{"id":23857,"date":"2015-07-12T15:04:10","date_gmt":"2015-07-12T13:04:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23857"},"modified":"2015-07-12T15:04:10","modified_gmt":"2015-07-12T13:04:10","slug":"demnitatea-poeziei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/demnitatea-poeziei\/","title":{"rendered":"Demnitatea poeziei"},"content":{"rendered":"

Ilie Constantin \u00een dialog cu Maria Postu<\/strong><\/p>\n

\n

Maria Postu:<\/strong> Stimate domnule Ilie Constantin, iat\u0103 ce spunea\u0163i \u00een acest sonet din 1967, intitulat Soare apune; pornind de la el, v\u0103 rog s\u0103-mi explica\u0163i cum v-a\u0163i sim\u0163it dumneavoastr\u0103, ca poet t\u00e2n\u0103r \u2013 avea\u0163i pe atunci dou\u0103zeci \u015fi opt de ani \u2013 destinul ca pe un arest?
\nIlie Constantin:<\/strong> Sonetul respectiv nu viza o \u0163int\u0103 politic\u0103, sau nu \u00een mod prioritar. Omne sumus peregrini spune Ecleziastul, to\u0163i suntem trec\u0103tori; nu m\u0103 g\u00e2ndesc la sf\u00e2r\u015fitul natural al peregrin\u0103rii; la v\u00e2rsta precizat\u0103 de dumneavoastr\u0103, eu m\u0103 simt \u00eenc\u0103 \u00eeng\u0103duit pe p\u0103m\u00e2nt, \u015fi m\u0103 m\u00e2hne\u015fte caracterul static al acestei durate omene\u015fti. Existen\u0163a aceasta \u00eemi pare o sc\u0103dere \u201e\u00een ocoluri \u015fi \u00een deprinderi\u201c, c\u0103reia i-a\u015f prefera o desprindere oric\u00e2t de nimicitoare. Dar ceva \u00eemi spune c\u0103 mi-e dat s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc \u201ecu trist\u0103 r\u00e2vn\u0103\u201c \u00een destinul resim\u0163it ca un arest. \u015ei totu\u015fi, privind \u00eenapoi, acea perioad\u0103 istoric\u0103 p\u0103rea mai bun\u0103 dec\u00e2t cea din deceniile precedente, \u015fi se putea spera c\u0103 se va ameliora \u00eenc\u0103. Din punct de vedere ideologic \u015fi al vie\u0163ii de toate zilele, tr\u0103iam ceva mai \u00een largul nostru. Calmul relativ avea s\u0103 mai dureze vreo c\u00e2\u0163iva ani.
\n\u00cen privin\u0163a sonetului citat, permite\u0163i-mi s\u0103-mi amintesc de o \u00eentrebare pus\u0103 mie de Emil Cioran cu privire la penultimul vers, \u00eentr-o scurt\u0103 scrisoare din vara anului 1981: \u201eComment traduire en effet: F\u0103r\u0103 pieirea unei desprinderi? Le malheur veut que vous soyez condamn\u00e9 \u00e0 la solitude de notre langue. Mais est-ce vraiment un malheur? N\u2019est-ce pas plut\u00f4t une invitation \u00e0 l\u2019orgueil? A l\u2019orgueil de la solitude, pr\u00e9cis\u00e9ment\u201c. Am g\u0103sit, mai t\u00e2rziu, o t\u0103lm\u0103cire, cred, mul\u0163umitoare a stihului \u00een cauz\u0103: Sans m\u2019arracher \u00e0 la rive au prix d\u2019une mort. C\u00e2t prive\u015fte condamnarea mea la singur\u0103tatea limbii noastre (care ar fi trebuit s\u0103 m\u0103 invite chiar la orgoliu), Cioran pare a fi uitat-o \u00een 1983, la apari\u0163ia volumului L\u2019 AILLEURS: \u201eculegere al c\u0103rei merit st\u0103 \u00een tensiunea interioar\u0103, amestec de vigoare disperat\u0103 \u015fi de o indicibil\u0103 senza\u0163ie de abandon, triumf \u015fi sf\u00e2\u015fiere a scribului subteran. Cu mul\u0163umirile, felicit\u0103rile \u015fi ur\u0103rile mele, E. Cioran\u201c.
