{"id":23860,"date":"2015-07-12T15:05:40","date_gmt":"2015-07-12T13:05:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23860"},"modified":"2015-07-12T15:05:40","modified_gmt":"2015-07-12T13:05:40","slug":"cui-i-e-frica-de-terorismul-literar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cui-i-e-frica-de-terorismul-literar\/","title":{"rendered":"Cui i-e fric\u0103 de terorismul literar?"},"content":{"rendered":"

Jean Paulhan, Florile din Tarbes sau Teroarea \u00een Litere,<\/em> traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Adrian Tudurachi, Editura Universit\u0103\u0163ii \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c, Ia\u015fi, 2015, 230 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nE meritul lui Adrian Tudurachi, t\u00e2n\u0103r cercet\u0103tor al Institutului \u201eSextil Pu\u015fcariu\u201c din Cluj, spirit efervescent \u015fi fin, de a pune pe mas\u0103 unul dintre volumele cele mai interesante ale esteticii europene din secolul trecut. Este vorba despre cartea lui Jean Paulhan Florile din Tarbes sau Teroarea \u00een Litere, ap\u0103rut\u0103 \u00een Fran\u0163a \u00een 1941. O restituire, a\u015fadar, t\u00e2rzie \u015fi tocmai de aceea extrem de semnificativ\u0103.
\nFigur\u0103 central\u0103 a vie\u0163ii culturale franceze \u2013 director al Nouvelle Revue Fran\u00e7aise timp de trei decenii \u2013, Paulhan a r\u0103mas mai degrab\u0103 un scriitor necunoscut publicului rom\u00e2n. Nici literatura, nici cercet\u0103rile de antropologie \u015fi de lingvistic\u0103 (Paulhan este autorul unor studii despre semantica proverbului \u00een folclorul malga\u015f) n-au trezit interesul criticilor autohtoni. De aceea,volumul reprezint\u0103 \u00eentr-adev\u0103r o premier\u0103.
\nO premier\u0103 de care \u00eens\u0103 Adrian Tudurachi nu vrea s\u0103 fac\u0103 prea mult caz. Dimpotriv\u0103, a\u015f spune, din moment ce poate afirma, \u00een \u00eencheierea densului studiu din prefa\u0163\u0103, c\u0103 \u201eFlorile din Tarbes nu e o carte care s\u0103 se traduc\u0103 din necesitate, \u00een nicio cultur\u0103. Istoric, vremea ei a trecut, \u015ftiin\u0163ific e dispensabil\u0103, \u00een mod\u0103 nu a intrat\u201c (p. 39). Dincolo \u00eens\u0103 de aspectul de captatio benevolentiae, constatarea lui Adrian Tudurachi ascunde o judecat\u0103 mai profund\u0103 asupra dificult\u0103\u0163ii de \u00eencadrare \u015fi de clasare a c\u0103r\u0163ii lui Paulhan.
\nDe\u015fi abordeaz\u0103 probleme esen\u0163iale ale limbajului literar de secol XX, de nu chiar ale limbajului \u00een general, Florile din Tarbes n-ar fi avut cum s\u0103 intre \u00een bibliografiile teoretice specializate, de la noi sau de aiurea, tocmai pentru c\u0103 ocole\u015fte programatic \u201esistemul\u201c. \u00centr-un secol al teoriilor forte, \u00een care structuralismul, poststructuralismul, neomarxismul, studiile postcoloniale \u015f.a.m.d. s-au \u00eentrecut (a se citi: eliminat reciproc) \u00een \u00eencercarea de a-\u015fi stabili un jargon \u015fi un teritoriu disciplinar, aceast\u0103 carte n-a avut ce c\u0103uta. \u015ei nu e greu de observat c\u0103 \u00een 1941, c\u00e2nd a fost publicat\u0103 \u2013 gesta\u0163ia ei acoper\u0103 \u00eens\u0103 tot deceniul dinainte \u2013 apar\u0163ine unei epoci a pre-teoriei, sau, \u00een orice caz, unei epoci \u00een care teoria nu dob\u00e2ndise \u00eenc\u0103 ambi\u0163iile absolutiste evidente odat\u0103 cu emergen\u0163a Noii Critici franceze. De aceea o receptare adecvat\u0103 vine \u00eentr-o epoc\u0103 gata s\u0103 denun\u0163e \u201edemonul teoriei\u201c \u015fi s\u0103 \u00eencerce reapropierea literaturii de valorile umanului \u015fi ale \u201ebunului-sim\u0163\u201c.
