{"id":23800,"date":"2015-06-27T10:40:37","date_gmt":"2015-06-27T08:40:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=23800"},"modified":"2015-06-27T10:40:38","modified_gmt":"2015-06-27T08:40:38","slug":"cannes-2015-statuia-comandorului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2015-statuia-comandorului\/","title":{"rendered":"Cannes 2015. Statuia Comandorului"},"content":{"rendered":"

Scriu cu o mic\u0103 str\u00e2ngere de inim\u0103. Am sentimentul c\u0103 \u00eemi trimit cuvintele s\u0103 se alinieze pe muchie de cu\u0163it atunci c\u00e2nd vine vorba despre simpaticul, realmente simpaticul domn Thierry Fr\u00e9maux, directorul artistic al festivalului.<\/p>\n

\u00cen ultima vreme, g\u0103sesc \u00een glasul domniei sale o u\u015foar\u0103 iritare atunci c\u00e2nd \u00eentreb\u0103rile ziari\u015ftilor nu sunt dintre cele mai bl\u00e2nde din lume, dar, s\u0103 fim serio\u015fi, nici r\u0103uvoitoare. \u201eTinde cumva Cannes-ul s\u0103 devin\u0103 o manifestare franco-francez\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte selec\u0163ia? Cinci titluri \u00een competi\u0163ie oficial\u0103, un film na\u0163ional \u00een deschidere, vreo trei altele \u00een\u00a0 sec\u0163iunea Quinzaine des r\u00e9alisateurs?\u201c R\u0103spuns: \u201eDac\u0103 toate \u0163\u0103rile ar avea vitalitatea cinematografului francez, atunci ar trebui s\u0103 organiz\u0103m vreo cinci Cannes-uri pe an\u201c. \u201eCum v\u0103 explica\u0163i c\u0103 filmul italian, prezent cu o garnitur\u0103 puternic\u0103, Moretti, Garrone, Sorrentino, nu a existat \u00een fa\u0163a juriului?\u201c R\u0103spuns: \u201e\u00cent\u00e2i m\u0103 l\u0103uda\u0163i pentru c\u0103 i-am selec\u0163ionat, apoi, voi italienii, m\u0103 critica\u0163i pentru c\u0103 nu sunt premia\u0163i. Eu fac ceea ce pot eu, adic\u0103 selec\u0163ia. Cu juriul nu \u015ftii\u00a0 niciodat\u0103 cum se termin\u0103 lucrurile\u201c. \u201eMiguel Gomez, Philippe Garrel, Arnaud Desplechin: toate pronosticurile d\u0103deau filmele lor ca fiind \u00een Selec\u0163ia oficial\u0103. Nu au fost. De ce?\u201c R\u0103spuns: \u201ePronosticurile sunt pentru cei care joac\u0103 la bursa alerg\u0103rilor de cai, nu pentru selec\u0163ionerul Cannes-ului care, spre deosebire de cei care vorbesc \u00een acest moment, a v\u0103zut toate filmele\u201c. \u201eObi\u015fnui\u0163i s\u0103 spune\u0163i c\u0103 Un Certain regard este o contraprogramare a Selec\u0163iei oficiale.\u201c R\u0103spuns: \u201eDa, pentru c\u0103 Un Certain regard \u00eenseamn\u0103, a\u015fa cum arat\u0103 \u015fi numele, un alt mod de a ar\u0103ta filmele, a\u015fa cum ceea ce se vede acolo \u00eenseamn\u0103 un alt cinema. \u00cen orice caz, nu este divizia a doua a festivalului, este un tot. Anul acesta ve\u0163i g\u0103si \u00een competi\u0163ie cinea\u015fti care au trecut pe la Un Certain regard, precum Joachim Trier sau Michel Franco\u201c.
