{"id":2381,"date":"2010-04-22T10:01:57","date_gmt":"2010-04-22T08:01:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2381"},"modified":"2010-04-22T12:08:47","modified_gmt":"2010-04-22T10:08:47","slug":"%e2%80%9ethe-real-thing%e2%80%9c-sau-despre-posibila-expresivitate-a-expresiei-parelnic-absente%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ethe-real-thing%e2%80%9c-sau-despre-posibila-expresivitate-a-expresiei-parelnic-absente%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"\u201eThe real thing\u201c sau despre posibila expresivitate a expresiei (parelnic) absente\u2026"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em>Elena Vladareanu, <\/em><em>Spatiu privat, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 80 p.<\/em><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Intr-o cascada apofatica, in finalul unei cronici, dl Daniel Cristea-Enache arata ca poezia nu e aia, nu e aialalta, etc. etc. (\u201ePoezia nu e neaparat tema ei; nu e problema pe care o poate pune; nu e discurs; nu e simbol; nu e ornamentica, dar nici esenta aproximata liric; nu e lirism (desi am crezut asta), cu at\u00e2t mai putin personaj proiectat sau tipologizat, conflictualitate epica ori vivacitate dramatica. Poezia nu e viziune (cum iarasi am crezut) si nu e intensitate speciala; nu e figurativ, dupa cum nu e non-figurativ. Nu este nici macar obsesie\u201c), dupa care urma \u201elovitura\u201c finala, de efect: poezia e expresie. <\/strong><\/em><br \/>\nProcedare, mod de a privi lucrurile si concluzie perfect adecvate expresionismului \u201enegru\u201c (!) al Angelei Marinescu (la al carei excelent volum \u201eProbleme personale\u201c se referea cronica in finalul careia cadea lapidarul verdict).<br \/>\nTotusi, nu intotdeauna sunt ele \u2013 procedarea si concluzia! \u2013 valabile in egala masura.<br \/>\nSau, daca da, trebuie atunci (re)definit, (ceva mai) larg, sensul a ceea ce intelegem prin expresie.<br \/>\nPentru ca \u201eexpresie\u201c e, fireste, rostitul, dar si ne-rostitul, selectia, dramuirea (\u201ecalculata\u201c ori spontana), punerea in pagina. Omisiunea, litota permanenta. Ciuntirea deliberata, suspendarea emisiei. Evitarea \u201eputerii\u201c, a \u201efortei\u201c stilistice convenite si conventionale. Lipsa totala a ceea ce suntem obisnuiti sa percepem in mod curent drept \u201eexpresie\u201c poate fi, uneori, o modalitate \u2013 mai rara, dar potential foarte percutanta \u2013 de\u2026 expresie, tocmai.<br \/>\nExista un minimalism al expresiei, asta se stie.<br \/>\nUnul din marile lui succese recente mi se pare a fi, la noi, volumul Elenei Vladareanu, \u201eSpatiu privat\u201c.<br \/>\nPoeta se reinventeaza cu sagacitate, cu fiecare volum publicat.<br \/>\nCineva, c\u00e2ndva, intr-o dezbatere de cenaclu, si pe c\u00e2nd in discutie se aflau chiar ultimele (pe atunci) productii ale acestei poete, se burzuluia cu energie impotriva recurgerii la termenul \u201eevolutie\u201c: cica poezia nu evolueaza, etc. etc.<br \/>\nBun, bine, sigur, asa o fi, dar numai dintr-un anumit punct de vedere.<br \/>\nPoezia, sau, mai precis spus, maniera unui poet anume, \u201eevolueaza\u201c, desigur, ori poate evolua (fiindca altfel n-ar fi putut deveni, nu de azi, de ieri, ci de mult, formula \u201epoet fara evolutie\u201c un adevarat cliseu al criticii literare\u2026 ceea ce inseamna, implicit, ca exista si \u201epoeti cu evolutie\u201c).<br \/>\nMonotonia ori versatilitatea periodica nu sunt, in sine, ceva bun ori, dimpotriva, neprielnic si indezirabil. Exista poeti monotoni neinteresanti si poeti monotoni mari (Leonid Dimov e poate exemplul cel mai la indem\u00e2na, pentru tagma acestora).<br \/>\nExista poeti care \u2013 sa folosim cuv\u00e2ntul, daca tot a fost la moda, si ne-am obisnuit cu el\u2026 \u2013 se \u201ereinventeaza\u201c periodic, in diferite proportii (un nucleu de constanta, de consecventa fata de propriul eu artistic persista intotdeauna\u2026), cu rezultate, bineinteles, felurite (de la irelevanta p\u00e2na la impresia palpitanta a reintineririi perpetue), \u2026de la Arghezi, p\u00e2na la\u2026 Angela Marinescu.