\nA trebuit, a\u015fadar, s\u0103 asist\u0103m la fenomenul na\u015fterii \u015fi al mor\u0163ii Teoriei \u2013 \u015fi s\u0103 parcurgem Mirajul lingvistic al lui Toma Pavel, Canonul occidental al lui Harold Bloom, Demonul teoriei al lui Antoine Compagnon, Literatura \u00een pericol a lui Tzvetan Todorov sau R\u0103mas-bun literaturii de William Marx, c\u0103r\u0163i fondatoare pentru scepticismul fa\u0163\u0103 de \u201eterorismul\u201c teoretic al secolului XX \u2013 pentru a putea reintroduce \u00eentr-un \u201espirit de familie\u201c volumul lui Jean Paulhan.
\nUn volum, trebuie spus, din multe puncte de vedere vizionar. \u00cen primul r\u00e2nd pentru c\u0103 alc\u0103tuie\u015fte un fin rechizitoriu la adresa \u201eterorismului\u201c literar practicat de ceea ce numim azi modernism (avangardism), dar sesizabil \u00eenc\u0103 de la primele manifeste ale romantismului. \u0162inta central\u0103 a acestui rechizitoriu \u2013 a c\u0103rui tonalitate nu devine niciodat\u0103 inchizitorial\u0103, ci mai degrab\u0103 superior-ironic\u0103 \u015fi amuzat\u0103 \u2013 o reprezint\u0103 iluzia, devenit\u0103 feti\u015f, a \u00eenl\u0103tur\u0103rii oric\u0103rui tip de retoric\u0103 din limbajul literar. Probabil c\u0103 simptomul central al modernit\u0103\u0163ii \u00een literatur\u0103 \u2013 identificat sagace de Paulhan \u2013 vizeaz\u0103 c\u0103utarea \u201eoriginalit\u0103\u0163ii\u201c, a \u201eindividualit\u0103\u0163ii\u201c, a \u201ecuv\u00e2ntului nou\u201c, gata s\u0103 \u00eenl\u0103ture din r\u0103d\u0103cini vechea retoric\u0103, ba chiar orice form\u0103 de retoric\u0103. Simptom care afecteaz\u0103 at\u00e2t autorul individual, c\u00e2t \u015fi grup\u0103rile centrale ale literaturii moderne. \u00cen modernitate, constat\u0103 Paulhan, \u201escriitorul va \u00eencerca s\u0103 fie personal p\u00e2n\u0103 la punctul de la care nu mai poate nici s\u0103 vad\u0103, nici s\u0103 spun\u0103 dec\u00e2t ceva cu totul nea\u015fteptat\u201c (p. 60). La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la nivelul curentelor literare: \u201eC\u0103 e vorba de simbolism sau de unanimism, de paroxi\u015fti sau de suprareali\u015fti, nu exist\u0103 vreuna care s\u0103 nu ne frapeze ast\u0103zi prin maniile ei verbale. \u015ei nu exist\u0103 vreuna care s\u0103 nu se fi crezut fondat\u0103 \u00eempotriva oric\u0103rui verbalism \u015fi a oric\u0103rui procedeu \u2013 dimpotriv\u0103, fiecare \u00eencepe prin a descoperi cu mult\u0103 energie un obiect: spiritul, omul, societatea, incon\u015ftientul, pe care \u015fcolile anterioare l-ar fi disimulat prin cuvinte\u201c (p. 98).