\nSe cuvine s\u0103 remarc c\u0103 mul\u0163umirile \u015fi felicit\u0103rile cioraniene sunt adresate poetului, iar ur\u0103rile \u2013 de Cr\u0103ciun, c\u0103ci mesajul e datat 22 decembrie \u2013 omului stocastic.
\nRevin la momentul istoric despre care vorbeam. \u00cen 1971, a survenit o bulucire de tip maoist a diriguitorilor no\u015ftri comuni\u015fti. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, eu am mai \u00eendurat vreo doi ani ceea ce devenea o \u00eentoarcere \u00eenapoi \u015fi o \u00eenr\u0103ire a situa\u0163iei. La cererea mea, \u00een 1972, profesorul Bruno Arcurio, directorul Centrului Cultural Italian din Bucure\u015fti, mi-a \u00eenlesnit primirea unei burse universitare de o lun\u0103 la Perugia; anul urm\u0103tor, m-am \u00eentors \u00een Umbria pentru a doua parte a acestei burse.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> C\u00e2\u015ftigase\u0163i deci \u00eencrederea autorit\u0103\u0163ilor?
\nI.C.:<\/strong> Fiind italienist, mi se \u00eeng\u0103duia, parcimonios, s\u0103 v\u0103d \u0163ara din a c\u0103rei literatur\u0103 am tradus mari poe\u0163i (Montale, Saba, Ungaretti, Quasimodo \u015fi al\u0163ii); prima dat\u0103, \u00een 1965 (dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni), apoi, \u015fapte ani mai t\u00e2rziu, cele dou\u0103 burse lunare, la Perugia.
\nLa sf\u00e2r\u015fitul lui 1973, contam s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een \u0163ar\u0103, \u00eemi cump\u0103rasem biletele de tren dus-\u00eentors; prev\u0103zusem \u015fi un ocol prin Paris. Or, ajuns \u00een Fran\u0163a, am sim\u0163it c\u0103 dorin\u0163a de a cunoa\u015fte durabil, din interior, lumea liber\u0103 devenise realizabil\u0103.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Perugia nu v-a inspirat \u00een acest sens?
\nI.C.:<\/strong> Nu cu aceea\u015fi for\u0163\u0103; \u00een pofida gentile\u0163ei italienilor, m\u0103 \u00eendoiam c\u0103 ei m-ar accepta \u00een devenirea mea de refugiat politic. Or, din prima clip\u0103, la Paris m-am sim\u0163it extraordinar de bine, acas\u0103, ca mai to\u0163i rom\u00e2nii. \u00cemi inspira \u00eencredere \u00eens\u0103\u015fi rezerva francezilor fa\u0163\u0103 de noul venit. Spre deosebire de italieni, ei nu p\u0103reau interesa\u0163i de situa\u0163ia mea, \u015fi tocmai aceast\u0103 rezerv\u0103 mi-a pl\u0103cut. \u00cemi spuneam: oamenii ace\u015ftia nu-mi promit spontan nimic, deci, la o adic\u0103, m\u0103 vor lua \u00een serios \u015fi-mi vor acorda ceea ce li se ofer\u0103 refugia\u0163ilor accepta\u0163i. Demersurile mele pentru a ob\u0163ine azilul politic nu au durat mult. Persoanele care s-au aplecat asupra cazului meu mi-au pus \u00eentreb\u0103ri precise, au ascultat pledoaria mea (vor fi verificat aser\u0163iunile mele \u015fi pe alte canale), m-au sim\u0163it curat. Dup\u0103 vreo trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am primit azilul, iar de la 1 martie 1974 mi-am g\u0103sit \u015fi un loc de munc\u0103.