\nMult\u0103 vreme ni s-a spus c\u0103 sec\u0163iunea Un Certain regard g\u0103zduie\u015fte filmele mai fragile (chiar acesta era cuv\u00e2ntul), care nu pot \u0163ine piept marii competi\u0163ii. S\u0103 trecem, admi\u0163\u00e2nd eventuala intrare \u00eentr-o nou\u0103 etap\u0103 a festivalului, dar amintita u\u015foar\u0103 iritare spune totu\u015fi ceva despre o anumit\u0103 intangibilitate a Cannes-ului, despre orgoliul s\u0103u cresc\u00e2nd de a fi cel mai mare festival cinematografic din lume. Acela\u015fi Thierry Fr\u00e9maux ne-a repetat sintagma de nenum\u0103rate ori, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 aduc\u0103 aminte sec\u0163iunilor paralele onoarea de a fi plasate sub marea umbrel\u0103 numit\u0103 Cannes. Nu neag\u0103 nimeni, avem de a face cu cea mai mare \u015fi mai important\u0103 manifestare cinematografic\u0103 planetar\u0103, dac\u0103 vre\u0163i, ceea ce nu vrea s\u0103 spun\u0103, cred,
\nc\u0103 nu poate fi atins\u0103 dec\u00e2t cu flori. Cannes-ul nu\u00a0 este un mecanism \u00een\u0163epenit, el urmeaz\u0103 fluxul \u015fi refluxul produc\u0163iei cinematografice a lumii, dar \u015fi anumite legi interne mai mult sau mai pu\u0163in misterioase, se muleaz\u0103 pe gusturile fatalmente subiective ale selec\u0163ionerului \u015fi ale echipei sale din umbr\u0103, ascult\u0103 \u015fi de condi\u0163ion\u0103rile tehnologiei moderne, cum ar fi digitalul, care permite expedierea unei masive cantit\u0103\u0163i de titluri, unele trimise \u00een ceasul al doisprezecelea. Ar fi \u015fi una dintre explica\u0163iile complet\u0103rii selec\u0163iei cu pelicule ad\u0103ugate la o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 anun\u0163area selec\u0163iei oficiale, filme \u201erep\u00each\u00e9s\u201c (scoase din fundul apei), cum zic c\u00e2rcota\u015fii. \u015ei \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 Thierry Fr\u00e9maux are o explica\u0163ie: \u201eImportant este evenimentul, nu anun\u0163area\u00a0 lui… \u015ei, apoi, posteritatea va uita c\u0103 unele filme au fost rep\u00each\u00e9s, cum zice\u0163i dv. Cine mai \u015ftie c\u0103 Omul de fier\u00a0 \u00een 1981 sau Entre les murs \u00een 2008 au f\u0103cut parte dintr-o completare a selec\u0163iei? Am\u00e2ndou\u0103 au plecat cu la Palme d \u2018Or\u201c.
\nChiar intensitatea discu\u0163iilor, a controverselor pe care le st\u00e2rne\u015fte Cannes-ul, nemul\u0163umirea, nervozitatea, exalt\u0103rile, decep\u0163iile comentatorilor, mai profunde \u015fi mai nuan\u0163ate ca oriunde, vorbesc despre pulsa\u0163iile unui organism care nu cunoa\u015fte odihn\u0103, excesiv \u00een multe cele, dar \u015fi obligat, poate, s\u0103-\u015fi alimenteze \u00eencontinuu faima, m\u0103re\u0163ia. \u00cen lumea cinematografic\u0103, festivalul de la Cannes apare ca o strivitoare statuie a Comandorului. Greu s\u0103-i stea cineva \u00een fa\u0163\u0103. Este mare chiar \u015fi \u00een erori. Anul acesta, printre altele, a vrut s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t r\u0103sf\u0103\u0163ului inaugural cu pelicule pline de glamour, sclipiciuri, jocuri de artificii, de pove\u015fti \u00eenv\u0103luitoare, bune s\u0103 ne transporte \u00een alt\u0103 lume, cu staruri care sucesc min\u0163ile. Altfel spus, s-a zis cu a\u015fa-numitul film de deschidere, de ani de zile conceput a fi unul spectaculos, parc\u0103 \u00eenadins n\u0103scut s\u0103 sune gongul marii s\u0103rb\u0103tori. Gata cu sc\u0103ldatul \u00een f\u00e2nt\u00e2nile din gr\u0103dinile Marelui Gatsby, cu hoin\u0103reala prin palatul prin\u0163esei Grace de Monaco. Dup\u0103 