015fi cele dou\u0103 fotografii pe care le-am publicat \u00een cartea mea de convorbiri cu domnul Ion Brad, Convorbiri cu Ion Brad, \u201edin prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103\u201c (aprilie-octombrie 2013), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, unde Arghezi, la 85 de ani, este \u00eenconjurat de scriitorii Valeriu R\u00e2peanu, Ion Brad, Ov.S. Crohm\u0103lniceanu, Haralamb Zinc\u0103, Mihail Petroveanu \u015fi al\u0163ii.
\nIe\u015fim din cas\u0103 \u015fi poposim la mormintele so\u0163ilor Arghezi, aflate \u00een mijlocul cur\u0163ii, sub nucul acum uria\u015f, plantat de Paraschiva Arghezi. Lespedea mormintelor consemneaz\u0103 doar minime date biografice. Poate a\u015fa a decis poetul, prin testament, nu \u015ftiu. Dac\u0103 era dup\u0103 mine, inscrip\u0163ionam pe lespedea sa aceste cuvinte, de un dramatism ie\u015fit din comun, scrise \u00eentr-un moment c\u00e2nd umbra mor\u0163ii era tot mai aproape de poet: \u201eV\u0103 pizmuiesc, omeniri r\u0103mase dup\u0103 mine, c\u0103 o s\u0103 asculta\u0163i v\u00e2ntul, pe care eu nu-l voi mai auzi, c\u0103 ve\u0163i c\u0103lca p\u0103m\u00e2ntul, pe care eu nu-l voi mai c\u0103lca \u015fi c\u0103 ve\u0163i sorbi lumina, care pe mine nu m\u0103 va atinge, c\u0103 ve\u0163i auzi fulgerele, apele, c\u00e2ntecul v\u00e2ntului, suspinul oamenilor, \u015foapta \u015fi mireasma porumbului, parfumul p\u0103m\u00e2ntului, care va fi numai al vostru…\u201c
\nFotografiem cu\u015fca lui Zdean\u0163a, \u201ecel cu ochii de faian\u0163\u0103\u201c, apoi vizit\u0103m \u015fi anexa care a servit ca tipografie, ridicat\u0103 \u00eentre anii 1935-1937, unde s-au tip\u0103rit Biletele de papagal (tipografia a fost confiscat\u0103 \u00een 1948). Vedem aici o clocitoare, ciubere, un zdrobitor de struguri, stupi de albine, iar pe pere\u0163i copii ale unor documente importante. Cire\u015fii din gr\u0103din\u0103 sunt pe rod, a\u015fa c\u0103 to\u0163i studen\u0163ii, cu aprobarea doamnei Jenica, \u00ee\u015fi pot culege c\u00e2teva cire\u015fe, ca amintire c\u0103 au m\u00e2ncat aceste fructe din gr\u0103dina M\u0103r\u0163i\u015forului.
\nPlec de la M\u0103r\u0163i\u015for cu sentimente contradictorii. Cum se schimb\u0103 realitatea de la un an la altul! Cum va fi aici peste 50 de ani? Dar peste 100? \u00cen acela\u015fi timp, m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103, la toate casele memoriale vizitate, am aflat de urma\u015fi vrednici ai scriitorilor respectivi, care au donat statului rom\u00e2n zestrea pe care o aveau mo\u015ftenire. Doar Octavian Goga \u015fi Veturia Goga au parte de urma\u015fi nevrednici! A\u015fa cum se \u015ftie, Curtea de Apel Bucure\u015fti a admis, anul trecut, cererea formulat\u0103 de urma\u015fii Veturiei Goga, prin care ace\u015ftia au solicitat constatarea nulit\u00e3\u0163ii absolute a dona\u0163iei f\u00e3cute de so\u0163ia poetului statului rom\u00e2n \u015fi repunerea \u00een posesie a complexului de cl\u00e3diri. Mai mult, ei cer \u015fi desp\u0103gubiri pentru bunurile care nu mai pot fi restituite \u00een natur\u00e3! \u015etiu, dintr-o m\u0103rturie a scriitorului \u015fi ambasadorului Ion Brad, c\u0103 \u00een 1944, \u00een drumul lor spre Budapesta, solda\u0163ii Armatei Ro\u015fii au vrut s\u0103 \u00eencarce \u00een camioane toate bunurile de la Ciucea, care au fost salvate, \u00een ultimul moment, la interven\u0163ia lui Petru Groza. Iat\u0103 c\u0103 ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een vremurile grele ale r\u0103zboiului se petrece \u00een deplin\u0103 libertate. Sentin\u0163a nu este definitiv\u0103, put\u00e2nd fi atacat\u0103 cu recurs \u00een 15 zile de la comunicare, ceea ce Consiliul Jude\u0163ean Cluj a \u015fi f\u0103cut. Anul acesta se va pronun\u0163a sentin\u0163a definitiv\u0103. Sper ca Muzeul de la Ciucea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een proprietatea Consiliului Jude\u0163ean Cluj.
