\u00cen Toba de tinichea, G\u00fcnter Grass se distan\u0163eaz\u0103 de ideologiile oficiale p\u00e2n\u0103 la limita nebuniei. Vorbind, adesea \u00een aceea\u015fi fraz\u0103, pe dou\u0103 voci (persoana \u00eent\u00e2i \u015fi a treia), naratorul este necreditabil. Povestea este \u00eens\u0103 plin\u0103 de via\u0163\u0103, imit\u0103 via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi.
\nIat\u0103 un pitic, un bufon pe nume Oskar, aflat sub \u00eengrijire permanent\u0103 \u00eentr-un spital de boli nervoase, care scrie, \u00een 625 de pagini, povestea vie\u0163ii lui miraculoase (\u00een sensul cel mai propriu). Formula narativ\u0103 este simpl\u0103, un \u015fir de povestiri amintind de unul din romanele de la \u00eenceputul modernit\u0103\u0163ii, care p\u0103streaz\u0103 \u00een \u0163esuturile sale urmele epopeii: Don Quijote. De ce a ales G\u00fcnter Grass aceast\u0103 formul\u0103 nu este at\u00e2t de greu de sesizat. Ac\u0163iunea romanului acoper\u0103 o perioad\u0103 relativ lung\u0103, de la ascensiunea nazismului p\u00e2n\u0103 la c\u0103derea sa, cuprinz\u00e2nd a\u015fadar anii de r\u0103zboi. Piticul Oskar, cel care, de la trei ani, bate toba de tinichea aproape ne\u00eencetat, este, din punct de vedere politic, opusul genului arian, iar toba, opusul ideologiei fasciste. Toba de tinichea este, \u00eempreun\u0103 cu Opiniile unui clovn, de Heinrich Boll, un roman scris cu inten\u0163ie v\u0103dit profilactic\u0103 (ca multe romane din postcomunism, de exemplu Pupa russa de Gheorghe Cr\u0103ciun). Rolul s\u0103u este de a pune \u00een lumin\u0103, de a critica o epoc\u0103 sumbr\u0103 din istoria Germaniei, pe care foarte mul\u0163i contemporani ai lui Grass ar fi dorit s-o uite. Era nevoie, la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201950, de un nebun pitic \u015fi minoritar pentru a le spune germanilor adev\u0103rul despre ei \u00een\u015fi\u015fi.
\nAl\u0103turi de interpretarea politic\u0103, exist\u0103 \u00eens\u0103 alte dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i majore de \u00een\u0163elegere a romanului. Nu se poate face abstrac\u0163ie, cred, de dimensiunea mistic\u0103 a Tobei de tinichea, de\u015fi ar trebui precizat c\u0103, \u00een cazul acestui roman, mistica nu exclude ironia sau critica la adresa Bisericii Catolice. Ce reprezint\u0103 altceva dorin\u0163a lui Oskar de a-l vedea pe acel Iisus din bra\u0163ele Madonei b\u0103t\u00e2nd la tob\u0103 (urgen\u0163a unei epifanii suprarealiste) \u015fi, apoi, dorin\u0163a \u2013 \u00eemplinit\u0103 \u2013 de a se pune \u00een locul lui Iisus, de a sta la propriu \u00een bra\u0163ele Fecioarei \u015fi, ca \u015fef al unei bande de adolescen\u0163i, de a se auto-denumi Iisus? \u00centre Oscar \u015fi Iisus exist\u0103 o anumit\u0103 competi\u0163ie, oric\u00e2nd ironizabil\u0103: c\u0103ci Oskar este sau vrea s\u0103 fie \u015fi diabolic, \u015fi sf\u00e2nt, vrea s\u0103 ocupe lumea cu prezen\u0163a sa. Cealalt\u0103 interpretare, literar\u0103, merge pe linia referin\u0163elor la Goethe \u015fi la Shakespeare (mai exact, la Hamlet). Exist\u0103 o trimitere clar\u0103, constant\u0103 la patronul canonului german al literelor \u015fi, de asemenea, o utilizare – de altfel, previzibil\u0103 \u2013 a lui Yorick, bufonul lui Hamlet, acel bufon care l-a educat pe Hamlet.