\nDe aici imaginarea istoriei literaturii moderne nu ca pe o devenire pa\u015fnic\u0103, \u00een care autorii \u015fi curentele conlucreaz\u0103 pentru evolu\u0163ia spiritului, ci mai degrab\u0103 ca pe un r\u0103zboi \u201eterorist\u201c, f\u0103r\u0103 reguli \u015fi f\u0103r\u0103 predictibilitate, \u00een care consacr\u0103rile scriitorice\u015fti opereaz\u0103 cu un \u015fir nesf\u00e2r\u015fit de excluderi (a se citi: elimin\u0103ri) zgomotoase. Secolul XIX, c\u0103ci aici se afl\u0103 originea \u201eTerorismului \u00een Litere\u201c, e, pentru Paulhan, secolul \u201e\u00een care orice critic bun \u00eei cunoa\u015fte r\u0103u pe scriitorii timpului s\u0103u. Fontanes \u015fi Planche \u00eel nedrept\u0103\u0163esc pe Lamartine; \u015fi Nisard pe Victor Hugo. Nu po\u0163i citi f\u0103r\u0103 s\u0103 te ru\u015finezi ce scrie Sainte-Beuve despre Balzac \u015fi despre Baudelaire; sau Bruneti\u00e8re despre Stendhal \u015fi Flaubert; sau Lema\u00eetre despre Verlaine \u015fi Mallarm\u00e9; sau Faguet despre Nerval \u015fi Zola; sau Lassere despre Proust \u015fi Claudel. C\u00e2nd Taine vrea s\u0103 impun\u0103 un romancier, acela e Hector Malot. C\u00e2nd Anatole France impune un poet \u2013 acesta e Fr\u00e9d\u00e9ric Plessis. Cu to\u0163ii, se \u00een\u0163elege de la sine, \u00eei trec sub t\u0103cere pe Cros, Rimbaud, Villiers, Lautr\u00e9amont.\u201c (p 51). \u00cen relieful acestui inventar al lichid\u0103rilor teroriste se ascunde o voca\u0163ie de moralist, pe care Paulhan nu \u015fi-o ascunde, chiar cu costul de a p\u0103rea un \u201ereac\u0163ionar\u201c \u00een epoca avangardelor. Faptul c\u0103 a \u00eentre\u0163inut rela\u0163ii str\u00e2nse cu Paul Eluard sau cu Andr\u00e9 Breton nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 \u00eentoarc\u0103, foarte subtil, armele \u00eempotriva mirajelor literare ale modernit\u0103\u0163ii.
\nCu tot cot\u00e9-ul moral \u015fi cu tot farmecul ei stilistic (paradoxurile lui Paulhan sunt sclipitoare), cartea n-ar fi at\u00e2t de valoroas\u0103 dac\u0103 n-ar fi denun\u0163at dou\u0103 dintre iluziile fondatoare ale modernit\u0103\u0163ii literare: (1) iluzia fidelit\u0103\u0163ii limbajului, conform c\u0103reia ar exista sau ar trebui s\u0103 existe o congruen\u0163\u0103 perfect\u0103 \u00eentre subiectivitate \u015fi limbaj; (2) prejudecata constr\u00e2ngerii lingvistice, care pleac\u0103 de la postulatul c\u0103 limbajul e, prin excelen\u0163\u0103, o form\u0103 de uniformizare a \u201eg\u00e2ndirii vii\u201c. Cele dou\u0103 simptome culturale sunt r\u0103spunz\u0103toare, crede Paulhan, pentru impasul \u00een care era pe cale de a intra literatura modernist\u0103. C\u0103 a avut perfect\u0103 dreptate va deveni evident \u00een cea de-a doua jum\u0103tate a secolului XX, c\u00e2nd cultura postmodernismului a \u00eencercat s\u0103 \u00eenl\u0103ture dead-end-urile puriste \u015fi ermetice ale interbelicului. \u201eNu voiam dec\u00e2t s\u0103 ne distan\u0163\u0103m fa\u0163\u0103 de un limbaj prea conven\u0163ional, \u015fi iat\u0103 c\u0103 suntem pe punctul de a ne rupe de \u00eentregul limbaj uman.\u201c (p. 59). E, poate, m\u0103rturisirea cea mai caracteristic\u0103 din Florile din Tarbes, din care decurg toate celelalte afirma\u0163ii ale criticului.