<br \/>\nElena Vladareanu, prin ce a publicat p\u00e2na acum, li se alatura.<br \/>\nFiecare volum din cele date la iveala p\u00e2na acum difera net de celelalte: nici unul nu da impresia ca poeta s-a \u201erutinat\u201c, ca se repeta, ca se auto-pastiseaza.<br \/>\nS-a vorbit mult de frustetea, de impletirea originala de cinism si candoare din \u201ePagini\u201c, de \u201evisceralitatea\u201c din \u201eFisuri\u201c, a fost inregistrata aparent surprinzatoarea angajare (retinut) \u201eianusista\u201c \u2013 asa-zic\u00e2nd \u201esocial-politica\u201c, dar rezervat exprimata, fara accente maiakovskiene \u2013 din \u201eEuropa, zece c\u00e2ntece funerare\u201c.<br \/>\nDeconcerteaza, poate (pe cine nu-l inc\u00e2nta!) neo-minimalismul \u201edur\u201c din volumul cel mai recent, \u201eSpatiu privat\u201c. Minimalism, si chiar mai mult (ori mai putin ?!) dec\u00e2t minimalism.<br \/>\nSe poate spune ca \u2013 lu\u00e2nd ca termen de referinta ceea ce in arta plastica a fost \u201efumat\u201c drept Pop art (\u201efumat\u201c, de mult, dar iata ca mereu resuscitabil, exista o miscare Neo Pop art, care o duce bine, mersi!) \u2013 , in \u201eSpatiu privat\u201c avem de a face cu un fel (exista diverse feluri de \u201easa ceva\u201c, active chiar acum, pe alte meridiane literare, dar nu la acelea ne referim\u2026) de Pop poetry. Asa dupa cum Andy Warhol picta hiperrealistic cutia de supa \u201eCampbell\u201c ori reproducea \u2013 \u201ecita\u201c \u2013 portrete fotografice, comercial-mediatice, ale unor staruri precum Liz Taylor ori Marilyn Monroe etc., tot asa Elena Vladareanu \u201eciteaza\u201c ca sa zicem asa, adica le aseaza pur si simplu in pagina, fie ca asa-zic\u00e2nd \u201ereproduse\u201c, fie \u201ereconstituite\u201c ori \u201esimulate\u201c, dar in nici un caz \u201erepovestite\u201c, nici \u201eexprimate\u201c, in vreuna din retoricele poeziei \u201epropriu-zise\u201c (fie ea c\u00e2t de \u201efracturista\u201c, iconoclasta, dinamitarda ori \u201erebela\u201c) elemente din recuzita \u2013 fizica si conceptuala, imaginara, virtuala, sau \u201elauntrica\u201c, sa-i zicem folosind un cuv\u00e2nt demodat\u2026 \u2013 a vietii omului \u201ede r\u00e2nd\u201c de azi, respectiv ingrediente ale bombardamentului mediatic si publicitar, derutant, uneori halucinant, mai intotdeauna alienant la care ne supune orizontul cotidian actual. (Horribile dictu: observam ca in ultima vreme \u201eda bine\u201c sa batjocoresti cu t\u00e2fna teoriile despre alienare, ca fiind st\u00e2ngiste si demodate, dupa ce au fost \u201eprea la moda\u201c, da&#8217; uite ca \u201eviata reala\u201c ne tot arata ca alienarea, aia care a fost c\u00e2ndva \u201ela moda\u201c, nu stie ca nu mai e la moda, si se manifesta parca si mai abitir\u2026) Spuneam: \u201ea vietii omului de r\u00e2nd\u201c, dar, sigur, in unele cazuri, se pot depista trimiteri la viata unei tinere femei care impartaseste date biografice si existentiale cu jurnalista culturala Elena Vladareanu, ego-ul \u201ecivil\u201c si social al poetei, dar chestiunea mi se pare secundara: volumul acesta, daca poate inc\u00e2nta si tulbura, o va face mai putin prin fateta asa-zic\u00e2nd \u201eautobiografica\u201c, de altfel relativ estompata, c\u00e2t prin cea, definitorie, care mizeaza pe \u201egeneralitate\u201c, de regasire\/ recunoastere sa-i zicem \u201eobsteasca\u201c\u2026). E prezentificata, asadar, printr-un fel de repertoriere, de rasfoire de catastif, cu zero comentariu afectiv si filozofard, cu zero retorica \u201emaiestrita\u201c, alcatuirea acelui \u201eSpatiu privat\u201c care da titlul volumului si care e el privat, in principiu, pentru fiecare, dar nu si exclusiv, caci se arata a fi, de fapt, comun, public in cele din urma, si, pe de alta parte, mai degraba deprimant, dec\u00e2t exaltant si generator de entuziasme. Deprimant nu prin eforturile unui deprimism fortat, de comanda (adica arborat arbitrar si regizat aberant-voluntarist de autoare, cum ar veni\u2026), ci prin simpla expunere neutra, edificatoare. Dar, imi permit sa remarc, chiar perceperea acestui univers privat\/ obstesc drept deprimant \u2013 asa cum este \u201eghidata\u201c de poeta, pentru ca, da !, o \u201eregie\u201c de acest fel exista, si inca esentiala\u2026 \u2013 e \u201efurnizorul\u201c si garantul dob\u00e2ndirii, prin lectura, a acelui fel, specific, de \u201em\u00e2ntuire\u201c pe care-l daruia, altadata (in felul ei, diferit) si poezia \u201emare\u201c, clasicizata, eventual patetica si infierb\u00e2ntat-\u201cgraitoare\u201c, solemna si ne-\u201crebela\u201c.