Am putea oare crede c\u0103 alt\u0103dat\u0103, \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103 acestei istorii, problema sensului nu s-ar fi pus deloc? Mai exact, c\u0103 sensul existen\u0163ei nu avea cum s\u0103 devin\u0103 acolo o problem\u0103, poate nici m\u0103car o \u00eentrebare? Am putea crede c\u0103 \u00eentr-o astfel de lume sensul se descoper\u0103 de la sine, pur \u015fi simplu? \u015ei c\u0103 abia odat\u0103 cu fenomenul \u201ec\u0103derii \u00een istorie\u201c survine ocultarea sau chiar pierderea lui?
\nAceast\u0103 \u00eentrebare poate s\u0103 ne apar\u0103 cu totul naiv\u0103. Ea presupune existen\u0163a, in illo tempore, a ceva simplu \u015fi pur. \u00cens\u0103 e bine uneori, cred, s\u0103 nu ne reprim\u0103m \u00eentreb\u0103rile naive. De altfel, unele nu sunt chiar a\u015fa ingenue cum apar \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, nu sunt \u00eentotdeauna lipsite de sens.
\nS\u0103 fac \u00een prealabil o men\u0163iune. Cea dint\u00e2i chestiune nu prive\u015fte posibilitatea ca unii oameni s\u0103 nu-\u015fi pun\u0103 deloc o asemenea \u00eentrebare. Cred c\u0103 exist\u0103 astfel de oameni, \u00eei putem \u00eent\u00e2lni aproape oriunde, cel pu\u0163in la prima vedere. De fapt, \u00een via\u0163a fiec\u0103ruia dintre noi sunt posibile momente goale, oarbe. Doar c\u0103 e greu de b\u0103nuit ce se ascunde \u00een t\u0103cerea cuiva, \u00een nedumeririle sau \u00eendoielile sale, ce anume pun ele \u00een discu\u0163ie, chiar dac\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 simpl\u0103, elementar\u0103, mut\u0103. \u00cen fond, nimeni nu face din problema sensului un strig\u0103t asurzitor \u00een aerul zilei, un cutremur cotidian \u015fi public. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd e resim\u0163it\u0103 ca una ce conteaz\u0103, discu\u0163ia se duce mai ales cu sine, \u00een t\u0103cere. A divulga o asemenea chestiune cu vocea sigur\u0103 \u015fi puternic\u0103, asemeni unui reformator decis al noii epoci, pare o lips\u0103 de bun\u0103 cuviin\u0163\u0103. Sigur, \u00eentrebarea poate fi adus\u0103 \u00een aten\u0163ie, \u00eens\u0103 ea are nevoie, mai ales acum, de o anume simplitate \u015fi discre\u0163ie. Expus\u0103 \u00een termeni fermi \u015fi ofensivi, cu preten\u0163ia a ceva ultim, ea devine vulnerabil\u0103. Mai potrivit ar fi c\u00e2teodat\u0103 s\u0103 spui c\u0103 nu exist\u0103 o astfel de problem\u0103, c\u0103 de fapt e artificial\u0103, gratuit\u0103, asemeni unui simplu joc al min\u0163ii, eventual c\u0103 nu e timp acum pentru asemenea chestiuni speculative.
\n\u00centrebarea de mai sus are \u00een vedere \u00eens\u0103 altceva, posibilitatea ca \u00eentr-o anumit\u0103 societate \u2013diferit\u0103 de cea actual\u0103 \u2013 s\u0103 nu \u00eent\u00e2lne\u015fti o problem\u0103 precum cea a sensului existen\u0163ei. Chiar dac\u0103 s-ar vorbi despre un asemenea sens, acesta s\u0103 nu devin\u0103 o problem\u0103, o \u00eentrebare condamnat\u0103 la at\u00e2tea dificult\u0103\u0163i. Oare e cu putin\u0163\u0103 a\u015fa ceva? Sau m\u0103car de presupus? Dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r e posibil, atunci ar \u00eensemna ca sensul \u2013 indiferent sub ce nume \u2013 s\u0103 fie acceptat de la sine. S\u0103 apar\u0103 ca deja dat, unul \u015fi acela\u015fi. S\u0103 fie prezent \u00een cel mai simplu chip, a\u015fa cum sunt aerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul, cerul de deasupra, sufletul \u015fi lumea celor nev\u0103zute. S\u0103 se anun\u0163e odat\u0103 cu ordinea elementar\u0103 a lucrurilor \u015fi \u00een acela\u015fi mod. E posibil oare s\u0103 g\u00e2ndim \u00een acest fel cu privire la oamenii unei anumite societ\u0103\u0163i? Sau m\u0103car cu privire la ceea ce numim, \u00een cazul oric\u0103ruia dintre noi, atitudine natural\u0103?