ritualul covorului ro\u015fu, distinsa audien\u0163\u0103 a plonjat direct \u00een cruda realitate a zilelor noastre. Nimeni nu-\u015fi mai aminte\u015fte de c\u00e2nd nu s-a mai deschis Cannes-ul cu un film social, cum este cel ales acum, La t\u00eate haute (Cu capul sus), al regizoarei franceze Emmanuelle Bercot, traiectoria\u00a0 unui delincvent de la \u015fase la optsprezece ani, pe care o judec\u0103toare (Catherine Deneuve) \u00eencearc\u0103 s\u0103-l salveze. A fost o schimbare anun\u0163at\u0103 \u015fi justificat\u0103. \u201eAlegerea acestui film ar putea s\u0103\u00a0 surprind\u0103\u201c, m\u0103rturisea mereu invocatul Thierry Fr\u00e9maux, directorul artistic \u015fi selec\u0163ionerul festivalului, \u201edac\u0103 avem \u00een vedere codurile aplicate p\u00e2n\u0103 acum. Este, evident, reflexul voin\u0163ei noastre, a mea \u015fi a pre\u015fedintelui Pierre Lescure, de a vedea festivalul \u00eencep\u00e2nd cu o oper\u0103 diferit\u0103, puternic\u0103 \u015fi emo\u0163ionant\u0103. Filmul Emmanuellei Bercot spune lucruri importante despre societatea de ast\u0103zi, \u00een tradi\u0163ia unui cinematograf modern, deplin angajat \u00een problemele sociale \u015fi al c\u0103ror caracter universal deseneaz\u0103 o oper\u0103 ideal\u0103 pentru publicul mondial care va fi prezent la Cannes\u201c. Nu \u015ftiu ce s\u0103 spun, parc\u0103 prea multe explica\u0163ii. \u015ei ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 nu cumva noul pre\u015fedinte, domnul Pierre Lescure, fostul director de la Canal+ nu \u0163ine, cumva, s\u0103 aib\u0103, c\u00e2t de c\u00e2t, un cuv\u00e2nt, dac\u0103 nu \u00een alc\u0103tuirea selec\u0163iei,
\natunci \u00een configurarea galelor de deschidere \u015fi \u00eenchidere. S-ar putea s\u0103 vorbesc cu p\u0103cat, cum se spune. Nou venitul la conducerea Festivalului se declar\u0103 \u201eumil \u015fi ambi\u0163ios\u201c (nu prea merge una cu alta), dornic s\u0103 se ocupe, \u00een primul r\u00e2nd, a\u015fa cum am v\u0103zut, de chestiunile economice cu care, vai, \u015fi Cannes-ul se confrunt\u0103. Dac\u0103, vorba cuiva, filmul serii inaugurale a celei de a 68-a edi\u0163ii s-a adresat neferici\u0163ilor care izbutesc s\u0103 treac\u0103 prin via\u0163\u0103 cu capul sus, la premiera sa mondial\u0103 au asistat cei cu buzunarele pline. Multora ne-a fost greu s\u0103 ne imagin\u0103m starurile \u00een rochii Armani, Gucci, Dior etc. vibr\u00e2nd \u00een fa\u0163a unei istorii dure despre un adolescent agresiv, violent, obraznic de cere palme, pe deasupra \u015fi cu o mam\u0103 iresponsabil\u0103, ba chiar pu\u0163in nebun\u0103, t\u00e2n\u0103r\u00a0 greu de adus pe calea ce bun\u0103, \u00een ciuda eforturilor unei judec\u0103toare, ale educatorilor \u015fi psihologilor. Malony vrea s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 ceea ce crede el c\u0103 ar fi via\u0163a lui a\u015fa cum g\u0103se\u015fte de cuviin\u0163\u0103, gata s\u0103 sar\u0103 la b\u0103taie din orice. O aventur\u0103 sexual\u0103 artificial ad\u0103ugat\u0103 nara\u0163iunii \u00eei aduce plocon o paternitate la numai 17 ani \u015fi, culmea, aceasta este, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, singura experien\u0163\u0103 care \u00eel trimite cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt. Coboar\u0103 treptele tribunalului cu capul sus, \u0163in\u00e2nd copilul \u00een bra\u0163e, dar nu po\u0163i s\u0103 nu \u00ee\u0163i spui: dac\u0103 numai\u00a0 \u00eent\u00e2mplarea \u00eenvinge toate eforturile societ\u0103\u0163ii, e trist de tot. Filmul a descoperit un b\u0103iat, Rod Paradot, mai mult ca