\nSigur, nu era o slujb\u0103 ar\u0103toas\u0103 (dar il n\u2019y a pas de sot travail, nu exist\u0103 munc\u0103 proast\u0103!): am devenit simplu paznic \u00eentr-un parking subteran. \u015ei am tr\u0103it ca r\u00e9ceptionnaire (nume mai ar\u0103tos dec\u00e2t gardien) vreme de… opt ani \u015fi jum\u0103tate! Aceast\u0103 slujb\u0103 avea \u015fi p\u0103r\u0163i bune. Mai \u00eent\u00e2i, imobilul de lux \u00een al c\u0103rui subsol \u00eemi c\u00e2\u015ftigam p\u00e2inea era situat pe fastuoasa avenue Montaigne, la doi pa\u015fi de Champs Elys\u00e9es. \u00cen cabina mea coboram din strada paralel\u0103 Jean Goujon, elegant\u0103 \u015fi calm\u0103 de unde \u00eemi parvenea, piezi\u015f, un pic de lumin\u0103 solar\u0103.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> \u00cen cartea Ego scriptor (Editura Limes, 2010) m\u0103rturisi\u0163i c\u0103 acei ani \u201esubterani\u201c nu au fost irosi\u0163i din punct de vedere intelectual. De-a lungul lor, v-a\u0163i \u00eembog\u0103\u0163it cuno\u015ftin\u0163ele de limb\u0103 francez\u0103, pe care la sosirea la Paris o cuno\u015ftea\u0163i mai pu\u0163in bine dec\u00e2t italiana \u2013 studiat\u0103 vreme de cinci ani la facultatea de filologie a Universit\u0103\u0163ii Bucure\u015fti. At\u00e2t de bine v-a\u0163i acomodat \u00een francez\u0103, \u00eenc\u00e2t a\u0163i \u00eenceput s\u0103 scrie\u0163i poezie \u015fi proz\u0103 \u00een aceast\u0103 limb\u0103. Iar mai t\u00e2rziu a\u0163i sus\u0163inut un doctorat la Paris. Ace\u015fti opt ani \u015fi jum\u0103tate, deloc irosi\u0163i, s-au \u00eencheiat prin p\u0103r\u0103sirea parkingului; cum s-a petrecut acest epilog al unei etape a vie\u0163ii dumneavoastre salariale?
\nI.C.:<\/strong> Mi-a fost oferit, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, un post de supraveghetor la un liceu particular din Versailles, post mult mai exigent \u015fi istovitor dec\u00e2t \u00eemi putusem imagina. Nu l-am putut asuma dec\u00e2t din septembrie p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie 1982.
\nAtunci destinul meu mi-a oferit o mare schimbare: am fost angajat la Muzeul Aerului \u015fi al Spa\u0163iului de la Le Bourget; devenisem adjunctul \u015fefului sec\u0163iei pedagogice. Prin aceasta, intrasem \u00een r\u00e2ndul salaria\u0163ilor civili ai Ministerului Ap\u0103r\u0103rii Na\u0163ionale, trecusem de la starea de refugiat la aceea de cet\u0103\u0163ean francez. Aveam s\u0103 lucrez la acest minister nu mai pu\u0163in de dou\u0103 decenii. Ultimii zece ani au fost cei mai buni: devenisem redactor al unei reviste, L\u2019Armement, care se vindea la chio\u015fcuri. Promo\u0163ia aceasta o datoram doctoratului \u00een litere sus\u0163inut de mine la o mare \u015fcoal\u0103 francez\u0103, INALCO, \u00eenfiin\u0163at\u0103 de Primul Consul Bonaparte, \u00een 1802.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Tot \u00een Ego scriptor, afirma\u0163i c\u0103 \u201er\u0103stimpul cel mai bun \u015fi mai fertil din \u00abprima mea via\u0163\u0103\u00bb, de\u015fi se situeaz\u0103 \u00een mijlocul regimului comunist, \u00eel constituie cei cinci ani c\u00e2t am fost redactor la revista Luceaf\u0103rul\u201c. Ce ne pute\u0163i spune despre aceast\u0103 perioad\u0103, care s\u0103 explice faptul c\u0103, \u00een ciuda acestei afirma\u0163ii, a\u0163i ales s\u0103 pleca\u0163i ?
\nI.C.:<\/strong> Efectiv, perioada de la Luceaf\u0103rul \u2013 din 1968 p\u00e2n\u0103 plecarea mea din 1973 \u2013 r\u0103m\u00e2ne pentru mine de neuitat. Colegul meu de debut editorial din 1960, \u015etefan B\u0103nulescu (ceilal\u0163i fiind Cezar Baltag, Nichita St\u0103nescu \u015fi Nicolae Velea), fusese numit redactor-\u015fef al acelei reviste \u00een vara lui 1968. De \u00eendat\u0103 ce mi-am exprimat dorin\u0163a de a lucra \u015fi eu acolo, m-a acceptat. Am lucrat \u00eentr-o atmosfer\u0103 admirabil\u0103, mai \u00eent\u00e2i la sec\u0163ia de poezie, ulterior la cea de critic\u0103. Orice scriam era acceptat cu voie bun\u0103; ajunsesem s\u0103 \u0163in dou\u0103 rubrici s\u0103pt\u0103m\u00e2nale, cronica literar\u0103 \u015fi cea de film. Or, \u00een ciuda succeselor literare, \u015fi eu \u015fi al\u0163i colegi de breasl\u0103 resim\u0163eam nevoia unui \u00eenalt\u0103parte occidental, f\u0103r\u0103 dela\u0163iuni \u015fi f\u0103r\u0103 team\u0103.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Sim\u0163ea\u0163i c\u0103 aici era\u0163i \u00eempiedicat s\u0103 zbura\u0163i spre cerul la care viseaz\u0103 orice poet, orice scriitor cu voca\u0163ie creatoare ?