\nUn cunoscut interpret caut\u0103 s\u0103 redea \u00een termeni simpli aceast\u0103 situa\u0163ie. \u201eDac\u0103 alt\u0103dat\u0103 chestiunea sensului vie\u0163ii nu se punea deloc, este pentru c\u0103 acest sens decurgea oarecum de la sine. Via\u0163a omului se g\u0103sea \u015fi se \u015ftia instinctiv prins\u0103 \u00eentr-o ordine a lumii sau a cosmos-ului, c\u0103reia nu avea dec\u00e2t s\u0103 i se conformeze, pliindu-se riturilor ei, care erau toate rituri ale trecerii, mai mult sau mai pu\u0163in convenite ca atare\u201c (Jean Grondin). Are \u00een aten\u0163ie, cu aceasta, unele considera\u0163ii pe care le face R\u00e9mi Brague \u00een La Sagesse du monde. Histoire de l\u2019exp\u00e9rience humaine de l\u2019univers, 1999. Nu \u015ftiu \u00eens\u0103 dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r cineva crede \u00een acest enigmatic \u201ealt\u0103dat\u0103\u201c. Nu e u\u015for de acceptat o asemenea imagine. \u00cen definitiv, c\u00e2nd alt\u0103dat\u0103? Desigur, am putea spune c\u0103 e o ipotez\u0103 de lucru. Sau o imagine ideal\u0103, prin raportare la care s\u0103 judec\u0103m situa\u0163ia de fa\u0163\u0103. Eventual o imagine pur\u0103, paradisiac\u0103, fa\u0163\u0103 de care s\u0103 aib\u0103 sens ideea \u201ec\u0103derii \u00een istorie\u201c. Oricum ai g\u00e2ndi, nu ai cum s\u0103 faci din acest \u201ealt\u0103dat\u0103\u201c o situa\u0163ie realmente dat\u0103. Nu e chiar hazardat\u0103 ideea lui Ortega y Gasset c\u0103 tocmai sentimentul unei anumite dezorient\u0103ri ar fi propriu omului. \u00cent\u00e2mplarea c\u0103 dispune de unele eviden\u0163e \u015fi se simte sigur \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 lipsa de sens \u00eei este str\u0103in\u0103. \u00centr-un fel sau altul o resimte, cu fiecare circumstan\u0163\u0103 nou\u0103 sau stranie pe care o tr\u0103ie\u015fte.
\n\u00cent\u00e2lne\u015fti cu privire la aceast\u0103 chestiune diferite r\u0103spunsuri. Unele, precum cel amintit mai sus, au \u00een vedere ceea ce ar fi propriu omului ca atare. Altele pleac\u0103 de la ideea c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi filosofia, de la \u00eenceputurile ei, \u00eentre\u0163ine credin\u0163a \u00eentr-un sens uitat sau pierdut. Privirea teologic\u0103 insist\u0103 mai ales asupra evenimentului esen\u0163ial al c\u0103derii. \u00cens\u0103 nu sunt pu\u0163ini, ast\u0103zi, cei care consider\u0103 ideea sensului pierdut un mit facil, o fantasm\u0103.
\nExist\u0103 un r\u0103spuns care, din c\u00e2te cred, a fost u\u015for banalizat, redus la o suit\u0103 de enun\u0163uri cu iz popular. \u00cens\u0103 \u00eel socotesc atr\u0103g\u0103tor, c\u0103ci nu evit\u0103 dificultatea neobi\u015fnuit\u0103 a chestiunii \u015fi nici paradoxul ca atare. Apar\u0163ine lui Eliade, atunci c\u00e2nd sugereaz\u0103 c\u0103 am putea g\u00e2ndi fiin\u0163a uman\u0103 ca deopotriv\u0103 istoric\u0103 \u015fi anistoric\u0103 (a\u015fa cum spune \u00een primele pagini din Imagini \u015fi simboluri). Latura anistoric\u0103 e recognoscibil\u0103 \u00een unele imagini simbolice, mai precis \u00een cele apte s\u0103 descopere pentru conduitele omene\u015fti adev\u0103rate \u201emodele exemplare\u201c. Exist\u0103 imagini \u015fi reprezent\u0103ri \u2013 de pild\u0103, \u201edrumul c\u0103tre centru\u201c, \u201escara\u201c \u015fi \u201earborele lumii\u201c, \u201eparadisul pierdut\u201c sau \u201eomul primordial\u201c \u2013 care, pe fondul unor vechi credin\u0163e, fac sesizabile asemenea \u201emodele exemplare\u201c. Acestea din urm\u0103 se dezv\u0103luie prin mituri \u015fi se reactualizeaz\u0103 prin rituri (1). C\u00e2nd miturile nu mai descoper\u0103 modele exemplare \u015fi c\u00e2nd riturile nu le mai actualizeaz\u0103 are loc fenomenul pierderii sensului. Eventual, uitarea acestuia, ocultarea lui sub acele fapte sau evenimente obi\u015fnuite care tind s\u0103 valoreze doar prin ele \u00eensele.
