{"id":2386,"date":"2010-04-22T10:06:10","date_gmt":"2010-04-22T08:06:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2386"},"modified":"2010-04-22T10:06:26","modified_gmt":"2010-04-22T08:06:26","slug":"cand-vremea-despartirilor-a-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-vremea-despartirilor-a-trecut\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd vremea despartirilor a trecut"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Primesc din Franta trei romane aparute in prima jumatate a acestui deceniu, in colectia Folio a Editurii Gallimard. Nu stiam nimic p\u00e2na acum despre autorii acestora, toti trei nascuti la inceputul anilor 50. Unul dintre ei se numeste Erri de Luca, iar romanul sau se intituleaza \u201eTrois chevaux\u201c. Un prozator italian, nascut la Neapole, in 1950, considerat in tara sa \u201eunul dintre cei mai importanti scriitori ai generatiei lui\u201c, cum aflu din succinta prezentare pe care i-o face editorul francez, cartile semnate de el fiind traduse \u201ein numeroase tari\u201c. Nu si la noi, unde editurile tiparesc fie jurnalele unor \u201enap\u00e2rliti\u201c, fie eseuri ideologice ale unor \u201ecorecti politici\u201c, fie suete in care se bate apa in piua despre a nu stiu c\u00e2ta cale, fie amintiri de pionier si utecist ori de \u201erevolutionar\u201c de tip nou.<\/strong><\/em><br \/>\nDar sa spun c\u00e2teva cuvinte despre romanul \u201eTre cavalli\u201c in limba materna a romancierului italian, \u201eTrois chevaux\u201c, in franceza. Text aerisit, 135 de pagini (format mic, litera mare). O carte care, ar fi apreciat Marin Preda, pune probleme, o carte scrisa intr-un stil alert, a carei lectura te captiveaza pret de c\u00e2teva ore. Cam la aceste dimensiuni se scriu (si se publica) multe romane de succes in Europa de azi. Aproape fiecare paragraf, daca nu aproape fiecare fraza, incepe cu pronumele \u201eje\u201c. O confesiune, mi-am zis, inainte de a o citi pe indelete. Desigur, dar nu doar at\u00e2t. Intre altele, de pilda, este ceea ce as numi si o lectura in lectura, o marturisire de cititor a personajului narator in care nu e greu sa-l identifici pe autorul insusi. Chiar asa incepe. Ascultati:<br \/>\n\u201eCitesc numai carti de ocazie.<br \/>\nLe rezem de cosuletul de p\u00e2ine, intorc o pagina cu degetul si ea ram\u00e2ne nemiscata. Astfel mestec si citesc.<br \/>\nCartile noi sunt impertinente, paginile nu se lasa intoarse cuminte; ele rezista si trebuie sa le apesi ca sa stea turtite.<br \/>\nCartile de ocazie au cotorul suplu, iar paginile, odata citite, se intorc si nu mai vin la loc.<br \/>\nAsadar, la pr\u00e2nz, la cr\u00e2sma, ocup mereu acelasi scaun, comand supa si vin si citesc.<br \/>\nSunt romane despre mare, aventuri in munti, nu int\u00e2mplari citadine pe care le vad in jurul meu.<br \/>\nRidic privirile, atras de reflexul soarelui in geamul usii de la intrare pe unde intra am\u00e2ndoi, ea ca un v\u00e2nt usor, el ca o aratare de cenusa.<br \/>\nRevin la cartea mea despre mare: e o furtuna de gradul 8, t\u00e2narul man\u00e2nca cu pofta in vreme ce ceilalti vomita. Apoi barbatul iese pe punte tin\u00e2ndu-se bine pe picioare fiindca e t\u00e2nar, singur, bucur\u00e2ndu-se de furtuna.<br \/>\nImi intorc privirile ca sa-mi tai niste usturoi crud in supa. Iau o gura dintr-un vin rosu, aspru, care miroase a lemn.<br \/>\nIntorc paginile docile, ca niste inghitituri incete, apoi ridic fruntea din albul h\u00e2rtiei si al fetei de masa, urmaresc linia carourilor de pe podea care trece drept prin spatele pupilelor negre de femeie, pupile asezate ca doua note \u00abmi\u00bb pe aceasta linie de portativ. Ele sunt atintite asupra mea.<br \/>\nRidic paharul la acelasi nivel si-l tin in aer inainte de a bea. Alinierea cu pupilele imi forteaza pometii sa schiteze un z\u00e2mbet. Geometria lucrurilor din jur naste coincidente, int\u00e2lniri.<br \/>\nFemeia din fata imi sur\u00e2de\u201c.<br \/>\nNu epitete inutile, nu fraze arborescente si paranteze naclainde, nu insertii eseistice, nu Platon sau Nietzsche, ci povestire pura, condensata, simpla, grea de sensuri, de intrebari, de sugestii; nu de cuvinte si cu at\u00e2t mai putin de inflorituri, de \u201emetafore\u201c. O naratiune la persoana int\u00e2i in care \u201eincap\u201c si dictatura argentiniana de p\u00e2na la razboiul Malvinelor, si acest razboi, si Italia contemporana, o naratiune de-a lungul careia, zice un critic pe buna dreptate \u2013 \u201eemotiile sunt bine stap\u00e2nite\u201c, iar \u201ecele mai simple gesturi sunt descrise ca niste ritualuri sacre\u201c. Tema sau problema pe care si-o pune romancierul, remarca acelasi critic, e cea \u201ea alegerii esentiale\u201c, a destinului.<br \/>\nPersonajul narator este un italian emigrat in Argentina, unul din cei peste trei milioane de italieni care au emigrat in fabuloasa tara latino-americana p\u00e2na la 1939. El pleaca acolo ascult\u00e2nd de glasul iubirii. Lupta, impreuna cu fiinta iubita, ce i-a devenit sotie, impotriva dictaturii. O lupta in care ea isi pierde viata. Un pret mult prea mare pentru el. Se intoarce in patria natala cu o grea si profunda experienta. Socoteste ca viata unui om dureaza c\u00e2t cea a trei cai. Parasind Argentina, constata ca l-a inmorm\u00e2ntat deja pe primul. Nu-i mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa-si lucreze gradina, la figurat, dar si la propriu, chiar ca gradinar. Int\u00e2lneste in timpul vietii celui de al doilea cal \u2013 a se citi a doua etapa dintre cele trei ale existentei sale \u2013 o femeie de care se indragosteste. C\u00e2nd a doua viata tocmai se afla pe sf\u00e2rsite, isi da seama ca, odata cu ea, a trecut, in ceea ce-l priveste, si vremea despartirilor. Ii mai ram\u00e2ne de trait doar\u2026un cal!