{"id":23871,"date":"2015-07-12T15:17:36","date_gmt":"2015-07-12T13:17:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23871"},"modified":"2015-07-12T15:17:36","modified_gmt":"2015-07-12T13:17:36","slug":"cannes-2015-franta-si-vecinii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2015-franta-si-vecinii\/","title":{"rendered":"Cannes 2015. Fran\u0163a \u015fi vecinii"},"content":{"rendered":"

Dou\u0103 \u0163\u0103ri se anun\u0163au \u00een fruntea b\u0103t\u0103liei din competi\u0163ia selec\u0163iei oficiale a acestei edi\u0163ii: Fran\u0163a, gazda, \u015fi Italia vecin\u0103. C\u00e2nd ai cinci filme alese \u00een concurs, respectiv \u2013 trei, speran\u0163ele unui premiu sunt \u00eendrept\u0103\u0163ite. De undeva trebuie s\u0103 sar\u0103 iepurele. S\u0103 le lu\u0103m pe r\u00e2nd. Francezii au mizat pe numele noi, mai pu\u0163in obi\u015fnuite sau deloc \u00een geografia festivalier\u0103, ceea ce, \u00een principiu, nu este r\u0103u. Nu cred c\u0103 le-au destinat chiar unei Palme d\u2019Or, dar m\u0103car s\u0103 fie luate \u00een seam\u0103 tot a intrat \u00een calcule. Drept care am v\u0103zut Julien et Margurite de Val\u00e9rie Donzelli, La Loi du march\u00e9 de St\u00e9phane Briz\u00e9, autori care au primit acum botezul prezen\u0163ei pe Croazet\u0103. Maiwenn, o r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103 a Cannes-ului (motivele sunt mai greu de priceput pentru str\u0103ini), chiar premiat\u0103 \u00een 2011 pentru Polisse, a revenit cu Mon roi. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Jacques Audiard, cel care a trecut pe l\u00e2ng\u0103 Palme d\u2019Or cu Un proph\u00e8te (2009), a intrat din nou \u00een lupt\u0103 \u015fi, de data aceasta, nu a mai ratat. Gra\u0163ie juriului fra\u0163ilor Coen, Dheepan a fost \u00eencununat cu r\u0103murica de palmier. Dar, despre palmares, \u00eentr-un alt articol.
\nDeocamdat\u0103, s\u0103 amintim c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi criticii na\u0163ionali au fost de acord c\u0103 primele dou\u0103 titluri mai sus pomenite nu aveau ce c\u0103uta \u00een competi\u0163ie, la Quinzaine m\u00e2ndrindu-se, pe bun\u0103 dreptate, cu filmul lui Arnaud Desplechin Trois souvenirs de ma jeunesse, care chiar \u015fi-ar fi avut locul \u00een concursul oficial. Dac\u0103 avem \u00een vedere deschiderea onorat\u0103 tot cu un film al \u0163\u0103rii gazd\u0103, acel La t\u00eate haute despre care am scris, putem delimita vitezele \u00een care s-a \u00eenscris, \u00een acest an, cinematograful francez: una a filmului de dragoste, alta a celui social. Spre surpriza multora, chiar ceea ce obi\u015fnuim a numi \u201especialitatea casei\u201c, am desemnat prima categorie, a fost cea care a dezam\u0103git cel mai mult. Autoarele, pentru c\u0103 este vorba despre dou\u0103 cineaste, au crescut la \u015fcoala profesioni\u015ftilor lejerit\u0103\u0163ii, ai jongleriei cu sentimentele de pe urma c\u0103reia nu te alegi cu nimic. A\u015fa numitul firesc are \u015fi el efectele lui perverse. Calitate incontestabil\u0103, \u00een sine, dar, exersat\u0103 ostentativ \u015fi \u00een neant, atinge limita irit\u0103rii. Mon roi poate fi chiar paradigmatic. Toni, o femeie \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, av\u00e2nd tot r\u0103gazul pus la dispozi\u0163ie de un nefericit accident la schi, \u00ee\u015fi retr\u0103ie\u015fte, \u00een perioada recuper\u0103rii, povestea de iubire, c\u0103s\u0103toria cu Giorgio. Pe tot parcursul unei jum\u0103t\u0103\u0163i din ac\u0163iune, protagonista r\u00e2de, ca s\u0103 nu spun c\u0103 se hlize\u015fte, antren\u00e2nd \u015fi partenerul. Pentru ea, dragostea este o lung\u0103 partid\u0103 de veselie din orice, Tot timpul am avut impresia c\u0103 Emmanuelle Bercot (autoarea peliculei La T\u00eate haute, aici interpret\u0103) \u015fi Vincent Cassel sunt la acele lec\u0163ii de actorie c\u00e2nd studen\u0163ii sunt \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i cum se r\u00e2de pe diferite tonalit\u0103\u0163i, corespunz\u0103toare vocalelor. Altfel sun\u0103 o cascad\u0103 dac\u0103 ape\u015fi pe a \u015fi altfel pe o. \u00cen cealalt\u0103 jum\u0103tate, cei doi se ceart\u0103, \u00ee\u015fi scot ochii, se descoper\u0103 t\u00e2rziu. Lua\u0163i cu distrac\u0163ia, femeia nu a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 simpaticul b\u0103rbat nu este f\u0103cut pentru c\u0103snicie. Evident, de copilul n\u0103scut \u015fi el \u00een dorul lelii, vor avea grij\u0103, \u00een cele din urm\u0103, am\u00e2ndoi. Film mic, cu miz\u0103 m\u0103runt\u0103.
\nAltul este cazul celeilalte pelicule, s\u0103-i spunem feminine, Marguerite \u015fi Julien, de Val\u00e9rie Donzelli. Aici lucrurile se complic\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 de dou\u0103 ori. O dat\u0103, pentru c\u0103 subiectul, incestul frate-sor\u0103, presupune un joc pe muchie de cu\u0163it, exersat \u015fi de al\u0163ii, care \u015fi-au fr\u00e2nt g\u00e2tul. Trebuie s\u0103 fii Louis Malle pentru a tulbura cu Le souffle au coeur (incestul mam\u0103-fiu). A doua oar\u0103 pentru c\u0103 filmul ne este anun\u0163at ca av\u00e2nd un scenariu conceput de regizoare \u015fi de protagonistul J\u00e9r\u00e9mie Elkaim, \u201edup\u0103 o idee \u015fi un scenariu de Jean Gruault\u201c, care scenariu a fost scris la \u00eenceputul anilor \u201970 pentru Fran\u00e7ois Truffaut. Cineastul, binecunoscut pentru pudoarea lui, b\u0103rbatul care l\u0103sa ochii \u00een jos c\u00e2nd revedea unele dintre pu\u0163inele scene mai \u00eendr\u0103zne\u0163e din filmele proprii, a spus nu bunului s\u0103u prieten \u015fi colaborator, l-a tot am\u00e2nat. Din p\u0103cate, domnul Jean Gruault ne-a p\u0103r\u0103sit acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi nu vom \u015fti niciodat\u0103 cum vine, de fapt, \u201edup\u0103 o idee \u015fi un scenariu de…\u201c Dac\u0103 Val\u00e9rie Donzelli \u015fi-a \u00eenchipuit c\u0103 a dat peste ea norocul unei mo\u015fteniri Truffaut, s-a \u00een\u015felat. De altfel, a recunoscut c\u0103 \u00eentre scenariul ei \u015fi cel c\u0103ruia i-a fost destinat sunt mari diferen\u0163e. S\u0103-\u015fi p\u0103streze riscanta idee a unei istorii reale, de pe vremea lui Henric al IV-lea, despre iubirea interzis\u0103 a fra\u0163ilor Marguerite \u015fi Julien Ravalet, povestit\u0103 de o educatoare unor… pu\u015fti \u015fi pu\u015ftoaice dintr-un orfelinat, pe post de Noapte bun\u0103, copii. Auditoriul are nu numai imagina\u0163ie, dar \u015fi cuno\u015ftin\u0163e la zi despre amor, feti\u0163ele se distreaz\u0103 maimu\u0163\u0103rind sunete erotice. Ceea ce vedem noi, spectatorii, pe ecran, este proiec\u0163ia fanteziei lor, amestec de parfum de epoc\u0103 \u015fi anacronisme, de genul: un automobil alearg\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 o calea\u015fc\u0103. Asta nu ar fi nimic, dar unele incongruen\u0163e merg at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t ni\u015fte b\u0103ie\u0163i de opt-nou\u0103 ani cunosc pe dinafar\u0103 faimosul pasaj din Eseurile lui Montaigne din capitolul De l\u2019amiti\u00e9, despre prietenia lui cu Etienne de la Bo\u00e9tie (\u201eParce que c\u2019\u00e9tait lui, parce que c\u2019\u00e9tait moi\u201c). Asta chiar pare o poveste de adormit oamenii mari. A\u015fadar, un prin\u0163 incestuos, un altul de ocazie, alintat de nevast\u0103 mon roi (pe propriul ei risc), au vrut s\u0103 ne re\u0163in\u0103 aten\u0163ia cu ceea ce numea un confrate francez \u201eo gra\u0163ie de hipopotam\u201c.