\nA\u015fadar, \u00een chiar fluxul celor istorice sunt posibile conduite \u201eanistorice\u201c, \u201einactuale\u201c. Omul reface stadii pe care de obicei le socote\u015fte fie definitiv pierdute, fie imaginare. Sunt \u00eens\u0103 stadii tr\u0103ite \u00een chip propriu, Eliade o spune simplu \u015fi cu destul\u0103 \u00eencredere. Un astfel de stadiu este cel al \u201evie\u0163ii paradisiace\u201c, \u201eprimordiale\u201c. De\u015fi fiin\u0163e istorice, ducem cu noi n\u0103zuin\u0163a de-a accede la un asemenea stadiu. E adev\u0103rat, \u201eomul primordial\u201c reprezint\u0103 doar un arhetip, \u201ecu neputin\u0163\u0103 a se realiza deplin \u00eentr-o existen\u0163\u0103 uman\u0103 oarecare\u201c. Accesul la acesta \u015fi realizarea lui vor fi par\u0163iale (\u201e\u00een parte \u015fi ca \u00een oglind\u0103\u201c, cum spune un cunoscut verset). Ceea ce omul reg\u0103se\u015fte sunt doar limbajul acestuia \u015fi, uneori, experien\u0163a care \u00eei corespunde. Se deschide acestuia gra\u0163ie unor vise \u015fi reverii, unor \u00eentruchip\u0103ri ale nostalgiilor sale. Imaginile care caut\u0103 s\u0103-l descopere \u2013 precum imaginea Androginului \u015fi cea a lui Eros, a insulei neatinse \u015fi a nudit\u0103\u0163ii pure \u2013 nu dispun de un singur sens. Riguros vorbind, nu au nici un sens. \u00cens\u0103 fac posibile multiple \u015fi nea\u015fteptate sensuri. Iar acestea sunt uneori de-a dreptul contradictorii, c\u0103ci trimit la o realitate ea \u00eens\u0103\u015fi contradictorie pentru sim\u0163ul nostru logic. Constituirea lor presupune o dubl\u0103 inten\u0163ionalitate, at\u00e2t proprie subiectivit\u0103\u0163ii care face o anumit\u0103 experien\u0163\u0103 simbolic\u0103, c\u00e2t \u015fi o alta str\u0103in\u0103 acesteia, proprie mai cur\u00e2nd fenomenului ca atare.
\nDar cum percepe sensul acela care va reg\u0103si, chiar \u015fi deficitar, limbajul \u201eparadisului pierdut\u201c? Nu e greu de acceptat c\u0103 sensul se arat\u0103 indirect \u015fi par\u0163ial, sub interpret\u0103ri dintre cele mai nea\u015fteptate. \u00cens\u0103 scena se complic\u0103 mult atunci c\u00e2nd intervin tot felul de abera\u0163ii, cum le nume\u015fte Eliade. Unele se datoreaz\u0103 felului de a percepe, altele unor suprapuneri ciudate. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sensul e deja prins \u00eentr-o lung\u0103 istorie de c\u0103deri \u015fi reveniri. Afirma\u0163ia lui Eliade \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 merit\u0103 aten\u0163ie. \u201eIstoria religiilor abund\u0103 \u00een interpret\u0103ri unilaterale \u015fi, prin aceasta, aberante ale simbolurilor. Nu s-ar putea g\u0103si nici m\u0103car un singur mare simbol religios a c\u0103rui istorie s\u0103 nu fie o succesiune tragic\u0103 de nenum\u0103rate <c\u0103deri>. Nu exist\u0103 erezie monstruoas\u0103, orgie infernal\u0103, cruzime religioas\u0103, nebunie, absurditate sau insanitate magico-religioas\u0103 care s\u0103 nu fie <justificat\u0103>, \u00een \u00eensu\u015fi principiul ei, de o fals\u0103 interpretare \u2013 par\u0163ial\u0103 \u015fi incomplet\u0103 fiind \u2013 a unui grandios simbolism\u201c (Imagini \u015fi simboluri, p. 20). \u00centr-adev\u0103r, scena istoric\u0103 a unor interpret\u0103ri e aproape stranie. \u00cens\u0103 nu \u015ftiu de ce am vorbi neap\u0103rat de interpret\u0103ri false? \u00cen definitiv, c\u00e2nd anume o interpretare nu este par\u0163ial\u0103, c\u00e2nd s-ar putea sustrage unei istorii de c\u0103deri \u015fi refaceri? Nu cumva adev\u0103rata lupt\u0103 se duce, uneori, \u00eentre cei care le justific\u0103 mai bine sau mai r\u0103u, care caut\u0103 s\u0103 le impun\u0103 \u00een fel \u015fi chip?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am putea oare crede c\u0103 alt\u0103dat\u0103, \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103 acestei istorii, problema sensului nu s-ar fi pus deloc? Mai exact, c\u0103 sensul existen\u0163ei nu avea cum s\u0103 devin\u0103 acolo o problem\u0103, poate nici m\u0103car o \u00eentrebare? Am putea crede c\u0103 \u00eentr-o astfel de lume sensul se descoper\u0103 de la sine, pur \u015fi simplu? \u015ei c\u0103… Cite\u0219te mai mult »Nostalgia sensului pierdut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14661,14220],"class_list":["post-23847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-problema-sensului","tag-sensul-existentei"],"views":1196,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23847"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23847\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23848,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23847\/revisions\/23848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}