<br \/>\nUn neo-minimalism, asadar, deloc snob ori steril, ci unul, cu certitudine, c\u00e2t se poate de \u201emajor\u201c (in pofida oricaror aparente !) practica aici autoarea, prin prefirarea cotidianului si a derizoriului de care e impregnat, adica\u2026 \u201eviata\u201c (lucru mare !). Viata curenta, viata \u201ereala\u201c, a cuiva de azi, asaltat de torentul publicitar-mediatic, oprimat de mediocritatea, de monotonia (ori de agitatia\u2026nesemnificativa) a componentelor traiului etc.<br \/>\nExpresia. E, intr-adevar, tare de tot (prin \u201eforta slaba\u201c, neevidenta la prima privire, si aici regasim una din constantele rostirilor de p\u00e2na acum, altfel \u2013 diferite, dupa cum reaminteam mai sus, ale Elenei Vladareanu).<br \/>\nCe face, de fapt, ce ne ofera autoarea, in textele ei ? In nici un caz nu \u201ese exprima\u201c (direct), in sensul conventional si banalizat al termenului. Mai degraba, dupa cum spuneam, \u201eciteaza\u201c ori \u201ereproduce\u201c texte \u2013 in fine, secvente semnificante \u2013 \u201epescuite\u201c de prin ambientul cotidian. Unele sunt imprumuturi din discursul jurnalistic (de diferite registre stilistico-tematice, de la ziaristica de stiri la comperajul ori povatuirile privind \u201estilul de viata\u201c, alimentatia rationala si ingrijirea corporala etc. propriu revistelor zise glossy, trec\u00e2nd prin cele de stiinta popularizata), dar si din comunicate statistice, din analize sociometrice, din limbajul publicitar etc., iar altele sunt citate din discursul privat (launtric ori, eventual, \u201ede socializare\u201c) al unor \u201epersonaje\u201c. Niciodata, de fapt, nu vorbeste \u201eeul poetic\u201c (!) al autoarei, chiar daca uneori \u201epersonajul\u201c caruia i se da cuv\u00e2ntul pare sa fie \u201einsasi autoarea\u201c: ea nu se (mai) \u201elivreaza\u201c direct, ci prin interpusi glasuitori, manipulati, pe care ne invita implicit sa-i \u201eascultam\u201c, alaturi de ea, cu oarecare detasare ironica.<br \/>\nIndaratul acestei repertorieri stilistico-tematice heteroclite, se banuiesc toate convulsiile, toate deznadejdile si toate regasirile posibile, si toata ad\u00e2ncimea existentei. Semnificate de banalul cel mai plat si uneori de grotescul de toata m\u00e2na. Fara emfaza suparatoare ori stridente confectionate agresiv. Cu eficienta expresiva, tocmai prin abtinere de la \u201eexpresivitate\u201c. Iar \u201elirismul\u201c ei, daca putem vorbi de lirism aici, e unul obtinut prin abtinere de la obisnuitul lirism, unul comunicat prin \u201edelegare\u201c ori prin ricoseu.<br \/>\nProced\u00e2nd astfel, Elena Vladareanu se vadeste a fi \u2013 si in aceasta (relativ) noua ipostaza \u2013 o \u201edouamiista\u201c reprezentativa, intr-adevar, asa cum au legitimat-o si precedentele ei prezente editoriale.<br \/>\nCeea ce la alti \u201ejucatori\u201c de pe tar\u00e2mul poeziei tinere poate parea uneori fortat, inautentic, adoptat din grija conformarii la \u201emoda\u201c ori la \u201eprogram\u201c, la ea se vadeste, in cele din urma, a avea girul legitimitatii (oric\u00e2t de vizibile ar putea fi uneori aspectele \u201eartizanale\u201c ale procedarilor ei literare, asumat fruste, niciodata, in ultima analiza, st\u00e2ngace). In poezia \u201enoua\u201c, asa cum ni se tot arata ea \u2013 cu oarecare zg\u00e2rcenie, de altfel \u2013 la acest inceput de secol, Elena Vladareanu nu este o autoare care sa aplice, s\u00e2rguincios, retetare extrase din panoplia novatoare a altora ori din menu-ul \u201emodei\u201c oficializate a momentului (cum, uneori, eronat s-a afirmat\u2026), ci \u2013 pe f\u00e2sia ei, proprie, chivernisit amenajata \u2013 este, cum zic anglofonii, dragutii de ei, \u201ethe real thing\u201c.