\nOnoarea selec\u0163iei na\u0163ionale a stat, asta este, \u00een m\u00e2inile b\u0103rba\u0163ilor. Tensiunea social\u0103, convulsiile vie\u0163ii contemporane din Dheepan sau La loi du March\u00e9 nu au l\u0103sat pe nimeni indiferent. Sri Lankezii lui Jacques Audiard din Dheepan, pleca\u0163i din \u0163ar\u0103 pentru a-\u015fi face un rost sub soarele Europei, \u00eenfrunt\u00e2nd cohorte de riscuri, chiar ne-au spus ceva esen\u0163ial despre lumea \u00een care tr\u0103im. Nu cred c\u0103 a fost ceea ce s-ar putea numi un film de… Palme d\u2019Or, dar asta este o alt\u0103 poveste. \u00cei va veni r\u00e2ndul. O privire a lui Vincent Lindon, b\u0103rbatul de cincizeci de ani, cu un fiu handicapat, \u015fomerul umilit, care bate din u\u015f\u0103 \u00een u\u015f\u0103 pentru o slujb\u0103, oric\u00e2t de mic\u0103, din filmul lui St\u00e9phane Briz\u00e9 emo\u0163ioneaz\u0103, ceea ce nu a fost cazul cu chicotelile amoroase ale Emmanuellei Bercot, \u201edoamna care arunc\u0103 banii pe fereastr\u0103\u201c, cum scria Le Monde, f\u0103r\u0103 teama de a fi acuzat de cine \u015ftie ce impulsuri de st\u00e2nga. Ne-au trecut fiorii c\u00e2nd am v\u0103zut toat\u0103 mascarada tehnicilor moderne de angajare, ridicolul comisiilor care dezbat \u201elimbajul corpului\u201c, \u201eintensitatea glasului\u201c unui om care nu vrea dec\u00e2t s\u0103 c\u00e2\u015ftige o p\u00e2ine ca supraveghetor \u00eentr-un magazin, nu s\u0103 dea examen de angajare la oper\u0103. Vincent Lindon chiar \u015fi-a meritat Premiul de interpretare, actorul fiind asimilat \u00eentr-o mas\u0103 de neprofesioni\u015fti, destinul unora av\u00e2nd toate datele unui document despre demagogia reinser\u0163iei sociale, despre \u201ealienarea fabricat\u0103 de liberalismul decontractat\u201c.