\nI.C.:<\/strong> De zburat, zburam eu dar… cu aripi proletcultiste! P\u00e2n\u0103 pe la mijlocul anilor \u015faizeci, nu aveam de ales: nou\u0103zeci la sut\u0103 din ceea ce se accepta la publicare trebuia s\u0103-l sl\u0103veasc\u0103 pe Lenin \u015fi comunismul, s\u0103-i laude pe oamenii muncii \u015fi marile realiz\u0103ri ale regimului. Anevoie mai strecuram c\u00e2te un pastel ori o poezie de dragoste…<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Ce anume renega\u0163i \u015fi ce anume rezist\u0103 din ceea ce a\u0163i scris \u00een aceast\u0103 prim\u0103 perioad\u0103 din crea\u0163ia dumneavoastr\u0103? Nu cumva sunte\u0163i prea crud \u00een Recitirile autocritice din cartea Din c\u00e2te adev\u0103ruri? (Editura Paralela 45) din 2011? Se constat\u0103, dac\u0103 mi-e permis s\u0103 spun, o adev\u0103rat\u0103 voluptate a autoflagel\u0103rii c\u00e2nd v\u0103 repro\u015fa\u0163i \u201epoeme nereu\u015fite sau\/\u015fi proaste de-a binelea\u201c. Rareori l\u0103sa\u0163i cititorul s\u0103 v\u0103 priveasc\u0103 \u015fi din perspectiva criticii acelor ani care a v\u0103zut \u00eentr-un t\u00e2n\u0103r \u00eenc\u0103 la \u00eenceput de drum semnele unui important creator. De ce prefera\u0163i mereu s\u0103 \u201eprivi\u0163i \u00eenapoi cu m\u00e2nie\u201c? Pe cine vre\u0163i s\u0103 pedepsi\u0163i \u015fi pentru ce vini?
\nI.C.:<\/strong> Chiar \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103, 2015, am publicat la Editura Limes o carte curioas\u0103, intitulat\u0103 Viitorul orizontului; precum Umberto Saba \u00een Storia e cronistoria des Canzoniere, ofer \u00een ea, pe l\u00e2ng\u0103 recitirile mele autocritice, un consistent florilegiu de texte critice mie \u00eensumi consacrate de al\u0163i autori, de-a lungul anilor \u2013 multe favorabile, destule \u201esc\u0103ldate\u201c \u015fi chiar altele \u00een care sunt sf\u00e2\u015fiat cu un soi de exaltare. Nu e vorba de autoflagelare, ci de luarea \u00een considerare pe c\u00e2t posibil obiectiv\u0103 a opiniilor exprimate.