<br \/>\nAntologia ei de (pseudo-)\u201ccitate\u201c truculente, departe de a fi o alcatuire histrionic-fistichie, vehiculeaza o gravitate abil criptata si respira, putem spune, tristetea existentiala, grav-amuzata, \u201efilozofica\u201c, din \u201eCesk\u00fd sen\u201c (stiti dv., acel superb film, \u201eVisul ceh\u201c, o capodopera, desi un film de debut\u2026). Antologie sau\u2026 manual (asa-i si zice, in subtitlu: a handbook), un manual de \u201ecitit\u201c, intr-un anumit fel, viata din noi si din jur.<br \/>\nStrategia expresiva a Elenei Vladareanu, in volumul de fata, e at\u00e2t de \u201esubtila\u201c inc\u00e2t poate \u201escapa\u201c usor cuiva, bine intentionat, insa inarmat cu o alta strategie de lectura dec\u00e2t cea adecvata cazului in speta.<br \/>\nDl Daniel Cristea Enache, pregatit pesemne sa recepteze o expresie si expresivitate de tipul celei \u2013 excelente \u2013 a Angelei Marinescu, a \u201emasacrat\u201c ori \u201epulverizat\u201c, intr-un numar trecut al \u201eCulturii\u201c, volum(\u201easul\u201c) Elenei Vladareanu, cu o vehementa \u2013 ca sa reiau un cliseu ritualizat al limbajului polemico-diplomatic de altadata, daca nu si de azi\u2026 \u2013 \u201edemna de o cauza mai buna\u201c (sigur, e bine ca, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, criticul sa-si mai arate coltii, elogierea egala si monoton-amabila a cartilor de diferite calibre submineaza relevanta discursului critic, dar\u2026).<br \/>\nCineva, care a citit executia dlui Daniel Cristea Enache, iar ceva mai demult (tot in \u00abCultura\u00bb) a citit recenzia elogioasa a unui alt critic, s-ar putea intreba: \u201eDom&#8217;ne, ce au astia, de la \u201eCultura\u201c cu Elena Vladareanu? Ba o ridica in slavi, ba o \u00abinjura\u00bb\u2026 Noi ce sa credem?\u201c. Ei bine, desigur ca \u201eastia de la \u00abCultura\u00bb\u201c n-au nimic cu nimeni, diferenta de opinii \u2013 foarte marcata, perceptibila fara mare efort si la alte \u00abcapitole\u00bb ale sumarului, adica in materie de pozitionari filozofice, moral-politice etc. \u2013 vine sa dovedeasca, o data mai mult, caracterul de tribuna libera al publicatiei. Poezia \u2013 si lectura ei, critica sau privata \u2013 nu e chimie pura, inginerie ori trigonometrie, sa impuna o solutie unica (si in-discutabila), diversitatea de receptari face parte din regula jocului, iar cititorii (ai poeziei, ai comentariilor pe care le prilejuieste) ar trebui nu sa fie deconcertati (de divergenta de opinii), ci, dimpotriva, sa se simta ajutati sa gaseasca lectura care li se pare mai potrivita lor.<br \/>\nOricum, poezia (chiar si aceea care asa-zic\u00e2nd nici nu pare \u201ePoezie\u201c\u2026) este, intr-adevar, mai ales expresie, nici vorba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Elena Vladareanu, Spatiu privat, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 80 p. Intr-o cascada apofatica, in finalul unei cronici, dl Daniel Cristea-Enache arata ca poezia nu e aia, nu e aialalta, etc. etc. (\u201ePoezia nu e neaparat tema ei; nu e problema pe care o poate pune; nu e discurs; nu e simbol; nu e ornamentica,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ethe-real-thing%e2%80%9c-sau-despre-posibila-expresivitate-a-expresiei-parelnic-absente%e2%80%a6\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eThe real thing\u201c sau despre posibila expresivitate a expresiei (parelnic) absente\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1939,323,1940,111,324],"class_list":["post-2381","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-probleme-personale","tag-elena-vladareanu","tag-minimalism-al-expresiei","tag-poezie","tag-spatiu-privat"],"views":2902,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2381","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2381"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2381\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2381"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2381"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2381"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}