\n\u00cenainte de deschiderea acestei a 68-a edi\u0163ii, presa francez\u0103, dup\u0103 ce l\u0103uda coco\u015ful galic (umflat \u00een pene, asta o zicem noi), vorbea despre \u201ecizma bine lustruit\u0103\u201c, a se citi Italia, pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een teritoriul poreclelor istorice. Moretti, Sorrentino, Garrone, to\u0163i de\u0163in\u0103tori de premii la Cannes, chema\u0163i acum um\u0103r la um\u0103r, chiar nu s-a mai v\u0103zut de mult o asemenea \u00eenaintare. Filmele primilor doi nu s-au \u00eendep\u0103rtat de stilul autorilor, exersat cu virtuozitate. Ultimul ne-a luat prin surprindere. Matteo Garrone, care \u00een 2008 avea nevoie de protec\u0163ie special\u0103 dup\u0103 fulminantul s\u0103u Gomorrah (Grand prix du jury), o descindere \u00een infernul mafiei napolitane (Camorra), Garrone care, patru ani mai t\u00e2rziu destr\u0103ma minciunile mediatice \u00een Reality (Grand prix du Jury), ne-a propulsat acum \u00eentr-o halucinant\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00een lumea pove\u015ftilor, Il racconto dei racconti, vorbit \u00een englez\u0103 (Tale of Tales), cu actori interna\u0163ionali, Salma Hayek, Toby Jones, John C. Reilly, Vincent Cassel. Povestirile populare ale lui Giambattista Basile, cel mai vechi (secolele XVI-XVII), mai bogat \u015fi mai talentat autor al acestei specii, pu\u0163in cunoscut nou\u0103, cu regi naivi \u015fi iub\u0103re\u0163i, cu regine ambi\u0163ioase \u015fi s\u00e2ngeroase, cu vr\u0103jitoare, c\u0103pc\u0103uni \u015fi, vai, tinere\u0163e care nu se las\u0103 am\u0103git\u0103 cu ve\u015fnicia, au declan\u015fat inspira\u0163ia. Decor ame\u0163itor, cu imagini generate pe computer, cu p\u0103duri, castele ciudate, labirinturi \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u015fi creaturi monstruoase, fr\u0103\u0163ii pe via\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103d\u0103ri ne\u00eenduplecate, gra\u0163ie, umor \u015fi grotesc, totul \u00eempinge cele trei povestiri \u00eencruci\u015fate una c\u0103tre alta, p\u00e2n\u0103 la v\u0103rsarea \u00een albia aceluia\u015fi r\u00e2u. Frumos, deconcertant, am mai v\u0103zut c\u00e2te ceva din toate astea pe ici, pe colo. B\u0103nuiesc c\u0103 Guillermo del Toro, regizorul mexican membru \u00een juriu, a z\u00e2mbit. Parc\u0103 \u00eei aminte\u015fte de teritoriul b\u0103tut \u015fi de el.
\nC\u00e2t despre Paolo Sorrentino, elegiacul s\u0103u Youth (coproduc\u0163ie cu actori englezi, americani) nu este departe de tremurul nostalgiei \u015fi al ironiei din La grande bellezza. Orele a doi arti\u015fti b\u0103tr\u00e2ni, retra\u015fi \u00een lini\u015ftea sta\u0163iunii elve\u0163iene Davos (Muntele vr\u0103jit), se scurg \u00een inevitabila amintire a tinere\u0163ii, a retr\u0103irii unei vie\u0163i imposibil de repetat, ref\u0103cute pe alocuri cu o ne\u00eendurare vecin\u0103 cu cruzimea. Sorrentino continu\u0103 \u015fi \u00een Youth practicarea unui postmodernism inteligent, f\u0103r\u0103 ostenta\u0163ia exerci\u0163iului gratuit, un fragmentarism adecvat aici fluxului memoriei, triste\u0163ii neputin\u0163elor de tot felul, regretului pentru tot ceea ce nu a fost dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Am\u00e2n \u015fi r\u00e2ndurile despre Moretti \u015fi Mia madre despre care mul\u0163i au crezut c\u0103 \u00eei va aduce o a doua Palme d\u2019Or cineastului italian. Nu a fost s\u0103 fie, dar, dincolo de toate, filmul ne-a eliberat de ru\u015finea nu care cumva s\u0103 fim v\u0103zu\u0163i pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een public. Pentru prima dat\u0103 am \u00eendr\u0103znit s\u0103 spun: Da, Cannes-ul crede \u00een lacrimi.<\/p>\n

\"cannes\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dou\u0103 \u0163\u0103ri se anun\u0163au \u00een fruntea b\u0103t\u0103liei din competi\u0163ia selec\u0163iei oficiale a acestei edi\u0163ii: Fran\u0163a, gazda, \u015fi Italia vecin\u0103. C\u00e2nd ai cinci filme alese \u00een concurs, respectiv \u2013 trei, speran\u0163ele unui premiu sunt \u00eendrept\u0103\u0163ite. De undeva trebuie s\u0103 sar\u0103 iepurele. S\u0103 le lu\u0103m pe r\u00e2nd. Francezii au mizat pe numele noi, mai pu\u0163in obi\u015fnuite sau… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2015. Fran\u0163a \u015fi vecinii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563,5337],"class_list":["post-23871","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015","tag-palme-dor"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23871","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23871"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23871\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23873,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23871\/revisions\/23873"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23871"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23871"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23871"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}