\nAltminteri, cum am mai declarat-o \u00eentr-un alt interviu, nu ezit s\u0103 m\u0103 consider, ca poet, egalul celor mai buni.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> \u00cen 1970, a\u0163i primit premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Coline cu demoni. Cum comenta\u0163i aceste versuri din poemul ce d\u0103 titlul culegerii:
\nFiu al amurgului sunt, \u015fi m\u0103 bate <\/em>
\nlungul vacarm de singur\u0103tate<\/em>
\n\u00een care toate \u0163ip\u0103 spre mine<\/em>
\n\u015fi tac doar demonii de pe coline?<\/em>
\nI.C.:<\/strong> \u00cenc\u0103 de la \u00eenceputurile mele, unii critici au constatat acurate\u0163ea \u015fi \u00eenlesnirea versifica\u0163iei mele. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie vreo mare izb\u00e2nd\u0103, aceast\u0103 particularitate este mai degrab\u0103 util\u0103. Unii comentatori m-au acuzat c\u0103 prea \u00eemi \u015flefuiam stihurile. Acuz\u0103 total nedreapt\u0103: eu nu mi-am pigulit niciodat\u0103 versurile. Ele \u00eemi erau parc\u0103 dictate \u201ede undeva, poate de sus\u201c. De unde g\u00e2ndul c\u0103 nu poetul \u00ee\u015fi scrie poezia, ci ea pe el (g\u00e2nd exprimat undeva \u015fi de profesorul Mircea Martin). \u00cen ce-i prive\u015fte pe demonii de pe coline ei sunt, poate, ni\u015fte fiin\u0163e ne\u00een\u0163elese din alt\u0103 dimensiune. Ei sunt mai degrab\u0103 angelici, dar atmosfera mi-a dictat demoni. Ei tac atunci c\u00e2nd realitatea url\u0103, \u015fi aceast\u0103 t\u0103cere e salvatoare.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Ultimul dumneavoastr\u0103 volum publicat \u00eenaintea \u201edesprinderii\u201c, Cel\u0103lalt (Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1972), s-a bucurat de un succes deosebit. \u00cen ce mod aceast\u0103 culegere de poeme avea s\u0103-\u015fi pun\u0103 amprenta asupra viitorului destin literar, din Fran\u0163a, al autorului?
\nI.C.:<\/strong> Ea aduna cele mai multe din poemele ce-mi p\u0103reau valabile. Al. Cistelecan observa \u00een revista Vatra, prin 1996: \u201e\u00centre rom\u00e2nul Ilie Constantin \u015fi francezul cu acela\u015fi nume exist\u0103 o coeren\u0163\u0103 \u015fi imediat\u0103 \u015fi profund\u0103\u201c. Iar profesorul Ion Pop vorbea de o anumit\u0103 umanizare a liricii mele din exil…<\/p>\n

M.P.:<\/strong> …care e de limb\u0103 francez\u0103 \u015fi reprezint\u0103 aproape jum\u0103tate din \u00eentreaga dumneavoastr\u0103 crea\u0163ie liric\u0103 !
\nI.C.:<\/strong> \u00cen cartea abia ap\u0103rut\u0103 la Limes, despre care v-am vorbit, Viitorul orizontului, figureaz\u0103 \u015fi un mic studiu al profesorului Alexandru C\u0103linescu intitulat Ilie Constantin, un destin poetic, \u00een care el face p\u0103trunz\u0103toare comentarii pe text asupra celor dou\u0103 laturi (rom\u00e2n\u0103 \u015fi francez\u0103) ale poeziei mele. Viitorul orizontului este o carte la care \u0163in \u00een mod deosebit fiindc\u0103 \u00een ea \u00eencerc s\u0103 sugerez o ordine antum\u0103 a operei mele \u00een poezie, proz\u0103 \u015fi critic\u0103. E propria mea ierarhizare artistic\u0103.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Cum a\u0163i \u00eenceput fascinanta dumneavoastr\u0103 experien\u0163\u0103 francez\u0103 ?
\nI.C.:<\/strong> Am trecut la limba francez\u0103 \u00een poezie, parc\u0103 \u00eentr-o doar\u0103, \u00eenc\u0103 din primul meu an la Paris. \u00cemi amintesc de cea dint\u00e2i pies\u0103 liric\u0103, de numai un catren, Juin:
\nNuit naissante, fantasme d\u2019un havre,<\/em>
\nsouvenir, galaxie \u00e9bauch\u00e9e:<\/em>
\nj\u2019aime le tendre, le doux cadavre<\/em>
\nde l\u2019herbe \u00e0 peine fauch\u00e9e! <\/em>
\nDup\u0103 c\u00e2teva luni, am t\u0103lm\u0103cit Juin \u00een Iunie : <\/em>
\nAmintire, portul t\u0103u m\u0103 cunoa\u015fte,<\/em>
\nsteaua ta \u00een amurg se-nfirip\u0103: <\/em>
\ndragi mi-s tandrele moa\u015fte<\/em>
\nale ierbii cosite de-o clip\u0103.<\/em>
\nCu ani mai t\u00e2rziu, \u00een mod spontan, \u015eerban Foar\u0163\u0103 a tradus 14 din poemele mele franceze, \u00eencep\u00e2nd cu versiunea sa la Iunie :
\nNoapte-n chipul unei dulci lagune, <\/em>
\namintire, a\u015ftrii-\u0163i par superbi ; <\/em>
\ndrag\u0103 mi-i suava mort\u0103ciune <\/em>
\na abia cositei noastre ierbi !<\/em><\/p>\n

M.P.:<\/strong> Vorbi\u0163i-ne despre cartea care avea s\u0103 v\u0103 aduc\u0103 Premiul Societ\u0103\u0163ii Oamenilor de Litere din Fran\u0163a: La chute vers le z\u00e9nith, publicat\u0103 la Gallimard \u00een 1989. Ea poart\u0103 pe prima pagin\u0103 un motto din basmul Tinere\u0163e f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 de moarte. Este oare o simpl\u0103 \u00eeng\u00e2nare a basmului cules de Petre Ispirescu, transpus \u00een mediul conven\u0163ional al Fran\u0163ei secolelor 17 \u015fi 18?