sigur un viitor actor despre care vom mai auzi. \u0162ine piept, \u00een scene dificile, unor vedete precum Catherine Deneuve \u015fi Ben\u00f4it Magimel. Rolul judec\u0103toarei pare scris pentru v\u00e2rsta de acum a actri\u0163ei na\u0163ionale, celebr\u0103 printre altele \u015fi pentru elegan\u0163a, distinc\u0163ia \u015fi discre\u0163ia ei, probate de-a lungul celor aproape \u015fase decenii de carier\u0103. Cel mai bun maestru de ceremonii pe care l-a avut festivalul \u00een ultimii ani, Lambert Wilson, cu elegan\u0163a sa care vine de departe, dintr-o educa\u0163ie de intelectual, a \u0163inut seama de caracterul mai special al serii inaugurale, adapt\u00e2ndu-\u015fi discursul. A promis c\u0103 nu va dansa (aluzie la\u00a0 pa\u015fii schi\u0163a\u0163i anul trecut cu Nicole Kidman), \u00eentr-un an \u00een care festivalul s-a deschis cu un splendid balet conceput de coregraful Benjamin Millepied, inspirat de o scen\u0103 din Vertigo, pe muzic\u0103 de Bernard Hermann. A invitat distinsa audien\u0163\u0103 s\u0103 accepte o experien\u0163\u0103 colectiv\u0103: \u201eV\u0103 rog s\u0103 \u00eenchide\u0163i ochii \u015fi s\u0103 v\u0103 g\u00e2ndi\u0163i la imaginile Cannes-ului. Cannes-ul este o femeie. Actri\u0163a simbol al iubirii, pe care se sprijin\u0103 toat\u0103 cinematografia lumii… Dar a\u015f vrea s\u0103 opun femeii puse \u00een lumin\u0103 de cinema pe cea \u0163inut\u0103 \u00een umbr\u0103, maltratat\u0103, violat\u0103, agresat\u0103, v\u00e2ndut\u0103\u201c. Vom vedea c\u00e2t anume din toate astea se vor reg\u0103si \u00een filmele festivalului, \u00eentr-o edi\u0163ie care, ce-i drept,\u00a0 poate fi numit\u0103 \u015fi una a femeii. \u00cencep\u00e2nd cu onoarea \u2013 rar\u0103 \u2013 a\u00a0 deschiderii festivalului (Emmanuele Bercot), cu doamnele pre\u015fedinte ale unor sec\u0163iuni, Isabella Rossellini (Un certain regard), Sabine Az\u00e9ma (Cam\u00e9ra d\u2019Or), actri\u0163a israelian\u0103 Ronit Elkabetz (La Semaine de la critique) \u015fi termin\u00e2nd cu Agn\u00e8s Varda: pentru prima oar\u0103 o cineast\u0103 a primit o Palme d\u2019Or de onoare, acordat\u0103 cuiva care nu a fost niciodat\u0103 distins\u0103 cu premiul suprem. Cred c\u0103 doamnele din competi\u0163ie (\u015fi nu sunt pu\u0163ine) au avut la ce s\u0103 viseze.<\/p>\n

\"cannes\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriu cu o mic\u0103 str\u00e2ngere de inim\u0103. Am sentimentul c\u0103 \u00eemi trimit cuvintele s\u0103 se alinieze pe muchie de cu\u0163it atunci c\u00e2nd vine vorba despre simpaticul, realmente simpaticul domn Thierry Fr\u00e9maux, directorul artistic al festivalului. \u00cen ultima vreme, g\u0103sesc \u00een glasul domniei sale o u\u015foar\u0103 iritare atunci c\u00e2nd \u00eentreb\u0103rile ziari\u015ftilor nu sunt dintre cele mai… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2015. Statuia Comandorului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[14563],"class_list":["post-23800","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2015"],"views":1576,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23800","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=23800"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23800\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23802,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/23800\/revisions\/23802"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=23800"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=23800"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=23800"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}