\nBine\u00een\u0163eles, Oskar nu este deloc nebun. Dac\u0103 cei din jurul s\u0103u, prin\u015fi \u00een capcana societ\u0103\u0163ii, adopt\u0103 modelele clasei, ale profesiei lor, direc\u0163iunile partidului etc., Oskar \u2013 sustras, prin condi\u0163ia sa, unei evolu\u0163ii fire\u015fti \u00een cadrul sistemului \u2013 seam\u0103n\u0103 cel mai mult cu via\u0163a. O sete incredibil\u0103 de via\u0163\u0103, exprimat\u0103 de Grass printr-o verv\u0103 a scrisului pe m\u0103sur\u0103, \u00eel \u00eempinge mereu \u00eenainte \u015fi \u00eel determin\u0103 s\u0103 fac\u0103, \u00een general, alegeri \u00een\u0163elepte, de o \u00een\u0163elepciune sumbr\u0103, lipsit\u0103 de speran\u0163\u0103, dar nu \u015fi de credin\u0163a \u00een miracol. El \u015ftie s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 situa\u0163iilor mai bine dec\u00e2t cei din jur, de\u015fi, din punct de vedere fizic este prost echipat, iar din punct de vedere social este evident dezavantajat. Oskar are intui\u0163ia vie\u0163ii, simte pericolul \u015fi \u015ftie s\u0103 se fereasc\u0103 de el. Lipsit de iluzii, el este, \u00een plus, dotat cu o inteligen\u0163\u0103 sclipitoare, r\u0103ut\u0103cioas\u0103. Arogant \u015fi singuratic, Oskar este \u00een acela\u015fi timp foarte comunicativ \u015fi are chiar tr\u0103s\u0103turi de lider. Un om care \u015ftie cum arat\u0103 via\u0163a, via\u0163a real\u0103 \u015fi nu cea prezentat\u0103 de propaganda oficial\u0103, un individ care \u00ee\u015fi asum\u0103 via\u0163a a\u015fa cum este ea, indiferent c\u00e2te suferin\u0163e \u00eei aduce (\u015fi \u00eei aduce destule). Pe de alt\u0103 parte, Oskar crede, incon\u015ftient, \u00een steaua lui norocoas\u0103 \u015fi uneori \u00een misiunea de a transforma lumea: exist\u0103 cu certitudine destul donquijotism \u00een acest personaj, aceast\u0103 adev\u0103rat\u0103 figur\u0103 a literaturii.
\nCartea lui G\u00fcnter Grass este un \u015fir de pove\u015fti grote\u015fti, scrise la un nivel maxim de intensitate de un spirit altfel chinuit de depresie. Multe din aceste pove\u015fti se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een cimitire sau sf\u00e2r\u015fesc acolo (autorul \u00eensu\u015fi a lucrat \u00een cimitire). Oamenii din jurul lui Oskar cad ca popicele \u2013 mama, cei doi ta\u0163i prezumtivi, vecinii, prietenii, iubitele \u2013 din vina lor, a celorlal\u0163i sau din vina istoriei; numai Oskar merge \u00eenainte ca un posedat. El se simte vinovat de moartea tuturor \u015fi, \u00eentr-un fel, chiar este. El aduce moartea \u2013 dar nu ca pe o posibilitate de m\u00e2ntuire, ci ca plat\u0103 pentru prostie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Toba de tinichea, G\u00fcnter Grass se distan\u0163eaz\u0103 de ideologiile oficiale p\u00e2n\u0103 la limita nebuniei. Vorbind, adesea \u00een aceea\u015fi fraz\u0103, pe dou\u0103 voci (persoana \u00eent\u00e2i \u015fi a treia), naratorul este necreditabil. Povestea este \u00eens\u0103 plin\u0103 de via\u0163\u0103, imit\u0103 via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi. Iat\u0103 un pitic, un bufon pe nume Oskar, aflat sub \u00eengrijire permanent\u0103 \u00eentr-un spital de… Cite\u0219te mai mult »Toba anti-ideologic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1520,14118,14660],"class_list":["post-23845","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-gheorghe-craciun","tag-gunter-grass","tag-toba-de-tinichea"],"views":1162,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23845","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23845"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23845\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23846,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23845\/revisions\/23846"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23845"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23845"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23845"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}