\nI.C.:<\/strong> E vorba de un mic roman \u2013 basm un pic ezoteric, \u00eent\u00e2mpinat favorabil \u00een cotidianul Le Monde, ca \u015fi \u00een Le Figaro. \u00cen rom\u00e2ne\u015fte a cunoscut patru edi\u0163ii, \u00eentre 1995 \u015fi 2014.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> De ce v\u0103 desemna\u0163i drept un \u201eliterat barbar\u201c?
\nI.C.:<\/strong> M\u0103 r\u0103sf\u0103\u0163, ca s\u0103 zic a\u015fa, dar e \u015fi o prudent\u0103 automic\u015forare.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> Cum s-a produs revenirea dumneavoastr\u0103 definitiv\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. Coincide ea cu schimbarea de regim din Rom\u00e2nia?
\nI.C.:<\/strong> Bine\u00een\u0163eles, dar temporar. Am petrecut aici c\u00e2teva vacan\u0163e \u00een ultimul deceniu al veacului trecut. \u00centoarcerea definitiv\u0103 a avut loc \u00een august 2002.<\/p>\n

M.P.:<\/strong> C\u00e2nd a\u0163i publicat, dup\u0103 revenire, at\u00e2tea volume de poezie, proz\u0103, eseuri, c\u00e2nd au ap\u0103rut at\u00e2tea studii critice despre opera dumneavoastr\u0103, c\u00e2nd a\u0163i primit premiile Eminescu \u015fi Arghezi \u015fi alte c\u00e2teva, permite\u0163i-mi s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 nu ave\u0163i dreptul s\u0103 afirma\u0163i c\u0103 a\u0163i ajuns aproape de anonimat! Ce a\u015ftepta\u0163i de la publicul dumneavoastr\u0103?
\nI.C.:<\/strong> A disp\u0103rut publicul rom\u00e2nesc admirabil, precum \u015fi re\u0163eaua de libr\u0103rii. Prin anii 1968 \u2013 1973 erau cititori foarte la curent cu tot ce se scria, multele libr\u0103rii erau pline. Acum, pentru cine s\u0103 te zba\u0163i? Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, Poezia \u015fi-a reg\u0103sit, o spun cu jale, demnitatea solitudinii fa\u0163\u0103 de cititori. Cred c\u0103 exist\u0103 un viitor care m\u0103 va \u00eengloba \u015fi pe mine al\u0103turi de colegi de-ai mei. Eu \u00eel numesc Viitorul orizontului. E o sintagm\u0103 ermetic\u0103, concomitent nelini\u015ftitoare \u015fi optimist\u0103, care m\u0103 mul\u0163ume\u015fte.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ilie Constantin \u00een dialog cu Maria Postu Maria Postu: Stimate domnule Ilie Constantin, iat\u0103 ce spunea\u0163i \u00een acest sonet din 1967, intitulat Soare apune; pornind de la el, v\u0103 rog s\u0103-mi explica\u0163i cum v-a\u0163i sim\u0163it dumneavoastr\u0103, ca poet t\u00e2n\u0103r \u2013 avea\u0163i pe atunci dou\u0103zeci \u015fi opt de ani \u2013 destinul ca pe un arest? Ilie… Cite\u0219te mai mult »Demnitatea poeziei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[14674],"class_list":["post-23857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-ilie-constantin"],"views":1846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23857"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23857\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23859,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23857\/revisions\/23859"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}