\nCa alternativ\u0103 la c\u0103utarea \u00eenfrigurat\u0103 a unui limbaj fantomatic, eseistul propune reflec\u0163ia asupra unei retorici care s\u0103 nu elimine automat din sfera ei cli\u015feul \u015fi \u201elocul comun\u201c. \u015ei asta pentru c\u0103 Paulhan are o viziune prin excelen\u0163\u0103 optimist\u0103 asupra limbajului, capabil s\u0103 exprime (ba chiar s\u0103 nuan\u0163eze) realitatea. \u00cense\u015fi \u201elocurile comune\u201c \u00ee\u015fi dep\u0103\u015fesc constant mizele prin \u201efaptul c\u0103 expresia lor e prin excelen\u0163\u0103 oscilant\u0103 \u015fi divers\u0103, pret\u00e2ndu-se unui dublu sau cvadruplu \u00een\u0163eles, ca un balaur de limbaj \u015fi de reflec\u0163ie\u201c (p. 148). Decalajul dintre realitate \u015fi cuvinte nu e privit de Paulhan ca o angoas\u0103, \u00een care ultimele sunt demonizate, ci mai degrab\u0103 ca garan\u0163ie a permanentei regener\u0103ri a discursului. Efortul modernist de a elimina programatic referentul din sfera de interes a literaturii e denun\u0163at indirect prin postularea continuit\u0103\u0163ii dintre limbajul literar \u015fi cel cotidian. Nu doar primul e polisemantic \u00een sine (rezist\u00e2nd permanent cli\u015feului), ci \u015fi cel de-al doilea, demonstreaz\u0103 Jean Paulhan: \u201eAjunge s\u0103 citim un poem, un discurs sau textul unei reclame, s\u0103 urm\u0103rim o dezbatere politic\u0103 sau o ceart\u0103 \u00een familie, ca s\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 \u015fi cel mai m\u0103runt dintre demersurile noastre arunc\u0103 \u00een joc mult mai multe argumente \u015fi justific\u0103ri dec\u00e2t suntem \u00een stare s\u0103 observ\u0103m sau s\u0103 \u00een\u0163elegem. Originea lor ne scap\u0103. Cine \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u015fi le aminteasc\u0103 \u015fi vrea s\u0103 le formuleze ca idei clare nu ajunge s\u0103 o fac\u0103 dec\u00e2t deform\u00e2ndu-le complet \u2013 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t puterea li se pierde, odat\u0103 cu sensul lor adev\u0103rat\u201c (p. 118). Cuvintele sunt deformatoare \u00een esen\u0163a lor, iar practica limbajului e un important factor de de-cli\u015feizare, din moment ce, noteaz\u0103 aforistic eseistul, \u201eNiciodat\u0103 g\u00e2ndirea noastr\u0103 nu ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 mai liber\u0103 de limbaj dec\u00e2t \u00een clipa c\u00e2nd \u00eel folosim.\u201c (p. 109).
\nPu\u0163ini autori au sim\u0163it mai acut ca publicistul francez pericolul dezumaniz\u0103rii care a afectat cultura literar\u0103 \u00een secolul XX, \u00een permanen\u0163\u0103 c\u0103utare de \u201eabsoluturi\u201c \u00eentrupate \u00een limbaj. Avangardismul interbelic cu manifest\u0103rile sale ulterioare (Nouveau Roman), dar \u015fi spiritul teoretic acaparant din a doua jum\u0103tate a secolului sunt probe incontestabile ale \u201eTerorismului \u00een Litere\u201c, preconizat de Paulhan.
\nToate aceste argumente fac din eseul lui Paulhan, taxat \u00een epoc\u0103 drept \u201ereac\u0163ionar\u201c sau ostil la adresa curentelor inovatoare, s\u0103 devin\u0103 dintr-odat\u0103 foarte actual \u2013 de aici \u015fi interesul pentru traducerea c\u0103r\u0163ii \u00eentr-o serie de limbi europene \u00een jurul anilor 2000. Semn c\u0103 epoca pre-teoretic\u0103 a ajuns din urm\u0103, printr-o ciud\u0103\u0163enie pe care doar dinamica intern\u0103 a literaturii o poate explica, perioada post-teoretic\u0103. Dup\u0103 toate deconstruc\u0163iile din ultima jum\u0103tate de secol, care postuleaz\u0103 abisul de netrecut dintre subiect \u015fi limbaj, dintre autor \u015fi cititor, dintre literatur\u0103 \u015fi societate, e \u00eenc\u0103 nevoie de cartea acestui \u201eanti-modern\u201c, gata s\u0103 exclame naiv: \u201eo \u00eentreag\u0103 lume ni se ofer\u0103 \u00een limbaj!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jean Paulhan, Florile din Tarbes sau Teroarea \u00een Litere, traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Adrian Tudurachi, Editura Universit\u0103\u0163ii \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c, Ia\u015fi, 2015, 230 p.   E meritul lui Adrian Tudurachi, t\u00e2n\u0103r cercet\u0103tor al Institutului \u201eSextil Pu\u015fcariu\u201c din Cluj, spirit efervescent \u015fi fin, de a pune pe mas\u0103 unul dintre volumele cele mai interesante ale… Cite\u0219te mai mult »Cui i-e fric\u0103 de terorismul literar?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[14676,14675,14677],"class_list":["post-23860","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-florile-din-tarbes-sau-teroarea-in-litere","tag-jean-paulhan","tag-traducere-adrian-tudurachi"],"views":1720,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23860","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23860"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23860\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23861,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23860\/revisions\/23861"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23860"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23860"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23860"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}