{"id":23814,"date":"2015-06-27T10:53:25","date_gmt":"2015-06-27T08:53:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23814"},"modified":"2015-06-27T10:53:25","modified_gmt":"2015-06-27T08:53:25","slug":"farsa-politica-a-lui-houellebecq","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/farsa-politica-a-lui-houellebecq\/","title":{"rendered":"Farsa politic\u0103 a lui Houellebecq"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Michel Houellebecq, <em>Supunere,<\/em> traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen Supunere, Michel Houellebecq pare a se confrunta cu epuizarea resurselor artistice, ca o trup\u0103 rock ce nu mai face dec\u00e2t s\u0103 reproduc\u0103 hituri din faza exploziei creative. Criza era deja evident\u0103 \u00een Harta \u015fi teritoriul, carte pentru care Houellebecq a primit Premiul Goncourt. Departe de ideatica Particulelor elementare, Harta \u015fi teritoriul se remarc\u0103 printr-o stilistic\u0103 sofisticat\u0103. Chiar dac\u0103 mai simpl\u0103, Supunere este, aparent, o continuare a aceleia\u015fi strategii. Houellebecq nu propune nicio idee nou\u0103, nicio perspectiv\u0103 nou\u0103; \u00een schimb, scrie din ce \u00een ce mai bine. \u201eR\u0103utatea\u201c sa existen\u0163ial\u0103, cinismul dureros \u015fi pornografic, ceea ce l-a f\u0103cut pe Houellebecq s\u0103 fie houellebecquian, se simt tot mai pu\u0163in. \u00cen fa\u0163\u0103 ies, acum, maniera, talentul artistic inconfundabil, cunoa\u015fterea perfect\u0103 a tehnicilor de narare. Manierismul este \u00eens\u0103, \u00een cazul s\u0103u, doar simptomul unei crize de ordin filosofic.<br \/>\n\u00cen Supunere, Houellebecq \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi revizuiasc\u0103 propria viziune \u00een raport cu modific\u0103rile survenite \u00een lumea occidental\u0103 dup\u0103 izbucnirea crizei globale. Critic, de pe pozi\u0163ii apocaliptice, al societ\u0103\u0163ii occidentale post-\u201868, el s-a v\u0103zut confruntat \u2013 la o v\u00e2rst\u0103 deja destul de \u00eenaintat\u0103 \u2013 cu necesitatea unei schimb\u0103ri. Rezultatul este mai degrab\u0103 un e\u015fec. Vechea perspectiv\u0103 a devenit redundant\u0103, iar cea nou\u0103 n-a fost \u00eenc\u0103 luat\u0103 prea \u00een serios. Roman dup\u0103 roman, Houellebecq a prezentat o lume occidental\u0103 alunec\u00e2nd inexorabil \u00een vid, descompun\u00e2ndu-se din cauza pierderii reperelor tradi\u0163ionale: familia, religia etc. Brusc, el \u015fi-a istoricizat perspectiva, afirm\u00e2nd c\u0103 aceast\u0103 lume deschis\u0103, care a fost, dar \u00eenc\u0103 mai e Occidentul, \u00eentrupeaz\u0103, la scara istoriei, o excep\u0163ie; regula este societatea autoritar\u0103, legitimat\u0103 religios. Lumea, pare a spune Houellebecq, \u00een Supunere, se va \u00eentoarce la autoritarismul religios. Totu\u015fi, el nu pare a lua prea \u00een serios aceast\u0103 perspectiv\u0103, motiv pentru care nici n-o aprofundeaz\u0103. Redundan\u0163a vechii viziuni este \u00eenc\u0103 foarte puternic\u0103. Houellebecq a devenit con\u015ftient c\u0103 societatea occidental\u0103 a suferit o schimbare important\u0103, dar n-a g\u0103sit \u00eenc\u0103 abordarea potrivit\u0103 pentru a \u00een\u0163elege aceast\u0103 schimbare.<br \/>\nSupunere vrea s\u0103 fie o fic\u0163iune politic\u0103 av\u00e2nd valoare de avertisment. Critica e subtil\u0103; instaurarea autoritarismului religios, care aduce o modificare radical\u0103 a vie\u0163ii occidentale, nu este v\u0103zut\u0103 ca rezultatul direct al invaziei musulmane, ci ca o consecin\u0163\u0103 a politicii multiculturale a statelor europene. Mohammed Ben Abbes, liderul Fr\u0103\u0163iei Musulmane, care ajunge nu mai pu\u0163in dec\u00e2t pre\u015fedintele Fran\u0163ei, n-are nimic dintr-un jihadist. El este un lider european. \u00cen numele multiculturalismului, politicienii francezi \u015fi europeni sunt gata s\u0103 sacrifice bunul cel mai de pre\u0163, democra\u0163ia: \u201eAdev\u0103rata agend\u0103 a UMP, ca \u015fi aceea a sociali\u015ftilor, este dispari\u0163ia Fran\u0163ei, integrarea ei \u00eentr-un ansamblu federal\u201c (p.143). Practic, partidele din mainstream contribuie decisiv la instaurarea regimurilor autoritariste. Originea acestei situa\u0163ii ciudate, \u00een care a ajuns Europa, se afl\u0103 \u00een cre\u015fterea distan\u0163ei dintre politicieni \u015fi popula\u0163ie: \u201e&#8230;pr\u0103pastia din ce \u00een ce mai uria\u015f\u0103 dintre popula\u0163ie \u015fi cei care vorbeau \u00een numele ei, politicieni \u015fi ziari\u015fti, urma s\u0103 duc\u0103 obligatoriu la evenimente haotice, violente \u015fi imprevizibile. Fran\u0163a, ca \u015fi alte \u0163\u0103ri ale Europei Occidentale, se \u00eendrepta de mult\u0103 vreme spre un r\u0103zboi civil, mi se p\u0103rea evident; dar p\u00e2n\u0103 \u00een zilele din urm\u0103, eram \u00eenc\u0103 \u00eencredin\u0163at c\u0103 francezii, \u00een marea lor majoritate, r\u0103m\u00e2neau resemna\u0163i \u015fi apatici \u2013 poate pentru c\u0103 eu \u00eensumi eram oarecum resemnat \u015fi apatic.