\n\u00cen loc de concluzii<\/strong>
\nAm fost \u00eentrebat, adesea, de ce organizez aceste excursii, mari consumatoare de timp \u015fi de energie pentru mine \u015fi colegii care m\u0103 ajut\u0103. O fac, \u00een primul r\u00e2nd, din pasiune didactic\u0103. \u201eO excursie ca aceasta \u2013 mi-a spus odat\u0103 un student \u2013 face c\u00e2t zece cursuri!\u201c. \u00cemi place s\u0103 cred, apoi, c\u0103 prin aceste excursii prelungesc o tradi\u0163ie a \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului universitar interbelic, c\u00e2nd mul\u0163i profesori de la istorie, geografie, poate \u015fi de la alte specialit\u0103\u0163i, \u00ee\u015fi duceau studen\u0163ii pe teren. \u00centr-o astfel de excursie, studen\u0163ii se cunosc mai bine \u00eentre ei, se \u00eemprietenesc, comunic\u0103 mai bine cu profesorii, care g\u0103sesc \u00een ei o imens\u0103 surs\u0103 de energie, tinere\u0163e \u015fi entuziasm. (Un detaliu: \u00eenainte de vizita la Parlamentul Rom\u00e2niei, studentele erau at\u00e2t de elegante \u015fi de frumoase, \u00eenc\u00e2t portarul de la Hotelul Hello, unde eram caza\u0163i, vr\u0103jit de frumuse\u0163ea lor, a ridicat bariera, pentru ca acestea s\u0103 poat\u0103 trece \u00een voie!). Pentru genera\u0163ia Internetului, este necesar s\u0103 \u015ftie c\u0103 nu totul se reduce la mediul virtual. \u00cen fine, studen\u0163ilor li se cultiv\u0103 sentimentul c\u0103 apar\u0163in unui popor de \u00eenalt\u0103 spiritualitate, cu o mare tradi\u0163ie cultural\u0103, care trebuie p\u0103strat\u0103 cu sfin\u0163enie (studen\u0163ii sunt educa\u0163i astfel pentru \u201eciviliza\u0163ia urmei\u201c, cum ar zice doamna Irina Petra\u015f). Nu mai vorbesc de faptul c\u0103 to\u0163i primesc un DVD cu imagini filmate \u015fi cu fotografiile f\u0103cute \u2013 o inepuizabil\u0103 surs\u0103 de amintiri pentru viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum s-a n\u0103scut o idee \u00cen anul 2011, la cursul de istorie a presei rom\u00e2ne\u015fti, le-am prezentat studen\u0163ilor un detaliu istorico-literar, care a generat un original proiect \u015ftiin\u0163ific, cultural \u015fi jurnalistic – \u00cent\u00e2lniri cu fo\u015fti \u015fefi de stat ai Rom\u00e2niei. \u00cen primele zile ale Anului Nou, 1870, mai mul\u0163i studen\u0163i rom\u00e2ni din Viena s-au dus… Cite\u0219te mai mult »O excursie la Bucure\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-23878","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1341,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23878","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23878"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23878\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23879,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23878\/revisions\/23879"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}