<br \/>\nO carte care te poarta pe doua continente, o poveste ca un imens semn de intrebare. Te provoaca si, totodata, te linisteste\u2026 Iti cade binefacator in suflet si iti ram\u00e2ne in memorie. Citind asemenea carti, devii mai optimist privind insusi destinul literaturii, al romanului. Daca asa se scrie literatura, cartea electronica nu va avea dec\u00e2t soarta unui simplu moft, dar o adaptare, totusi, a celei clasice la habitudinile si sensibilitatea noii epoci e probabil mai mult dec\u00e2t necesara. Este vitala. Si nu numai din punctul de vedere al dimensiunilor \u2013 criteriu oricum discutabil, de vreme ce un roman, oric\u00e2t de voluminos, al vreunui mare prozator hispano-american, ca Llosa, Marquez, Verissimo, Fuentes si ceilalti, in care, cum se stie, arta povestirii este desav\u00e2rsita, rezista oricarei sfidari tehnologice \u2013, ci si al stilului si al ideilor. Caci \u2013 cum se stie de multa vreme \u2013 temele sunt aceleasi, c\u00e2teva, iar faptul ca orice prozator, de oriunde si de oric\u00e2nd, viseaza \u2013 cum spunea Albert Camus \u2013 sa scrie \u201eRazboi si Pace\u201c o confirma pe deplin.<br \/>\nMai e ceva de subliniat: profesionalismul editorului, dovedit de chiar aceasta colectie, Folio, care, inscriindu-se ferm intr-o prestigioasa traditie si pastr\u00e2ndu-si nealterata personalitatea grafica si tipografica recognoscibila, se sincronizeaza continuu, se adapteaza la exigentele, conditia si cultura cititorului de azi. De pilda, romanul la care m-am referit, aparut la Milano, in 1999, si la Paris in 2001, este insotit, cel putin in versiunea franceza, de o prefata. Interesant, aceasta nu e, asa cum ne-am astepta, o prezentare a romanului, ci o scurta informare a lectorului cartii despre Argentina. Un text nesemnat, apartin\u00e2ndu-i probabil autorului insusi. Sau poate editorului de la Gallimard, ambii avizati desigur in ceea ce priveste ignoranta occidentalului, care adeseori confunda teritoriile, \u201emuta\u201c capitalele unor tari europene, daramite tar\u00e2murile indepartate ale Americii Latine. O citez in intregime: \u201eArgentina e un triunghi dreptunghic care are drept cateta mare Anzii la vest, cateta mica \u2013 linia neregulata a fluviilor \u2013 la nord, iar ipotenuza e alcatuita din coasta zdrentuita a Oceanului Atlantic la Est.<br \/>\nArgentina e lunga de 3700 km, intre 21 si 50 grade latitudine sudica. Ultimul soclu de America impartit cu Chile este doar la 10 grade de pam\u00e2ntul lui Graham, corn al continentului antarctic.<br \/>\nArgentina a primit aproape sapte milioane de emigranti p\u00e2na in 1939. Aproape jumatate dintre ei erau italieni.<br \/>\nDin 1976 p\u00e2na in 1982, Argentina a suportat o dictatura militara care a secatuit o generatie. La sf\u00e2rsitul ei, vreo patruzeci de mii de persoane \u2013 in majoritate tineri \u2013 aveau sa lipseasca din registrele starii civile, disparute toate fara morm\u00e2nt.<br \/>\nDictatura se prabuseste dupa esecul invaziei insulelor Malvine-Falkland (cam c\u00e2t o jumatate de Sicilie), in primavara lui 1982.<br \/>\nImensitatea acestor locuri si povestea lor este scena aventurilor traite in aceasta carte\u201c.<br \/>\nO carte in care farmecul povestirii e, asazic\u00e2nd, la inaltimea temei. Din lectura ei iesim mai intariti in speranta ca genul proteic care este romanul va dainui. Parafraz\u00e2ndu-l pe personajul narator, am putea spune ca nu va exista o vreme a despartirii de roman\u2026 Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t un celebru prozator iberoamerican promitea catre finele secolului trecut: \u201eDaca as crede ca romanul a murit, as scrie un roman cu acest subiect\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Primesc din Franta trei romane aparute in prima jumatate a acestui deceniu, in colectia Folio a Editurii Gallimard. Nu stiam nimic p\u00e2na acum despre autorii acestora, toti trei nascuti la inceputul anilor 50. Unul dintre ei se numeste Erri de Luca, iar romanul sau se intituleaza \u201eTrois chevaux\u201c. Un prozator italian, nascut la Neapole, in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-vremea-despartirilor-a-trecut\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C\u00e2nd vremea despartirilor a trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1942,1941],"class_list":["post-2386","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-trois-chevaux","tag-erri-de-luca"],"views":1850,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2386","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2386"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2386\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2386"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2386"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2386"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}