\u201c (p.115) Houellebecq este lipsit de sensibilit\u0103\u0163i de st\u00e2nga \u015fi de gust pentru insurec\u0163ii na\u0163ionale. \u00cen plus, el nu vede Fran\u0163a ca pe o \u0163ar\u0103 capabil\u0103 s\u0103 produc\u0103 o nou\u0103 revolu\u0163ie. Occidentul nu-\u015fi mai poate reveni; acesta este, pentru el, un fapt. \u00cen consecin\u0163\u0103, distan\u0163area dintre popula\u0163ie \u015fi politicieni nu poate fi rezolvat\u0103 printr-o insurec\u0163ie intern\u0103, de st\u00e2nga. Altfel spus, laicitatea, ca valoare central\u0103 a Revolu\u0163iei Franceze nu mai poate fi salvgardat\u0103 sau ea va lua o form\u0103 nou\u0103, pervers\u0103: \u00een numele laicit\u0103\u0163ii, va \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 numai religia. Conform lui Houellebecq, ultima consecin\u0163\u0103 a corectitudinii politice este dispari\u0163ia corectitudinii politice.<br \/>\n\u015ei totu\u015fi, Supunere nu este o fic\u0163iune politic\u0103. Cu toate c\u0103 a fost scris la persoana \u00eent\u00e2i, acesta este cel mai proiectiv, cel mai pu\u0163in autobiografic, cel mai \u201eneautentic\u201c roman al lui Houellebecq. Referin\u0163ele la islam nu par a fi foarte bine documentate, ceea ce nici nu prea conteaz\u0103: el nu \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 o solu\u0163ie sau o descriere politic\u0103, a\u015fa cum a spus Houellebecq, ci o fars\u0103. Cheia romanului se afl\u0103 probabil \u00een motto-ul s\u0103u, care ofer\u0103 un citat din Huysmans. Imposibilitatea convertirii la cre\u015ftinism este, la Huysmans, o consecin\u0163\u0103 a vie\u0163ii anterioare: \u201e&#8230; mi-e inima sec\u0103tuit\u0103 \u015fi afumat\u0103 de-at\u00e2tea petreceri, nu sunt bun de nimic.\u201c (p.7) La r\u00e2ndul s\u0103u, personajul lui Houellebecq g\u0103se\u015fte diverse pretexte pentru a renun\u0163a la varianta convertirii la cre\u015ftinism: nu se poate l\u0103sa de fumat, m\u0103n\u0103stirea la care se cazeaz\u0103 e prea apropiat\u0103 de o cale ferat\u0103 etc. Dac\u0103 alege, \u00een cele din urm\u0103, islamul (de\u015fi alegerea nu e confirmat\u0103), este numai pentru beneficiile palpabile, pe care acesta le poate aduce: un loc bun \u015fi bine remunerat \u00een sistem, posibilitatea de-a avea mai multe so\u0163ii etc. La 44 de ani, b\u0103rbatul occidental deziluzionat poate func\u0163iona cu orice, chiar \u015fi cu islam. Ba, el ar func\u0163iona chiar mult mai bine cu islam, \u00een varianta lui multicultural\u0103. \u00cen aceasta const\u0103 farsa \u015fi ea \u0163ine, a\u015fa cum am spus, de vechiul Houellebecq.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Michel Houellebecq, Supunere, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2015 &nbsp; \u00cen Supunere, Michel Houellebecq pare a se confrunta cu epuizarea resurselor artistice, ca o trup\u0103 rock ce nu mai face dec\u00e2t s\u0103 reproduc\u0103 hituri din faza exploziei creative. Criza era deja evident\u0103 \u00een Harta \u015fi teritoriul, carte pentru care Houellebecq a primit Premiul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/farsa-politica-a-lui-houellebecq\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Farsa politic\u0103 a lui Houellebecq<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12639,14632,10727],"class_list":["post-23814","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-michel-houellebecq","tag-supunere","tag-traducere-de-emanoil-marcu"],"views":1519,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23814","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23814"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23814\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23815,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23814\/revisions\/23815"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23814"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23814"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23814"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}